Revendicare imobiliară. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 811/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 10058/225/2013

Dosar nr._ revendicare imobiliară

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUDEȚUL M.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 811

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.02.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE T. T.

GREFIER M. B.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. E., Ș. D., D. G., D. F. și pe pârâții ., ., CN T. SA - S. DE TRANSPORT C., S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE T. SA, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, față de disp.art. 394 C. constată reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr. Tr. S. la data de 23.07.2013 sub nr._ reclamanții D. E., Ș. D., D. G., D. F. au chemat în judecată pe pârâtele . și ., CN T. SA-S. DE TRANSPORT C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună ca pârâtele să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul în suprafață de 24 mp situat în extravilan Breznița - Ocol, jud. M., T- 50, P-13, teren ocupat cu doi stâlpi de înaltă tensiune; obligarea la plata c/v lipsei de folosință pe ultimii trei ani, pentru suprafața de 60 mp ocupată de stâlpi și terenul din jurul acestora, imposibil de a fi folosit conform destinației sale agricole; în situația în care nu este posibilă ridicare si mutarea celor doi stâlpi, solicită ca pârâtele să fie obligate pe viitor și la plata unei sume cu titlul de despăgubire reprezentând echivalentul folosinței terenului în suprafață de 60 mp, ce nu-l pot folosi și totodată obligarea la semnarea unei convenții pentru stabilirea c/v folosinței terenului.

În fapt, au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafață de 0,4986 mp, situat în extravilan, Breznița -Ocol, jud, M., situat în T- 50, P-13, conform ..09.2007, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._, sentință rămasă definitivă și irevocabilă .Terenul l-au dobândit de pe urma autorului comun D. G., care la rândul său l-a obținut de pe urma tatălui D. P G., conform titlului de proprietate nr._/1998.

Din suprafața de 0,4986 mp, pârâtele ocupă suprafața de 24 mp cu cei doi stâlpi, iar pe lângă această suprafață sunt împiedicați să folosească și terenul din jurul stâlpilor, astfel suprafața ce nu poate fi folosită este de circa 60 mp.

Deși pârâtele ocupă cu cei doi stâlpi din terenul nostru, ei achită dările la stat pentru întreaga suprafață de 0, 4986 mp.

C/v lipsei de folosință a suprafeței de 60 mp pe ultimii trei ani o apreciază a fi de 3000 lei.

În situația în care nu este posibilă ridicarea de pe terenul lor a celor doi stâlpi, solicită instanței să oblige pârâtele la plate unei sume lunare echivalentul pentru folosința terenului.

Solicită în acest sens obligarea pârâtelor la încheierea unei convenții pentru stabilirea unei sume lunare pentru folosința în continuare a terenului și implicit a lipsei de folosință a lor pentru suprafața de 60 mp.

Au atașat în copie: sentința civilă nr. 3955/19.09.2007, titlu de proprietate nr._/1998, . Ș. D. și certificate căsătorie, CI D. G. și CI D. F., Certificat eliberat de OCPI M. la data de 24.06.2013.

Au estimat valoarea terenului în vederea timbrării la 500 lei și capătul de cerere în pretenții la 3000 lei.

Au solicitat judecata în lipsă și cheltuieli de judecată.

Cuantumul sumei solicitate reprezintă c/val folosinței suprafeței de 60 mp pe care nu îl pot folosi prin ocuparea celor doi stâlpi la suma de 500 lei/lună.

Au atașat interogatoriul pentru pârâte (f. 55-63) și taxa judiciară de timbru 60 lei(f. 64-65).

La data de 21.10.2013, prin serviciul registratură al instanței (f. 109-128), pârâta CN T. SA - S. DE TRANSPORT C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția lipsei calității procesuale civile active a reclamanților.

A arătat că ,pe de o parte, societatea nu are în gestiune nici un stâlp de înaltă tensiune care sa fie amplasat pe terenul indicat de reclamanți, respectiv, in T 50, . deplasării în teren a specialiștilor săi, împreuna cu reclamantul D. G., s-a constatat că stâlpii la care acesta face referire în cererea introductivă sunt stâlpii nr. 29a si 29b al Liniei Electrice Aeriene (LEA) 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2. Or, conform încheierii nr. 4301cf din 12.03.2008 și a Extrasului de Carte funciară pentru Informare ale OCPI M. -BCPI Dr. Tr. S. stâlpul nr. 29a este situat în T50, . ocupat acest stâlp este înscris în cartea funciară specială nr. 100/N - cu nr. cadastral 557- a localității Breznița Ocol, proprietatea publică a Statului R.. Totodată, se arată că s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 ani în favoarea CNTEE „T."-S.A.. București; conform încheierii nr. 4300 cf din 12.03.2008 și a Extrasului de Carte funciară pentru Informare ale OCPI M. -BCPI Dr. Tr. S. stâlpul nr. 29b este situat în T50, . ocupat acest stâlp este înscris în cartea funciară specială nr. 100/N - cu nr. cadastral 557- a localității Breznița Ocol, proprietatea publică a Statului roman. Totodată, se arată că s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 ani în favoarea C.N. T.E.E. „T."-S.A., București.

Pe de altă parte, independent de existența sau de inexistența pe terenul în discuție a celor doi stâlpi, conform reglementarilor legale, terenul pe care îl ocupă linia electrică aeriană din care fac parte stâlpii in cauza aparține domeniului public al statului, întrucât:

Inițial, prin art. 2 din DCS nr. 470/ 31. 05.1969 și, respectiv, prin art. 29 din DCS nr. 223/ 06.10.1981 terenurile necesare amplasării si construirii acestei linii au fost scoase din circuitul civil și trecute in proprietatea statului, fiind atribuite in administrarea directa a întreprinderii de rețele electrice Oltenia (astfel cum era denumită la acea dată);

Ulterior, regimul juridic de bun aparținând domeniului public al statului al acestor terenuri a fost reconfirmat si de următoarele acte normative: - art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale; -art. 3 alin. (1) si (2) si pct. I subpct.14 din Anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică; -H.G. nr. 886/03 iunie 2004 privind aprobarea duratei Contractului de concesiune a unor bunuri proprietatea publica a statului (subl.ns.)care se atribuie direct Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "T."-S.A., act normativ prin care s-a aprobat concesionarea, pe o durata de 49 ani, a bunurilor aparținând domeniului public al statului care fac parte din rețeaua naționala de transport al energiei electrice; - art.136 alin. 3 si 4 din Constituție; - art. 5 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicata.

Conform art.136 alin (3) din Constituție: "Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. în condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate". Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 213/1998, potrivit cărora rețelele de transport al energiei electrice sunt incluse în categoria bunurilor cuprinse în domeniul public al statului (pct.14 din Anexa la Legea nr. 213/1998). Prin Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 328/2006 a fost aprobat Contractul de concesiune a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată, precum și a actelor adiționale încheiate. Sistemul național de transport al energiei electrice, proprietate publică a statului de importanță strategică, a fost concesionat Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice T. S.A. potrivit Contractului de concesiune nr. 1 din 29 iunie 2004, încheiat între Ministerul Economiei și Comerțului și C. noastră. Durata contractului de concesiune a fost aprobată prin H.G.nr. 886/2004, privind aprobarea duratei contractului de concesiune a unor bunuri proprietate publică a statului, care se atribuie direct Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "T."- S.A.

Ca urmare a celor de mai sus, titularul dreptului de proprietate asupra rețelei electrice de transport și al terenurilor pe care aceasta este amplasată este statul, prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului.

Prin urmare, din cele ce preced rezultă clar că:

a) pe terenul indicat de reclamanți nu exista niciun stâlp de înaltă tensiune, acești stâlpi fiind situați in cu totul alte amplasamente si ca

b)terenul ocupat de stâlpii aferenți LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2 este in proprietatea publica a statului, fiind dat in concesiune C.N.T.E.E. „T."-S.A., București.

Acesta este regimul juridic (de bun aparținând domeniului public al statului) al tuturor terenurilor ocupate de stâlpii gestionați de C.N."T." SA, pe întregul teritoriu al țării, în care sens se statuează și prin Deciziile Curții Constituționale nr: 324/23.03.2010, 1046/15.09.2010, nr.300/29.03.2007, nr. 280 din 29 iunie 2004 și nr.167/2004.

Având în vedere reglementările invocate, precum și faptul că titularul dreptului de proprietate asupra rețelei electrice de transport al energiei electrice si asupra terenurilor pe care aceasta este amplasata este S., prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului, consideră că C.N."T." S.A.- S. de Transport C. nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titularul obligației, solicită admiterea excepției invocată și să se dispună scoaterea din cauză a acesteia si eventuala introducere in cauza a proprietarului rețelelor de transport al energiei electrice - în speță, S. R., prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului.

Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, învederează următoarele:

Condiția pentru ca reclamanții să poată fi parte în proces este calitatea procesuală activă a acestora, respectiv își pot justifica dreptul de a participa - ca parte - în procesul civil:

Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă calității de titular al dreptului, care formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Reclamanții pot avea calitatea procesuală activă numai dacă le-ar fi fost încălcat un drept propriu sau rezultat dintr-un raport -recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept și au un interes îndreptățit de a cere concursul justiției.

In speță, reclamanții se pretind a fi proprietarii terenului în suprafața de 24 mp, situat In extravilanul localit. Breznița Ocol, jud. M., T 50, P 13, teren pe care s-ar afla doi stâlpi pe care noi (S.T. C.) ii gestionam. Pe lângă faptul că, așa cum am arătat mai sus, stâlpii in discuție nu sunt situați pe amplasamentul indicat de reclamanți, din actele normative incidente rezulta, fără echivoc, ca terenul ocupat de acești stâlpi aparține domeniului public al statului si, prin urmare, acest teren nu face si nici nu putea face obiectul vreunui titlu de proprietate privata asupra terenurilor întrucât ne-a a fost atribuit in administrare prin decretele menționate anterior, iar dreptul de proprietate asupra acestui teren aparține Statului roman care, in prezent, ni l-a atribuit in concesiune contra plații unei redevențe.

Așadar, daca la data reconstituirii dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților, pe terenul in discuție erau deja amplasați stâlpii de înaltă tensiune, dreptul de proprietate al reclamanților este afectat de o servitute legală, (deci, eminamente cu titlu gratuit - art.12 alin. 3 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice șl a gazelor naturale) încă de la data obținerii titlului de proprietate.

Prin urmare, reclamanții nu puteau dobândi decât dreptul de proprietate asupra terenului care se afla în circuitul civil (art. 42 alin.3 din Legea nr.18/1991: "Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare".), terenurile de sub eventualii stâlpi, fiind scoase din circuitul civil si aparținând domeniului public al statului.

Această reglementare este în conformitate si cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum și cu prevederile art.1 paragraful 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului șl a libertăților fundamentale, care recunoaște dreptul statelor de a reglementa, prin lege," folosința bunurilor conform interesului general". Referitor la aceste aspecte, Curtea Constituțională, In Decizia nr.167/2004, a statuat că dispozițiile Legii energiei electrice " nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețele electrice (...), ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare."

