Plângere contravenţională. Sentința nr. 983/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 983/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 983/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR.983
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M.
GREFIER: S. C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. L. D. și pe intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. E. pentru petent și martorii Ș. (P.) L. și N. S., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că . SRL a depus răspuns la adresa instanței cu privire la modalitatea de intervenție și persoana responsabilă pentru oprirea alarmei, după care:
Apărătorul petentului depune adresa firmei de specialitate care a efectuat demersuri pentru repararea sistemului antiefracție.
În temeiul art.321 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorilor Ș. L. și N. S., sub prestare de jurământ, în conformitate cu dispozițiile art.319 Cod procedură civilă, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentului solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată în sensul anulării procesului-verbal . nr._/01.08.2014 și a sancțiunii amenzii în valoare de 1000 lei, iar in subsidiar solicită transformarea amenzii in avertisment. A invocat dispozițiile art. 6 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului privind prezumția de nevonovăție. Aplicarea principiului prezumției de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel, petentul nu trebuie sa facă proba nevinovăției sale, ci revine autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se imputa săvârșirea contravenției prin procesul-verbal contestat. Apreciază că, prin probele depuse la dosar, intimata nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal.
Menționează faptul că petentul nu se face vinovat de săvârșirea celor reținute în procesul-verbal contestat, precum și faptul că a fost un caz fortuit datorat de pana de curent survenită.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art. 394 C.proc.civ, președintele închide dezbaterile și, în temeiul art.397 C.proc.civ., reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 07.08.2014 sub numărul de dosar_, petentul C. L. D., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, a formulat plângere_/01.08.2014, apreciind că este netemeinic și nelegal.
În motivare, petentul a arătat că în data de 01.08.2014 se afla la punctul de lucru al societății . SRL din Dr. Tr. S., unde este angajat in funcția de gestionar. În urma controlului efectuat la această societate, agentul B. C. a constatat ca petentul este vinovat de faptul ca a „tulburat fără drept liniștea locatarilor din blocul C, situat pe . din Dr. Tr. S. prin neoprirea sistemului de alarma amplasat la punctul de lucru al . SRL unde este angajat". Astfel, a fost întocmit procesul verbal de contravenție amintit prin care a fost amendat cu suma de 1000 lei întrucât s-a considerat că fapta reținuta constituie contravenția prevăzută de art.2 pct.25 din Legea nr.61/1991 R și sancționată de art. 3 alin.1, lit.b din Legea nr.61/1991R.
Apreciază că agentul de poliție a înscris în procesul verbal, în mod tendențios, aspectele prezentate mai sus, fără ca acestea să corespundă realității.
A mai arătat că în data de 01.08.2014, la punctul de lucru al . SRL din Dr. Tr S., in jurul prânzului, ca urmare a unei pene de curent intervenite în urma unei avarii generale în zona centrală a orașului, s-a declanșat alarma montată la punctul nostru de lucru. A precizat că societatea la care este angajat deține avizul I.P.J. M. cu privire la sistemul antiefracție montat, acesta fiind autorizat conform normelor legale in vigoare și nu prezenta defecțiuni. Ca urmare a urmare a penei de curent survenite în zona, a fost activată alarma punctului nostru de lucru. Alarma nu a putut fi dezactivată decât de către o firmă de specialitate, întrucât întreruperea curentului a provocat o defecțiune la nivelul cutiei de comandă.
Având in vedere aceste aspecte, petentul a susținut că nu se face vinovat de declanșarea alarmei, iar conform contractului de muncă și a fisei postului nici nu are atribuții în sensul operării alarmei anti-efracție.
Apreciază că în cauza se poate constata existența unui caz fortuit ce înlătura răspunderea contravențională, constituit de faptul ca alarma s-a declanșat ca urmare a unei pene de curent. Conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Caracterul contravențional al faptei este înlăturat în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt, precum și infirmității, dacă are legătură cu fapta săvârșită." In speță, este vorba despre un caz fortuit, având în vedere că nu putea sa prevadă și nici să înlăture efectele penei de curent. Acest caz desemnează situația, starea, împrejurarea în care acțiunea sau inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nici urmărit și care se datorează unei energii a cărei intervenție nu a putut fi prevăzută. Specific pentru cazul fortuit este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos datorită intervenției unei forțe a cărei apariție nu a putut fi prevăzută și care produce în fapt acel rezultat.
