Plângere contravenţională. Sentința nr. 3868/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3868/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 3868/2015
DOSAR NR._ - plângere contravențională –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3868
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 15 Decembrie 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. C. G.
GREFIER – L. M. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul O. A. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S., invocată de intimat prin întâmpinare și reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data 17.09.2015 sub nr._, petentul O. A. C., a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/28.08.2015 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului M., solicitând anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea materialului lemnos, buștean de esență fag ce i-a fost confiscată n mod abuziv, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii petentul a arătat că la data de 28.08.2015 se deplasa cu o autospecială prin pășunea împădurită aparținând de . un loc de transbordare a materialului lemnos pentru ca materialul lemnos transportat de către acesta să fie transbordat pe o remorcă specială cu care materialul lemnos trebuia transportat la gater, loc în care există și semnal GSM, pentru a transmite în SUMAL datele din avizul de însoțire și codul unic. A fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat actele pentru control.
Petentul arată că le-a explicat lucrătorilor de poliție că este închiriat de S.C. B. I. FOREST S.R.L. și că documentele sunt la administratorul acesteia F. I. S., întrucât de la locul încărcării materialului lemnos în autospeciala sa nu există semnal GSM și avizul de însoțire a transportului de material lemnos a rămas la reprezentanții societății comerciale .
Mai arată că a încercat să le explice agenților constatatori că materialul lemnos pe care îl transporta aparține S.C. B. I. Forest S.R.L. și faptul că nu acesta a fost închiriat să asigure transbordarea materialului lemnos de la locul din care a fost tăiat,unde nu exista semnal GSM, la un drum forestier pentru a fi încărcat - transbordat într-o remorcă pentru a fi dus la gater, însă agenții constatatori i-au întocmit procesul verbal de contravenție atacat.
Referitor la netemeinicia șl nelegalitatea procesului-verbal . nr._/28.08.2015 petentul menționează că acesta a fost încheiat pe numele său ca persoană fizică, deși materialul lemnos transportat aparținea S.C. B. I. Forest S.R.L. și nu petentului, acesta nefiind decât un transportator închiriat care trebuia să transbordeze materialul lemnos prin pășune până la un drum forestier, de unde se transportata la gater.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din O.G. nr.2/2001 caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărării, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit iresponsabilității, beției voluntare complete, erorii de fapt și infirmității dacă are legătură cu fapta săvârșită. Ori în această speță este vorba și despre o eroare de fapt întrucât materialul lemnos transportat pentru transbordare, avea întocmit aviz de însoțire, dar acesta se afla la administratorul societății care l-a închiriat pentru a efectua transportul de transbordare.
În această cauză apreciază că este vorba de o eroare de fapt, constând într-o falsă reprezentare a unei date de fapt, de care depinde caracterul contravențional al faptei, respectiv a aceleia că petentul, ca transportator, a plecat de la locul tăierii materialului lemnos înspre punctual de transbordare știind că există documente de însoțire a transportului pentru tot materialul dar că acestea au rămas la reprezentanții societății care l-au închiriat, ei fiind cei care trebuiau să transmită datele în SUMAL.
În conformitate cu prevederile art.25 alin.2 din Legea nr.171/2010 privind regimul silvic: ,, Agentul constatator are obligația să stabilească cine este proprietarul bunurilor confiscate și dacă acestea aparțin altei persoane decât contravenientul în procesul verbal se va menționa, dacă este posibil, datele de identificare ale proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă, ori în cauză agenții constatatori nu și-au îndeplinit această obligație.
Potrivit prevederilor art.26 alin.2 din Legea nr.171/2010: ,, Agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare a contravenției silvice. Obiecțiunile contravenientului se consemnează distinct în procesul verbal de constatare a contravenției la rubrica OBIECTIUNI sub sancțiunea nulității procesului verbal,,. Ori în speță agenții constatatorii nu i-au consemnat in întregime obiecțiunile formulate.
Petentul apreciază că în prezenta cauză, sarcina probei o are organul constatator. În acest sens învederează că, așa cum s-a arătat în practica judiciară internă, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție, trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
În cauza A. împotriva României, s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (a se vedea paragraful 66-69 din Hotărârea A. împotriva României, publicată pe site-ul oficial al Curții Europene a Drepturilor Omului).
Acuzația adusă presupusului contravenient este o acuzație penală în sensul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, semnată la R. la 4 noiembrie 1950, convenție la care și România este parte semnatară și care a fost ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 30/1994.
Din această perspectivă, acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și, în condițiile în care acesta face dovada vinovăției, presupusul contravenient urmează să-și probeze nevinovăția sau circumstanțe atenuante, după caz.