Norme prin care se determină persoanele care au calitate procesuală activă:

Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale reglementează două categorii de persoane care au dreptul de a solicita plata unor sume de bani cu titlu de despăgubiri și anume:

a) Persoanele pe ale căror terenuri se dorește înființarea unei capacități energetice - nu fac obiectul cauzei;

b) Persoanele ale căror terenuri sunt afectate de lucrările de realizare și retehnologizare ale capacităților energetice (în speță, stâlpi din rețeaua electrică de transport energie electrică). Cu privire la aceasta categorie de persoane, art. 12 alin. (9) din Legea nr. 123/2012 prevede că: "Dacă, cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii sau avarii, se produc pagube proprietarilor din vecinătatea capacităților energetice, titularii de licență au obligația să plătească despăgubiri, în condițiile prezentei legi.", iar la alin. (10) al aceluiași articol, se prevede ca: "Proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații a drepturilor (...) vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări; activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor." (subl.ns.)

După cum rezultă din acest text legal, acordarea despăgubirilor este condiționată, în primul rând, de afectarea terenurilor prin exercitarea efectivă a unor activități (lucrări) de către titularii de licență și autorizații. în al doilea rând, același text legal, condiționează acordarea despăgubirilor către proprietarii terenurilor numai "pentru prejudiciile cauzate acestora" cu ocazia lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacităților energetice. în același sens, art. 14 alin. 8 al Legii nr. 123/2012 statuează că titularul licenței este obligat ca, la încetarea exercitării drepturilor prevăzute la art. 12 alin. (2), titularul autorizației de înființare, respectiv titularul licenței este obligat "să asigure degajarea terenului și repunerea lui în situația inițială" ca urmare a lucrărilor la capacitățile energetice. Rezultă că, Legea nr. 123/2012 nu cuprinde printre dispozițiile sale posibilitatea legală a acordării unor sume de bani (despăgubiri, chirie) pentru simpla existență a drepturilor de uz și servitute în patrimoniul titularului de licențe și autorizații asupra terenului aflat în proprietatea privată a unui terț.

Cu privire la solicitarea reclamanților privind plata unor sume cu titlu de despăgubiri pe ultimii trei ani si, respectiv, pe viitor (chirie), solicită respingerea cererii ca inadmisibilă, întrucât reclamanții nu sunt proprietarii terenului pe care se afla amplasați stâlpii in cauza.

Referitor la suprafața de teren ocupată de stâlpii de înaltă tensiune, trebuie să se distingă între: i) suprafața ocupată de picioarele stâlpului - proprietatea Statului roman și ii) suprafața de sub stâlp și din vecinătatea acestuia - proprietatea persoanei fizice căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv. Astfel:

Suprafața de teren prevăzută la lit. i), de mai sus, aparține domeniului public al statului, (conform actelor normative enunțate mal sus). Această suprafață a fost dată în concesiune paratei de către S. roman în schimbul plății unei sume de bani cu titlu de redevență.

Suprafața de teren prevăzuta la lit.ii), aparține persoanei fizice căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv și - conform prevederilor D.C.S. nr. 237/1978 pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea, amplasarea, construirea și repararea liniilor electrice care trec prin păduri și terenuri agricole, în vigoare - poate fi cultivată și poate fi prelucrată atât mecanic, cât și manual (pct.5 alin.3 din Anexa nr.2 la decret).

Prin urmare, având în vedere faptul ca reclamanții nu sunt proprietarul terenului pe care sunt amplasați stâlpii In discuție și că ea nu ocupă abuziv vreun teren aflat în proprietatea lor, aprecieează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 555 C.Civ. pentru admisibilitatea capătului de cerere privitor la plata chiriei al cărei cuantum, de altfel, nici nu poate fi determinat, neavând niciun temei legal.

În sensul celor expuse de noi, a statuat și Curtea Constituționala (în concordanță și cu jurisprudența CEDO ) printr-o . decizii, cum sunt: Decizia nr.72/26 februarie 2004, Decizia nr.167/01 aprilie 2004, Decizia nr.168/01 aprilie 2004 ( M.O, pi, nr.438/17 mai 2004) si Decizia nr.280/29 iunie 2004 (M.O., p.l., nr.851/16.09, 2004 ), ca și practica judiciară a înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr.3586/2008).

Pe fondul cauzei solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii, având în vedere următoarele considerente:

11.1. Linia electrică aeriană (LEA) 220kV kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2 a fost construită pe baza actelor normative vizând exproprierea suprafețelor de teren necesare amplasării liniei electrice, respectiv a Decretelor Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România (RSR) emise sub nr. 470/ 31. 05.1969 si, respectiv, nr. 223/ 06.10.1981, terenurile necesare amplasării si construirii acestei linii fiind scoase din circuitul civil, trecute in proprietatea statului si atribuite in administrarea directa a întreprinderii de rețele electrice Oltenia (astfel cum era denumita la acea data). Așadar, anterior momentului realizării/construirii acestei linii electrice aeriene statul a procedat la exproprierea proprietarilor terenurilor deținute la acea vreme în proprietate privată, în baza actelor normative emise în acest sens, mal sus-enunțate.

Potrivit dispozițiilor legale aplicabile, exproprierea terenului necesar realizării acestei linii s-a efectuat numai cu acordarea unor despăgubiri juste și prealabile, pe care statul le-a plătit la momentul respectiv proprietarilor terenurilor expropriate la acea dată, pentru toată investiția executată și pentru toate terenurile afectate de realizarea acestei construcții. Ca urmare a efectuării exproprierii la acel moment, toate terenurile pe care este amplasata LEA 220kV kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2, inclusiv terenul - obiect al litigiului, au trecut în proprietatea statului, făcând parte de la acea dată și inclusiv la momentul prezentei din domeniul public al statului.

Din cele expuse rezultă că, scoaterea din circuitul agricol și forestier șl trecerea în proprietatea statului a terenului ocupat de LEA 220kV kV D.C.+ S.C. Porțile de Fler - T. S. Circuitul 1+2 s-a realizat la data emiterii actelor normative mai sus-invocate, această stare de fapt fiind una care exista la data dobândirii prin reconstituire în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate privată asupra terenului, fiind preexistentă datei emiterii titlului de proprietate de care se prevalează reclamanții. Unul din caracterele dreptului de proprietate publică îl reprezintă inalienabilitatea, ceea ce înseamnă că - odată trecut în proprietate publică prin expropriere - terenul necesar pentru realizarea liniei electrice aeriene menționate era scos din circuitul civil general, orice alta acțiune contrara, cum este reconstituirea dreptului de proprietate in lipsa trecerii anterioare a respectivului teren in domeniul privat al statului sau al autorităților administrative teritoriale, fiind lovită de nulitate absolută.

Toate aceste elemente fac dovada clară și incontestabilă a amplasării legitime a LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2 pe terenuri aparținând domeniului public al statului încă dinaintea dobândirii dreptului de proprietate privată de către reclamanți asupra terenului indicat in cererea de chemare in judecata. Raportat la același aspect, având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra terenului în discuție a fost dobândit prin reconstituirea acestui drept în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991, menționează faptul că art. 38 alin. (3) al acestui act normativ prevedea încă de la data intrării în vigoare a acestuia, în mod expres, faptul că: „Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare, prevedere care se regăsește și în forma legii de la data emiterii titlului de proprietate la art. 42 alin. (3). în același sens, și la art. 37 se prevedea încă de la momentul apariției Legii nr. 18/1991, faptul că: "Terenurile agricole fără construcții, instalații, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate în administrarea primăriilor la data prezentei legi, se vor restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, fără a se putea depăși suprafața de 10 ha de familie, în echivalent arabil", prevedere legală care, ulterior, s-a regăsit la art. 41 alin. (1) al aceleiași. De asemenea, conținutul Legii nr. 18/1991 la data emiterii titlului de proprietate in favoarea reclamanților, prevedea în mod explicit la art. 5 următoarele: "(1) Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, cai de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, porturi și aeroporturi (...) terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public. (2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public."

Potrivit dispozițiilor în vigoare la data eliberării titlului de proprietate al reclamanților, Legea nr. 1/2000, respectiv art. 24 alin. (2) al acesteia prevedea că: "Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente, pentru persoanele fizice și juridice, următoarele terenuri forestiere: (...) b) terenurile pe care se afla sau sunt în curs de realizare construcții sau amenajări silvice, drumuri forestiere ori alte amenajări sau instalații ori alte mijloace fixe".

În consecință, la momentul emiterii titlului de proprietate ar fi trebuit să țină seama de aspectele legale mal sus menționate, în caz contrar titlul de proprietate fiind lovit de nulitate absolută parțială. Mai exact, terenul pe care este amplasată capacitatea energetică în discuție aparține domeniului public al statului, dreptul de proprietate publică având caracter inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.

În altă ordine de Idei dar raportat la și în sprijinul acelorași aspecte, conform prevederilor art. 136 alin. (3) și (4) din Constituție: „bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național (...), precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile."Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 213/1998, potrivit cărora rețelele de transport al energiei electrice sunt incluse în categoria bunurilor cuprinse în domeniul public al statului (conform pct.14 din anexa Legii nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică). în același sens, prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 arată că: "Rețeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului", precum si cu ale art. 30 alin. (3) potrivit căruia: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, pe durata de existentă a rețelei . Acest ultim articol este o preluare identică a art. 35 alin (3) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, precum si a art. 37 alin. (4) al legii anterioare a energiei electrice, respectiv Legea nr. 318/2003.

Mai mult decât atât, prin Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunțată în Cauza M. C. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că: " (...)într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general.(...)" Prin decizia pronunțată în această cauză, instanța europeană a reținut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toți reclamanții în sprijinul tezei conform căreia restricțiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporționate, se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz și de servitute concesionate titularei autorizației de exploatare a capacității energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporțional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existența unor garanții de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului șl impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naționale adoptate succesiv în domeniul energetic conțin, într-adevăr, asemenea garanții.

În ceea ce privește accesul titularilor de licențe la terenul persoanelor pe care au fost înființate capacități energetice, în vederea efectuării unor operațiuni de revizie, de întreținere și de reparație, exercitarea dreptului de uz și de servitute a fost condiționată de respectarea principiilor echității și minimei afectări a dreptului de proprietate.

În plus, aceste legi definesc în mod clar drepturile și obligațiile care le revin titularilor de licențe de funcționare a capacităților energetice și, respectiv, proprietarilor terenurilor pe care se află aceste capacități. De altfel și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, că: "(...) drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat(...)". (a se vedea Decizia nr. 17/2012 a Curții Constituționale - publicată în Monitorul Oficial nr. 152/2012). Sistemul național de transport al energiei electrice, proprietate publică a statului de Importanță strategică, a fost concesionat Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "Transelectrlca" -S.A., potrivit Contractului de concesiune nr. 1 din 29 Iunie 2004, încheiat între Ministerul Economiei și Comerțului (la acea data) șl C. noastră. Prin Ordinul Ministrului Economiei și Comerțului nr. 328/2006 a fost aprobat Contractul de concesiune a rețelei electrice de transport al energiei electrice șl a terenurilor pe care aceasta este amplasată, precum și a actelor adiționale încheiate.

În ceea ce privește acordarea unor eventuale despăgubiri, menționează faptul că Legea nr.123/2012 a preluat din legile anterioare ale energiei electrice (Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 318/2003) aceleași reglementări privind posibilitatea acordării de despăgubiri, condiționând, în mod explicit, prin textul alin. (10) al art. 12 acordarea despăgubirilor către proprietarii terenurilor numai "pentru prejudiciile cauzate acestora", cu ocazia lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacităților energetice, prevăzând ca proprietarii "vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: - suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; - tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări; - activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor." Din textul legal citat rezultă că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, două condiții pentru a deveni aplicabil, respectiv:

1. să existe prejudicii și 2. prejudiciile să fi fost cauzate cu ocazia efectuării unor lucrări de către titularii de licență și autorizații.

