Plângere contravenţională. Sentința nr. 638/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 638/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 7397/225/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S. JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 638
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. F.
Grefier ședință A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul C. A. V. și pe intimata I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D. pentru petentul C. A. V. și martorul B. D., lipsă fiind reprezentanții intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul dispozițiilor art. 318, art. 321 și art. 323 din Codul de procedură civilă, instanța procedează la identificarea și audierea martorului B. D., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Avocat P. D. pentru petent, solicită emiterea unei adrese către I.P.J. M. pentru a comunica atestatul agentului constatator pentru regimul rutier.
Instanța, față de solicitarea avocatului petentului, de emitere a unei adrese către I.P.J. M. pentru a înainta atestatul agentului constatator pentru regimul rutier, respinge această solicitare apreciind că înscrisurile aflate la dosar sunt suficiente pentru o justă soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru petent, solicită în principal admiterea plângerii așa cum a fost formulată și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale, arătând în esență că în mod nejustificat a fost întocmit procesul verbal de contravenție fără ca petentul să poată face mențiuni sau fără ca vreun martor asistent să semneze actul constatator.
În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii cu „Avertisment”, arătând că petentul este la prima abatere și că este o persoană tânără.
Instanța, în temeiul disp. art. 394 C.proc.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 02.06.2014 sub nr._ petentul C. A. V. în contradictoriu cu intimata I.P.J. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 10.05.2014, prin care a fost sancționat contravențional cu suma de 400 lei.
În motivarea plângerii contravenționale a arătat că la data înscrisă pe procesul-verbal, 10.05.2014, se afla împreună cu mai mulți colegi de școală de la Liceul T., în autoturismul aparținând tatălui său. De asemenea, a arătat că nu a pătruns pe o stradă având accesul interzis și că avea centura de siguranță fixată, pentru că este conștient de riscurile la care le-ar expune dacă nu ar purta centura de siguranță.
Petentul a mai învederat faptul că au fost încălcate dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001. Astfel, la art. 16 alin.7 din OG 2/2001 se stipulează expres faptul că „în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica-alte mențiuni-, sub sancțiunea nulității procesului-verbal".
S-a mai menționat că cele înscrise de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal nu sunt reale, pentru că nu i s-a adus la cunoștință actele normative pe care le-ar fi încălcat, mai mult nu i s-a spus că ar avea dreptul de a face obiecțiuni, pentru că în această situație le-ar fi făcut și nici nu i-a fost dat spre semnare.
Petentul mai susține că prin modalitatea în care a fost încheiat procesul-verbal, i s-a încălcat prezumția de nevinovăție de către agentul constatator, așa cum au statuat și judecătorii de la C.E.D.O., prin deciziile pronunțate împotriva României, pentru că în felul acesta se creează un precedent putând fi sancționați oricum, oriunde și în orice fel, fără a avea cunoștință și a ne apăra în consecință.
Potrivit art 1 din O.G. nr. 2/2001, legea contravenționala apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București.
In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-au cristalizat trei criterii pentru a determina dacă o măsură din dreptul intern intră sau nu în domeniul penal al art. 6 din CEDO, și anume: calificarea din dreptul intern al statului în cauza, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii, aceste trei criterii fiind alternative.
Astfel, ori de câte ori norma din dreptul intern a cărei încălcare constituie contravenție, întrunește cel puțin unul dintre criteriile reținute în jurisprudența CEDO, respectiv se adresează tuturor cetățenilor, iar nu numai unui grup de persoane în considerarea unui statut anume pe care îl au membrii săi, iar sancțiunea prevăzută are caracter preventiv și represiv, atunci norma respectivă intră în domeniul penal al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fără a avea importanță gravitatea pedepsei.
A mai arătat că, contravenția reținută în sarcina sa întrunește elementele unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al Legii nr. 61/1991 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituita are un caracter represiv și preventiv.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe disp. OG 2/2001.
În dovedirea plângerii contravenționale a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de contravenție . nr._ din 10.08.2014, dovada comunicării procesului verbal de contravenție, împuternicire avocațială, chitanța . nr._(131)) din 15.05.2014 privind taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
La data de 07.08.2014, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (filele 19-20), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
În fapt, a arătat că la data de 10.05.2014, petentul a condus autoturismul marca VW PASSAT cu numărul de înmatriculare_, pe ., pătrunzând pe un sector de drum pe care accesul este interzis. De asemenea, petentul nu purta centura de siguranță.
S-a mai arătat că petentul a fost astfel sancționat contravențional potrivit prevederilor art.108 alin.l lit.a pct.5 și art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru " circulația pe un sector de drum pe care accesul este interzis" agentul constatator stabilind sancțiunea amenzii de 200 lei.
Totodată, petentul a fost sancționat contravențional și potrivit prevederilor art.108 alin.l lit.a pct.3 și art.99 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru " nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranța...", stabilindu-se sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei.