Fiind vorba despre o acuzație penală în accepțiunea Convenției, organul constatator avea obligația de a-l informa în cel mai scurt timp posibil, asupra naturii și cauzei acuzației formulate împotriva sa și de a-i prezenta probele pe care se bazează acuzația, ceea ce însă cu privire la probe nu s-a întâmplat.
Consideră că fapta reținută în procesul-verbal de contravenție contestat nu există, agentul constatator reținând în procesul verbal o stare de fapt care nu corespunde realității.
Față de cele de mai sus petentul solicită a se observa că procesul verbal de contravenție contestat prin prezenta plângere nu este temeinic, starea de fapt reținută în acesta nu corespunde realității, ci ilustrează excesul de zel al agenților Poliției.
Cu privire la petitul subsidiar, referitor la înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment respectiv reindividualizarea sancțiunii, petentul arată că în conformitate cu dispozițiile art. 1, fraza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor, "Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție ", acesta fiind elementul laturii subiective esențial la stabilirea
calității de contravenient.
În plus, art. 16, alin. (1), teza a III-a, din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 - privind regimul juridic al contravențiilor, dispune în mod imperativ: "Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;"
Mai mult, descrierea de către agentul constatator, atât de sumară a faptei săvârșite, nu se circumscrie de fel dispoziției imperative din textul de lege (lato sensu) anterior invocat, dispoziție enunțată prin sintagma "arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei"
Chiar dacă s-ar admite că pretinsa faptă contravențională există, petentul solicită a se reține că aceasta nu a fost săvârșită cu vinovăție, iar pericolul social al faptei lipsește.
La individualizarea sancțiunii contravenționale trebuie avute în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Este de necontestat că o justă sancțiune presupune stabilirea situației de fapt reală și pe acest temei a gravității pericolului social al faptei săvârșite, întrucât sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu această gravitate. Analiza acestor împrejurări permite aprecieri obiective cu privire la pericolul social concret al contravenției și implicit asupra vinovăției ca element subiectiv. Aceste împrejurări pot fi de natură să agraveze sau, dimpotrivă să micșoreze sancțiunea. Sancțiunea va fi mai mică dacă fapta are un caracter întâmplător și neintenționat. Acest criteriu vizează și condițiile de loc și timp în care s-a comis fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, mijloacele și metodele care uneori sunt de natură să atenueze gravitatea concretă a contravenției.
Circumstanțele personale ca: atitudinea contravenientului și celelalte date personale trebuie valorificate la aplicarea sancțiunii. Atitudinea contravenientului față de fapta săvârșită trebuie luată în considerație, iar cel care recunoaște deschis greșeala și o regretă, este normal să primească o sancțiune mai ușoară. O asemenea poziție constituie și o primă garanție că făptuitorul a înțeles pericolul faptei săvârșite și că în viitor nu o va mai repeta.
Față de dispozițiile art. 34 coroborate cu cele ale art. 38 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 (ce constituie dreptul comun în materie contravențională), instanța poate să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.
Petentul solicită a se reține că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția acestuia asupra obligațiilor ce-i revin și să se aibă în vedere și faptul că nu a mai avut până în prezent probleme de acest gen, astfel că pericolul social relativ redus al faptei analizate este de natură să formeze convingerea în sensul că nu va mai repeta această faptă, chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.
Așadar raportat la dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora avertismentul se aplică și în cazul în care actul de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune și în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001 (instanța ... hotărăște asupra sancțiunii), solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, deoarece în prezenta cauză sancțiunea contravențională aplicată excede pericolului social concret, astfel că se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate având în vedere și dispozițiilor art. 5 alin.5 și art. 21 alin.3 din OG 2/2001, care prevăd că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Față de considerentele arătate petentul apreciază că se impune anularea procesului-verbal de contravenție.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 171/2010 privind regimul silvic, Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și prevederile art. 274 C.pr.civ.
În dovedirea celor susținute petentul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și proba testimonială constând în audierea martorilor F. I. S. și Harsan F..
A depus la dosar procesul verbal de contravenție contestat și chitanța de plată a amenzii.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum 20 lei conform chitanței . DTC nr._/21.09.2015, aflată la fila 27 dosar.
Intimatului i-au fost comunicate plângerea contravențională formulată și înscrisurile anexate, potrivit dovezii aflate la fila 35 dosar și i s-a pus în vedere că are obligația de a formula întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai formula excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
La data de 30.10.2015, intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr. Tr. S. solicitând declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Baia de A..