În același sens, art. 14 al Legii nr.123/2012 statuează că titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul și să-l repună în situația anterioară, ca urmare a lucrărilor la capacitățile energetice.

Or, analizând conținutul cererii reclamanților se poate lesne observa că nu este întrunită niciuna din cele doua condiții mai sus precizate, astfel încât aceștia să fie îndrituiți să solicite acordarea unor despăgubiri. Subliniază și faptul că Legea nr. 123/2012 nu cuprinde printre dispozițiile sale posibilitatea legală a acordării unor despăgubiri pentru simpla existență a drepturilor de uz și servitute în patrimoniul titularului de licențe și autorizații asupra terenului aflat în proprietatea privată a unui terț.

Mai mult decât atât, același art. 12 alin. (10) al Legii nr. 123/2012 stabilește în mod imperativ, expres și limitativ care sunt criteriile care trebuie șl pot fi avute în vedere pentru calcularea cuantumului despăgubirilor cauzate de efectuarea unor lucrări care produc prejudicii, dispoziție legală care se coroborează cu dispozițiile cuprinse în art. 14 al Legii nr. 123/2012. Acest aspect a fost cuprins în Decizia nr.164/01.04.2004 a Curții Constituționale, mal sus detaliată. în completarea acestei prevederi, art.10 alin. (10) din Legea nr. 123/2012 prevede, în mod expres, care sunt criteriile care urmează a fi luate în considerare la calculul sumelor care urmează a fi acordate cu titlu de despăgubiri, în înțelesul acestui text legal, pentru prejudiciile cauzate proprietarului terenului afectat.

În ceea ce privește posibilitatea legală a încheierii convenției - cadru prevăzută de alin. (5) șl (6) ale art. 12 din Legea nr. 123/2012 privind exercitarea drepturilor de uz și servitute de către titularii de licențe și autorizații cu proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice, coroborat cu dispozițiile cuprinse în art. 2 și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 135/2011, menționează că obligația de a proceda la încheierea unor astfel de convenții este aplicabilă numai în cazul capacităților energetice ce urmează a fi înființate după . HG nr. 135/2011. Așadar, potrivit textului legal Invocat, numai acei proprietari care în viitor își vor vedea terenurile afectate de capacități energetice înființate ulterior momentului intrării în vigoare a HG nr. 135/2011 au dreptul de a solicita încheierea convențiilor-cadru prevăzute de lege, iar nu și proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice preexistente acestui moment.

În concluzie, având în vedere împrejurarea potrivit căreia capacitatea energetică care, potrivit celor afirmate de reclamanți, afectează terenul în discuție, nu a fost realizată după întrarea în vigoare a dispozițiilor H.G. nr. 135/2011, ci anterior întrării în vigoare a Legii nr. 123/2012, rezultă în mod evident că nu sunt întrunite condițiile legale prevăzute de art. 12 alin. (5) și (6) în vederea încheierii convenției-cadru, aceasta reprezentând singura posibilitate legală similară "chiriei" pe care reclamanta o solicita.

De asemenea, având în vedere destinația actuală a terenului, existenta liniei electrice nu afectează si nu va afecta cu nimic utilizarea, în viitor, a terenului corespunzător aceleiași destinații. Este de notorietate faptul că, în toată țara, terenurile aflate sub liniile electrice sunt cultivate și folosite în agricultură.

Având în vedere ca dreptul de proprietate asupra terenului în discuție a fost dobândit prin reconstituirea acestui drept în temeiul prevederilor Legii nr.18/1991, menționează faptul că art. 38 alin. (3) al acestui act normativ prevedea încă de la data intrării în vigoare a acestuia, în mod expres, faptul că: „Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare".

În același sens, și la art. 37 se prevedea, încă de la momentul apariției Legii nr. 18/1991, faptul că: "Terenurile agricole fără construcții, instalații, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate în administrarea primăriilor la data prezentei legi, se vor restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, fără a se putea depăși suprafața de 10 ha de familie, în echivalent arabil" prevedere legală care în forma actualizată se regăsea la art. 41 alin. (1) al aceleiași Legi nr. 18/1991. De asemenea, conținutul Legii nr. 18/1991 prevedea în mod explicit la art. 5 următoarele: "(1) Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, cai de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, (...); (2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public."

In ceea ce privește acordarea de despăgubiri cu titlu de chirie, art.12 alin. (2) si (3) din Legea nr.123/2012 stabilește drepturile de uz și de servitute cu caracter legal, având ca obiect utilitatea publica, pe care le are societatea sa în calitate de operator de transport al energiei electrice.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor conținute de art. 12 alin.(5) si (6) din Legea nr.123/2012, adică posibilitatea legală a încheierii convenției - cadru privind exercitarea drepturilor de uz șl servitute de către titularii de licențe și autorizații cu proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice, coroborat cu dispozițiile cuprinse în art. 2 și art. 3 alin. (1) din HG nr. 135/2011 (aplicabilă pe perioada de valabilitate a Legii nr. 13/2007),

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 si urm. NCPC, iar apărările, pe dispozițiile legale invocate.

A atașat la dosarul cauzei:copie de pe D.C.S. nr. 470/31. 05.1969;copie de pe D.C.S. nr. 223/06.10.1981; copie de pe D.C.S. nr. 237/1978, in vigoare;copii certificate de pe încheierile si Extrasele de carte funciara cu privire la stâlpii nr. 29a si 29b, la care ne-am referit mai sus;copie de pe Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 328/2006; în extras, copie certificata de pe Contractul de concesiune nr. 1/29.06.2004 a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată;copie certificata de pe Actul adițional nr.7/14.02.2013 la Contractul de concesiune nr.1/29.06.2004 a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată. La poz. 203 din Anexa la acest act adițional figurează LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2, din care fac parte stâlpii in discuție, în extras, copie de pe H.G. nr. 984/10 oct.2012 privind modificarea anexei nr. 7 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, concesionate Companiei Naționale de Transport al Energiei "T." - S.A., ca urmare a reevaluării/evaluării unor bunuri ce aparțin domeniului public al statului. La poz. 203 din Anexa la acest act normativ figurează LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2, din care fac parte stâlpii in discuție.

Solicită judecarea cauzei si în lipsă potrivit dispozițiilor art. 223 alin.3 din NCPC.

La data de 06.11.2013, pârâta . a formulat întâmpinare (f.164-166) prin care solicită respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.

Pentru respingerea cererii se impune a fi avute în vedere următoarele:

I. În primul rând, invocă lipsa necompetenței teritoriale a Judecătoriei Dr. Tr. S., raportat la prevederile art. 107 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, care stipulează foarte clar „Cererea de chemare in judecata se introduce la instanța in a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul..." ori sediul său este în C., ., sens în care competența teritorială privind soluționarea prezentei spețe aparține Judecătoriei C..

Având în vedere faptul că pe fondul cauzei se solicită sume bănești cu titlu de despăgubiri, reclamanta are obligația să achite taxa judiciară de timbru la valoarea solicitată.

Un alt aspect vizează faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile imperative ale Lg. 192/2006 privind medierea, motiv pentru care cererea trebuie respinsă ca inadmisibilă.

Conform art. 2 alin.1 A2 din Lg. 192/2006, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamanta a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop.

Întrucât nu s-au respectat prevederile privind medierea, cererea este prematur introdusă, și pe cale de consecință se impune respingerea sa ca inadmisibilă.

De asemenea, invocă excepția lipsei calității sale procesual pasive întrucât nu deține instalații energetice și în speță "stâlpi de înaltă tensiune".

Conform Lg. 123/2012 privind energia electrică, furnizarea de energie electrică este activitatea de comercializare a energiei electrice către clienți și nu presupune distribuția sau transportul de energie electrică.

Consideră că instanța de judecată nu poate obliga societatea să ridice și să mute cei doi stâlpi de energie electrică sau să plătească despăgubiri atâta timp cât aceste instalații nu sunt în patrimoniul sau administrarea ei și nu îi aparțin.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 Noul Cod de procedură civilă și Lg. 123/2012 privind energie electrică.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea . (f. 177-178) prin care arată că solicită respingerea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta T. S. având în vedere că aceasta este instanța locului unde se află imobilul ocupat de stâlpi iar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, consideră că au achitat la valoarea solicitată, astfel cum li s-a pus în vedere și de către instanță în faza de regularizare.

De asemenea au solicitat respingerea excepției inadmisibilității întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 23.07.2013 înainte de a fi obligatorie medierea și abia după data de 01.08.2013 neparcurgerea procedurii de informare cu privire la avantajele medierii atrage inadmisibilitatea cererii.

În altă ordine de idei, după data de 01.08.2013 obligația de participare la ședința de informare poate fi realizată atât înaintea introducerii cererii de chemare în judecată, cât și după, până la termenul fixat de instanță în acest scop.

La data de 09.12.2014, prin serviciul registratură al instanței reclamanții au depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare prin care arată că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu C. Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA București, S. R. prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri (f.194)

La data de 07.01.2014, prin serviciul registratură al instanței . a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.Calitatea procesuală constă în identitatea intre persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului (calitate procesuala activă) și între persoana paratului și cel despre care se pretinde ca este obligat în raportul juridic dedus judecații (calitate procesuală pasivă). Stâlpii la care fac referire reclamanții sunt stâlpi de înaltă tensiune care fac parte dintr-o linie electrică aeriană de transport a energiei electrice care aparține operatorului de transport S.C. T. S.A.

Astfel, conform Legii nr. 123/2012 - Legea energiei și a gazelor naturale, art. 3 pct. 40 definește operatorul de transport și de sistem ca fiind: « orice persoană juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de transport si care răspunde de operarea, asigurarea întreținerii si, daca este necesar, de dezvoltarea rețelei de transport într-o anumita zona și, acolo unde este aplicabilă, interconectarea acesteia cu alte sisteme electroenergetice, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de transport de a acoperi cererile rezonabile pentru transportul energiei electrice. »

Menționează că S.C. C. DISTRIBUȚIE S.A. este operator de distribuție, conform Licenței nr. 457/2002 acordată de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE). Conform art. 3 pct. 39 din Legea nr. 123/2012 - Legea energiei electrice și a gazelor naturale, operatorul de distribuție este definit ca fiind « orice persoana fizică sau juridică ce deține, sub orice titlu, o rețea electrică de distribuție, și care răspunde de exploatarea, de întreținerea și, dacă este necesar, de dezvoltarea rețelei de distribuție într-o anumită zonă, și, după caz, a interconexiunilor acesteia cu alte sisteme, precum și de asigurarea capacității pe termen lung a rețelei de a satisface un nivel rezonabil al cererii de distribuție a energiei electrice; »

Solicită judecata cauzei și în lipsă conform art. 223 C.proc. civ.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile - art. 205 C.proc. Civ., Legea nr, 123/2012 - Legea energiei și a gazelor natural.

Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2014 instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a Judecătoria Drobeta T. S., excepția netimbrării cererii și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată .

Cât privește excepțiile lipsei calității procesual pasive invocată de pârâte prin întâmpinările depuse la dosar, instanța în temeiul disp. 248 alin. 4 Cod procedură civilă, le-a unit cu fondul, apreciind că este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru soluționarea fondului.

