Pretenţii. Sentința nr. 2298/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2298/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 16086/225/2013*
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.2298
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 IUNIE 2015
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: G. D.
GREFIER: S. A.
Pe rol soluționarea cauzei civile, privind pe reclamanta I. E. L. și pârâtul B. C. FRANCAIS, DES SOCIETES D’ASSURANCES CONTRE LES ACCIDENTS D’AUTOMOBILES - BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, observând motivele de casare a primei hotărâri, instanța apreciază suficient probatoriul administrat în primul ciclu procesual.
Instanța apreciază dosarul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.12.2013 sub nr._ reclamanta I. E. L. în contradictoriu cu pârâtul B. C. FRANCAIS, DES SOCIETES D’ASSURANCES CONTRE LES ACCIDENTS D’AUTOMOBILES prin BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor sume: daune materiale în sumă de 5000 euro plus dobânda legală acordată de la producerea accidentului, respectiv de la data de 10.12.2010 până la plata efectiva a sumei, reprezentând cheltuieli efectuate la înmormântarea numitului I. M. T., soțul reclamantei, decedat în accident, plus praznice ulterioare, alte obiceiuri creștinești, piatra funerara, mormânt; daune morale de 50.000 euro. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 11.10.2011 emisa de P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S., județul M., a referatului cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale, din data de 29.09.2011, emis de către Politia municipiului Drobeta T. S. - Biroul Rutier și a concluziilor rezultate după cercetarea împrejurărilor în care s-a produs accidentul rutier, rezultă faptul că la data de 10.12.2010, pe Calea Timișoarei, în direcția Drobeta T. S. - Orșova, numitul N. L.-I., care a condus autoturismul marca Rover, cu nr. de înmatriculare 4208YD44, a circulat pe banda nr. l, apoi, în dreptul S.C.Severnav, a virat brusc pe banda a II-a si circulând cu viteza excesivă, autovehiculul a derapat, intrând in coliziune frontala cu autoturismul condus regulamentar de către C. F., pe banda nr.2, circulând din sens opus. În urma impactului a rezultat atât decesul pasagerilor autovehiculului condus de N. L.-I., cât si al acestuia si vătămarea gravă atât a conducătorului auto C. F., cât si a pasagerilor vehiculului condus de acesta. Printre persoanele decedate, se afla și soțul reclamantei, respectiv tânărul I. M.-T., pasager al autovehiculului condus de către N. L.-I..
Urmărirea penală inițiată împotriva lui N. L.-I. pentru infracțiunile prevăzute de art.178 alin.2,5, art.184 alin.2,4 si art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002 a încetat datorită decesului acestuia în același eveniment rutier. Vehiculul pe care l-a condus N. L.-I. era înmatriculat legal, în Franța sub nr.4208YD44 si, potrivit verificărilor efectuate de Birou, nu era asigurat, după relațiile obținute de către reclamantă de la B.A.A.R.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 136/1995 Biroul emitent pe teritoriul căruia are locul obișnuit de staționare al vehiculului implicat în accident, prin garantul său, denumit Biroul gestionar (Biroul tarii unde s-a produs accidentul), în speță B.A.A.R, urmează să despăgubească victimele accidentelor de circulație, atât în ceea ce privește daunele materiale cât si cele morale precum și cheltuielile de judecata ( art.59-58 din lege), urmând ca, după plata efectuată în numele Biroului francez, sa își recupereze sumele plătite și comisionul aferent activității desfășurate atât în procedura extrajudiciara cât și în cea judiciara.
În ceea ce privește persoana decedată în urma căreia se formulează cerere de despăgubire, a arătat că potrivit dispozițiilor legale, este I. M. T. și membrii familiei acesteia, I. E. L.- soția victimei, fiind atașate în aceste sens actele de stare civilă și actele de deces.
Referitor la statutul juridic al Biroului din Franța si al B.A.A.R., în cauza dedusă judecății, respectiv reglementarea legală a celor doua Birouri din România si Franța de a despăgubi victimele accidentului produs de un vehicul înmatriculat legal în Franța, dar fără o asigurare Carte V. valabila, a arătat că în situația când un accident de circulație este provocat de un conducător auto aflat la volanul unui vehicul înmatriculat legal . Uniunea Europeană, dar nu avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto internațională carte verde-pentru vehiculul respectiv, atunci, potrivit legislației europene, se considera ca acel vehicul era și asigurat, urmând ca Biroul Asigurătorilor de răspundere civila auto din tara unde era înmatriculat vehiculul, sa despăgubească victimele, prin intermediul Biroului național al asigurătorilor din tara unde s-a produs accidentul, în situația de față, de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, ca garant al Biroului emitent din Franța.
A adăugat că aceste obligații se regăsesc și în următoarele reglementări internaționale si naționale, respectiv potrivit Adunării Generale a Consiliului Birourilor de la Rethymno din C., din 30.05.2002, a fost încheiat „Acordul multilateral intre Birourile naționale de asigurări ale statelor membre ale spațiului economic european si ale altor state asociate” (la care România a aderat odată cu instituirea Traiului de aderare la Uniunea Europeana, in 2007) si, potrivit principiilor enunțate în art.2 alin.2 ale Directivei 72/166/CEE, va reuni . doua acte normative extrem de importante pentru reglementarea accidentelor de circulație pentru statele din spațiul comunitar care au aderat la Convenția Tip Interbirouri si Convenția multilaterala de Garantare. Noul document din anul 2003 este Regulamentul General al Consiliului Birourilor-International Regulations, care a înlocuit cele doua reglementari la data de 01.08.2003 ( se face trimitere la pct.5 din Preambulul Deciziei 2003/5464/CE).
Potrivit acordului susmenționat, statele semnatare își asuma obligația de garantare de către birouri a plații despăgubirilor, bazata pe prezumția de asigurare-la alin.2 al Preambulului Acordului si la art. 10 din Regulament; definirea locului obișnuit de staționare al unii vehicul ( art. 11 din Regulament); mandatul reciproc de gestionare a daunelor ale birourilor naționale ( art. 2 Acord); gestionarea cazurilor de dauna, modalitatea de gestionare si competenta, atât extrajudiciara cat si judiciara, a Biroului Gestionar (în speța, a B.A.A.R.) si cererea de rambursare a acestuia, după plata despăgubirilor ( art. 5 Regulament).
În acest context România si-a adaptat legislația interna conform legislației europene in materie de accidente de circulație si, potrivit art.25 alin.3 din Legea nr.32/2000, astfel cum a fost modificata în decursul timpului, a stabilit următoarele: " Asigurătorii emitenți de documente internaționale de asigurare Carte V., vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în conf. cu prevederile Convenției Internaționale Carte V.. Atributul de „Birou N." al BAAR a fost statuat prin art. 1^1 pct.6 din L.136/1995: "Biroul asigurătorilor de Autovehicule din România este Biroul Național din România" și pct. 5 al aceluiași articol definește Biroul N. ca fiind "o organizație profesionala, constituita in conformitate cu Recomandarea nr.5/25.01._, adoptata de Subcomitetul de Transport Rutier al Comitetului de Transporturi Interioare din cadrul Comisiei Economice pentru Europa a O. si care grupează societățile de asigurare autorizate . practice asigurarea de răspundere civila auto."
