Plângere contravenţională. Sentința nr. 379/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 13969/225/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 379
Ședința publică de la 29.01.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. L.
Grefier ședință –P. L.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta Mițoi G. V., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN București .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, verificându-și din oficiu competența potrivit disp. art. 131 C., constată că este competentă general potrivit art. 126 alin. 1 din Constituție, material potrivit art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă și teritorial potrivit 101 din OG 15/2002, având în vedere că petenta are domiciliul în Dr.Tr.S..
Instanța, în baza art. 238 alin. 1 Cod proc. civilă, estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 255 Cod proc. civilă, apreciind că este concludentă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța constată cercetarea procesului finalizată și reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 17.10.2014, sub nr._, petenta Mițoi G. V. a formulat în contradictoriu cu intimata CNADNR ROMÂNIA plângere contravențională împotriva procesului verbal contravențional . nr._/22.09.2014, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250,00 lei.
În motivarea plângerii a arătat că, la data de 03.10.2014 i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție a cărui anulare o solicită, prin care a fost înștiințată că la data de 14.07.2014, ora 11.01, a condus autoturismul marca Dacia L., pe DN 73, km 4+000, Mărăcineni, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art.14, din Ord. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, prevede faptul că, (l)Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
(2)Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatata chiar si de instanța investita cu soluționarea plângerii contravenționale.
Din acest motive consideră că trebuie invocată excepția prescrierii sancțiunii aplicate, deoarece aceasta a fost constatată la data de 14.07.2014, procesul verbal a fost întocmit la data de 22.09.2014, iar comunicarea a fost în data de 03.10. 2014.
Menționează că a deținut în baza contractului de leasing, nr._, încheiat între ea în calitate de utilizator și RCI Leasing România IFN SA având calitatea de locator/finanțator, autoturismul marca Dacia L., cu nr. de înmatriculare_ .
La data de 25.02.2014 a primit din partea finanțatorului o notificare de reziliere, pe care o anexează în copie, prin care a fost înștiințată că, contractul de leasing la care a făcut referire a fost reziliat, urmând ca autoturismul să fie predat, fapt ce sa produs la data de 12.03.2014, potrivit procesului verbal de predare primire anexat.
Din aceste considerente, se poate observa faptul că la data comiterii contravenției autoturismul nu mai era în posesia sa, proprietarul trebuia potrivit legislației în vigoare să îndeplinească formalitățile de schimbare a utilizatorului în baza actelor anexate, motiv pentru care solicită anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
In drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Ord.2/2001, privind regimul contravențiilor actualizată.
In caz de neprezentare solicită judecarea în lipsă potrivit art.411, alin.2 C..
A depus în copie, procesul verbal de contravenție . nr._/22.09.2014, procesul verbal nr.76/12.03.2014 și Anexă la procesul verbal din 12.03.2014,, notificare, somație .
În apărare, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată, menținerea procesului verbal contravențional ca fiind temeinic și legal.
Arată că, fapta a fost săvârșită la data de 14.07.2014, iar amenda a fost aplicată la data de 22.09.2014 când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției, adică în termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG2/2001și a fost comunicat contravenientului la data de 03.10.2014 respectând dispozițiile art. 14 alin . 1 din OG 2/2001.
A anexat în copie planșe foto, autorizația de control a agentului constatator, certificat calificat pentru semnătură electronică cu valoare legală.
Petenta a formulat răspuns la întâmpinare care solicită admiterea contestației formulate împotriva procesului verbal de contravenție, . Nr._ / 22.09.2014, încheiat de agent constatator C. C., angajat CNADR S.A.-CESTRIN, cu autorizația de control nr._, prin care solicită anularea procesului verbal menționat și exonerarea de la plata amenzii în sumă de 250,00 lei, din următoarele motive:
Din întâmpinarea depusa la dosarul cauzei de către intimată reiese ca petenta si in prezent as fi beneficiara contractului încheiat intre ea si . IFN SA si totodată utilizatoarea autoturismului marca DACIA L., autoturism ridicat de către proprietar la data de 12.03.2014, potrivit procesului verbal nr.76, depus la dosarul cauzei.
Astfel, daca intimata observa documentele depuse la dosarul cauzei, putea sa solicite introducerea in cauza a proprietarului, care era obligat sa înscrie in toate documentele autoturismului numele, adresa si alte date de identificare ale noului deținător al autoturismului in cauza.
Așadar, daca aceste documente erau întocmite in termenul legal, putea fi cunoscuta identitatea noului deținător al autoturismului si sancționat ca atare.
Din aceste considerente, la data comiterii contravenției autoturismul nu mai era în posesia petentei, proprietarul trebuia potrivit legislației în vigoare să îndeplinească formalitățile de schimbare a utilizatorului în baza actelor anexate, motiv pentru care solicită anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate, în temeiul art.248 C pr civ, excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, invocată de petentă, instanța reține că, la data de 22.09.2014, petentei i s-a aplicat o amendă contravențională, în baza OG nr.15/2002, în cuantum de 250 lei, întrucât, în data de 14.07.2014 a circulat pe DN 73 km 4+000 cu autoturismul_, fără a deține rovinietă valabilă .
Potrivit art. 26 din OG nr.2/2001, dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului verbal, copie de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează acestuia. În situația în care contravenientul nu este prezent sau, deși este prezent, dar refuză să semneze procesul verbal, agentul constatator este obligat să-i comunice procesul verbal în termen de o lună de zile de la data încheierii.
În conformitate cu dispozițiile art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Instanța mai reține că, în baza art. 14 alin 1 din OG nr 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Cum sancțiunea a fost aplicată la data de 22.09.2014, iar procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentei la data de 03.10.2014, așa cum însăși petenta a precizat în cuprinsul plângerii contravenționale, deci in termen de o luna de la întocmire, când s-a aplicat si sancțiunea contravențională, in cauză nu devin incidente disp. art 14 alin 1 din OG nr 2/2001, motiv pentru care excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța reține că, prin procesul verbal de contraventie . nr0151949 din 22.09.2014 incheiat de catre reprezentantii intimatei, petenta a fost sanctionată contraventional cu amenda in cuantum de 250 lei pentru savarsirea contraventiei prevazuta de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din Romania.
S-a retinut in sarcina petentei faptul că la data de 14.07.2014, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat pe DN 73 km 4+000 cu autoturismul_, fără a deține rovinietă valabilă.
Totodată în procesul-verbal de contravenție mai sus indicat s-a precizat că acest act a fost încheiat în lipsa contravenientului sau a martorilor, întrucât constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, conform prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din OG nr. 15/2002 cu modificările și completările ulterioare.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea fiind înregistrata pe rolul instanței la data de 17.10.2014 împotriva procesului verbal de contravenție comunicat la data de 03.10.2014 (fila 36).
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă nici o cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă și obligarea la plata tarifului de despăgubire.
De asemenea, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 1 lit. c din OG nr. 15/2002, rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
În conformitate cu art. 7 din OG NR. 15/2002, responsabilitarea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizator român, conform art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, este constituită din persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Din înscrisurile depuse de petentă reiese că aceasta a utilizat autoturismul marca Dacia cu nr de înmatriculare_ până la data de 12.03.2014, când, în baza procesului verbal de predare primire încheiat la acea dată (f.6,7), autoturismul a fost predat de petentă firmei de leasing RCI LEASING ROMANIA IFN. Între petentă și RCI LEASING ROMANIA IFN a fost încheiat contractul de leasing cu nr._, având ca obiect autoturismul marca Dacia cu nr de înmatriculare_, iar contractul a fost reziliat la data de 25.02.2014 pentru neplata obligațiilor contractuale de către petentă.
În consecință, la data săvârșirii contravenției, petenta nu mai avea calitatea de utilizator, în sesnul prevăzut de aart.1 alin.1 lit.b din O.G. nr.15/2002, neavând așadar nici responsabilitarea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile.
Raportat la considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul Mitoi V. G. în contradictoriu cu intimatul CNADNR - CESTRIN, va anula procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 și va exonera petentul de plata amenzii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, ca neîntemeiată.
Admite plângerea contravențională formulată de petentul Mitoi V. G., domiciliată în Dr.Tr.S., ., ., . în contradictoriu cu intimatul CNADNR - CESTRIN .
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 22.09.2014 și exonerează petentul de plata amenzii.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi, 29.01.2015.
P. GREFIER
Red. .>
4 ex/ 06.02.2015
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 63/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 282/2015. Judecătoria... → |
|---|