A încuviințat proba cu expertiza topo având ca obiective: să identifice terenul proprietate reclamanților, prin amplasament și vecinătăți, să întocmească schița terenului, să constatate dacă pe terenul proprietatea reclamanților se află amplasați doi stâlpi, cui aparțin aceștia, suprafața de teren pe care o ocupă stâlpii și să stabilească c/val lipsei de folosință a terenului ocupat.

Raportul de expertiză a fost întocmit și depus la dosarul cauzei de către dl. exp. Biteș Ș. (f. 245-250) potrivit concluziilor căruia reclamanții sunt proprietarii unui teren în suprafață de 4986 mp situat în extravilanul comunei Breznița Ocol, T 50, P 13, pe acest teren fiind amplasați stâlpii metalici 29a și 29b, care aparțin CN T. SA – S. de Transport C. și care împreună afectează o suprafață de 100 mp. Contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii trei ani este de 180 lei.

S-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză de către SN T. S. de Transport C. (f.261-264), însă, instanța le-a respins ca neîntemeiate .

Față de precizarea reclamanților de a se judeca în contradictoriu și cu S. R. prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și C. Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA, instanța a dispus citarea în calitate de pârâți S. R. prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și C. Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA București cu copie cerere de chemare în judecată și cu mențiunea de a formula întâmpinare.

La data de 02.12.2015, prin serviciul registratură al instanței s-a depus întâmpinare de către pârâta C. Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA București (f.348-366) solicitând Onoratei instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală în raport de următoarele:

Societatea C. Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA își însușește apărările făcute de S. de Transport C., entitate organizatorică din structura T. SA, atât în ceea ce privește excepțiile invocate de aceasta, cât și în ceea ce privește apărările făcute pe fondul cauzei.

Solicită admiterea excepțiilor pe care le-a invocat C.N."T." S.A.-S. de Transport C., și pe care le invocam si ea precum și susținerile pe fondul cauzei și - pe cale de consecință - să se dispună respingerea, ca netemeinică și nelegală, a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, pentru următoarele motive:

Referitor la cele solicitate de reclamanți prin cererea introductivă, formulează următoarele excepții și apărări:

I. Privitor la excepții:

1. În primul rând, invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că:

a) Pe de o parte, societatea nu are în gestiune niciun stâlp de înaltă tensiune care să fie amplasat pe terenul indicat de reclamanți, respectiv, in T 50, . a fost probat prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, stâlpii în discuție sunt situați în T50, ., în T 50, . deplasării în teren a specialiștilor săi, împreună cu reclamantul D. G., s-a constatat că stâlpii la care acesta face referire în cererea introductivă sunt stâlpii nr. 29 a si 29 b ai Liniei Electrice Aeriene (LEA) 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2.

Or: conform încheierii nr. 4301cf din 12.03.2008 și a Extrasului de Carte funciară pentru Informare ale OCPI M. BCPI Dr. Tr. S. stâlpul nr. 29a este situat în T50, . ocupat acest stâlp este înscris în cartea funciară specială nr. 100/N - cu nr. cadastral 557- a localității Breznița Ocol, proprietatea publică a Statului român. Totodată, se arată că s-a intabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 ani în favoarea CNTEE „ T."-S.A., București; conform încheierii nr. 4300cf din 12.03.2008 și a Extrasului de Carte funciară pentru Informare ale OCPI M. -BCPI Dr. Tr. S. stâlpul nr. 29b este situat în T50, . ocupat acest stâlp este înscris in cartea funciară specială nr. 100/N - cu nr. cadastral 557- a localității Breznița Ocol, proprietatea publică a Statului român.

Totodată, se arată că s-a întabulat dreptul de concesiune pe o perioadă de 49 ani în favoarea C.N.T.E.E. ., T."-S.A., București.

În susținerea acestei excepții, ca și în susținerea excepția lipsei calității procesuale civile active a reclamanților, învederează că, prin probatoriul administrat până la acest termen, reclamanții nici nu au reușit să facă dovada faptului ca stâlpii în cauză se află amplasați pe terenul pe care l-au indicat în cererea introductivă, respectiv, în T 50, . privește ambii stâlpi în discuție, a se observa că expertul se mărginește doar la a susține în mod neîntemeiat și, mai ales, fără a-și argumenta în vreun fel susținerile, faptul ca in documentațiile cadastrale depuse de noi, amplasamentul ar fi fost inscris eronat pentru ambii stâlpi. La lit.b.l) și respectiv, lit.b.2) de la pct. 5 "Conținutul expertizei" din raport expertul identifică terenul ca fiind situat în Tarlaua 50, .> Or, așa cum a arătat, conform încheierilor și extraselor de carte funciară emise de către Oficiul de cadastru si Publicitate Imobiliara M. si documentațiilor cadastrale ce au stat la baza emiterii acestor încheieri, terenul pe care se află amplasați stâlpii de înaltă tensiune în discuție este situat în Tarlaua 50, Parcelele 7 și 8, ceea ce o conduce la concluzia că litigiul nu poartă asupra aceleiași suprafețe de teren, motiv pentru care se pune în discuție, și sub acest aspect, calitatea procesuală a reclamanților. În acest sens S. de Transport C., entitate organizatorică fără personalitate juridică din cadrul T. - a depus la dosarul cauzei și a pus și la dispoziția expertului copii de pe încheierile și extrasele de carte funciară cu privire la terenul ocupat de cei doi stâlpi, emise de entitatea abilitată, potrivit legii, să o facă.

b) Pe de alta parte, independent de existența sau de inexistența pe terenul în discuție a celor doi stâlpi, conform reglementarilor legale, terenul pe care îl ocupă linia electrică aeriană din care fac parte stâlpii în cauză aparține domeniului public al statului, iar pârâta este un simplu gestionar (detentor precar) al acestora, ele fiind concesionate de către Ministerul Economiei către C.N.T.E.E T. S.A. întrucât:

-Inițial, prin art. 2 din DCS nr. 470/ 31. 05.1969 și respectiv, prin art. 29 din DCS nr. 223/ 06.10.1981 terenurile necesare amplasării și construirii acestei linii au fost scoase din circuitul civil și trecute în proprietatea statului, fiind atribuite în administrarea directă a întreprinderii de rețele electrice Oltenia (astfel cum era denumită la acea dată);

-Ulterior, regimul juridic de bun aparținând domeniului public al statului al acestor terenuri a fost reconfirmat și de următoarele acte normative: - art. 30 alin. (2) si (3) din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale; - art. 3 alin. (1) și (2) si pct. I subpct.14 din Anexa la Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică; - H.G. nr. 886/03 iunie 2004 privind aprobarea duratei Contractului de concesiune a unor bunuri proprietatea publică a statului (subl.ns.) care se atribuie direct Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "T."-S.A., act normativ prin care s-a aprobat concesionarea, pe o durată de 49 ani, a bunurilor aparținând domeniului public al statului care fac parte din rețeaua naționala de transport al energiei electrice; - art.136 alin. 3 si 4 din Constituție; - art. 5 din Legea nr.18/1991 a fondului funciar, republicată. Primul aspect învederat pentru admiterea excepției lipsei calității procesuale civile pasive a sa vizează dispozițiile Legii nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, art. 30 alin.2. în care este reglementat faptul că rețeaua electrică de transport al energiei este proprietatea publică a statului, iar la alin.3, se precizează că, terenurile pe care sunt amplasate rețelele electrice de transport sunt și rămân în proprietatea publică a statului, pe toată durata de funcționare a rețelei. Sistemul național de transport al energiei electrice, proprietate publică a statului de importantă strategică, a fost concesionat Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice T. SA, potrivit contractului de concesiune nr. 1 din 29 iunie 2004, încheiat între Ministerul Economiei și Comerțului (la acea dată) și C. sa. Prin Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 328/2006 a fost aprobat Contractul de concesiune a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată, precum și a actelor adiționale încheiate.

Urmare celor de mai sus, titularul dreptului de proprietate asupra rețelei electrice de transport și al terenurilor pe care aceasta este amplasată este statul, prin Ministerul Economiei, la momentul actual, în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului.

Suprafețele de teren pe care se află la momentul actual rețeaua de transport a energiei electrice au fost expropriate odată cu construcția acestei rețele.

În consecință, la eliberarea titlurilor de proprietate, administrația locală ar fi trebuit să țină seama de acest aspect, in caz contrar titlurile de proprietate fiind lovit de nulitate absolută parțială.

Conform art.136 alin (3) din Constituție: "Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil. de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. In condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate". Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 213/1998, potrivit cărora rețelele de transport al energiei electrice sunt incluse în categoria bunurilor cuprinse în domeniul public al statului (pct.14 din Anexa la Legea nr. 213/1998).

De asemenea, prevederile art. 35 alin. 2 și 3 din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ulterior preluate la art.30 din legea nr. 123/2012 stabilesc, tară echivoc, că "(2) Rețeaua electrica de transport al energiei electrice este proprietatea publica a statului. (3) Terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publica a statului pe durata de existenta a rețelei. " (aceleași prevederi au fost preluate și la art. 30 alin. 2 și 3 din noua Lege a energiei electrice și gazelor naturale nr. 123/2012 - M.Of. nr. 485/16.VII.2012) în care C. Națională de Transport al Energiei Electrice T. SA - este numai ADMINISTRATOR.

Prin Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 328/2006 a fost aprobat Contractul de concesiune a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată, precum și a actelor adiționale încheiate. Sistemul național de transport al energiei electrice, proprietate publică a statului de importanță strategică, a fost concesionat Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice T. S.A. potrivit Contractului de concesiune nr. 1 din 29 iunie 2004, încheiat între Ministerul Economiei și Comerțului și C. noastră. Durata contractului de concesiune a fost aprobată prin H.G.nr. 886/2004, privind aprobarea duratei contractului de concesiune a unor bunuri proprietate publică a statului, care se atribuie direct Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "T." - S.A.

Ca urmare a celor de mai sus, titularul dreptului de proprietate asupra rețelei electrice de transport și al terenurilor pe care aceasta este amplasată este statul, prin Ministerul Economiei, în calitate de concedent (la data introducerii acțiunii) al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului.

Prin urmare, din cele ce preced, rezultă cu certitudine că:

a)pe terenul indicat de reclamanți nu exista niciun stâlp de înaltă tensiune care să fie în

administrarea societății, acești stâlpi fiind situați în cu totul alte amplasamente și că

b)terenul ocupat de stâlpii aferenți LE A 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. nu

S. în Circuitul 1+2 este în proprietatea publică a statului, fiind dat în concesiune C.N.T.E.E „ T. "- S.A. București.

Acesta este regimul juridic (de bun aparținând domeniului public al statului) al tuturor terenurilor ocupate de stâlpii gestionați de C.N."T." S.A. pe întregul teritoriu al țării, în care sens se statuează și prin Deciziile Curții Constituționale nr.: 324/23.03.2010, 1046/15.09.2010, nr.300/29.03.2007, nr. 280 din 29 iunie 2004 și nr. 67/2004.

Având în vedere reglementările invocate, precum și faptul că titularul dreptului de proprietate asupra rețelei electrice de transport al energiei electrice si asupra terenurilor pe care aceasta este amplasata este S., prin Ministerul Economiei, Comerțului si Mediului de Afaceri, în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului, consideră că C.N."T." S.A.- S. de Transport C. nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titularul obligației, solicită admiterea excepției invocate și să se dispună scoaterea din cauză a acesteia și eventuala introducere în cauză a proprietarului rețelelor de transport al energiei electrice - în speță, S. român, prin Ministerul Economiei, în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului.