În ceea ce privește justificarea legală pentru daunele materiale și morale solicitate, a considerat reclamanta că daunele materiale și morale solicitate instanței și care urmează să fie achitate de B. C. Français, prin B.A.A.R. nu vor fi în măsura sa compenseze integral pierderea ireparabila suferita de soția acestuia, însă, având in vedere si dispozițiile legale ale art.49-58 din Legea nr. 136/1995 și ale art.24 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr.21.2009, apreciind ca, prin admiterea lor, se va da cel puțin o compensație materială a suferinței pricinuite prin decesul victimei, în special pentru soția sa, când acest eveniment a fost neașteptat, tânărul a decedat la doar vârsta de 29 de ani, iar soția a rămas fără suportul material si afectiv al tânărului, necesar, în consumarea căsătoriei încheiate dintre cei doi tineri.
A mai învederat că legătura dintre soți era extrem de puternică, tânărul era un soț extraordinar iubitor si, având în vedere vârsta tânără a celor doi, reieșind astfel trauma extraordinară creată soției sale, prin dispariția intempestiva și fără a fi vinovat. Astfel, soția supraviețuitoare a rămas singura, fără soțul său care reprezenta afecțiune si sprijin, a dispărut odată pentru totdeauna prin producerea acestei tragedii, la care nimeni nu se așteaptă.
Tânărul decedat, avea în fața sa un viitor strălucit, muncea cu devotament. Ca urmare a acestui fapt, astfel pierderea acestui tânăr nu este o pierdere doar pentru soție, ci si pentru cei apropiați lui si pentru întreaga societate.
A precizat că pentru daunele materiale, acestea vizează cheltuielile efectuate de soție pentru înmormântare și ritualurile specifice cu ocazia decesului soțului, urmând ca acestea să fie dovedite prin mărturia celor care au participat la funeralii.
Referitor la daunele morale reclamanta a învederat este recunoscut de jurisprudență că pentru astfel de prejudiciu nu se administrează probe.
În ce privește justificarea legală a solicitării a învederat că sunt deosebit de importante argumentele de ordin afectiv expuse și la evidența oricărei persoane care este în măsură să cuantifice faptul implacabil al dispariției persoanei dragi, cu implicații profunde și îndelungate asupra întregii familii ramase, un argument îl constituie și limita pe care asigurătorii sunt obligați să o acorde în cazul producerii unor accidente rutiere soldate cu decesul victimei (risc asigurat).
Astfel, în legislația internă Ordinul CSA nr.21/2009 dat în aplicarea art.53 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, prevede suma minima de cel puțin 2.500.000 Euro pentru cazurile de vătămare corporala si deces, per eveniment:„Art.24 (l)Limitele minime de despăgubire sunt stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; (3)Pentru vătămări corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse in unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru anul 2009, la un nivel de cel puțin 1.500.000 euro, pentru anul 2010, la un nivel de cel puțin 2.500.000 euro; Art. 26. -(1)Asigurătorul/Garantul are obligația de a despăgubi partea prejudiciata pentru prejudiciile suferite in urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate in cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute in contractul de asigurare RCA, in condițiile in care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acorda despăgubiri in forma băneasca pentru:
a)vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;
b)pagube materiale;
c)pagube consecința a lipsei de folosința a vehiculului avariat;
d)cheltuieli de judecata efectuate de către persoana prejudiciata".
În legislația Europeană în materie, respectiv Directiva 2005/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 de modificare a directivelor 72/166/CEE, 84/5/CEE, 88/357/CEE și 90/232/CEE și a Directivei 2000/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă auto, prevede următoarele: „PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 47 alineatul (2)prima și a treia teză, articolul 55 și articolul 95 alineatul (1), având în vedere propunerea Comisiei [1], având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [2],hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat [3],…..(10) Obligația statelor membre de a garanta ca suma asigurată să nu fie mai mică decât anumite valori minime constituie un element major pentru protecția victimelor.
Suma minimă asigurată în cazul vătămărilor corporale ar trebui calculată astfel încât să despăgubească integral și echitabil toate victimele care au suferit răni foarte grave, ținând seama în același timp de frecvența scăzută a accidentelor care implică victime multiple și de numărul scăzut de accidente în care mai multe victime suferă de răni foarte grave în cursul aceluiași accident.
Suma minimă asigurată de 1 milion de EUR pentru o victimă sau de 5 milioane de EUR pentru o cerere de despăgubire, indiferent de numărul victimelor, reprezintă o sumă rezonabilă si adecvată".
În ceea ce privește dispozițiile interne referitoare la răspunderea Asiguratorului/Garantului/Birourilor, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995 „în cazul stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia ... " și, potrivit art.48 lit. a): „Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule în limitele teritoriale de acoperire si să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare. Persoanele care intră pe teritoriul României cu autovehicule înmatriculate în afara teritoriului României se consideră asigurate, în condițiile prezentei legi, în una dintre următoarele situații: dacă numărul de înmatriculare atestă asigurarea potrivit legii statului în care este înmatriculat autovehiculul sau acordurilor internaționale de asigurare valabile în România" și, conf. dispozițiilor art.54 :” Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2”.
Reclamanta a apreciat că dispozițiile legale prevăzute ca limita minima de legea internă, dar mai ales limita minima prevăzuta de directiva europeana, va permite despăgubirea justa si echitabila pentru toate persoanele care sunt prejudiciate, sumele, în limita de 2.500.000 Euro putând fi împărțite de instanța de judecata, potrivit aprecierii prejudiciului suferit de fiecare persoana implicata în acest nefericit eveniment rutier. De asemenea a făcut trimitere si la practica judecătoreasca recenta, care acorda despăgubiri rezonabile si adecvate, menite sa acopere in integralitate prejudiciul produs prin decese produse in urma accidentelor de circulație.
În dovedirea celor solicitate au fost depuse în vederea dovedirii rudeniei dintre reclamantă și victimă în copie certificată pentru conformitate cu originalul CI reclamantă (fila 12); certificat de căsătorie(fila 14), CI I. M. T. (fila 13), Certificat de deces (fila 15), memoriul realizat de către reclamantă (fila 22), corespondenta cabinet si B.A.A.R(fila 20 fila 24), dosarul de dauna întocmit de către B.A.A.R., convenție de tip interbirouri „ Carte verde” (filele 25-54) referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale (fila 18), întocmit de către Inspectoratul de Politie al județului M. si Politia municipiului Drobeta T. S. - Biroul Rutier, Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale întocmita de către P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. din dosar nr. 5913/P/2010(fila 17), notă de informare cu privire la avantajele medierii (fila 11), împuternicire avocațiala (fila 8).
De asemenea a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei, prin garantul său, precum și proba testimonială.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.59-58 legea nr. 136/1995, Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, Directiva 14 si 103 a Parlamentului European, art.998 si urm. cod civil (dispoziții aplicabile la data producerii prejudiciului), Regulamentul General al Consiliului Birourilor, Convenția Carte V..
Totodată a solicitat atașarea Dosarului penal nr.5913/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S., întrucât în acest dosar se afla întreaga documentație întocmita de organele de cercetare penala în stabilirea cauzelor și împrejurărilor accidentului, precum și a persoanei responsabile; precum și să se pună în vedere paratei, prin garantul său, BAAR, să depună întreaga corespondență avută între cele două birouri.
Reclamanta a precizat că acțiunea este scutita de taxa de timbru si timbru judiciar, având în vedere dispozițiile art. 24 lit. c din Ordinul Ministrului Justiției nr.760/C/1999 pentru aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.l46/1997- prejudiciul decurge dintr-o fapta penala.
