Plângere contravenţională. Sentința nr. 1936/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1936/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1936/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
Sentința civilă nr. 1936
Ședința publică din data de 20.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. A. M.
Grefier: S. Ica E.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au fost lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care, se constată că prin Serviciul Registratură, la data de 20.05.2015 petentul a depus o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător.
Instanța, în temeiul art. 222 Cod procedură civilă respinge cererea de amânare a cauzei formulată de petent având în vedere că amânarea cauzei pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții, ori în prezenta cauză petentul a avut suficient timp de la data declanșării judiciare să pregătească apărarea și pentru a-și angaja apărător.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 248 alin.1 C. proc.civ. reține cauza în vederea soluționării excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S., invocată de intimat prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 23.03.2015, înregistrată sub nr._, petentul G. C. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.03.2015.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin procesul verbal contestat a fost sancționat cu amenda in valoare de 390 lei, reținându-se ca in data de 18.03.2015, ar fi condus autoturismul marca Ford cu numărul de înmatriculare_ și ar fi depășit un alt autovehicul depășind linia continua. De asemenea s-a mai reținut ca nu avea asupra mea permisul de conducere, aspect pe care l-a recunoscut.
A arătat petentul că cele consemnate in procesul verbal de contravenție nu corespund realității întrucât nu am încălcat nici o regula de circulație pe DN 65 la data de 18.03.2015 și a rămas surprins in momentul in care a fost oprit si sancționat contravențional deoarece nu am încălcat nici o regula de circulație iar agentul constatator a refuzat să-i prezinte vreo proba in acest sens.
A mai precizat ca nu a depășit pe linia continua si nu a săvârșit alte contravenții in data respectiva, nu am depășit nici o alta mașina in zona respectiva aspect pe care în va dovedi in fata instanței de judecata cu martori.
In subsidiar, în cazul în care intimatul prezintă probe din care rezulta cu certitudine ca petentul nu a respectat dispozițiile legale, in baza art.7 din OG 2/2001, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu un avertisment, întrucât, potrivit art.21 al.3, „sancțiunea se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporționala cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările in care a fost săvârșita fapta, de modul si mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsa, precum si de circumstanțele personale ale contravenientului si de celelalte date înscrise in procesul-verbal".
Astfel, având in vedere situația descrisa precum si faptul ca este prima contravenție săvârșita, a considerat ca nu se impunea sancționarea cu amenda contravenționala, un avertisment fiind mai mult decât suficient raportat la gradul de pericol social al contravenției constatate.
In dovedirea a solicitat proba cu înscrisuri și cu martori.
In drept au fost invocate dispozițiile OG 2/2001.
La plângerea contravențională a fost anexat procesul verbal contestat.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatului un exemplar al acțiunii, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 08.04.2015 prin Serviciul Registratură, intimatul a formulat întâmpinare și în temeiul art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei C. având in vedere că fapta a fost săvârșită în afara localității Pielești, jud.D..
Pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate ca fiind neîntemeiată și pe cale de consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare a arătat că starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. în opinia intimatei instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315. alin. l. NCPC intimata se opune la ascultarea acestuia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare
probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, l.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislativ, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Fapta pentru care petentul a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 717 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși, și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători iți autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, riu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va
bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el
reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatatorii și cele care nu au fost constatate personal.
Astfel, procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale
agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției
contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În dovedire a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului.
A solicitat ca instanța să aibă în vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
A precizat că in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările intimatei si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In temeiul art. 411" alin 1, pct (2) C.proc.civ., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatei.
Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S., în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. C.proc.civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutila, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a pricinii, apreciind că aceasta trebuie soluționată cu prioritate instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 18.03.2015 de către un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul Politiei Județene D. petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei în temeiul OUG nr.195/2002.
S-a reținut în sarcina sa că, la data de 18.03.2015, a efectuat o manevră de depășire a autovehiculelor aflate în fața sa care rulau în aceeași direcție în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” în afara localității Pielești, județul D. și nici nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, respectiv permisul de conducere.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului G. C., iar agentul constatator i-a comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate.
Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Totodată, dispozițiile art. 126 alin. 1 C.proc.civ. statuează că părțile pot conveni ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
per a contrario, coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 129 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri, cum este și cazul plângerilor contravenționale, competența teritorială este exclusivă.
Astfel, fiind vorba de un caz de competență teritorială exclusivă, este necesar să se verifice dacă locul săvârșirii contravenției se află sau nu în raza teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S..
Analizând conținutul procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ depus la dosar, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza localității Pielești, județul D., în raza teritorială a Judecătoriei C., potrivit HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că, în cauză, competentă să soluționeze prezenta plângere contravențională nu este Judecătoria Drobeta T. S., ci Judecătoria C., motiv pentru care va admite excepția necompetenței teritoriale invocată de intimat prin întâmpinare și, în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ., va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr. Tr.S. invocată de intimată.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul G. C. având CNP_ cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat Brodea N. în Drobeta T. S., ., județul M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în C., județul D., în favoarea Judecătoriei C..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.05.2015.
Președinte, Grefier,
S. A. M. S. Ica E.
Red SAM ./Tehnored. SIE./11.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 732/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1939/2015. Judecătoria... → |
|---|