În considerarea reglementărilor invocate, solicită a se constata că T. SA nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titularul obligației, și pe cale de consecință, să se admită excepția invocată și să dispuneți la scoaterea din cauză a acesteia și eventuala introducere în cauză a proprietarului rețelelor de transport al energiei electrice - în speță statul roman.

2) Invocă excepția lipsei calității procesuale civile active a reclamanților, argumentele sale fiind următoarele:

Condiția pentru ca reclamanții să poată fi parte în proces este calitatea procesuală activă a acestora, respectiv își pol justifica dreptul de a participa - ca pârâte - în procesul civil:

Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă calității de titular al dreptului, care formează conținutul raportului juridic de drept material asupra judecății. Reclamanții pot avea calitatea procesuală activă numai dacă le-ar fi fost încălcat un drept propriu sau rezultat dintr-un raport - recunoscut de lege - de conexitate cu acel drept și au un interes îndreptățit de a cere concursul justiției.

În speță, reclamanții se pretind a fi proprietarii terenului in suprafața de 24 mp, situat în extravilanul localii. Breznița Ocol, jud. M.. T 50. P 13, teren pe care s-ar afla doi stâlpi pe care noi (S.T. C.) îi gestionează. Pe lângă faptul că, așa cum a arătat mai sus, stâlpii în discuție nu sunt situați pe amplasamentul indicați de reclamanți, din actele normative incidente rezultă, fără echivoc, că terenul ocupat de acești stâlpi aparține domeniului public al statului, prin urmare, acest teren nu face și nici nu putea face obiectul vreunui titlu de proprietate privată asupra terenurilor, întrucât le-a a fost atribuit în administrare prin decretele menționate anterior, iar dreptul de proprietate asupra acestui teren aparține Statului roman care, în prezent, i l-a atribuit în concesiune contra plății unei redevențe.

Așadar, dacă la data reconstituirii dreptului de proprietate în patrimoniul reclamanților, pe terenul în discuție erau deja amplasați stâlpii de înaltă tensiune, dreptul de proprietate al reclamanților este afectat de o servitute legală, (deci. eminamente cu titlu gratuit - art.12 alin. 3 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazelor naturale) încă de la data obținerii titlului de proprietate.

Prin urmare, reclamanții nu puteau dobândi decât dreptul de proprietate asupra terenului care se afla în circuitul civil (art. 42 alin.3 din Legea nr. 18/1991: "Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare".), terenurile de sub eventualii stâlpi, fiind scoase din circuitul civil si aparținând domeniului public al statului.

Această reglementare este în conformitate si cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, potrivit cărora conținutul și limitele exercitării dreptului de proprietate se stabilesc de lege, precum și cu prevederile art.l paragraful 2 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care recunoaște dreptul statelor de a reglementa, prin lege," folosința bunurilor conform interesului general". Referitor la aceste aspecte, Curtea Constituțională, in Decizia nr. 167/2004, a statuat că dispozițiile Legii energiei electrice " nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețele electrice (...), ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. "

În susținerea acestei excepții invocă dispozițiile Legii nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, art. 30 alin.3, în care se precizează că, terenurile pe care sunt amplasate rețelele electrice de transport sunt și rămân în proprietatea publica a statului, pe toată durata de funcționare a rețelei.

Aceste aspecte au fost preluate din vechea reglementare respectiv Legea nr. 13/2007 privind energia electrică, cu modificările și completările ulterioare, abrogata, unde la art. 35 alin.(2) se menționa în mod expres că rețeaua electrică de transport a energiei electrice este proprietatea publică a statului iar la alin. (3) că terenurile pe care se situează rețeaua electrică de transport a energiei electrice existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe toată durata de existență a rețelei. Ori în aceste condiții este cert că ea nu are calitatea de proprietar, această calitate fiind deținută de statul roman.

Legea nr. 123/2012 este completată de dispozițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, unde la art. 3 alin. (2) se prevede că " fac parte din domeniul public al statului bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3 si 4) din Constituția României precum și cele cuprinse în anexa nr. I la norma, iar rețelele de transport energie electrică sunt nominalizate la poziția 14 din anexa nr. I - lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului. În completarea argumentelor privind admiterea acestei excepții sunt și prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 în sensul ca bunurile ce aparțin domeniului public al statului sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile astfel ca acestea nu pot fi înstrăinate, nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale și nu în ultimul rând, nu pot fi dobândite de către alte persoane, prevederi care se regăsesc și în noul cod civil art. 858 - 861. Sancțiunea prevăzută în norma privind încheierea de actelor juridice cu încălcarea dispozițiilor prevăzute la alin. (1). conform dispozițiilor art. 11 alin. (3), este nulitatea absolută.

Or, față de toate aceste aspecte, apreciază ca fiind evident că s-ar impune admiterea excepției privind lipsa calității procesuale civile active a reclamanților asupra terenurilor pe care rețeaua electrică de transport este amplasată.

3) Cu privire la solicitarea reclamanților privind plata unor sume cu titlu de despăgubiri pe ultimii trei ani si respectiv, pe viitor (chirie), solicită respingerea ca inadmisibilă, întrucât reclamanții nu sunt proprietarii terenului pe care se află amplasați stâlpii în cauză.

i)Suprafața de teren prevăzută la pct. i), de mai sus, aparține domeniului public al statului, (conform actelor normative enunțate mai sus). Această suprafața a fost dată în concesiune pârâtei de către Stalul român în schimbul plății unei sume de hani cu titlu de redevență.

ii)Suprafața de teren prevăzută la pct.ii), aparține persoanei fizice căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului respectiv și - conform prevederilor D.C.S. nr. 237/1978 pentru stabilirea normativelor privind sistematizarea, amplasarea, construirea și repararea liniilor electrice care trec prin puduri si terenuri agricole, în vigoare - poate fi cultivată și poate fi prelucrată atât mecanic, cât și manual (pct.5 alin.3 din Anexa nr.2 la decret).

Prin urmare, având în vedere faptul că reclamanții nu sunt proprietarii terenului pe care sunt amplasați stâlpii în discuție și că nu ocupă abuziv vreun teren aliat în proprietatea lor, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 555 C.Civ. pentru admisibilitatea capătului de cerere privitor la plata chiriei al cărei cuantum, de altfel, nici nu poate fi determinat, neavând niciun temei legal.

În sensul celor expuse, a statuat și Curtea Constituționala (în concordanta și cu jurisprudența CEDO ) printr-o . decizii, cum sunt: Decizia nr. 72/26 februarie 2004, Decizia nr. 167/01 aprilie 2004, Decizia nr. 168/01 aprilie 2004 (MO, p.L, nr.438/17 mai 2004) și Decizia nr.280/29 iunie 2004 (M.O., p.L, nr.851/16.09. 2004 ), ca și practica judiciară a înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 3586/2008).

II . Pe fondul cauzei solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii, având în vedere următoarele considerente:

II.1. Linia electrică aeriană (LEA) 220kV kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2 a fost construită pe baza actelor normative vizând exproprierea suprafețelor de teren necesare amplasării liniei electrice, respectiv a Decretelor Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România (RSR) emise sub nr. 470/ 31. 05.1969 si, respectiv, nr. 223/ 06.10.1981, terenurile necesare amplasării si construirii acestei linii fiind scoase din circuitul civil, trecute în proprietatea statului și atribuite în administrarea directă a întreprinderii de rețele electrice Oltenia (astfel cum era denumită la acea data). Așadar, anterior momentului realizării/construirii acestei linii electrice aeriene statul a procedat la exproprierea proprietarilor terenurilor deținute la acea vreme în proprietate privată în baza actelor normative emise în acest sens, mai sus-enunțate.

Din cele expuse rezultă că scoaterea din circuitul agricol și forestier și trecerea în proprietatea statului a terenului ocupat de LEA 220kV kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2 s-a realizat la data emiterii actelor normative mai sus-invocate, această stare de fapt fiind una care exista la data dobândirii prin reconstituire în favoarea reclamanților a dreptului de proprietate privată asupra terenului, fiind preexistentă datei emiterii titlului de proprietate de care se prevalează reclamanții. Unul din caracterele dreptului de proprietate publică îl reprezintă inalienabilitatea, ceea ce înseamnă că - odată trecut în proprietate publică prin expropriere - terenul necesar pentru realizarea liniei electrice aeriene menționate era scos din circuitul civil general, orice alta acțiune contrară, cum este reconstituirea dreptului de proprietate în lipsa trecerii anterioare a respectivului teren în domeniul privat al statului sau al autorităților administrative teritoriale, fiind lovită de nulitate absolută.

În consecință, la momentul emiterii titlului de proprietate ar fi trebuit să țină seama de aspectele legale mai sus menționate, în caz contrar titlul de proprietate fiind lovit de nulitate absolută parțială. Mai exact, terenul pe care este amplasată capacitatea energetică în discuție aparține domeniului public al statului, dreptul de proprietate publică având caracter inalienabil, insesizabil și imprescriptibil.

În altă ordine de idei dar raportat la și în sprijinul acelorași aspecte, conform prevederilor art. 136 alin. (3) și (4) din Constituție: ..bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național (...), precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice. Bunurile proprietate publică sunt inalienabile."Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 213/1998, potrivit cărora rețelele de transport al energiei electrice sunt incluse în categoria bunurilor cuprinse în domeniul public al statului (conform pct. 14 din anexa Legii nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică). în același sens, prevederile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 123/2012 arată că: "Rețeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului", precum și cu ale art. 30 alin. (3) potrivit căruia: "Terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, pe durata de existență a rețelei". Acest ultim articol este o preluare identică a art. 35 alin (3) din Legea nr.13/2007 a energiei electrice, precum și a art. 37 alin. (4) al legii anterioare a energiei electrice, respectiv Legea nr. 318/2003

Apreciază că, este util să menționeze și faptul că această prevedere a făcut obiectul unor excepții de neconstituționalitate în numeroase rânduri, atât în timpul aplicării prevederilor Legii nr. 318/2003, ale Legii energiei electrice nr. 13/2007. cât și după apariția noii Legi a energiei electrice nr. 123/2012. Ca urmare numeroaselor excepții invocate. Curtea Constituționala a statuat prin repetate decizii constituționalitatea acestei prevederi, sens în care înțelegem să facem trimitere la Decizia nr. 72/2004, Decizia nr. 203/2005, Decizia nr. 167/2004. precum și la Decizia nr. 163/2007, toate fiind pronunțate de către această instanță. Cu privire la dispozițiile anterior menționate. Curtea Constituționala a statuat că acestea: " nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenurilor pe care se află rețelele electrice (...), ci prevede că acestea sunt și rămân în proprietatea publică a statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare" (a se vedea Decizia nr. 167/2004 a Curții Constituționale - publicată în M.O., p.L, nr. 438/2004).