La data de 06.02.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune (file 176-177), prin care a menționat că înțelege să modifice acțiunea formulată în sensul că renunță la capătul de cerere având ca obiect daune materiale, iar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect daune morale înțelege să reducă cuantumul acestora la suma de 200.000 lei.
La data de 26.02.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei chitanța nr. ISXUC_/19.02.2014 prin care a fost achitată taxa judiciară în cuantum de 100 lei.
La data de 28.03.2014 intimatul a depus întâmpinare(file 190-192), prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pe fondul cauzei pârâtul a apreciat acțiunea ca neîntemeiată, arătând că deși accidentul de circulație în care a decedat numitul I. M.-T. s-a produs la 10.12.2010, totuși Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a luat cunoștință despre evenimentul rutier la data de 05.08.2013, când avocat D. Stangaciu, în reprezentarea intereselor clienților săi, I. M.-T. (persoana decedata în 2010) și reclamanta I. E.-L., s-a adresat BAAR pentru identificarea asigurătorului «Carte V.» al autoturismului agresor (Anexa nr. 2). La aceeași data, 05.08.2013, av. D. Stangaciu a solicitat Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta-T. S. să îi comunice Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorului, întrucât dorea « ... să acceseze despăgubirile ce se cuvin familiei... » (Anexa nr. 3).
În urma cercetărilor întreprinse în cauză de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România s-a constatat ca autovehiculul condus de persoana vinovată de accident era legal înmatriculat în Franța, dar neasigurat la data producerii accidentului, pe cale de consecința despăgubirea a fost garantata de Biroul N. « Carte V. » din Franța, iar dosarul de dauna a fost gestionat de BAAR în numele Biroului Francez.
Astfel, la data de 01.10.2013 av. D. Stangaciu, în numele clientei sale lliescu E.-L., a completat si transmis BAAR formularul de avizare a daunei, cu solicitarea de a primi «... o oferta de despăgubire pentru soția supraviețuitoare, prin avocat.» (Anexa nr. 4)
Urmare a negocierilor purtate de mandatarul pârâtei, BAAR, inclusiv cu celelalte persoane îndreptățite la despăgubire, respectiv mama si fratele victimei, iar acesta din urma fiind despăgubit si pentru daune materiale deoarece a făcut dovada cheltuielilor de înmormântare ale victimei cu documente justificative emise pe numele sau, s-a convenit de către părți o despăgubire în cuantum de 17.000 lei în beneficiul reclamantei I. E.-L., reprezentând daunele materiale si morale suferite de aceasta în calitate de soție a victimei. Astfel, înțelegerea amiabilă dintre părți a fost finalizata la 16.12.2013, prin semnarea Declarației de despăgubire de către av. D. Stangaciu, în baza declarației notariale date în data de 05.12.2013 de către reclamanta I. E.-L., prin care s-a dat mandat doamnei avocat D. Stangaciu sa negocieze si sa semneze orice act, cerere de despăgubire si/sau tranzacție, iar din suma cuvenita cu titlu de despăgubire sa încaseze onorariul în contul cabinetului de avocat, indicat în înscris. (Anexele nr. 5-6).
De asemenea, conform pct. 2 din Declarația de despăgubire reclamanta precizează: «Prin primirea de la Biroul Asigurătorilor de Autovehicule (BAAR) în numele și pentru Biroul N. din Franța a sumei de 17.000 RON (saptesprezecemii lei) cu titlu de despăgubire, mă consider integral despăgubită pentru toate prejudiciile suferite in urma accidentului mai sus menționat si renunț la orice pretenții ulterioare atât pe cale judiciara cat si pe cale extrajudiciara fata de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România si fata de Biroul N. Carte V. din Franța.
După primirea sumei de despăgubire, cesionez fără a fi necesare alte formalități, toate drepturile pe care le am împotriva vinovatului de producerea accidentului in favoarea Biroului N. Carte V. din Franța.»
A mai arătat faptul că plata despăgubirii a fost efectuata de BAAR, în numele și pentru Biroul N. «Carte V.» din Franța în termen de 15 zile de la semnarea tranzacției, la data de 03.01.2014, prin virarea sumei de 12.750 Lei in contul reclamantei I. E.-L. si a sumei de 4.250 lei în contul Cabinetului de Avocat Stangaciu D., conform extrasului de cont (Anexa nr. 7).
Față de cele învederate pârâtul a solicitat să se constate ca reclamanta, nu numai că nu a renunțat la acțiunea promovata în instanța, astfel cum s-a angajat prin convenția încheiata, dar si-a precizat acțiunea în sensul diminuării pretențiilor inițiale cu suma primită, inducând în eroare instanța cu afirmația ca aceasta a fost o plata parțiala. De altfel, reaua-credință a reclamantei, prin avocat D. Stangaciu, s-a manifestat încă de la început, când la semnarea convenției intre părți nu a înștiințat pe mandatarul pârâtei ca a înregistrat deja prezenta acțiune pe rolul Judecătoriei Drobeta - T. S., dar si ulterior, când nu a informat corect instanța cu privire la clauzele convenției prin care a fost despăgubită.
Astfel, prin efectuarea plații despăgubirilor de către Biroul N. «Carte V.» din Franța, prin mandatar Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în conformitate cu declarația făcuta si asumata de reclamanta, apreciază că acțiunea este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 254 Cod Procedura Civila, în dovedirea susținerilor sale pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, precum și de orice alta probă a cărei utilitate de administrare ar rezulta din dezbateri.
La acțiune a fost atașată împuternicirea avocațială din data de 26.03.2014, copie de pe: anexa nr. 2- adresa nr. 155/05.08.2013(fila 194), anexa nr.3 – adresa nr. 156/05.08.2013 (fila195), anexa nr. 4 – adresa nr. 169/01.10.2013 (fila 196), avizare daună auto (fila 197-198), anexa nr. 5- declarație (fila 199), anexa nr. 6- declarație de despăgubire (fila 200), anexa nr. 7- Informații noi pentru clienții BT (fila 201-2012).
La data de 22.05.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (filele 223-227), prin care a solicitat ca, în baza dispozițiilor aplicabile de legislația speciala, prioritara fata de dreptul comun precum si a practicii judecătorești existente, sa se dispună respingerea apărărilor formulate de pârâte, ca neîntemeiate, arătând ca începând cu data de 05.08.2013, avocatul ales a început demersurile pentru ca reclamanta sa fie despăgubită cu o suma rezonabila, fata de pierderea soțului său. Astfel, s-a început încercarea de a negocia cu parata o suma rezonabila si adecvata pentru reclamanta, si s-au transmis adrese si răspunsuri timp de 5 luni, respectiv mesaj electronic 03.09.2013, adresa nr.169/01.10.2013, mesaj electronic 09.10.2013, adresa nr.180/20.11.2013, adresa nr.25.03.02.2014.
Mai arată că întrucât dreptul reclamantei de a mai solicita despăgubiri pe cale judecătorească era aproape de împlinirea termenului de prescripție, a fost inițiată și acțiunea în instanță, după o plată parțiala efectuata de parata în luna ianuarie, despre care a fost informată de judecata, a fost redus cuantumul pretențiilor formulate inițial.
