Plângere contravenţională. Sentința nr. 1978/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1978/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 10206/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
Sentința Civilă nr. 1978
Ședința publică din data de 25.05.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. L. – Teluța
Grefier: V. Ș. – A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul V. I. și pe intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului au fost consemnate în încheierea din data de 20.05.2015, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după care, constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 31.07.2014, înregistrată sub nr._, petentul V. I., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._, întocmit de către I.P.J. M..
În susținerea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că în data de 24.07.2014, aflându-se cu vitele la păscut, în pct. numit GIURGEȘTI, în jurul orelor 19:00, în urma întâlnirii acestuia cu numitul C. T., l-a anunțat că nepotul acestuia, respectiv numitul P. I. a dat zvonuri neadevărate despre mai mulți cetățeni din comună.
În timpul discuției celor doi a ajuns la aceștia și numitul P. I. care i-a cerut explicații unchiului său că de ce vorbește cu el.
În urma începerii discuțiilor între cei doi, petentul a învederat instanței faptul că el s-a retras.
În data de 26.07.2015, în jurul orei 9:00 acesta învederează instanței că a fost chemat la Postul de Poliție Husnicioara, de către un agent, care fără nici o explicație i-a înmânat procesul verbal de contravenție, fără a fi în prezenta unui martor care să facă dovada că petentul a adresat cuvinte jignitoare numitului P. I., sau numitului C. T..
Cererea nu a fost motivată în drept.
Prin rezoluția din data de 22.10.2014, instanța a pus în vedere petentului să procedeze la regularizarea cererii de chemare în judecată.
La data de 07.10.2014, petentul a procedat la regularizarea cererii, conform dispozițiilor instanței.
La data de 10.11.2014, petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de probatoriu.
Prin prezenta, acesta, în scop probator a solicitat audierea unui martor care se obligă să-l indice la primul termen de judecată.
Tot prezentei cererii petentul a depus și o completare a plângerii contravenționale prin intermediul căreia a înțeles să îndrepte neregularitățile constatate de instanța de judecată în cadrul procedurii de regularizare a plângerii contravenționale formulate și înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014.
În motivare a arătat că prin rezoluția 22.10.2014 pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. i-au fost comunicate toate lipsurile plângerii contravenționale formulate, cuprinsul rezoluției mai sus menționate fiindu-i cunoscut abia în data de 27.10.2014 așa cum rezultă din ștampila cu data poștei aflată pe plicul în care această rezoluție i-a fost comunicată.
Cu privire la prima obligație stabilită de instanță în sarcina sa, privitoare la atașarea dovezii de atașare a dovezii achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, a învederat faptul că o atare dovadă a fost depusă în cursul zilei de 07.11.2014 la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură al instanței de judecată.
De aceeași manieră a înțeles să procedeze și cu privire la înscrisurile doveditoare ale plângerii pe care le-a depus în dublu exemplar.
O altă obligație ce a fost stabilită vizează indicarea denumirii, sediului și a C. ului intimatului. In acest sens,a arătat faptul că înțelege să formulez plângerea contravențională în contradictoriu cu intimatul în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., cu sediul în Drobeta Tr. S., .. 75, județul M..
Privitor la motivele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat plângerea contravențională, a arătat că:
Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 26.07.2014 ora 09.00, încheiat de către agentul constatator din cadrul I. M. - Postul De Poliție Husnicioara, prin care a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 200 lei.
Pentru aplicarea acestei amenzi contravenționale agentul constatator a reținut săvârșirea următoarei fapte în sarcina sa: „în data de 24.07.2014 ora 19.00 în timp ce se afla pe câmp, pe raza satului Husnicioara, în punctul Giurgești, a adresat injurii și expresii jignitoare numitului P. I., lezându-i demnitatea”.
Fapta fiind prevăzută de dispozițiile art. 2 pct. l din Legea nr. 61/1991 rep. cu modificările și completările ulterioare, și sancționată de dispozițiile art. 3 alin. lit. b din același act normativ.
În motivare a arătat că, procesul verbal de constatare a contravenției este unul netemeinic având în vedere următoarele considerente:
Motivele de netemeinicie privesc faptul că el nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.