Mai mult decât atât, prin Hotărârea din data de 31 mai 2011, pronunțată în Cauza M. C. și alții împotriva României. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că: " (...)într-un domeniu atât de complex și de delicat ca cel al strategiei naționale în domeniul energetic, statul dispune de o marjă largă de apreciere pentru a-și desfășura politicile sale de interes general".(...)" Prin decizia pronunțată în această cauză, instanța europeană a reținut că unul dintre principalele argumente prezentate de către toți reclamanții în sprijinul tezei conform căreia restricțiile aduse exercitării dreptului lor de proprietate ar fi disproporționate, se bazează pe faptul că nu au primit nicio despăgubire care să compenseze drepturile de uz și de servitute concesionate titularei autorizației de exploatare a capacității energetice amplasate pe terenul lor. Caracterul proporțional al unei atingeri aduse dreptului la respectarea bunurilor poate să depindă de existența unor garanții de procedură, care să asigure că punerea în aplicare a sistemului și impactul său asupra proprietarului nu sunt nici arbitrare, nici imprevizibile; or, legile naționale adoptate succesiv în domeniul energetic conțin, într-adevăr, asemenea garanții.

De altfel și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, că: "(...) drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la funcția lor în societate. Aceasta înseamnă că restricțiile ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o intervenție nemăsurată și intolerabilă care ar aduce atingere însăși substanței dreptului garantat(...)". (a se vedea Decizia nr. 17/2012 a Curții Constituționale - publicată în Monitorul Oficial nr. 152/2012). Sistemul național de transport al energiei electrice, proprietate publică a statului de importanță strategică, a fost concesionat Companiei Naționale de Transport al Energiei Electrice "T." -S.A., potrivit Contractului de concesiune nr. 1 din 29 iunie 2004. încheiat între Ministerul Economiei și Comerțului (la acea data) și C. noastră. Prin Ordinul Ministrului Economiei și Comerțului nr. 328/2006 a fost aprobat Contractul de concesiune a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată, precum și a actelor adiționale încheiate.

Din cele expuse mai sus rezultă că, titularul dreptului de proprietate asupra rețelei electrice de transport și al terenurilor pe care aceasta este amplasată este statul, prin Ministerul Economiei, (la momentul actual) în calitate de concedent al bunurilor ce sunt incluse în domeniul public al statului.

În ceea ce privește acordarea unor eventuale despăgubiri, menționează faptul că Legea nr. 123/2012 a preluat din legile anterioare ale energiei electrice (Legea nr. 13/2007 si Legea nr. 318/2003) aceleași reglementări privind posibilitatea acordării de despăgubiri, condiționând, în mod explicit, prin textul alin. (10) al art. 12 acordarea despăgubirilor către proprietarii terenurilor numai "pentru prejudiciile cauzate acestora", cu ocazia lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacităților energetice, prevăzând ca proprietarii "vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: - suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; - tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări; - activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. " Din textul legal citat rezultă că este necesar a fi îndeplinite, cumulativ, două condiții pentru a deveni aplicabil, respectiv:

1.să existe prejudicii si

2.prejudiciile să fi fost cauzate cu ocazia efectuării unor lucrări de către titularii de licență și autorizații.

In același sens, art. 14 al Legii nr. 123/2012 statuează că titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul și să-1 repună în situația anterioară, ca urmare a lucrărilor la capacitățile energetice.

Or, analizând conținutul cererii reclamanților se poate lesne observa că nu este întrunită niciuna din cele două condiții mai sus precizate, astfel încât aceștia să fie îndrituiți să solicite acordarea unor despăgubiri. Subliniază și faptul că Legea nr. 123/2012 nu cuprinde printre dispozițiile sale posibilitatea legală a acordării unor despăgubiri pentru simpla existență a drepturilor de uz și servitute în patrimoniul titularului de licențe și autorizații asupra terenului aflat în proprietatea privată a unui terț.

Mai mult decât atât, același art. 12 alin. (10) al Legii nr. 123/2012 stabilește în mod imperativ, expres și limitativ care sunt criteriile care trebuie și pot fi avute în vedere pentru calcularea cuantumului despăgubirilor cauzate de efectuarea unor lucrări care produc prejudicii, dispoziție legală care se coroborează cu dispozițiile cuprinse în art. 14 al Legii nr. 123/2012. Acest aspect a fost cuprins în Decizia nr. 164/01.04.2004 a Curții Constituționale, mai sus detaliată. În completarea acestei prevederi, art. 10 alin. (10) din Legea nr. 123/2012 prevede, în mod expres, care sunt criteriile care urmează a fi luate în considerare la calculul sumelor care urmează a fi acordate cu titlu de despăgubiri. în înțelesul acestui text legal, pentru prejudiciile cauzate proprietarului terenului afectat.

În ceea ce privește posibilitatea legală a încheierii convenției - cadru prevăzută de alin. (5) și (6) ale art. 12 din Legea nr. 123/2012 privind exercitarea drepturilor de uz și servitute de către titularii de licențe și autorizații cu proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice, coroborat cu dispozițiile cuprinse în art. 2 și art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 135/2011. menționează că obligația de a proceda la încheierea unor astfel de convenții este aplicabilă numai în cazul capacităților energetice ce urmează a fi înființate după . HG nr. 135/2011.

Așadar, potrivit textului legal invocat, numai acei proprietari care în viitor își vor vedea terenurile afectate de capacități energetice înființate ulterior momentului intrării în vigoare a HG nr. 135/2011 au dreptul de a solicita încheierea convențiilor-cadru prevăzute de lege, iar nu și proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice preexistente acestui moment. În același sens, înțelege să invoce, în plus, principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", principiu din care rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că legea civila nu poate retroactiva, principiu care este preluat in Codului civil și care a fost avut în vedere de legiuitor la momentul edictării noii legi a energiei electrice, o dispoziție contrară având un caracter vădit neconstituțional, aspect consemnat explicit si in conținutul Deciziei nr. 324/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 329/2010.

Ca urmare a aspectelor precizate, precum și a faptului că prin texul Legii nr. 123/2012 se instituie drepturile legale de uz și servitute în favoarea titularilor de licențe, respectiv și în beneficiul Companiei noastre, menționează că acestea nu pot fi interpretate ca reprezentând o limitare a dreptului de proprietate. Curtea Constituțională statuând prin numeroase decizii constituționalitatea acestei prevederi legale. Limitele și condițiile de exploatare, precum și întinderea drepturilor și ale obligațiilor ce ne incumbă potrivit prevederilor legale în vigoare sunt prevăzute în mod explicit și complet în cuprinsul Legii nr. 123/2012. Legat de cele precizate, menționăm că prin Decizia nr. 167/01.04.2004, Curtea Constituțională a arătat faptul că dispozițiile art. 18 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, dispoziții legale care au fost preluate, ulterior, în cuprinsul art. 19 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice sunt constituționale, prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, arătând că: "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar art. 136 din Constituție consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice". Prin urmare, legiuitorul era și este competent să stabilească cadrul juridic al exercitării atributelor dreptului de proprietate, având posibilitatea legală a instituirii unor limitări în valorificarea acestui drept, ca drept subiectiv garantat. Se mai arată, de asemenea, că chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere faptul că în acest fel se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național, reglementarea legală în sine nu contravine prevederilor art. 44 alin. 3 din Constituție, republicată, referitoare la expropriere.

Pe cale de consecință, în raport de prevederile legale invocate prin prezenta întâmpinare si in relație cu capetele doi si trei ale cererii de chemare in judecata, este evident că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate în condițiile în care terenul - pe care este amplasată capacitate energetică menționată - nu se poate afla în proprietate privată, acest teren făcând parte din domeniul public al statului, la data eliberării titlului de proprietate către reclamanți, având și la acea dată, și în prezent caracter inalienabil.

[1.2. În privința așa-zisei imposibilități de a utiliza imobilul conform "prerogativelor dreptului de proprietate", respectiv a pretinsei "afectări" (nedovedita in vreun fel) a terenului, precizăm că, potrivit dispozițiilor D.C.S. nr. 237/1978, in vigoare, terenul în cauză poate fi prelucrat atât mecanic, cat si manual. Reclamanții beneficiază de toate atributele dreptului lor de proprietate, subscrisa având practic doar un drept de acces la stâlpii de înaltă tensiune numai în caz de retehnologizare și avarii.

II.3. Având în vedere ca dreptul de proprietate asupra terenului în discuție a fost dobândit prin reconstituirea acestui drept în temeiul prevederilor Legii nr. 18/1991. menționăm faptul că art. 38 alin. (3) al acestui act normativ prevedea încă de la data intrării în vigoare a acestuia, în mod expres, faptul că: „Nu pot fi atribuite suprafețele de teren pe care s-au efectuat investiții, altele decât îmbunătățiri funciare". În același sens, și la art. 37 se prevedea încă de la momentul apariției Legii nr. 18/1991 faptul că: "Terenurile agricole fără construcții, instalații, amenajări de interes public, intrate în proprietatea statului și aflate în administrarea primăriilor la data prezentei legi, se vor restitui foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, fără a se putea depăși suprafața de 10 ha de familie, în echivalent arabil" prevedere legală care în forma actualizată se regăsea la art. 41 alin. (1) al aceleiași Legi nr. 18/1991. De asemenea, conținutul Legii nr. 18/1991 prevedea în mod explicit la art. 5 următoarele: "(1) Aparțin domeniului public terenurile pe care sunt amplasate construcții de interes public, piețe, cai de comunicații, rețele stradale și parcuri publice, (...); (2) Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public."

II.4. În ceea ce privește acordarea de despăgubiri cu titlu de chirie, art.12 alin. (2) si (3) din Legea nr.123/2012 stabilește drepturile de uz si de servitute cu caracter legal, având ca obiect utilitatea publica, pe care le are societatea noastră in calitate de operator de transport al energiei electrice. În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor conținute de art.12 alin.(5) si (6) din Legea nr.123/2012. adică posibilitatea legală a încheierii convenției - cadru privind exercitarea drepturilor de uz și servitute de către titularii de licențe și autorizații cu proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice, coroborat cu dispozițiile cuprinse în art. 2 și art. 3 alin. (1) din HG nr. 135/2011 (aplicabilă pe perioada de valabilitate a Legii nr. 13/2007), menționăm, din nou, că obligația de a proceda la încheierea unor astfel de convenții era aplicabilă numai în cazul capacităților energetice ce urmau a fi înființate după . H.G. nr. 135/2011. Așadar, potrivit textului legal invocat, numai acei proprietari care în viitor își vedeau terenurile afectate de capacități energetice înființate ulterior momentului intrării în vigoare a HG nr. 135/2011, dispun de dreptul de a solicita încheierea convențiilor cadru prevăzute de menționata lege, iar nu și proprietarii terenurilor afectate de capacități energetice preexistente acestui moment. Aceeași prevedere este preluata în mod identic de actuala lege a energiei electrice, respectiv de Legea nr. 123/2012 a energiei electrice si a gazelor naturale, prin dispozițiile art. 12 alin. (5) si (6). Astfel, alin. (5) prevede în mod expres faptul ca acesta este aplicabil numai capacităților energetice care se vor realiza după . legii, iar alin. (6) arata că: "proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si servitute (...) pot solicita încheierea de convenții conform prevederilor alin. (5) anterior menționat", adică doar în legătura cu capacitățile energetice realizate după apariția si . legii.

În sensul celor de mai sus înțelege să invoce principiul constituțional instituit prin art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, conform căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", principiu din care rezultă fără putință de tăgadă faptul că. legea civilă nu poate retroactiva, principiu care este preluat și în cuprinsul art. 6 al Noului Codului Civil. în vigoare la data prezentei (conținut de art. 1 al Codului Civil anterior) si care a fost avut în vedere de legiuitor la momentul edictării Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, o dispoziție contrară având un caracter vădit neconstituțional. Asupra aceluiași aspect s-a pronunțat inclusiv Curtea Constituțională a României prin conținutul Deciziei nr. 324/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 329/2010.