De asemenea mai învederează că a fost invocată de către pârât existența unei tranzacții –declarații care, în opinia sa stinge orice alte pretenții ulterioare, însă dispozițiile legii speciale prevăd posibilitatea persoanelor prejudiciate în a contesta suma primita in cont bancar, în termen de 30 zile, fapt care da dreptul persoanelor prejudiciate de a solicita compensația integrală, in instanța, procedură care a fost îndeplinita de reclamantă. Totodată a invocat sumele excesive cerute de reclamanta, care echivalează cu o îmbogățire fără justă cauza.
Prin adresa nr.25.03.02.2014 pârâta a fost informată că suma plătită nu este rezultatul unei negocieri reale cu drepturi egale a ambelor părți și ca, în mod real, nu exista un contact de tranzacție între părți care să consfințească voința reala a părților din contract.
Se învederează de către reclamantă că întrucât despăgubirea acordata nu acoperă nici pe departe prejudiciul suferit după primirea banilor, prin avocat si în termenul legal, potrivit disp. art 65 (3) din Ordinul nr.21/2009, dat in completarea art.53 din Legea nr.136/1995, a comunicat pârâtelor faptul că plata acestora o consideră ca fiind o plată parțială, cu rezervarea dreptului de a solicita despăgubirile cuvenite prin stabilirea cuantumului daunelor morale, în vederea realizării unei juste și echitabile despăgubiri.
Potrivit Ordinului CSA nr. 21/2009, dat în aplicarea art. 53 din Legea nr. 136/1995: "Art. 65 (1) Odată cu încasarea despăgubirii, partea prejudiciata menționat în scris ca a fost integral despăgubită pentru prejudiciile suferite si ca nu mai are nici o pretenție de la asigurătorul RCA și si de la asigurat in legătura cu prejudiciul respectiv, daca despăgubirea plătită nu de limita de despăgubire ce poate fi acordata de asigurător prejudiciile cauzate același accident de vehicul, prevăzuta în polița de asigurare RCA.
(2)Declarația de acceptare a despăgubirii, prevăzuta la alin. (1), va fi dată de CASCO în cazurile de regres.
(3)In situația efectuării plații de către asigurătorul RCA direct în contul indicat, de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciata, aceasta consideră a fi integral despăgubită daca în termen de 30 de zile de la data intrări în intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuata conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor”.
Astfel rezultă că, în cazul unui acord de plata intervenit între asigurător/garant si partea prejudiciata, în termenul prevăzut de lege si anume, cel de 30 zile de la data efectuării plații sumei de bani, partea prejudiciata poate notifica obiecțiile sale referitoare la cuantumul despăgubirilor stabilite, in prima faza, de comun acord.
Se apreciază că despăgubirea în suma de 17.000 lei nu realizează o reparație integrala a prejudiciului suferit, astfel cum prevede legea și practica judecătoreasca în materie de accidente de circulație cu persoane decedate, practic rămânând nedespăgubit prejudiciul moral.
În analiza prejudiciului total, dar în mod special, al celui moral, suferit de reclamanta, a învederat următoarele aspecte: aspectul strict afectiv, socul emoțional, sentimentul intens de durere al soției rămasa văduva la o vârstă foarte tânără, cu repercusiuni care doar trecerea îndelungata a timpului, le poate atenua; afectarea pe termen lung si diminuarea drastica a calității vieții, în calitate de soție, fără prea mult suport din partea altor persoane, întrucât victima era o persoana de nădejde, era un bărbat extrem de muncitor, cu planuri foarte mari pentru viitorul lor material si spiritual. Aceasta tragedie a lăsat în sufletul soției reclamante un sentiment de durere profunda, înțeles doar de cei care, din păcate, au avut o experiența asemănătoare.
Reclamanta apreciază că în mod greșit, pârâtul a susținut ca daunele, atât materiale cat si morale nu trebuie sa se transforme ., ba, mai mult, a insinuat ca, in realitate, nu se urmărește decât obținerea unor sume necuvenite, familia tânărului decedat, inclusiv reclamanta fiind integral despăgubite, prin sumele deja achitate, prin aceste plați toata familia fiind recompensata material și acoperind orice alte pretenții de ordin fizic cat si psihic. Astfel, în ceea ce privește daunele morale, nu exista ca și concept, îmbogățire excesiva, iar in cazul daunelor materiale, se are in vedere „damnum emergens" adică pierderea efectiv suferita si „lucrum cessans", adică beneficiul nerealizat.
Au fost atașate la răspunsul la întâmpinare următoarele înscrisuri: adresele nr. 180/20.11.2013 (fila 228), nr. 155/05.08.2013 (fila 229), nr. 169/01.10.2013 (fila 231), nr. 180/20.11.2013 (fila 233), nr. 25/03.02.2014 (fila 234) emise către Biroul Asigurătorilor de Vehicule din România, mesaj electronic (fila 230), mesaj electronic (fila 232), copie certificată pentru conformitate cu originalul de pe sentința penală nr. 258/2013 (filele 235-237), decizia penală nr. 1132/2013 (file 239-250), copie certificat de grefă (fila 238), copie de pe „ last transmission report” (filele 251-252).
La data de 22.05.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei notă de probe (fila 261), prin care a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială constând în audierea a doi martori, în dovedirea relației apropiate a reclamantei cu soțul său, afecțiunea și ajutorul reciproc al acestora în căsnicie, afecțiunea existentă pentru soția sa, grija și suportul acordat acesteia.
La notele de probe a fost atașat interogatoriul propus spre a fi administrat pârâtei.
La termenul de judecata din 29.05.2014 instanța, apreciind necesar pentru soluționarea prezentei cauze, în temeiul art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă, din oficiu, a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a preciza modalitatea de expediere a adresei nr. 25/03.02.2014 către pârâtă și de a depune la dosar dovezi în acest sens, precum și de a depune la dosar dovada comunicării adresei nr. 25/03.02.2014 către pârâtă.
La data de 16.06.2014 reclamanta a depus la dosar notă de ședință (fila 266), prin care a răspuns la solicitarea instanței și a atașat înscrisuri (fila 267).
La termenul de judecată din 26.06.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei. Cu privire la solicitarea reclamantei referitoare la dosarul penal nr. 5913/P/2010, instanța apreciind necesară pentru soluționarea cauzei, a dispus emiterea unei adrese către P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T.-S. pentru a comunica actele din dosarul penal nr. 5913/P/2010, în copie certificată
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de reclamantă, instanța a respins această probă, având în vedere că reclamanta nu a indicat în acțiune numele martorilor de a căror depoziție dorește să se folosească în cauză, neindicând numele acestora nici în cererea de complinire a lipsurilor acțiunii, deși prin rezoluția președintelui de complet, rezoluție comunicată reclamantei, s-a pus în vedere acesteia să indice numele și adresa martorilor, constatând astfel că reclamanta este decăzută din proba testimonială solicitată, și reținând că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 C.proc.civ..
Totodata, la acelasi termen instanța a încuviințat pentru pârâtă proba cu înscrisuri.
La data de 22.07.2014 P. de pe lângă Judecătoria Drobeta T. S. a depus la dosarul cauzei în fotocopie certificată actele din dosarul penal 5913/P/2010, înscrisuri aflate la filele 277 – 352.
La data de 11.09.2014 pârâta a depus la dosar răspuns la interogatoriu(f 353-354).