În susținerea excepției invocate arată că potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar fapta contravențională reținută în procesul verbal de contravenție atacat a fost săvârșită pe raza comunei Obîrșia Cloșani, județul M., localitate ce se află în raza de competență teritoriala a Judecătoriei Baia de A..
Pe fond, consideră că plângerea contravențională este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia.
Arată că în data de 28.08.2015, petentul a fost depistat pe raza comunei Obîrșia Cloșani, în timp ce transporta cu autocamionul având numărul de înmatriculare_, material lemnos, fără a deține însă aviz de însoțire pentru marfa transportată.
Astfel, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 19 alin.1 lit b) din Legea 171/2010, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, în concret pentru „transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare", agentul constatator aplicându-i sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 de lei, fiind dispusă totodată și confiscarea materialului lemnos transportat.
Referitor la susținerea petentului potrivit căreia acesta nu poate fi sancționat deoarece materialul lemnos nu îi aparține, el fiind doar transportator, învederează faptul că din interpretarea art.25 alin.2 din Lg 171/2010, rezultă că între contravenient și proprietarul materialului lemnos transportat nu trebuie să fie identitate de persoană.
În concluzie, consideră că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, solicită încuviințarea proba cu înscrisuri.
Față de aspectele prezentate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca valabil încheiat.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
A depus la dosar Raportul agentului constatator înștiințare de plată . nr._, Proces-verbal de dare în custodie . nr._/28.08.2015, Declarațiile numiților O. A. C. și F. I. S. și Proces-verbal din data de 28.08.2015.
Petentului i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de intimat, potrivit dovezii aflate la fila 51 dosar, cu mențiunea de a formula răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 12.11.2015 petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care solicită admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S., admiterea plângerii contravenționale, să fie anulat procesul verbal de contravenție și să fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată.
Prin răspunsul la întâmpinare petentul reiterează susținerile din plângerea contravențională formulată și arată că starea de fapt se prezintă așa cum acesta a prezentat-o în plângerea contravențională formulată.
Prin rezoluția din data de 16.11.2015 instanța a fixat primul termen de judecată la data de 15.12.2015 și a dispus citarea părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției necompetentei teritoriale invocate, instanța retine următoarele:
Potrivit disp. art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ. necompetența instanței este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Excepția necompetenței teritoriale de ordine publică este o excepție de procedură care, potrivit disp. art. 130 alin. 2 C.proc.civ., trebuie invocată de părți ori de către judecător din oficiu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
Conform disp. art. 32 din OG nr. 2/2001, în materia plângerilor contravenționale plângerea este de competența judecătoriei în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.
În cazul de față instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._/28.08.2015 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului M. petentul O. A. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
Prin procesul verbal mai sus amintit s-a reținut în sarcina petentului faptul că la data de 28.08.2015 acesta a transportat cu autocamionul cu numărul de înmatriculare AVB 07 GWL, pe raza comunei Obîrșia Cloșani, material lemnos fără a deține aviz de însoțire pentru marfa transportată.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat rezultă că fapta contravențională a fost constatată pe raza comunei Obîrșia Cloșani, județul M..
Având în vedere cele menționate în procesul verbal de contravenție și având în vedere și anexa la HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, instanța reține că locul săvârșirii contravenției, respectiv . M., se află în raza de competenta teritoriala a Judecătoriei Baia de A..
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 Cod procedură civilă (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinate cu dispozițiile art. 129 pct. 3 Cod procedură civilă (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, deci părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt privitoare la bunuri (cum este și cazul plângerilor contravenționale), competența teritorială este exclusivă. Rezultă astfel că în cazul plângerilor contravenționale suntem în prezența unei competențe teritoriale exclusive, stabilită prin norme de ordine publică, imperative, de la care nu se poate deroga.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională, față de dispozițiile art. 129 alin. 3 Noul Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, văzând și dispozițiile prevăzute de art. 130- art.132 Cod procedură civilă, instanța apreciază că este întemeiată excepția de necompetență teritorială invocată de intimat prin întâmpinare, motiv pentru care va admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S. în soluționarea prezentei plângeri și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Baia de A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Drobeta T. S., invocată de către intimat.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul O. A. C., având CNP_, cu domiciliul în Vidra . și domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului avocațial D. E. din Tg. M., ., nr. 12, județul M., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție al Județului M., cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, județul M., în favoarea Judecătoriei Baia de A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. G. L. M. B.
Red. I.C.G./Tehn. L.B.
4 ex./ 13 01 2016
Operator de date cu caracter personal
Înregistrat sub numărul 6497
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3880/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3855/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
