Plângere contravenţională. Sentința nr. 1998/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1998/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 3068/225/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1998
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - L. G.
GREFIER - P. C.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulate de petentul P. C. M. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul P. C. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
În temeiul art. 131 C.p.c., rap. la art. 32 OG nr.2/2001, art.94 din cpciv, instanța se constată competentă general, teritorial și material să soluționeze cauza.
Instanța, pune în discuție estimarea procedurii în fața instanței.
La interpelarea instanței, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, petentul, estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului, este de un termen de judecată.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 Noul Cod procedură civilă, estimează că durata necesară pentru cercetarea procesului este de un termen de judecată, ținând seama de împrejurările cauzei.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul asupra probelor.
Petentul P. C. M. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Analizând probele solicitate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, considerându-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art. 255 alineat 1 Cod procedură civilă, va încuviința pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte incidente de soluționat și constatând închisă cercetarea judecătorească, instanța, în temeiul disp. art. 392 c.p.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond.
Petentul P. C. M., având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 31.03.2015 sub nr._ , petentul P. C. M., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 18.03.2015 încheiat de I. M.-Drobeta T. S., solicitând să se constate nulitatea absolută a procesului verbal și exonerarea sa de plata amenzii și a celorlalte consecințe ale aplicării sancțiunii.
În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 18.03.2014, a fost oprit de un echipaj de poliție care, în urma controlului, a constatat că ar fi încălcat unele dispoziții din OUG 195/2002 R, motiv pentru care i-a întocmit procesul-verbal de contravenție menționat anterior și i-a aplicat sancțiunea amenzii, respectiv avertisment pentru faptele prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 și art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG 195/2002 R.
A precizat ca in acel moment avea centura de siguranța pusa, dar fiind îmbrăcat într-un tricou de culoare neagra nu s-a observat, deși i-a explicat agentului Latea M. acest fapt.
A menționat că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută întrucât a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. 1 din OG 2/2001 R, fiind menționate greșit datele de identificare ale subsemnatului, ceea ce echivalează cu lipsa acestor date.
În acest sens, a precizat faptul că CNP-ul menționat în actul constatator nu este al său, situație în care persoana față de care s-a încheiat procesul-verbal de contravenție nu este identificabilă în înțelesul dispozițiilor art. 3 (a) din Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.
Un alt motiv de nulitate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor art. 1 din OG 2/2001 R. fapta descrisă în procesul-verbal nu reprezintă contravenție, nefiind descrisă ca atare în dispozițiile art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG 195/2002 R.
Pentru aceste motive, a solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție și exonerarea de plata amenzii și a celorlalte consecințe ale aplicării acesteia.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 din OG 2/2001 R.
Pentru dovedirea plângerii a solicitat proba cu înscrisuri: procesul-verbal de contravenție, copia cărții de identitate.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, a dispus comunicarea către intimat, a unui exemplar al plângerii contravenționale și a înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 15.04.2015, intimatul I. M. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și să se mențină procesul verbal ca valabil încheiat.
În motivare a arătat că, în fapt, la data de 18.03.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . din Drobeta T. S., județul M., fără a respecta obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului P. M. C., iar cu ocazia controlului efectuat agentul constatator a constatat că autoturismul condus de petent nu era dotat cu trusă medicală, stingător, în consecință, i s-au comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate.
Astfel, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 195 lei + 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108, alin. 1, lit.a, pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. lpct.13 din O.U.G. nr.195/ 2002, republicată.
A învederat instanței faptul că faptele contravenționale au fost constatate în mod direct de agentul constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul său până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, in măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988.s.A no.l41-A, p.15 si 28 Telfner c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizat acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
În consecință, a menționat că faptele reținute în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/ 2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce stabilit autoritatea emitentă).
În concluzie, a precizat faptul că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederile O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și n sunt motive de anulare a acestuia.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea plângerea ca neîntemeiată și menținerea procesul verbal ca valabil încheiat.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate..
În dovedirea celor menționate, a solicitat proba cu înscrisuri.
La întâmpinare s-a atașat raportul agentului constatator.