La termenul de judecata din 02.10.2014, instanța, față de solicitarea reclamantei din cuprinsul acțiunii în sensul de a se depune la dosar corespondenta purtată între cele doua birouri Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania și Biroul Național din Franța, instanța a respins această cerere, apreciind că nu este utilă pentru soluționarea cauzei raportat la obiectul cauzei.
Prin sentința nr. 2948/09.10.2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. a fost respinsă acțiunea, astfel cum a fost precizată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei instanța a reținut ca la data de 10.12.2010 a avut loc un accident de circulație, in care au fost implicate autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare 4208YD44 condus de făptuitorul N. L. I. si autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul C. F..
Astfel, din dosarul penal nr. 5913/P/2010 (filele 276-352 din dosar) rezulta ca la data de 10.12.2010, in jurul orei 17.50, făptuitorul N. L. I. conducea autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare 4208YD44 pe . mun. Drobeta T. S. din direcția Dr. Tr. S. către Orșova, circulând pe banda nr. 1 a părții carosabile, si in dreptul societății . schimbat brusc banda de circulație, trecând pe banda nr. 2 a sensului sau de mers, iar din cauza vitezei excesive autoturismul a derapat si a pătruns pe celalalt sens de mers, intrând in coliziune frontala cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul C. F..
Totodată, s-a reținut faptul ca cel de-al doilea conducător auto, numitul C. F., circula in mod regulamentar pe banda nr. 2 a sensului de mers Orșova – Drobeta T. S..
In urma accidentului a rezultat: decesul făptuitorului N. L. I.; decesul pasagerilor I. M. T., L. E. R. aflați in autoturismul marca Rover condus de făptuitor, vătămarea corporala a pasagerilor I. Bache C., C. M. A. aflați in autoturismul marca Rover condus de făptuitor; vătămarea corporala a conducătorului autoturismului marca Mercedes - C. F.; vătămarea corporala a pasagerilor R. B. C. B., Roates C., Lacatușu I., D. D., Tiganele A. C. aflați in cel de-al doilea autoturism marca Mercedes condus de C. F..
Totodată, din probele administrate in dosarul penal nr. 5913/P/2010 s-a concluzionat ca vinovat de producerea accidentului rutier este numitul N. L. I., conducătorul autoturismului marca Rover cu nr. de înmatriculare 4208YD44, care, pe fondul consumului de alcool si sub influenta substanțelor stupefiante, a condus autoturismul marca Rover fără a respecta regulile de circulație in sensul ca a condus autoturismul marca Rover pe . mun. Drobeta T. S. si a schimbat in mod neregulamentar (brusc) banda de circulație, trecând pe banda nr. 2 a sensului sau de mers, iar din cauza vitezei excesive autoturismul a derapat si a pătruns pe celalalt sens de mers, intrând in coliziune frontala cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul C. F..
Întrucât în urma accidentului rutier a rezultat moartea persoanei vinovate - N. L. I., în dosarul penal nr. 5913/P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penala fata de acesta (fila 277, fila 17 dosar).
Instanța a reținut ca reclamanta I. E. L. este soția supraviețuitoare a defunctului I. M. T., decedat in accidentul de circulație produs la 10.12.2010, fiind pasager in autoturismul marca Rover cu nr. de înmatriculare 4208YD44 condus de persoana vinovata de producerea accidentului N. L. I., astfel cum rezulta din certificatul de căsătorie (fila 14 dosar) si certificatul de deces al soțului defunct I. M. T. (fila 15 dosar)
Ulterior, la data de 05.08.2013 prin adresa nr. 155/05.08.2013 (fila 194), reclamanta I. E. L., soția supraviețuitoare a defunctului I. M. T., s-a adresat prin avocat Stangaciu D. către Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR) pentru identificarea societății de asigurare a autoturismului marca Rover cu nr. de înmatriculare 4208YD44 condus de N. L. I., persoana vinovata de producerea accidentului.
In urma verificărilor efectuate de BAAR s-a constatat ca autovehiculul marca Rover cu nr. 4208YD44 condus de N. L. I., persoana vinovata de producerea accidentului, era legal înmatriculat in Franta, însă neasigurat la data producerii accidentului, motiv pentru care parata Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR) a gestionat dosarul de dauna in numele Biroului N. din Franta, astfel cum rezulta din înscrisul aflat la fila 9 din dosar.
La data de 01.10.2013 prin adresa nr. 169/01.10.2013 (fila 196 dosar) reclamanta I. E. L., prin avocat Stangaciu D., a transmis către parata BAAR cererea – formular de avizare a daunei, prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru reclamanta, in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului I. M. T., decedat in accidentul de circulație produs la 10.12.2010, înscris aflat la filele 197-198 dosar.
In urma negocierilor purtate intre părți s-a convenit acordarea pentru reclamanta a unei despăgubiri in cuantum de 17.000 lei, reprezentând daune materiale si morale suferite de aceasta, in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului I. M. T., decedat in accidentul produs la 10.12.2010.
In acest sens la data de 05.12.2013 reclamanta I. E. L. a dat o declarație notariala (fila 199), prin care a menționat ca este de acord ca sumele cuvenite cu titlu de despăgubiri materiale si daune morale pentru decesul soțului sau I. M. T. in accidentul din 10.12.2010, sa fie achitate de către parata BAAR in contul sau personal deschis la Raiffaisen Bank M., indicându-se contul aferent, iar onorariul avocatului sau sa fie virat direct in contul acestuia, indicându-se contul aferent.
Totodată, in cuprinsul aceleiași declarații reclamanta a precizat ca este de acord ca avocatul sau sa negocieze si sa semneze in numele acesteia acte, cerere de despăgubire si/sau tranzacție cu privire la despăgubirea solicitata.
La data de 16.12 2013 a fost încheiata o declarație de despăgubire(fila 200), prin care la pct. 2 din declarație reclamanta a menționat următoarele aspecte: prin primirea de la parata BAAR a sumei de 17.000 lei cu titlu de despăgubire se considera integral despăgubita pentru toate prejudiciile suferite in urma accidentului rutier in care a decedat soțul sau I. M. T. si renunță la orice pretenții ulterioare judiciare si extrajudiciare fata de BAAR si Biroul N. din Franta. A adăugat faptul ca după primirea sumei reprezentând despăgubire cesionează, fără îndeplinirea altor formalități, toate drepturile pe care le are împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului din 10.12.2010 către Biroul N. din Franta.
Potrivit extrasului de cont aflat la filele 201-202 din dosar, la data de 03.01.2014 BAAR a efectuat plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire pentru reclamanta, prin virarea sumei de 17.000 lei in conturile indicate de reclamanta, astfel: suma de 12.750 lei a fost virata in contul reclamantei, iar suma de 4.250 lei a fost virata in contul avocatului.
Ulterior, reclamanta a apreciat ca suma stabilita cu titlu de despăgubire pentru decesul soțului sau I. M. T. nu acoperă toate prejudiciile suferite de aceasta.
In acest sens, prin adresa nr. 25/03.02.2014 (fila 234 dosar), primita de pârâta BAAR la data de 07.02.2014, reclamanta a adus la cunoștința paratei BAAR faptul ca suma de 17.000 lei nu este suficienta pentru a acoperi întregul prejudiciu produs ca urmare a decesului soțului sau, considerând ca este doar o suma parțiala, urmând ca instanța de judecata sa stabilească diferența de despăgubire la care este îndreptățita reclamanta.