Astfel, vis-a-vis de contravenția reținută de către agentul constatator a învederat faptul că el în nici un moment nu a avut o atitudine neconformă normelor de conviețuire socială față de numitul P. I., neadresându-i injurii ori expresii jignitoare acestuia.
In seara zilei de 24.07.2014, în timp ce se deplasa pe câmp în punctul Giurgești, l-a întâlnit pe bunicul numitului P. I., pe care l-a rugat să ia măsuri cu nepotul său care are un comportament necuviincios la adresa sa, în sensul că face afirmații mincinoase în . această discuție pe un ton civilizat cu bunicul numitului P. I., l-a observat pe acesta din urmă apropiindu-se de ei, iar odată ajuns în dreptul lor a început să îi aducă injurii atât bunicului său cât și petentului, interzicându-i chiar acestuia să mai poarte conversații cu el.
Se impune a fi subliniat faptul că în nenumărate rânduri numitul P. I. a avut o conduită necuviincioasă la adresa sa, motivul determinant al adoptării unei astfel de conduite constituindu-i faptul că a devenit vecinul bunicului său unde și el locuiește în fapt.
O altă împrejurare deosebit de importantă de natură să dovedească netemeinicia procesului verbal atacat o constituie faptul că acesta a fost încheiat ulterior ivirii acelui incident, la sediul Postului de Poliție Husnicioara, agentul constatator fiind sesizat probabil de numitul P. I., care pentru a-și acoperi propria faptă constând în adresarea de injurii și expresii jignitoare atât lui cât și bunicului său,a înțeles să sesizeze organele de poliție cu privire la o faptă pe care el nu a săvârșit-o.
Așadar, procesul verbal atacat nu poate fi considerat ca purtând atributele legalității și temeiniciei, întrucât fapta cuprinsă în procesul verbal nu a fost percepută în mod direct de către agentul constatator.
Totodată a mai precizat că la locul presupusei fapte nu se mai afla nicio persoană în afară de el și cei doi respectiv numitul P. I. și bunicul său.
Acesta este și motivul pentru care procesul verbal contestat a fost încheiat la o distanță de două zile de la data săvârșirii presupusei fapte de natură contravențională.
A arătat că apreciază că organul de constatare nu putea reține această stare de fapt de vreme ce acesta nu a fost la fața locului la momentul producerii acelui incident,.
De asemenea a mai arătat că dacă am accepta teza contrară ar însemna ca ori de câte ori un cetățean sesizează organele de poliție cu privire la anumite așa zise fapte antisociale, acesta să procedeze la aplicare de sancțiuni cu încălcarea prezumției de nevinovăție, și fără a proceda la o justă administrare de probe în vederea stabilirii cu exactitate a stării de fapt.
In ceea ce privește procesul verbal din prezenta cauză, a arătat că apreciază că agentul constatator prin acest act emis, nu a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție stipulată în favoarea sa, neexistând probe din care să rezulte vinovăția sa în ceea ce privește contravenția reținută.
De asemenea, a arătat că, apreciază că art. 6 din C.E.D.O. privitor la prezumția de nevinovăție care se aplică persoanelor cărora li se aduce o acuzație în materie penală, își găsește pe deplin aplicabilitate și în speța de față.
Așadar, prin instituirea unei astfel de prezumții în favoarea contravenientului, jurisprudența CEDO nu face decât să răstoarne sarcina administrării probelor care să conducă la stabilirea vinovăției agentului constatator/ cauza A. contra România).
Având în vedere optica C.E.D.O. în această materie, consideră faptul că simplele mențiuni ale agentului constatator în procesul verbal atacat nu pot conduce la stabilirea vinovăției sale cu privire la fapta de natură contravențională care i se impută, dacă aceste mențiuni nu sunt susținute și de alte mijloace de probă.
Raportat la cele arătate mai sus, apreciază că agentul constatator a reținut în mod eronat fapta contravențională, caz în care consider că se impune anularea procesului-verbal, față de nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001. în același sens este și literatura de specialitate pe care ne permitem să o cităm :" Dacă faptele nu au fost reținute corect prin procesul verbal acesta trebuie anulat, cu atât mai mult, nu este valabil procesul-verbal de constatare a contravenției în care se consemnează fapte care nu au fost săvârșite de contravenient."O. Podani, R. C. - O. G nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor comentată și adnotată, Ed. Sfera Juridică, Cluj-N., 2006, pag. 127 ).