Imposibilitatea de prevedere a intervenției forței străine care a determinat producerea rezultatului socialmente periculos este generală și obiectivă și ține de limitele generale omenești ale posibilității de prevedere.
Având in vedere prevederile art.16 alin.1 din OG nr 2/2001, agentul constatator
trebuia sa realizeze o descriere concreta a contravenției săvârșite, cu specificarea acțiunii sau
inacțiunii autorului si a tuturor circumstanțelor de natura a imprima faptei caracterul
contravențional, fapt omis de agentul constatator. Cerința este imperativa, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale si verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o si a justei sancțiuni aplicate. Apreciază că procesul verbal contestat nu conține elemente suficiente pentru a se stabili cu certitudine gravitatea si modalitatea de săvârșire a contravenției constatate. Realizând o descrie pur formala a contravenției, fara a evidenția elemente de fapt de natura a o individualiza, organul de control a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin.1, iar o prezentare generala, lipsita de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art. 17 din același act normativ. Insuficienta descriere a faptei contravenționale sau descrierea ei in termeni generici este echivalenta cu nedescrierea ei, conducând la anularea procesului verbal.
A mai învederat faptul că agentul constatator nu a menționat în procesul verbal aspecte concrete referitoare la locul in care a fost săvârșita presupusa contravenție pentru a conferi caracter concret faptei reținute, iar potrivit art.3 alin.8 din legea nr.61/1991 sancțiunea amenzii poate fi aplicată și persoanei juridice.”.
Petentul a mai susținut că situația de fapt expusa in actul de constatare
nu corespunde realității, întrucât nu a tulburat liniștea publica prin neoprirea alarmei, nu este administratorul societății care deține alarma si măcar nu era singurul angajat aflat la
punctul de lucru la acel moment.
A solicitat admiterea plângerii formulate, anularea procesului verbal . nr._/01.08.2014 și anularea amenzii în valoare de 1000 lei, iar in subsidiar a solicitat transformarea amenzii in avertisment.
În dovedirea celor susținute, petentul a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri si de proba testimoniala cu martorii P. L. si N. S..
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii 61/1991 R, OG 2/2001 si art.6.2 CEDO.
La acțiunea au fost anexate: procesul-verbal . nr._/01.08.2014, copie carte de identitate, copie contract individual de muncă_/25.09.2007, copie fișă postului, copie adresă I.P.J. M. nr._/23.03.2011, copie fișă de intervenție, copii cărți de identitate martori.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art.19 din OUG nr.80/2013.
Examinând cerea de chemare în judecată, s-a constatat că aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedura civilă, republicat, și, în conformitate cu art. 200 alin. 2 C.p.c., republicat, instanța a dispus prin rezoluția din data de 10.10.2014 comunicarea către petent a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea ca, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 200 alin. 3 C.p.c., în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să înlăture neregularitățile constatate.
Astfel, urmare a dispozițiilor instanței, petentul a complinit la data de 20.10.2014 lipsurile cererii de chemare în judecată indicând pentru intimată sediul și numărul de telefon, iar pentru martori adresa acestora.
Potrivit rezoluției din data de 21.10.2014, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civil, intimatei i-a fost comunicat duplicatul cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor atașate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Intimata a depus întâmpinare la data de 06.11.2014, prin Serviciul Registratură, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulată de petentul C. L. D. și menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.08.2014, ca fiind temeinic și legal întocmit.
In fapt, în ziua de 01.08.2014, în jurul orelor 15.45, în urma unei sesizări primite de la polițistul local ce efectuează serviciul la Primăria Drobeta T. S., la fața locului sa deplasat un echipaj din cadrul Direcției de Poliție Locală Drobeta T. S. din care făcea parte și agentul constatator unde a depistat pe petent care a tulburat fără drept liniștea locatarilor din blocul CI situat pe . din municipiul Drobeta T. S. prin neoprirea sistemului de alarmă amplasat la punctul de lucru al . SRL unde este angajat, faptă ce contravine prevederilor art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/1991 R, potrivit căruia „Constituie contravenție săvârșire oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă".