Prin rezoluția din data de 16.04.2015 s-a comunicat întâmpinarea și înscrisurile atașate către petent, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar la data de 29.04.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluția din data de 30.04.2015 instanța a fixat termen de judecată la data de 27.05.2015, cu citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru petent și pentru intimat proba cu înscrisuri.
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 195 lei + 2 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108, alin. 1, lit.a, pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata și cu AVERTISMENT pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. lpct.13 din O.U.G. nr.195/ 2002, republicată, reținându-se că la data de 18.03.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . din Drobeta T. S., județul M., fără a respecta obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, iar autoturismul condus de petent nu era dotat cu trusă medicală și stingător.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Aceste constatări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Susținerea petentului conform căreia procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută întrucât CNP-ul menționat nu este al său, nu poate fi reținută de instanță.
Nulitatea absolută este prevăzută de art.17 din OG nr.2/2001, dispoziții potrivit cărora lipsa mențiunilor privind numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite, a datei omiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage această sancțiune.
Menționarea greșită a CNP-ului contravenientului atrage nulitatea relativă, însă contravenientul trebuie să dovedească că a suferit o vătămare prin întocmirea actului sancționator în acest mod, dovadă pe care nu a făcut-o.
Instanța apreciază că înscrierea greșită a CNP în condițiile în care celelalte date privind numele, prenumele și domiciliul contravenientului, precum și . numărul actului de identitate sunt corecte, reprezintă o eroare materială care nu atrage sancțiunea nulității.
De asemenea, susținerea potrivit căreia fapta descrisă în procesul-verbal nu reprezintă contravenție întrucât nu este descrisă în dispozițiile art.100 alin.1 pct.13 din OUG nr.195/2002, nu poate fi reținută de instanță.
Astfel, prin procesul-verbal de contravenție contestat, petentul a fost pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 108, alin. 1, lit.a, pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, și a contravenției prevăzută de art. 100 alin. lpct.13 din O.U.G. nr.195/ 2002, republicată, reținându-se că a condus autoturismul fără a respecta obligația de a purta centura de siguranță în timpul circulației pe drumurile publice, iar autoturismul condus nu era dotat cu trusă medicală și stingător.
Conform art. 100 alin.1 pct.13 din actul normativ menționat, constituie contravenție „conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care nu este dotat cu trusă medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate”, iar conform art.108 alin.1 lit.a pct. 3, constituie contravenție „nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz”.
Rezultă că faptele pentru care a fost sancționat petentul se regăsesc în OUG nr.2/2001 și reprezintă contravenții, astfel că instanța apreciază ca neîntemeiată și această susținere a petentului.
Prin plângerea formulată, petentul a arătat că a purtat centura de siguranță, iar în ceea ce privește cea de-a doua contravenție privind lipsa trusei medicale și a stingătorului pentru care i s-a aplicat sancțiunea avertisment, acesta a invocat nulitatea, ceea ce denotă că recunoaște tacit săvârșirea faptei.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este un act administrativ de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, care însă este relativă și poate fi răsturnată prin probele propuse de către contravenient.
Instanța consideră că materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit.
Privitor la dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent. Astfel, în situația în care fapta este constatată personal de agentul constatator, cum este și speța de față, procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia plângerea va fi respinsă. Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
În speță, petentul deși susține că a purtat centura de siguranță, nu a propus probe în acest sens, astfel că se apreciază că acesta săvârșit contravențiile reținute în sarcina sa, însă având în vedere dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal și cum petentul, deși nu a avut o atitudine procesuală sinceră, nu a mai fost sancționat anterior pentru acest gen de contravenții, instanța va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale, care este disproporționată în raport de fapta săvârșită și de urmările acesteia, cu sancțiunea avertisment.
În temeiul art.34 din OG nr.2/2001,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. C.-M., având CNP_, domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 18.03.2015 încheiat de I. M.-Drobeta T. S. pentru contravenția prevăzută de art.108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG nr.195/2002, republicată cu sancțiunea avertisment.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Cu apel care se depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi 27.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. L. C. P.
Red. L.G/Tehn.P.C.
4 ex./16.06.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1926/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Partaj judiciar. Sentința nr. 1766/2015. Judecătoria... → |
|---|