Petitul subsidiar de înlocuire cu avertisment a amenzii aplicate și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, apreciază că această măsură poate fi dispusă de către instanță dacă se apreciază în concret, raportat la conduita subsemnatului, că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale. „ art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 prevede: „ avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede acesta sancțiune".
Mai mult, „ pe bună dreptate s-a remarcat că, în practică, agenții constatatori abuzează prin aplicarea amenzii contravenționale" (Regimul juridic al contravențiilor, Comentarii și explicații M. A. H., Ed. C.H. B.).
În ceea ce privește cuantumul sancțiunii aplicate a arătat că apreciază că acesta este unul mult prea mare în raport cu gradul de pericol social concret al faptei săvârșite.
În conformitate cu art. 2 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, actualizată cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Având în vedere toate considerentele mai sus expuse, a solicitat admiterea plângerii formulate, și pe cale de consecință anularea procesului verbal atacat ca fiind netemeinic.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu o sancțiune administrativă imediat inferioară ca grad de severitate constând în avertisment întrucât prevederile art. 7 alin (3) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, stabilesc faptul că sancțiunea avertismentului poate fi aplicată contravenientului chiar și atunci când nu este expres prevăzută de norma care incriminează și sancționează fapta contravențională.
O atare sancțiune apare ca fiind una proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei, fiind de natură conducă la formarea unei atitudini de corecte față de ordinea de drept dar și față de regulile de conviețuire socială.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 7, art. 16 art. 31 și urm. din O.G.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune: a solicitat obligarea I.P.J. M. să depună documentele care stau la baza reținerii acestei situații de fapt prin procesul-verbal . nr._ din data de 24.07.2014, încheiat la Postul de Poliție Husnicioara.
Totodată a solicitat încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi nereala situație de fapt reținută prin procesul-verbal de contravenție și a probei cu înscrisuri.
Prin rezoluția din data de 11.11.2014, s-a dispus comunicarea acțiunii.
La data de 25.11.2014, intimatul a depus întâmpinare la plângerea formulată de petentul V. I. împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 26.07.2014.
In fapt, a arătat că la data de în data de 26.07.2014, petentul, aflându-se pe raza satului Husnicioara, jud. M., în punctul „Giurgești"", i-a adresat injurii și expresii jignitoare numitului P. I., motiv pentru care a fost sancționat potrivit dispozițiilor Legii nr. 61/1991, republicată.
Astfel, petentul a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 2 pct. l și art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, rep., pentru "săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.", agentul constatator aplicându-i petentului minimul amenzii contravenționale în valoare de 200 lei.
In concluzie, au apreciat că procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul: C. T., domiciliat în Drobeta T. S., .. 6A, ., ..
Față de aspectele prezentate, a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesul verbal ca valabil încheiat.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila au arătat că solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
Au fost anexate: raportul agentului constatator referat de clasare a lucrării generale cu nr._ proces verbal din data de 26.07.2014 declarația numitului P. I., declarația martorului C. T., declarația petentului, adresa nr._/29.07.2014 către P. I..
Petentul a depus răspuns la întâmpinare la data de 10.12.2015, prin care a arătat că se opune la audierea martorului C. T..
Prin rezoluția președintelui de complet, din data de 11.12.2014, s-a stabilit primul termen de judecată la data de 04.02.2015, cu citarea părților.
La termenul din data de 04.02.2015 a încuviințat pentru ambele părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu martorii C. G. și martorul ce urmează a fi indicat ulterior, pentru petent și pentru intimat martorul C. T..
La termenul din data de 18.03.2015, instanța a dispus înlăturarea audierii martorului C. T., care se află în relații de dușmănie cu petentul.
Tot la acest termen a fost audiat și martorul Ș. P. D..
La termenul din data de 20.05.2015 a fost audiat și martorul C. C. G..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26. 07. 2014 s-a reținut că, la data de 24. 07. 2014, orele 19:00, petentul, aflându-se pe raza satului Husnicioara, jud. M., în punctul „Giurgești”, i-a adresat expresii jignitoare numitului P. I., fiind sancționat cu amendă contravențională în valoare de 200 lei.