Adresa nr. 25/03.02.2014 a fost expediata către parata BAAR prin intermediul serviciului poștal, fiind depusa la oficiul poștal la data de04.02.2014. Astfel, adresa nr. 25/03.02.2014 a fost expediata prin recomandata AR cu nr._ din 04.02.2014, iar parata BAAR a primit adresa la data de 07.02.2014, astfel cum rezulta din mențiunile existente pe confirmarea de primire depusa la dosar in original si in copie, înscris aflat la fila 267 din dosar.
Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, astfel cum a fost precizata ulterior (file 176-177), reclamanta I. E. L. a solicitat obligarea paratei Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR) la plata sumei de 200.000 lei, reprezentând daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a decesului soțului sau I. M. T. in accidentul rutier din 10.12.2010, apreciind ca suma de 17.000 lei stabilita de către parata nu este suficienta pentru a acoperi întregul prejudiciu produs, considerând ca este doar o suma parțiala.
Parata BAAR a invocat prin întâmpinare faptul ca reclamanta nu mai poate invoca pretenții cu privire la cuantumul despăgubirii acordate de către asigurator întrucât reclamanta a precizat la pct. 2 al declarației de despăgubire din data de 16.12.2013 faptul ca prin primirea de la parata BAAR a sumei de 17.000 lei cu titlu de despăgubire se considera integral despăgubita pentru toate prejudiciile suferite in urma accidentului rutier in care a decedat soțul sau I. M. T. si renunța la orice pretenții ulterioare judiciare si extrajudiciare fata de BAAR si Biroul N. din Franta.
Prin sentința civilă nr.2948 din 09.10.2014, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă.
A apreciat că apărarea invocata de parata BAAR nu este întemeiata întrucât declarația reclamantei a fost data la 16.12.2013, iar plata sumei stabilita de BAAR a fost efectuata ulterior acestui moment - 03.01.2014, astfel că se constata ca nu s-a respectat condiția impusa de art. 65 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, deoarece acea declarație trebuia efectuata odată cu încasarea despăgubirii, iar in prezentul dosar este vorba de o data anterioară.
In ceea ce privește pretențiile reclamantei, instanța a reținut ca prin disp. art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se prevăd următoarele: „În situația efectuării plății de către asigurătorul RCA direct în contul indicat în declarația de acceptare a despăgubirii de către persoana prejudiciată, aceasta se consideră a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, dacă plata efectuată conține elementele necesare identificării acesteia de către creditor.”
Analizând prevederile art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, s-a constatat ca legiuitorul a impus anumite condiții ce trebuie îndeplinite in situația in care o persoana prejudiciata considera ca suma acordată de asigurator nu este suficientă pentru a acoperi întregul prejudiciu produs.
Astfel, textul de lege stabilește in mod imperativ faptul ca eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii acordate de asigurator trebuie notificate acestuia in termen de 30 de zile de la data intrării sumei in contul bancar indicat de persoana prejudiciata.
Sancțiunea nerespectării termenului stabilit de art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 atrage imposibilitatea persoanei prejudiciate de a mai obține de la asigurator alte sume in plus fata de cea stabilita de asigurator, întrucât textul de lege statuează in mod expres aspectul ca persoana prejudiciata se considera a fi integral despăgubită dacă în termen de 30 de zile de la data intrării sumei în contul său bancar nu a notificat asigurătorului RCA eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii acordate.
Ca atare, orice obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii acordate de către asigurator trebuie aduse la cunoștința acestuia in termenul prevăzut in mod expres de art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, nerespectarea termenului de 30 zile impus de textul de lege având ca rezultat imposibilitatea persoanei prejudiciate de a mai apela la aceasta procedură specială.
In cazul de fata, se retine ca la data de 03.01.2014 BAAR a efectuat plata sumei de 17.000 lei stabilita cu titlu de despăgubire pentru reclamanta, prin virarea acestei sume in conturile indicate de reclamanta, astfel: suma de 12.750 lei a fost virata in contul reclamantei, iar suma de 4.250 lei a fost virata in contul avocatului.
In acest sens, din extrasul de cont aflat la filele 201-202 din dosar, a rezultat in mod indubitabil ca la data de 03.01.2014 a fost virata suma stabilita cu titlu de despăgubire pentru reclamanta, in calitate de soție supraviețuitoare a soțului defunct I. M. T., decedat in accidentul din 10.12.2010.
De asemenea, instanța a reținut faptul ca parata BAAR a efectuat plata direct in conturile indicate de reclamanta in declarația de acceptare a despăgubirii.
Ulterior, reclamanta a apreciat ca suma stabilită cu titlu de despăgubire pentru decesul soțului sau I. M. T. nu acoperă toate prejudiciile suferite de aceasta.
In acest sens prin adresa nr. 25/03.02.2014 (fila 234 dosar), primita de parata BAAR la data de 07.02.2014, reclamanta a adus la cunoștința pârâtei BAAR faptul ca suma de 17.000 lei nu este suficienta pentru a acoperi întregul prejudiciu produs ca urmare a decesului soțului sau, considerând ca este doar o suma parțială, urmând ca instanța de judecata să stabilească diferența de despăgubire la care este îndreptățită reclamanta.
Adresa nr. 25/03.02.2014 a fost expediata către pârâta BAAR prin intermediul serviciului poștal, fiind depusa la oficiul poștal la data de 04.02.2014. Astfel, adresa nr. 25/03.02.2014 a fost expediata prin recomandata AR cu nr._ din 04.02.2014, iar parata BAAR a primit adresa la data de 07.02.2014, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe confirmarea de primire depusa la dosar in original si in copie, înscris aflat la fila 267 din dosar.
Pentru a se stabili daca reclamanta a notificat in termenul de 30 zile de la data intrării sumei stabilite de pârâta BAAR în contul bancar eventualele obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 181 C.proc.civ. care stabilesc modul de calcul al termenelor.
Astfel, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 din C.proc.civ., când termenul se socotește pe zile, nu intra in calcul ziua de la care începe termenul si nici ziua când acesta se împlinește.
Legiuitorul a reglementat prin dispozițiile acestui text de lege modul de calcul al termenelor procedurale pe zile, in sensul ca acesta se calculează pe zile libere.
De asemenea, potrivit disp. art. 181 alin. 2 din C.proc.civ., când ultima zi a unui termen cade ., termenul se prelungește pana la prima zi lucrătoare care urmează.
Totodată, art. 183 alin. 1 C.proc.civ., statuează că actul de procedura depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandata la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid este socotit a fi făcut in termen.
In speță, instanța a reținut că termenul de 30 zile a început să curgă de la data de 03.01.2014, aceasta fiind data virării în contul bancar a sumei stabilita de parata BAAR cu titlu de despăgubire pentru reclamanta.
Din interpretarea disp. art. 181 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ. rezulta ca data de 03.01.2014 (data virării in contul bancar a sumei stabilita de parata BAAR cu titlu de despăgubire pentru reclamanta), data in care termenul a început sa curgă, nu intra in calcul, iar ultima zi pentru formularea obiecțiunilor cu privire la cuantumul despăgubirii a fost 02.02.2014, însa intrucat aceasta ultima zi a căzut . (duminica), s-a prelungit termenul pana la data de 03.02.2014 (luni), prima zi lucrătoare care a urmat, potrivit art. 181 alin. 2 din C.proc.civ., astfel încât reclamanta ar fi trebuit sa depună la oficiul poștal adresa de notificare nr. 25 pana la sfârșitul zilei de 03.02.2014.