Intimata a mai învederat faptul că faptele contravenționale au fost constatate în mod direct de către agentul-constatator, iar procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt reținută în cuprinsul acestora până la proba contrară care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către organul constatator. Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o proba contrară.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct.l988.s.A no.l41-A, p.15 si 28; Teljher c. Austria, no._/96, p.16, 20 mart.2001; A. c. României, no._/03, p.60, 4 oct.2007) prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la C.E.D.O), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, cât si asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
S-a mai învederat faptul că, fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ ( actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr.2/2001), asociată cu prezumția de autenticitate ( actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate ( actul reflectă în mod real ce a stabilit autoritatea emitentă).
La întâmpinare a fost anexat raportul agentului constatator din data de 25.07.2014.
Instanța, având în vedere prevederile art. 201 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă. a comunicat petentului un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse de către intimată, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
Petentul C. A. V. nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către I.P.J. M. pentru a înainta dovada comunicării către petent a procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.05.2014.
Cu adresa nr._ din 16.10.2014, I.P.J. M. a comunicat faptul că nu mai deține dovada înmânării către petent a procesului verbal . nr._ din 10.05.2014, întrucât aceasta împreună cu un exemplar al procesului verbal de contravenție au fost înaintate Primăriei Drobeta T. S., județul M., prin adresa cu borderou nr._/23.06.2014 în vederea procedării la executarea silită a amenzii.
Față de informațiile comunicate de I.P.J. M. prin adresa nr._ din 16.10.2014, instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Drobeta T. S. - Direcția Impozite și Taxe Locale pentru a înainta dovada comunicării către petent a procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.05.2014.
Cu adresa nr._/18.11.2014, U.A.T.- Direcția Impozite și Taxe Locale a înaintat dovada comunicării către petent a procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.05.2014.
La termenul de judecată din 06.11.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială în cadrul căreia să fie audiați martorii B. D. și P. R., iar pentru intimată a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
La termenul de judecată din 11.12.2014 petentul a arătat că înțelege să renunțe la administrarea probei cu martorul P. R..
La termenul din 12.02.2015, instanța a procedat audierea martorului B. D., sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contraventie . nr._/10.05.2014 (fila 5 dosar) intocmit de catre agentul intimatului, petentul C. A. V. a fost sanctionat contraventionale cu amenda in cuantum de 200 lei (2 puncte amenda) pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., precum si cu amenda in cuantum de 200 lei (2 puncte amenda) pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
S-a retinut in sarcina petentului faptul ca la data de 10.05.2014, ora 16.35, a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de inmatriculare_ pe ., patrunzand pe un sector de drum pe care accesul era interzis. Totodata, s-a constatat ca petentul nu purta centura de siguranta.
Petentul a refuzat sa semneze procesul-verbal de contraventie, iar la rubrica „alte mentiuni” s-a consemnat faptul ca i s-a adus la cunostinta masura luata insa acesta refuza primirea copiei actului constatator al contraventiei.
Instanța constată ca plângerea a fost introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind depus la posta la data de 30.05.2014 (fila 14) impotriva procesului verbal comunicat la data de 15.05.2014 (fila 36).
Instanța sesizată cu soluționarea plângerii contravenționale în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat.
Verificând legalitateaprocesului-verbal contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind incidentă vreo cauză de nulitate a procesului-verbal contestat.
Nu pot fi primite susținerile petentului în sensul ca procesul de contraventie este lovit de nulitate intrucat nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a formula obiectiuni.
Astfel, potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, sfera cauzelor ce atrag nulitatea absolută a procesului-verbal este restrânsă la cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, pentru celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea act intervenind nulitatea relativă, în condițiile prevăzute de art. 105 alin. 2 C.proc. civ. (art. 175 alin. 1 Noul C.proc. civ.) coroborat cu art. 47 din OG nr. 2/2001, si anume numai daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea actului.
În cazul de față, instanța constată că petentul nu a făcut dovada vreunei astfel de vătămări, cu consecința încălcării dreptului la apărare, cu atât cu cât petentul a avut posibilitatea de a-și expune apărările nemijlocit, în fața instanței de judecată.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant cã indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzatã de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie sã beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravențiilor de către petent.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 108 alin.1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contraventie conducerea unui autovehicul pe un sector de drum pe care accesul este interzis.
Conform disp. art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., constituie contraventie nerespectarea obligatiei de a purta, in timpul circulatiei pe drumurile publice, centura de siguranta.