În sarcina petentului s-a reținut săvârșirea faptelor prevăzute de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991 „săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”.
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 200 lei în baza art. 3 alin. 1 lit. b din Lg. nr. 61/1991.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
Instanța constată că în cauză poate fi aplicată prezumția de legalitate a procesului verbal de contravenție, întrucât exista o proporționalitate între mijloacele folosite, scopul urmărit și în același timp se asigură posibilitatea petentului de a-și dovedi susținerile și de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, prin contestarea procesului-verbal de contravenție în instanță.
Analizând legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prev. de art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale. Procesul-verbal de contravenție a fost încheiat in conformitate cu art. 13 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul ca a fost încheiat în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul lui până la proba contrară, probă ce incumbă petentului potrivit art. 249 C. pr. civ., întrucât cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.
Instanța a dat posibilitatea petentului să-și propună probe in dovedirea susținerilor făcute în plângere.
Din cuprinsul procesului – verbal de contravenție, din raportul agentului constatator, referatul cu propunere de clasare, declarația petentului și a numitului P. I., precum și din declarațiile martorilor Ș. P. D. (fila 66) și C. C. G. (fila 73), instanța reține că între petent și persoana care a făcut sesizarea – P. I. există o stare conflictuală de mai mulți ani, din pricina unui teren.
Cu toate că martorii audiați au relatat că incidentul a fost generat de P. I., care îl agresează verbal frecvent pe petent și care, ulterior, a făcut sesizarea la poliție pentru a se răzbuna pe petent, instanța va avea în vedere și faptul că petentul a recunoscut în fața organelor de poliție că și-au adresat injurii și cuvinte jignitoare reciproc.
Este evident că, datorită împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele, petentul se afla sub imperiul unei tulburări emoționale, generată de faptul că numitul P. I. îi adresează frecvent injurii și se leagă de o infirmitate fizică a acestuia, umilindu-l.
Deși petentul a fost provocat, instanța consideră că acesta avea obligația de a respecta dispozițiile legale și, în măsura în care actele sau faptele celeilalte persoane implicate în conflict depășeau limitele legale, să apeleze la organele abilitate ale statului și nu să riposteze în maniera în care a procedat.
Având în vedere faptul că sancțiunea juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale de formare a unui spirit de responsabilitate și pentru aceasta, se apreciază că nu este nevoie în toate cazurile să se aplice amenzi. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii a faptelor ilicite, de educare a persoanelor vinovate.
Instanța constată că, la individualizarea sancțiunii aplicate, agentul constatator nu a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 și, deși nu a constatat personal fapta, nu a efectuat mai multe cercetări pentru a stabili care a fost cauza acestui incident, aplicând sancțiunea amenzii numai petentului.
Analizând vinovăția petentului se constată că unul din factorii atitudinii psihice și anume factorul volitiv, care presupune libertate de decizie și deliberare, a fost influențat de sentimentul de umilință, având în vedere infirmitatea sa fizică. Chiar dacă această atitudine psihică nu este de natură să înlăture răspunderea contravențională, ea nu trebuie ignorată.
Prin raportare la criteriile de individualizare a sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța apreciază că se impune individualizarea sancțiunii aplicate în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii de 200 lei cu avertisment.
În raport de considerentele expuse, instanța va admite în parte plângerea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26. 07. 2014, pentru fapta prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Lg. 61/1991, cu sancțiunea avertisment, menținând celelalte prevederi din procesul – verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul V. I., cu domiciliul în ., județul M., având CNP_, prin apărător ales CABINET INDIVIDUAL DE AVOCAT P. D. M., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 1, ., ., în contradictoriu cu I.P.J. M. cu sediul in Drobeta T. S., .. 75, cod fiscal_, jud. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, aplicate prin procesul-verbal de contravenție . nr._/26. 07. 2014, cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte prevederi din procesul – verbal de contravenție.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la sediul Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 25. 05. 2015.
Președinte Grefier
P. L. – Teluța V. Ș. – A.
Red.L T.P./Tehnored.VSA
Ex.4/..2015
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1796/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