Reclamanta nu a respectat acest termen, întrucât adresa nr. 25/03.02.2014 a fost depusa la oficiul poștal la data de04.02.2014, după expirarea termenului de 30 zile. Astfel, adresa nr. 25/03.02.2014 a fost expediata prin recomandata AR cu nr._ din 04.02.2014, iar parata BAAR a primit adresa la data de 07.02.2014, astfel cum rezultă din mențiunile existente pe confirmarea de primire depusă la dosar în original si în copie, înscris aflat la fila 267 din dosar.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul ca este lipsit de relevanta faptul ca reclamanta, prin avocat, a întocmit adresa de notificare nr. 25 la data de 03.02.2014, in condițiile in care acest act procedural nu a fost depus la oficiul poștal chiar in ziua întocmirii actului (03.02.2014), ci a fost depus la poștă în ziua următoare de 04.02.2014.
Concluzionând considerentele expuse mai sus, s-a constatat ca reclamanta nu s-a încadrat in termenul de 30 zile prevăzut de art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011 cu privire la obiecțiile ulterioare invocate de aceasta referitor la cuantumul despăgubirii stabilite de parata BAAR, termen care a început sa curgă de la momentul virării in contul indicat de reclamanta a sumei stabilita de BAAR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciile produse ca urmare a decesului soțului sau in accidentul din 10.12.2010.
Pe cale de consecință, reclamanta nu mai poate obține de la Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (BAAR), instituție ce a gestionat dosarul de dauna in numele Biroului N. din Franța, alte sume care sa acopere in totalitate contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta ca urmare a decesului soțului sau.
Precum s-a menționat mai sus, orice obiecții referitoare la cuantumul despăgubirii acordate de către asigurator trebuie aduse la cunoștința asiguratorului in termenul prevăzut in mod expres de art. 65 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 14/2011, nerespectarea termenului de 30 zile impus de textul de lege având ca rezultat imposibilitatea persoanei prejudiciate de a mai apela la aceasta procedura speciala.
In situația in care reclamanta dorește sa obțină si alte sume cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul produs ca urmare a decesului soțului sau in accidentul din 10.12.2010, aceasta are posibilitatea de a se îndrepta pe calea unei acțiuni directe îndreptate împotriva moștenitorilor persoanei vinovate de producerea accidentului din data de 10.12.2010.
Pentru considerentele expuse instanța a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta I. E. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, admiterea apelului schimbarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință să se admită acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Apelanta a criticat hotărârea atacată sub trei aspecte:
1 Deși prin cererea de chemare în judecată, acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Ordinului CSA nr.21/2009, instanța de fond a motivat hotărârea în virtutea Ordinului CSA nr.14/2011.
S-a arătat că evenimentul rutier a avut loc la 10.12.2010 și că în raport de această dată, incident era Ordinul CSA nr.21/2009, care a intrat în vigoare cu 01.01.2010, Ordinul CSA nr.14/2011 invocat de către instanță a intrat în vigoare ulterior producerii accidentului și reglementa limitele de despăgubiri pentru accidentele produse în anul 2011, respectiv 2012.
2 S-a reținut eronat de către instanță data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile. Astfel s-a avut în vedere data de 03.01.2014, când BAAR a efectuat plata sumei către reclamantă și nu data de 06.01.2014, când suma a intrat efectiv în contul bancar potrivit extrasului de cont nr. 2/09.01.2014, dispozițiile legale art. 65 alin 3 din Ordinul CSA nr.21/2009 stabilind că termenul de 30 de zile se calculează de la data intrării efective a sumei în contul bancar și nu de la data efectuării operațiunii de transfer.
3 Lipsa discutării in contradictoriu a prescripției dreptului de a mai invoca despăgubiri in completare, potrivit disp. art. 65 din Ordinul 21/2009 a C.S.A dat in aplicarea art. 53 din Legea nr.136/1995, încălcându-se în acest fel, dreptul la apărare al reclamantei .
În dezvoltarea acestei critici se arată că, motivarea sentinței pe niște dispoziții speciale din legea asigurărilor doar la finalul cazului, respectiv prin motivarea judecătorului de la fond, fără a pune în discuția contradictorie a părților acest aspect important pentru dezlegarea pricinii, echivalează cu nerespectarea dreptului la apărarea a părților dintr-un proces, drept recunoscut atât de Constituție cât și de legislația Uniunii Europene.
Mai precizează apelanta că, termenul de 30 de zile a început să curgă de la data 07.01.2014 si s-a împlinit la data de 06.02.2014, fiind respectat acest termen de către reclamantă care, a notificat pârâta BAAR prin adresa nr.25/03.02.2014, depusă la oficiul poștal în data de 04.02.2014 si primită de către aceasta la data de 07.02.2014.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 181, art. 466 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, art. 59 - 58 Legea nr. 136/1995, art. 65 al. (3) Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, Directiva 14 si 103 a Parlamentului European, art. 998 și urm. Cod Civil (disp. aplicabile la data producerii prejudiciului), Regulamentul General al Consiliului Birourilor, Convenția Carte V..
În dovedirea pretențiilor a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, sens în care a atașat la prezenta cerere de apel în copie certificată pentru conformitate, extrasul de cont nr. 2/09.01.2014.
A anexat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii de apel.
Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă .
Intimata pârâtă BIROUL N. «CARTE-V.» DIN FRANȚA, prin mandatar legal BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA (B.A.A.R.), a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică.
În motivare a susținut că în calitate de garant al plății despăgubirii a purtat negocieri cu reclamanta pentru stingerea pe cale amiabilă a litigiului privind plata despăgubirii cu titlu de daune materiale și morale, cuvenit urmare a accidentului rutier petrecut în luna decembrie 2010. Această negociere s-a finalizat în decembrie 2010 prin agrearea de ambele părți a unei sume totale de 17.000 lei, sumă pe care reclamanta a acceptat-o conform declarației de despăgubire din 16.12.2013. În aceeași declarație se arată că se renunță la orice pretenții judiciare sau extrajudiciare.
Nesocotind această tranzacție, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul renunțării la daunele materiale și diminuării daunelor morale de la 50.000 euro la 200.000 lei.
Se mai arată că în speță nu sunt incidente nici Ordinele CSA nr.21/2009 și nr. 14/2011 pentru că B.A.A.R nu este o societatea de asigurare, ci doar un garant în acele cazuri în care autoturismul înmatriculat în străinătate nu deține o poliță de asigurare RCA valabilă, cum este și cazul de față, fiind aplicabile regulile de drept comun respectiv art. 2267 și următoarele din Codul civil, care reglementează tranzacția.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 și art. 471 alin 5 Cod de procedură civilă .
A anexat la cerere declarația de despăgubire din 16.12.2013 și declarația reclamantei din 05.12.2013.
Apelanta reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare și prin care a solicitat respingerea ca nefondate și neîntemeiate a apărărilor formulate de către pârâta - intimată BAAR, prin întâmpinare.
Astfel, a arătat că prin apelul formulat s-a criticat soluția instanței de fond care, a respins acțiunea apreciind că nu s-a respectat termenul de 30 de zile prev. de art. 65 alin 3 din Ordinul CSA nr.21/2009, înăuntrul căruia pot fi formulate obiecțiuni cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilite de către B.A.A.R., și nu s-a făcut apel cu privire la fondul cauzei, astfel că și întâmpinarea pârâților trebuia să se raporteze la motivele de apel.
Cu referire la susținerea intimatei pârâte că prin plata făcută s-a stins orice pretenție ulterioară, a solicitat să se observe că există dispoziții speciale care reglementează această materie și care dau dreptul persoanelor prejudiciate să conteste suma primită în contul bancar în termen de 30 de zile. A făcut această contestație cu adresa nr. 25/03.02.2014 și prin care a considerat că suma plătită este doar o plată parțială, aceasta nefiind rezultatul unei negocieri reale, declarația prin care persoana prejudiciată ar menționa că nu mai are nicio pretenție față de asigurător, trebuind să fie formulată ulterior încasării despăgubirii și nicidecum anterior .
Apreciază apelanta ca neîntemeiată susținerea că, BAAR este doar un garant și nu un asigurător, invocând în acest sens dispozițiile Legii nr.32/2000 art. 25 alin 3, Legea nr.136/1995 art. 1 1 pct. 5 și pct. 6, dispoziții din care rezultă că BAAR nu are o situație juridică diferită de cea a unui asigurător RCA.
În drept, și-a întemeiat prezentul răspuns la întâmpinare pe disp. art. 181, art. 466 și urm. Noul Cod de Procedură Civilă, art. 59 - 58 Legea nr. 136/1995, art. 65 al. (3) Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, Directiva 14 și 103 a Parlamentului European, art. 998 și urm. Cod Civil (disp. aplicabile la data producerii prejudiciului), Regulamentul General al Consiliului Birourilor, Convenția Carte V..
Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea apelului ca fondat si temeinic, respectiv respingerea susținerilor formulate de către pârâta - intimată prin întâmpinare, instanța de fond făcând o judicioasă aplicare a dispozițiilor legale, în baza probatoriului administrat, respingând deja aceste apărări de fond ale pârâtei - intimate.
Prin încheierea din 17.02.2015, secția I civilă a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea Secției a II.-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă secții sub nr._ .
Urmare a solicitării instanței, prin adresa din 25.03.2015 apelanta reclamantă a precizat că prin apelul formulat înțelege să solicite trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în temeiul art. 480 alin 3 teza II Cod de procedură civilă, pentru a se administra probe, în condițiile în care, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului.
Prin decizia nr.157 din 07.04.2015 Tribunalul M. a admis apelul formulat de reclamanta I. E. L., a anulat sentința civilă nr.2498 din 09.10.2014 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta asistată de avocat, a invocat printre altele ca și temei juridic al cererii Ordinul CSA nr.21/2009, iar instanța de fond a analizat cererea prin prisma dispozițiilor Ordinului CSA nr.14/2011, cu încălcarea dispozițiilor art. 9 și art. 14 Cod de procedură civilă care consacră dreptul de dispoziție al părților, respectiv principiul contradictorialității în procesul civil .
Astfel, potrivit art. 9 alin 2 Cod de procedură civilă, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar potrivit art.14 alin 4 -6 Cod de procedură civilă, părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului, de orice participant sau de instanță din oficiu, instanța fiind obligată să supună discuției părților toate cererile, excepțiile sau împrejurările de fapt sau de drept invocate, aceasta putându-și întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept sau pe mijloace de probă care au fost supuse în prealabil dezbaterii contradictorii.
Cum în speță, instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe un alt temei juridic, diferit de cel invocat de către reclamantă (cerere este întemeiată pe Ordinul nr.21/2009, iar instanța motivează sentința pe Ordinul CSA nr.14/2011), și fără ca în prealabil acest temei să fi fost supus dezbaterii părților, care au luat la cunoștință de acest act normativ cu ocazia comunicării hotărârii, hotărârea fiind dată cu nerespectarea principiului contradictorialității, apare ca fiind nelegală.
Pe de altă parte, în raport de obiectul cauzei și anume despăgubiri rezultate dintr-un accident rutier ce a avut loc în decembrie 2010, este eronată reținerea instanței cu privire la incidența în speță a Ordinului CSA nr.14/2011, ordin care se aplică situațiilor invite după . acestui act normativ și nicidecum evenimentelor ce au avut loc anterior.
S-a apreciat că, prin hotărârea atacată prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, acțiunea fiind respinsă practic ca tardivă, întrucât nu a fost respectat termenul de 30 de zile prevăzut de un act normativ care, pe de o parte, nu a fost invocat de către reclamantă, iar pe de altă parte nu are aplicabilitate în speță, văzând și precizarea făcută de apelanta reclamantă prin cererea depusă la dosar la data de 25.03.2015.
Dosarul a fost înregistrat în cel de-al doilea ciclu procesual la data de 15.05.2015.
Apreciind asupra probatoriului, instanța reține că accidentul de circulație ce constituie cauza producerii daunelor pretinse prin cererea introductivă s-a produs la 10.12.2010, declarația de despăgubire din partea reclamantei a fost dată în 16.12.2013, în condițiile în care reprezentanta reclamantei s-a adresat BAAR pentru identificarea asiguratorului „Carte V.” al autoturismului agresor la 05.08.2013.
Plata despăgubirilor s-a făcut la 03.01.2014, iar reclamanta s-a adresat BAAR la 03.02.2014 considerându-se nemulțumită de cuantumul despăgubirii.
Se reține că reclamanta nu s-a adresat înăuntrul termenului de 30 zile de la data încasării despăgubirii, fiind operabilă astfel, prezumția legală a despăgubirii integrale a beneficiarului.
Respectiva prezumție se regăsește atât în Ordinul nr.21/2009 al CSA, publicat în MO nr.812 din 17.11.2009, cât și în Ordinul nr.5/2010 al CSA, publicat în MO nr.344/25.05.2010, dar și în Ordinul nr.14/2011 al CSA, la același articol 65 alineat 3.
Se observă astfel, că indiferent dacă se aplică textul în vigoare la data procedurii evenimentului asigurat, respectiv Ordinul nr.5/2010 al CSA sau la data deschiderii dosarului de daună, Ordinul nr.14/2011, reglementarea aste aceeași, astfel că prezumția legală este prezentă și nu poate fi răsturnată prin nici un mijloc legal de probă.
Cât privește aplicarea Ordinului nr.21/2009 al CSA invocat de reclamantă, se apreciază că acesta nu mai era în vigoare la data producerii evenimentului asigurat, și nici ulterior acestuia, astfel că nu se poate face trimitere la acesta și oricum atâta timp cât reglementarea este identică pe toată această perioadă, vorbim de aceeași prezumție legală invocată de către pârât în apărare.
Față de cele expuse, se apreciază acțiunea ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. E. L., cu domiciliul în Drobeta T. S., .. 8, ., ., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat S. Doinița cu sediul în Iași, ..11, ., ., în contradictoriu cu intimatul B. C. FRANCAIS, DES SOCIETES D’ASSURANCES CONTRE LES ACCIDENTS D’AUTOMOBILES - BIROUL ASIGURATORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMANIA cu sediul in București, .. 40-40 bis, ..
Cu apel, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi 22.06.2015 la sediul Judecătoriei Drobeta T. S..
PREȘEDINTE GREFIER
Red. G.D.
Tehnored. S.A
Ex. 4/07.07.2015
Cod operator 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2311/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2175/2015.... → |
|---|