Din cuprinsul inscrisurilor depuse la dosar de catre intimatul I. Mehedinti (fila 21), rezulta ca procesul verbal de contraventie a fost incheiat in baza constatarilor nemijlocite ale agentului constatator. Astfel, din raportul intocmit de catre agentul intimatului (fila 21) coroborat cu mentiunile procesului verbal de contraventie (fila 5), rezulta ca la data de 10.05.2014, ora 16.35, petentul a condus autoturismul marca VW Passat cu nr. de inmatriculare_ pe ., patrunzand pe un sector de drum pe care accesul era interzis. Totodata, s-a constatat ca petentul nu purta centura de siguranta.
Instanta observa ca starea de fapt retinuta in procesul verbal de contraventie reprezinta constatarea personala a agentului de politie, iar petentul nu a reusit sa dovedeasca, prin probele propuse, existenta unei alte stari de fapt contrara celei retinute în procesul-verbal de contraventie.
In acest sens instanta aminteste ca potrivit art. 47 din OUG nr. 195/2002 rep., dispozitiile prezentei ordonante se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila.
Legiuitorul a stabilit prin art. 249 din C.proc.civ. faptul ca cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege.
In prezentul dosar se constata faptul ca petentul nu a facut dovada contrara a celor retinute in procesul verbal de contraventie. Instanta nu poate lua in considerare sustinerile petentului in sensul ca nu ar fi circulat pe un sector de drum pe care accesul era interzis sau ca ar fi purtat centura de siguranta, intrucat aceste sustineri sunt simple afirmatii, nefiind dovedite de probele existente la dosar.
In ceea ce priveste declaratia martorului B. D., incuviintat pentru petent (fila 42), pasager aflat in vehiculul condus de petent, instanta apreciaza ca informațiile relatate de acest martor nu sunt in masura sa conduca la retinerea unei alte situatii de fapt diferita fata de cea retinuta in procesul verbal contestat, in conditiile in care declaratia sa nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente în dosar, considerand ca este subiectiva, motiv pentru care nu vor fi avuta in vedere cele declarate de martor.
In declaratia data de martorul B. D. (fila 42 dosar), instanta retine ca, in ceea ce priveste contraventia privind nepurtarea centurii de siguranta, acesta a aratat ca nu isi mai aminteste daca petentul a purtat sau nu centura de siguranta.
Instanta subliniaza ca procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, cata vreme petentaulnu a reusit sa dovedeasca prin probele propuse in plangerea contraventionala ca faptele consemnate in cuprinsul procesului verbal contestat, in cazul de față contravențiile reglementate de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. si de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep., nu corespund adevărului, procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate.
Pe cale de consecinta se constata ca starea de fapt consemnată în procesul-verbal contestat corespunde realității, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat.
Avand in vedere cele expuse mai sus raportat la ansamblul materialului probator administrat in cauza se concluzioneaza ca petenta nu a facut dovada existentei unei stari de fapt contrare celei retinute in procesul-verbal de contraventie.
În ceea ce privește individualizareasancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. (privind conducerea pe un sector de drum pe care accesul este interzis), respectiv amenda în cuantum de 200 lei, instanța arată că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Totodată, potrivit art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei comise.
În cazul de față, instanța apreciază că sancțiunea aplicata in cuantumul minim prevazut de textul de lege, respectiv amenzda în sumă de 200 lei aplicată petentului pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep., instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina petentului, servind finalității de evitare a săvârșirii pe viitor a unor astfel de fapte.
Referitor la individualizarea sancțiunii aplicate pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OG nr. 195/2002 rep. (nepurtarea centurii de siguranta), respectiv sancțiunea amenzii in cuantum de 200 lei, instanța apreciază că aceasta apare ca fiind disproporționată având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția. Față de criteriile reglementate de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că scopul sancțiunii contravenționale poate fi realizat și prin înlocuirea amenzii contravenționale cu aplicate prin procesul-verbal contestat cu sancțiunea avertismentului, ca fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei și suficientă pentru a atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale în materie (OUG nr. 195/2002 rep.) și pentru a evita săvârșirea pe viitor a unor astfel de fapte de către contravenient.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petent și să dispună înlocuirea amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._ din 10.05.2014 încheiat de catre agentul intimatului, cu avertisment, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep. (privind nepurtarea centurii de siguranta), și va menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep. (privind conducerea pe un sector de drum pe care accesul este interzis ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGI
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. A. V., cu domiciliul în Drobeta T.-S., .. 3, ., ., CNP –_, în contradictoriu cu intimata I.P.J. M., cu sediul în Drobeta T. S., .. 75, județul M..
Înlocuiește amenda în cuantum de 200 lei aplicată petentului prin procesul-verbal . nr._ din 10.05.2014 întocmit de I. M., cu avertisment, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002 rep.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție contestat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 5 din OUG nr. 195/2002 rep.
Cu drept de apel, care se va depune la Judecătoria Drobeta T. S., în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. A. M.
Red. C.F./ Tehn. A.M.
4 ex./ 06.03.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 811/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 642/2015. Judecătoria... → |
|---|