Proprietarul capacității (LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2) este S. R. - în conformitate cu prevederile cuprinse în art. 35 alin. (2) și (3) din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice, iar beneficiarul este C.N.T.E.E. T. SA, în calitate de concesionar al rețelei de transport al energiei electrice - în conformitate cu prevederile Contractului de concesiune nr. 1/29.06.2004 încheiat cu Ministerul Economiei și Comerțului (la acea dată) și aprobat prin Ordinul MEC nr. 328/2006. Raportat la cele expuse, având în vedere faptul că întreaga capacitate energetică a fost realizată și pusă în funcțiune anterior momentului aplicării legilor energiei electrice invocate (adică, anterior atât intrării în vigoare a Legii nr. 13/2007. cât si a Legii nr. 123/2012) și, mai ales, anterior momentului dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate privată asupra terenului, prevederile legale privind încheierea convențiilor - cadru nu sunt aplicabile stării de fapt existentă în prezenta cauză.

În altă ordine de idei. în privința posibilității legale de acordare a unor despăgubiri, menționăm faptul că Legea nr. 123/2012 a preluat din legile anterioare ale energiei aceleași reglementări privind posibilitatea acordării de despăgubiri, condiționând, în mod explicit, prin textul alin.(10) al art. 12 acordarea despăgubirilor către proprietarii terenurilor numai "pentru prejudiciile cauzate acestora", cu ocazia lucrărilor de realizare, relocare, retehnologizare sau desființare, respectiv a celor de asigurare a funcționarii normale a capacităților energetice, prevăzând ca proprietarii "vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: - suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; - tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări; - activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor. "

Din textul legal citat rezultă că este necesar a fi îndeplinite două condiții cumulative pentru a deveni aplicabil, respectiv:

1.să existe prejudicii;

2.prejudiciile să fi fost cauzate cu ocazia efectuării unor lucrări de către titularii de licență și autorizații.

În același sens, si art. 14 alin. (5) al Legii nr. 123/2012 statuează că: "Titularul licenței este obligat să plătească proprietarilor despăgubirea cuvenită pentru pagubele produse, să degajeze terenul și să-1 repună în situația anterioară, în cel mai scurt timp posibil" ca urmare a lucrărilor la capacitățile energetice anterior menționate. Acordarea de despăgubiri pentru simpla prevedere legala a existenței a drepturilor de uz si servitute in patrimoniul companiei noastre, iar nu pentru exercitarea lor efectivă și pentru că le-ar fi fost cauzate prejudicii reclamanților prin exercitarea acestora, prin efectuarea unor lucrări de realizare, relocare, retehnologizare, desființare sau de intervenții în cazul producerii unor avarii la acea capacitate de către companie, nu poate fi posibilă în condițiile legislației aplicabile. Înțelege să sublinieze și faptul că nici legea anterioarî a energiei electrice (Legea nr. 13/2007) și nici actuala lege a energiei electrice (Legea nr. 123/2012) nu cuprinde printre dispozițiile sale posibilitatea legală a acordării unor despăgubiri pentru simpla existență a drepturilor de uz și servitute în patrimoniul titularului de licențe și autorizații asupra terenului află în proprietatea privată a unui terț.

Același art. 12 alin. (10) al Legii nr. 123/2012, așa cum a fost reprodus mai sus, stabilește în mod imperativ, expres și limitativ care sunt criteriile care trebuie și pot fi avute în vedere pentru calcularea cuantumului despăgubirilor cauzate de efectuarea unor lucrări care produc prejudicii, dispoziție legală care se coroborează cu dispozițiile cuprinse în art. 14 al aceleiași Legi nr. 123/2012. Menționăm că și acest aspect a fost cuprins în Decizia nr. 167/01.04.2004 a Curții Constituționale, aceasta decizie fiind aplicabilă și în prezent in contextul preluării în mod identic de Legea nr. 123/2012 a dispozițiilor legii anterioare nr. 13/2007 mai sus invocate.

Ca urmare a celor arătate, precum și a faptului că și prin textul Legii nr. 123/2012 se instituie drepturile legale de uz și servitute în favoarea titularilor de licențe, respectiv și în beneficiul Companiei noastre, menționăm că acestea nu pot fi interpretate ca reprezentând o limitare a dreptului de proprietate. Curtea Constituțională statuând prin numeroase decizii constituționalitatea acestei prevederi legale, existentă și anterior, prin conținutul Legii nr. 13/2007. Limitele și condițiile de exploatare, precum și întinderea drepturilor și ale obligațiilor ce îi incumbă potrivit prevederilor legale în vigoare sunt prevăzute în mod explicit și complet în cuprinsul art. 12 - 15 din Legea nr. 123/2012.

Legat de cele arătate, menționează că prin Decizia nr. 167/01.04.2004, Curtea Constituțională a arătat faptul că dispozițiile art. 18 din Legea nr. 318/2003 a energiei electrice, dispoziții legale preluate ulterior în cuprinsul art. 19 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice si care, in prezent, sunt prevăzute de art. 14 al Legii nr. 123/2012, sunt constituționale, prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, republicată, arătând că: "conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar art. 136 din Constituție consacră caracterul inviolabil al proprietății private "în condițiile legii organice ". Prin urmare, legiuitorul era și este competent să stabilească cadrul juridic al exercitării atributelor dreptului de proprietate, având posibilitatea legală a instituirii unor limitări în valorificarea acestui drept, ca drept subiectiv garantat. Se mai arată, de asemenea, că chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz și servitute titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, având în vedere faptul că în acest fel se asigură valorificarea fondului energetic - bun public de interes național, reglementarea legală în sine nu contravine prevederilor art. 44 alin. 3 din Constituție, republicată, referitoare la expropriere. Aceasta întrucât "exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra terenurilor afectate de capacități energetice, cu titlu gratuit, pe toata durata existentei acestora, nu se traduce într-o expropriere de iure și nici într-o expropriere de facto, ci asigură un control al exercitării dreptului de proprietate, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. I la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale". În continuarea motivării din decizia mai sus-amintită se arată că. în lipsa trecerii la expropriere. proprietarii terenurilor afectate de astfel de capacități energetice își pot folosi în continuare bunurile, să le înstrăineze, să le transmită pe calea moștenirii, să le doneze sau să le ipotecheze, cu trimitere la o soluție a Curții Europene a Drepturilor Omului care, la rândul ei, a apreciat că nu se poate asimila o atare situație cu o expropriere în fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut.

În privința despăgubirilor, prin aceeași decizie, Curtea Constituțională arată că: "nimic nu împiedică persoana care a suferit un prejudiciu în urma operațiuni/or de realizare și retehnologizare a capacităților energetice care se execută asupra terenurilor proprietate privată să solicite statului repararea pagubei produse, potrivit dispozițiilor dreptului comun". Din cele mai sus menționate rezultă cu claritate faptul că drepturile de uz și servitute asupra terenului aflat în proprietatea reclamanților constituie drepturi instituite printr-un text de lege, legiuitorul ordinar fiind competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, chiar și instituind niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea Decizia nr. 163/2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 208/2007).

Subliniază astfel faptul că se află în prezența unei instituiri pe cale legală a drepturilor de uz și servitute, scopul urmărit de legiuitor fiind acela de a asigura valorificarea fondului energetic - bun public de interes național - chiar dacă titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său (a se vedea în acest sens Decizia nr. 167/2004 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 438/2004).

În concluzie, înțelege să reitereze faptul că, în condițiile în care capacitatea energetică care afectează terenul în discuție, a fost realizată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 13/2007 a energiei electrice, respectiv Legii nr. 123/2012 - legea actuală a energiei electrice, rezultă, în mod evident, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege în vederea acordării de despăgubiri si încheierii convenției-cadru. Or. a da curs unei solicitări în afara cadrului legal, respectiv în lipsa îndeplinirii condițiilor cumulativ, expres și limitativ prevăzute de lege, ar constitui în mod evident o încălcare a reglementarilor legale aplicabile.

Față de cele ce preced, solicită admiterea excepțiile invocate de C.N."T." S.A. iar, pe fondul cauzei, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, ca netemeinică și nelegală.

În probațiune înțelege să uzeze de orice mijloace de proba prevăzute de Codul de procedură civilă, a căror utilitate, pertinentă și concludentă ar reieși din dezbaterile asupra prezentei cauze.

În principal, solicită proba cu înscrisurile menționate în cuprinsul întâmpinării. În raport de actele și celelalte mijloace de probă pe care le vor folosi reclamanții, își rezervă dreptul de a-și completa apărarea.

Menționează că înscrisurile în susținerea întâmpinării au fost deja depuse de S. de Transport C., entitate fără personalitate juridica din structura T. SA: D.C.S. nr. 470/ 31. 05.1969: D.C.S. nr. 223/06.10.1981; D.C.S. nr. 237/1978; copii certificate de pe încheierile si Extrasele de carte funciara cu privire la stâlpii nr. 29a si 29b, la care s-a referit mai sus; Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 328/2006; in extras, copie certificată de pe Contractul de concesiune nr. 1/29.06.2004 a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată; copie certificată de pe Actul adițional nr. 7/14.02.2013 la Contractul de concesiune nr. 1/29.06.2004 a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenurilor pe care aceasta este amplasată. La poz. 203 din Anexa la acest act adițional figurează LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2, din care fac parte stâlpii in discuție; in extras, copie de pe H.G. nr. 984/10 oct.2012 privind modificarea anexei nr. 7 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, concesionate Companiei Naționale de Transport al Energiei "T." -S.A., ca urmare a reevaluării/evaluării unor bunuri ce aparțin domeniului public al statului. La poz. 203 din Anexa la acest act normativ figurează LEA 220 kV D.C.+ S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2, din care fac parte stâlpii în discuție.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. NCPC, iar apărările, pe dispozițiile legale invocate în cuprinsul întâmpinării.

În temeiul art. 223 alin. 3 si art. 411 alin. 1 pct.2 teza a Il-a noul C. proc. Civ. solicită judecarea și în lipsa sa de la dezbaterile asupra prezentei cauze.

La data de 15.12.2014, prin serviciul registratură al instanței, pârâta S. R. prin Ministerul Economiei înființat prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în conf. cu prev. art. 4 alin.1 din OUG nr. 96/2012, a formulat întâmpinare (f. 390-394).

A arătat că în cauză a fost citat S. R. prin Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri pentru termenul de judecată din data de 08.12.2014, deși în prezent acest minister nu mai există.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative s-a înființat Ministerul Economiei prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

Ministerul Economiei funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului, care aplică strategia și Programul de guvernare în domeniul industriei, resurselor minerale, energiei, comerțului, întreprinderilor mici si mijlocii, cooperatist și mediului de afaceri, în concordanță cu cerințele economiei de piața și pentru stimularea inițiativei operatorilor economici, funcțiile și atribuțiile sale fiind prevăzute de art. 2 si art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 47/2013.

În al doilea rând a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei în raport de următoarele prevederi legale:

-art. 30 alin. 3 și 4 din Legea nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, "Rețeaua electrică de transport al energiei electrice existentă pe teritoriul României este proprietatea publică a statului pentru activele concesionate către C. Națională de Transport al Energiei Electrice "T." - S.A., precum și pentru bunurile de retur conform contractului de concesiune și dispozițiilor legale. Terenurile pe care se situează rețeaua electrică de transport prevăzută la alin. (3) sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei".

