Pretenţii. Sentința nr. 313/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 313/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 13329/225/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 313
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
Grefier ședință –L. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚA DR. TR. S. și pe pârâtul I. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Verificându-și din oficiu competența,în conformitate cu disp. art. 131 c.p.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea cauzei, potrivit art. 94 pct. 1 lit. j Noul Cod procedură civilă și art. 107 alineat 1 Noul Cod procedură civilă.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 238 C.p.civ., ținând cont de împrejurările cauzei, în raport de probele ce urmează a fi administrate și de complexitatea pricinii, apreciază că prezenta cauză se poate soluționa la acest termen de judecată.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 258 c.p.civ. coroborat cu disp. art. 255 c.p.civ., apreciind că probele solicitate de reclamantă sunt admisibile potrivit legii, fiind de natură să ducă la soluționarea procesului, încuviințează pentru reclamantă, proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat și constatând închisă cercetarea judecătorească, instanța, în temeiul disp. art. 392 c.p.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și reține cauza pentru soluționare pe fond.
INSTANȚA
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 07.10.2014 și înregistrată sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul I. V. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 196 lei plus dobânzi și penalități până la data plății efective cu titlu de despăgubiri civile.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 15.08.2011 numitul I. V. fost internat în cadrul unității spitalicești, în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 15.08-16.08.2011, iar în urma acestei internări, figurează în evidențele contabile ca debitor cu suma de 196 lei în baza art. 313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat că, potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
A menționat faptul că deși pârâtul a fost înștiințat de plata spitalizării, nu a depus la secretariatul unității nici o dovadă din care să reiasă numele făptuitorului, alte date referitoare la stadiul dosarului, daca a depus plângere penală sau dacă se afla vreun dosar pe rol in acest sens și ținând seama că termenul de prescripție este de 5 ani, fiind vorba de creanțe - bugetare, completând cu refuzul părții vătămate de a transmite date referitoare la numele persoanei vinovate, a formulat prezenta cerere de chemare în judecată pentru recuperarea sumei datorate.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și art.19 din C.proc. pen.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Cererea de chemare în judecată nu a fost însoțită de înscrisuri doveditoare, respectiv dispoziția nr. 99/07.05.2014 a Consiliului Județean M., adresa nr. 6097/12.03.2014 prin care a fost încunoștințat pârâtul cu privire la debit, răspunsul solicitat de reclamant cu privire la datele de identificare ale pârâtului, adresa nr. 1377/23.01.2013 și adresa nr._/11.11.2013 emise de reclamant și adresate IPJ M. –Serviciul Poliției Rutiere, decont cheltuieli, angajament de plată, foaie de observație pârât.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant, a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ. și cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., astfel că prin rezoluția din 15.10.2014 instanța a dispus comunicarea către pârât, a unui exemplar al acțiunii și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Având în vedere că pârâtul I. V. nu a depus întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ., acțiunea fiindu-i comunicată la data de 30.10.2014 potrvit înștiințării de la fila 34 dosar, instanța, față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., prin rezoluția din 03.12.2014, a fixat primul termen de judecată la data de 27.01.2015 și a dispus citarea părților.
La termenul din 27.01.2015 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile atașate la dosar.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de către reclamanta rezulta că pârâtul I. V. a beneficiat de servicii medicale de urgență, fiind internat la Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență Drobeta T. S. în perioada 15.08-16.08.2011 cu diagnosticul TCF Acut deschis, astfel cum rezulta din fișa de observație clinică generală întocmită de unitatea medicala sus amintita (fila 15), pârâtul fiind victima unui accident de circulație.
Cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea pârâtului I. V. în perioada sus amintita s-au ridicat la suma de 196 lei, potrivit decontului de cheltuieli întocmit de unitatea medicala (fila 13).
Prin prezenta acțiune reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. solicită obligarea pârâtului I. V., victima a unui accident de circulație, la plata sumei de 196 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, invocând în drept dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006.
Prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății statuează următoarele: persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii si au obligația sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.
Din analiza textului de lege mai sus enunțat rezulta ca legiuitorul a stabilit în mod imperativ categoria de persoane căreia îi revine obligația de a repara prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată, în sensul ca această obligație revine persoanelor care prin faptelor lor au adus daune sănătății altei persoane. Ca atare, furnizorul de servicii medicale nu se poate îndrepta cu solicitarea sa de recuperare a cheltuielilor de spitalizare ocazionate de asistenta medicala acordata chiar împotriva persoanei vătămate, întrucât dispozițiile legale aplicabile in aceasta materie nu prevăd aceasta posibilitate.
În ceea ce privește referirile făcute de reclamantă la art. 313 din Legea nr. 95/2006, instanța constată că textul de lege invocat de aceasta este inoperant împotriva pârâtului, deoarece pârâtul nu este o persoana care să fi adus prin fapta sa daune sănătății persoanei spitalizate, ci este chiar persoana căreia i-au fost produse aceste vătămări.
Potrivit art. 220 din Legea nr. 95/2006, persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico chirurgicale.
Instanța are în vedere și dispozițiile art. 92 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora acordarea asistentei medicale publice de urgență, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului.
Totodată, potrivit disp. art. 91 din Legea nr. 95/2006 statuează că asistența medicală publică de urgență în faza spitalicească este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.
De asemenea, conform prevederilor art. 93 din Legea nr. 95/2006, finanțarea acordării asistentei medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat și din venituri proprii, prin bugetul Ministerului Afacerilor Interne, prin bugetele ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, din donații și sponsorizări, precum și din alte surse prevăzute prin lege.
Instanța apreciază ca nefiind întemeiate apărările reclamantei în sensul că pârâtul, în calitate de persoana vătămată, trebuie să suporte aceste cheltuieli întrucât acesta nu a depus la unitatea medicala dovezi privind numele făptuitorului sau dacă acesta a formulat plângere penala împotriva persoanei vinovate. Sub acest aspect instanța amintește că nu există nici o dispoziție legală care sa oblige persoana vătămată, în speță pârâtul I. V., să formuleze plângere penala împotriva făptuitorului. De asemenea, nu se poate reține nici faptul că persoana vătămată, prin omisiune nu și-a îndeplinit o obligația prevăzută de lege, astfel încât omisiunea să îi fie imputabila și să constituie temei al răspunderii civile.
Legiuitorul prin instituirea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 a urmărit consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate. Instanța apreciază ca fiind absurd a considera ca persoana vătămată printr-un fapt propriu să beneficieze de asistența medicală de urgență gratuită, pe când persoana vătămata prin fapta unui terț sa fie obligată la plata acestui serviciu. Acest raționament este susținut și de argumentul potrivit căruia în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-ar realiza o plată nedatorată.
Având în vedere cele expuse mai sus, raportat la dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 cu modificările ulterioare, instanța apreciază ca acțiunea formulată de reclamantă nu este întemeiată, motiv pentru care va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S. în contradictoriu cu pârâtul I. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea, având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., C.U.I._ cu sediul în Drobeta T. S., ., nr. 4, județul M., în contradictoriu cu pârâtul I. V. CNP -_, domiciliat în Salcia, județul M..
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. G. L. B.
Red. I.C.G./ Tehn.L.B.
4 ex./ 25 02 2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 278/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 254/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