S-a trecut la identificarea acestuia, stabilindu-se identitatea acestuia în persoana petentului.
În prealabil, petentul a fost avertizat verbal să oprească alarma dar acesta a răspuns că nu se pricepe și să nu mai deranjeze locatarii, dar acesta nu s-a conformat dispoziției.
Față de cele constatate, agentul constatator a întocmit procesul-verbal . nr._/01.08.2014, prin care a aplicat sancțiunea contravențională cu amendă în valoare de 1000 lei, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 25 din Legea nr. 61/199IR, sancționat de art. 3 alin. (1), lit. b) din același act normativ.
Intimata a susținut că au fost respectate în totalitate prevederile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, descrierea faptei fiind în conformitate cu prevederile legale.
La momentul întocmirii procesului-verbal petentul a fost de față, aducându-i-se la cunoștință si dreptul său de a face obiecțiuni în conformitate cu art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, potrivit căruia ,,In momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. "
Contravenientul a luat la cunoștința de conținutul procesului-verbal de contravenție si a semnat de luare la cunoștință, cu mențiunea că: "Nu aveam cum să opresc sistemul de alarmare deoarece se întrerupe energia electrică fiind avarie în tot orașul. "
Față de aceste considerente, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale promovată ca fiind neîntemeiată, menținerea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.08.2014, ca fiind temeinic și legal.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 Noul Cod de Procedură Civilă, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991 R.
In conformitate cu dispozițiile art. 223, art. 411 alin (1) pct. 2 Noul Cod de Procedură Civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La întâmpinare au fost anexate documentul care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, respectiv copia raportului agentului constatator.
Prin rezoluția din data de 07.11.2014, în temeiul art.201 alin.2 C.proc.civ., instanța a dispus comunicarea către petent a duplicatului întâmpinării și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea de a formula răspuns, în termen de 10 zile de la comunicare.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cererea introductivă, precizând că organul de control a procedat la întocmirea unui act care nu întrunește cerințele de legalitate prevăzute imperativ de art.16 alin1, iar o prezentare generala, lipsita de conținut, a faptei echivalează cu lipsa acesteia si atrage nulitatea procesului verbal conform art.17 din același act normativ. Insuficienta descriere a faptei contravenționale sau descrierea ei in termeni generici este echivalenta cu nedescrierea ei, conducând la anularea procesului verbal.
In conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului „orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumata nevinovata până ce vinovăția sa va fi legal stabilita". Desi textul se refera la „infracțiune", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, în mai multe rânduri, ca noțiunea de „infracțiune" are un caracter autonom fata de dreptul intern, precizând totodată criteriile în raport cu care se definesc infracțiunile în dreptul european. În raport cu aceste criterii, s-a decis ca fapte calificate de dreptul intern ca fiind contravenții pot fi considerate infracțiuni, în sensul Convenției, generând obligația, pentru statele membre, de a asigura garanțiile prevăzute de art. 6 al Convenției (cauza Lauko c. Slovaciei). în același sens s-a pronunțat, pe plan intern, si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 317/2003. Astfel, deși Statul are posibilitatea de a nu sancționa unele infracțiuni sau le poate pedepsi pe cale contravenționala decât pe cale penala, aceasta nu înseamnă ca autorii acestor infracțiuni sa se afle într-o situație defavorabila pentru simplul fapt ca regimul juridic aplicabil este diferit de cel aplicabil în materie penala (cauza G. împotriva României, nr._/01, par. 58, 30 noiembrie 2006).
În speța, având în vedere faptul ca sancțiunea amenzii contravenționale aplicate are un caracter preventiv si sancționator, articolul 6 alin. 2 din Convenție si garanțiile procesuale generale prevăzute de acesta, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Aplicarea principiului prezumției de nevinovăție atrage răsturnarea sarcinii probei în cadrul plângerii contravenționale. Astfel, petentul nu trebuie sa facă proba nevinovăției sale, ci revine autorității din care face parte agentul constatator obligația de a dovedi vinovăția celui căruia i se imputa săvârșirea contravenției prin procesul-verbal contestat.
Apreciază că, prin probele depuse la dosar, intimata nu a putut dovedi dincolo de orice dubiu rezonabil vinovăția și, deci, realitatea celor reținute în procesul-verbal, singura proba in susținerea actului de constatare este raportul agentului.
Petentul apreciază că trebuie avută în vedere în această situație și practica judiciară în domeniul contravențional, mai exact speța „A. c. România", în care CEDO a sancționat procedura în materia constatării și sancționării contravențiilor aplicată de organele constatatoare din România, tocmai pentru motivul ca agentul constatator nu a putut prezenta probe concludente in susținerea actului de constatare.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind probele solicitate ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii Ș. L. și N. S., iar pentru intimată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauza și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 01.08.2014, petentul C. L. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.2 pct.25 și sancționată de art.3 alin.1 lit.b din Legea 61/1991 .
În fapt, s-a reținut că în data de 01.08.2014 petentul a tulburat fără drept liniștea locuitorilor din blocul C1 situat pe . din Drobeta T. S., prin neoprirea sistemului de alarmă amplasat la punctul de lucru al . SRL, unde este angajat.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
Examinând procesul verbal de contravenție contestat, instanța constată că nu există cazuri de nulitate absolută care să poată fi invocate din oficiu, acesta fiind legal întocmit, cu respectarea dispozițiilor prevăzute de OG nr.2/2001.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța apreciază că petentul nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, întrucât starea de fapt consemnată de către agentul constatator în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității.
Potrivit dispozițiilor art.2 pct.25 tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă .
Prin procesul verbal s-a reținut că petentul a tulburat liniștea locatarilor din blocul C1 prin neoprirea sistemului de alarmă amplasat în magazinul unde era angajat .
Instanța apreciază că acesta a fost sancționat în mod nelegal, întrucât nu petentul personal a produs zgomotul, ci alarma aparținând societății la care era angajat, și prin urmare, sancțiunea i-a fost greșit aplicată acestuia, și nu societății .
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că petentul nu era desemnat conform contractului de muncă și anexelor la acesta să oprească alarma .
Din declarațiile martorelor Ș. L. și N. S., angajate la aceeași societate ca și petentul, N. S. și administratorul firmei erau persoanele desemnate cu oprirea alarmei .
Din declarații mai rezultă că N. S., prezentă în sediu când s-a declanșat alarma, a introdus codul de acces, dar alarma nu s-a oprit, astfel că au înștiințat societatea care se ocupa de mentenanța sistemului de securitate, care a trimis la fața locului un reprezentant și a înlocuit acumulatorul alarmei . Martorele au mai susținut că alarma s-a declanșat din cauza unei pene de curent, și că bateria alarmei nu putea fi scoasă fiind montată la o înălțime de 4 m, prin urmare au sunat la firma specializată care a trimis un reprezentant și a înlocuit acumulatorul centralei antiefracție .
Din înscrisurile depuse din partea societății Quasit Systems SRL rezultă că în ziua de 01.08.2015 au avut o intervenție la societatea . SRL, și că intervenția se putea efectua doar de personal autorizat conform Legii 333/2003 și HG1010/2004 .
Având în vedere dispozițiile legale menționate și starea de fapt reținută în procesul verbal de contravenție, apreciem că în mod nelegal a fost sancționat petentul, motiv pentru care, instanța va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. L. D., având CNP_, cu domiciliul în Dr.Tr.S. ..93, ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ cu sediul in Dr. Tr. S., ., cod fiscal_.
Anulează procesul verbal . nr._ întocmit la data de 01.08.2014 de către intimată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.MM/ Tehnored.SCL
4 ex./2 .
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3468/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 989/2015. Judecătoria... → |
|---|