-art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, legiuitorul român a statuat că „în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ".

-art. III din Legea nr. 117 din 11 iulie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 16 iulie 2014" (1) Prin derogare de la prevederile art. 6 lit. g) și ale art. 19 alin. (2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea contractantă privind concesionarea activelor rețelei electrice de transport și a terenurilor pe care aceasta este amplasată este Ministerul Finanțelor Publice. (2) în aplicarea prevederilor alin. (1), drepturile și obligațiile Ministerului Economiei decurgând din calitatea de concèdent vor fi exercitate de Ministerul Finanțelor Publice prin încheierea unui contract de concesiune între acesta și C. Națională de Transport al Energiei Electrice "T." - S.A".

Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanți ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 30 din Legea nr. 123/2012, Transportul energiei electrice

(1)Transportul energiei electrice se realizează de către operatorul de transport și de sistem, persoană juridică certificată de autoritatea competentă, în condițiile prezentei legi.

(2)Rețeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului.

(3)Terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei.

(4)Fac excepție de la prevederile alin. (2) și (3) terenurile și componentele de rețea electrică de transport pentru care operatorul de transport și de sistem a dobândit dreptul de proprietate, în condițiile legii.

În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea 12/2012 legiuitorul a statuat o . interdicții, în sensul că:

Pentru protejarea rețelelor electrice de distribuție, se interzice persoanelor fizice și juridice:

a)să efectueze construcții de orice fel în zona de siguranță a rețelelor electrice de distribuție, fără avizul de amplasament al operatorului de distribuție;

b)să efectueze săpături de orice fel sau să înființeze plantații în zona de siguranță a rețelelor electrice de distribuție, fără acordul operatorului de distribuție;

c)să depoziteze materiale pe culoarul de trecere și în zonele de protecție și de siguranță ale instalațiilor, fără acordul operatorului de distribuție;

d)să arunce obiecte de orice fel pe rețelele electrice de distribuție sau să intervină în oricare alt mod asupra acestora;

e)să deterioreze construcțiile, îngrădirile sau inscripțiile de identificare și avertizare aferente rețelelor electrice de distribuție;

f)să limiteze sau să îngrădească, prin execuția de împrejmuire, prin construcții ori prin orice alt mod, accesul la instalații al operatorului de distribuție.".

Chiar dacă stâlpii ar face parte din rețeaua de distribuție locală (fac legătura între transformatoare sau între consumator și rețea) chiar dacă s-ar obține aprobarea operatorului rețelei de distribuție de mutare, totul s-ar face pe cheltuiala proprietarului de teren pe care sunt amplasați inițial cei doi stâlpi.

În privința suprafeței de teren afectată în mod real de amprenta la sol a stâlpilor aceasta face din nou precizarea că această suprafață de teren, conform Legii nr. 123/2012, este domeniu public al statului. Restul suprafeței, considerată de protecție și siguranță, poate fi utilizată pentru agricultură, iar în situații în care se intervine pentru lucrări de reparații sau întreținere la linia electrică a CNTEE T. SA, proprietarul terenului care a înființat culturi pe terenul sau poate cere despăgubiri numai pentru suprafața de teren afectată, conform HG nr. 135/2011 pentru aprobarea regulilor procedurale privind condițiile si termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, a convenției - cadru, precum și a regulilor procedurale pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor, despăgubirilor si a modului de plată a acestora.

Fiind vorba despre un obiectiv de investiții realizat anterior intrării în vigoare a legii energiei nu se poate pune problema a acordării de despăgubiri pentru terenurile afectate în această manieră, dat fiindcă prin art. 15 alin. 2 din Constituție s-a prevăzut principiul neretroactivității, legea dispunând numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau

În același timp, a se avea în vedere că prin:

- Decizia Curții Constituționale nr. 203/2005 ca: «terenurile pe care se situează rețelele electrice existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului». Această prevedere se justifică prin dispozițiile art. 136 alin. (3) din Constituție, republicată, potrivit cărora fac obiectul exclusiv al proprietății publice «(...) și alte bunuri stabilite de legea organică», respectiv că „proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale și este inalienabilă".

« De asemenea, prin decizia menționată s-a reținut că, "prin Decizia nr. 72 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 22 martie 2004, Curtea a constatat, de asemenea, că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, se lasă statului o marjă mare de apreciere, în funcție de nevoia reală a comunității în adoptarea măsurii de privare de proprietate. Astfel, în cauza «James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei», 1986, Curtea Europeană a statuat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă privarea de proprietate a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei «utilități publice», așa cum prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, aparținând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Mai mult, ea trebuie să aibă loc în condițiile prevăzute de legea internă, care este necesar să fie accesibilă, publică și previzibilă, și să cuprindă o procedură clară de aplicare. Or, în această materie, legea romană respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale».

În concluzie, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei, reținând că în raport de ultimele modificări legislative Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de minister de resort în domeniul energiei electrice și a gazelor naturale și nu instituția noastră, iar pe fondul cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și următoarele din C.pr.civ. și pe celelalte prevederi legale invocate.

Sub aspectul materialului probator, instanța, a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.

Analizând excepția lipsei calității procesul active a reclamanților și excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților invocată de către pârâți, excepții absolute și peremptorii ,în temeiul art. 194 C.p.c., instanța apreciază că, odată cu formularea cererii de chemare în judecată, reclamanții au datoria de a-și justifica atât propria calitate procesuală, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, prin aceasta înțelegând identitatea dintre persoana reclamantului și titularul dreptului dedus judecății și identitatea dintre persoana pârâților și cei care este ținuți a respecta dreptul dedus judecății.

Or, în speța dedusă judecății, din probele administrate se reține că stâlpii din litigiu sunt stâlpii cu nr. 29a si 29b ai Liniei Electrice Aeriene (LEA) 220 kV D.C. - S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2, situați în extravilanul . 50 . ce le-a fost atribuit reclamanților prin ..09.2007, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._ ,astfel cum au fost identificați prin raportul de expertiză întocmit în cauză, sunt proprietatea publică a Statului R. și se află în administrarea C.N. T.E.E. „T."-S.A. București - C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” - S. de Transport C. .

Prin urmare, în cauză reclamanții și-au dovedit calitatea procesual activă, iar calitate procesual pasivă are doar S. R. prin Ministerul Economiei și C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA București, C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” - S. de Transport C. .

Instanța nu poate reține apărarea pârâtului S. R. prin Ministerul Economiei în sensul că acesta trebuie reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, la data promovării prezentei acțiuni (23.07.2013) Ministerul Economiei reprezenta statul în acțiunile de acest gen . Abia în 2014 art. III din Legea nr. 117 /2014 prevede că „ (1) Prin derogare de la prevederile art. 6 lit. g) și ale art. 19 alin. (2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările și completările ulterioare, autoritatea contractantă privind concesionarea activelor rețelei electrice de transport și a terenurilor pe care aceasta este amplasată este Ministerul Finanțelor Publice. (2) în aplicarea prevederilor alin. (1), drepturile și obligațiile Ministerului Economiei decurgând din calitatea de concèdent vor fi exercitate de Ministerul Finanțelor Publice prin încheierea unui contract de concesiune între acesta și C. Națională de Transport al Energiei Electrice "T." - S.A".

Prin urmare instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei . și a pârâtei . și va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA – S. de Transport C. și C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA București și S. R. prin Ministerul Economiei.

Analizând materialul probator, pe fondul cauzei, instanța reține că prin titlul de proprietate nr._/16.05.1996 emis de CJFF M., autorului reclamanților D. G. Și numitului D. A. le-a fost reconstituit, în temeiul legii fondului funciar, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2 ha 7329 mp ha, situat în extravilanul . în urma partajului, conform ..09.2007, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în dosarul nr._, reclamanților le-a revenit terenului în suprafață de 0,4986 mp, situat în extravilan, Breznița -Ocol, jud, M., situat în T- 50, P-13, teren pe care sunt amplasați stâlpii cu nr. 29a și 29b ai Liniei Electrice Aeriene (LEA) 220 kV D.C. - S.C. Porțile de F. - T. S. Circuitul 1+2.

Se reține că legea 18/1991 statuează, în cuprinsul art.5, că aparțin domeniului public terenurile care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public, acestea fiind inalienabile, insesizabile, în consecință, asupra acestor terenuri nu putea fi reconstituit dreptul de proprietate privată.

Mai mult, potrivit art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vigoare a acestei legi, cum este și cazul de față, sunt și rămân în proprietatea publică a statului. Prin aceste dispoziții au fost preluate dispozițiile art.37 alin.(4) din Legea nr.318/2003, ca urmare a abrogării acestei legi, dispoziții care au fost analizate în mai multe decizii de Curtea Constituțională.

Astfel, prin deciziile nr.72/2004 și nr.203/2005, Curtea Constituțională a reținut că textul de lege criticat, potrivit căruia "terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului", nu contravine dreptului de proprietate.

Curtea a reamintit că, exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizat pentru că ar aduce atingere dispozițiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "conținutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca si ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al proprietății private "in condițiile legii organice".

Prin urmare, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.

Sub acest aspect, Curtea a constatat că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale. Curtea a mai arătat că exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși are ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private.

Tot astfel, prin decizia nr.163/2007, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art.41 alin.(4) din Legea energiei electrice nr.13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află rețele electrice de distribuție, ci prevede că acestea sunt și rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Așa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicție cu art.44 din Constituție, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanță cu art.136 din Legea fundamentală.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 41 alin.4 din Legea nr. 13/2007, ca și ale art.5 din legea 18/1991, instanța consideră că terenul pe care sunt amplasați stâlpii de înaltă tensiune este proprietatea publică a statului, astfel că pârâtele S. R., C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA București, C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA – S. de Transport C., în calitate de proprietar, respectiv administrator ai acestora, nu pot fi obligate să lase în deplină proprietate și pașnică folosință terenul pe care se află stâlpii, să îi ridice sau să îi despăgubească pe reclamanți ori să încheie vreo convenție pentru lipsa de folosință, titlul de proprietate nr._/16.05.1996 emis de CJFF M. fiind lovit de nulitate parțială, nulitate ce a fost invocată de către pârâta C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA și care poate fi analizată și pe cale de excepție.

F. de cele reținute instanța va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei ..

Respinge acțiunea formulată de reclamanții împotriva pârâților . și . ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâții C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA – S. de Transport C. și C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA București.

Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA – S. de Transport C. și C. Națională de Transport a Energie Electrice „T.” SA București și S. R. prin Ministerul Economiei.

Respinge acțiunea formulată de reclamanți D. E., având CNP_, domiciliată în . M., Ș. D., având CNP_, domiciliată în municipiul Drobeta T. S., .. 31, ., D. G. având CNP_, domiciliat în . M., D. F. având CNP_, domiciliat în . M. și pe pârâții . cu sediul în municipiul C., ., județul D., . cu sediul în municipiul C., ., județul D., CN T. SA - S. DE TRANSPORT C. cu sediul în municipiul C., ., județul D., S. R. PRIN MINISTERUL ECONOMIEI cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 152, Sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE T. SA cu sediul în București, ., Sector 3.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Dr. Tr. S..

Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

T. T. M. B.

Red. T.T./Tehn. MB/4 ex./26.03.2015

Cod operator 6497

← Plângere contravenţională. Sentința nr. 735/2015....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 638/2015.... →

Revendicare imobiliară. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN