Pretenţii. Sentința nr. 103/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 103/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 103/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 103/2016
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier ședință M. C.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . și pe pârât ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., pârât ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților, fiind cerută judecarea în lipsă.
Verificându – și din oficiu competenta, întrucât se află la primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 al.1din C. rap. la art.98 C.p.c., instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză atât din punct de vedere general, material, cât și teritorial.
Instanța, în baza art. 238 alin.1Cod proc. civilă, estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.
Instanța, în temeiul în baza art. 258 cod pr. civ coroborat cu art. 255 cod pr. civ. C.p.c. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru ambele părți apreciind că este admisibilă potrivit legii, fiind utilă la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată cercetarea procesului finalizată și în baza art.394 C.p.c. declară închise dezbaterile și reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra actelor și lucrărilor dosarului instanța constată următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 28.08.2015, reclamanta ., a chemat în judecată pe pârâții și a solicitat ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța pronunța sa dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate in fond si recurs in cadrul dosarului nr._ și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de purtarea prezentului proces.
In fapt, a arătat că . a avut calitatea de reclamant in dosarul nr._ al Tribunalului M. având ca obiect pretenții, in acest dosar fiind pronunțata sentința civila nr. 2576/22.09.2014, prin care s-a admis acțiunea formulata, parate fiind AJFP M. si AFM București, fiind admisa acțiunea, paratele au căzut în pretenții, iar, in ceea ce privește cheltuielile de judecata, a arătat că și-au rezervat dreptul de a le solicita pe cale separata.
Cu ocazia judecării procesului in fond s-a achitat suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, iar în recurs suma de 500 lei cu aceeași destinație, astfel încât se impune ca paratele sa fie obligate sa plătească aceste cheltuieli.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 453 N.C.p.civ.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
La dosar reclamanta a depus: sentința nr. 2576/22 sept. 2014 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de contencios Administrativ și Fiscal, note scrise, chitanța taxă judiciară de timbru . nr._(81)/11.09.2015, împuternicire avocațială, chitanțe plată onorariu avocat nr. 40/23.09.2014 și nr. 74/24.11.2014 emise de Cabinet Avocat D. D..
A mai solicitat și judecarea în lipsa conform art. 411 NCPC.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a pus concluzii de admitere a acțiunii așa cum a fost formulata, respectiv obligarea paratelor AJFP MH si AFM București, la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat.
A susținut că practica in materie statuează că partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata, cu toate acestea, daca persoanele implicate . au solicitat cheltuieli de judecata in cadrul procesului, nimic nu se opune ca acestea sa fie solicitate pe calea unei acțiuni separate, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecata este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții".
Cum paratele sunt părți care au căzut in pretenții, reclamantul are dreptul la recuperarea tuturor cheltuielilor efective pe care le-a suportat in dosarul nr._ al Tribunalului M..
Având in vedere ca reclamantul a achitat o suma de bani avocatului pentru a-1 reprezenta in instanța presupune o cheltuiala de judecata, este evident ca reclamantul este îndreptățit sa recupereze si acești bani ca si cheltuiala de judecata, la fel cum a recuperat si contravaloarea taxei de timbru judiciar, și nu pot fi reținute susținerile paratei din întâmpinare, atât timp cat nu exista nici un text legal care sa interzică solicitarea cheltuielilor de judecata pe calea unei acțiuni separate, singura dovada a acestor cheltuieli fiind chitanța privind plata onorariului.
Contrar susținerilor paratei, contractul de asistenta juridica nu este apt sa facă dovada plații efective a onorariului de avocat, fiind, de altfel, un act care potrivit legii este confidențial, dispozițiile citate de parata referindu-se la modalitatea de determinare a onorariului, neavând legătura cu dovada achitării efective a acestuia care nu se poate face decât cu chitanța eliberata de către avocat.
Practica judiciara retine ca nu are importanta daca plata onorariului de avocat s-a făcut anterior sau după soluționarea litigiului deoarece momentul achitării acesteia este lăsat la aprecierea pârtilor contractante, avocatul angajat fiind singurul in măsura sa decidă daca prestează serviciul anterior sau ulterior achitării onorariului.
Prin urmare, parata este in eroare atunci când susține ca Statutul Profesiei de Avocat obliga la plata onorariului o data cu încheierea contractului de asistenta juridica. Plata onorariului se determina si se prevede in contractul de asistenta juridica, însa achitarea acestuia se poate face oricând, cu acordul pârtilor, chiar si după încetarea procesului, dovada achitării acestuia făcându-se doar cu chitanța emisa de către avocat.
In ceea ce privește susținerile pârâtei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., privind neconcordanta dintre persoana care a asigurat asistarea si reprezentarea si cea care a eliberat chitanța, a arătat că avocatul prezent in instanța a acționat in substituirea avocatului care a eliberat chitanța, astfel încât este evident ca titularul contractului de asistenta juridica este cel care a încasat onorariul si a eliberat chitanța.
Pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu a formulat întâmpinare în cauză sau alte apărări.
Pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, privind cheltuielile de judecata si acordarea lor, instanța acorda pârtii care a câștigat procesul, in totalitate sumele reprezentând taxele de timbru si taxele pentru expertize, dovedite ca atare cu acte in original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, in măsura stabilita de către instanța, având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
Decizia 1378/23.04.2010, pronunțată de către înalta Curte de Casație si Justiție, menționează că, in cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecata, instanța va analiza in ce măsura cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea ca, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei (in speța, in cauza inițiala) a originalului chitanței sau ordinului de plata reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistenta juridica. Menționează Curtea textual ca "in raport de actele justificative ale plaților efectuate, instanța va acorda cheltuieli de judecata, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus in executare silita privind aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanța al pârtii căreia i-au fost acordate cheltuielile de judecata este stabilit prin hotărârea instanței, care va constituii înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli."
In speța, cu sentința nr. 2576/22.09.2014, reclamantul nu probează dreptul de creanța pentru suma pretinsa si nici faptul ca acea chitanța a fost înaintata instanței ca dovada a cheltuielilor cu avocatul in proces. De asemenea, nu probează calitatea de debitor, de persoana obligata la plata sumei pretinse. Cu aceasta sentința probează doar faptul ca a cerut cheltuieli de judecata, privind taxa de timbru si, întrucât cheltuielile de judecata se acorda la cerere, fiind exclusiv dreptul de dispoziție al pârtii, instanța a acordat atât cat s-a cerut. Pe de alta parte, dovada cheltuielilor de judecata cu avocatul trebuia înaintată fondului pentru a fi calificate ca si cheltuieli de judecata in cauza si evident pentru a le fi opozabila.
A mai arătat că intre persoana care a asigurat reprezentarea in instanța si avocatul menționat in chitanța, nu exista identitate de persoana privind asistarea sau reprezentarea, iar potrivit dispozițiilor privind Statutul profesiei de avocat, in mod imperativ, "onorariile se determina și se prevăd in contractul de asistenta juridica la data încheierii acestuia înainte de începerea asistentei/reprezentării clientului." ,iar potrivit art.451 pct.(2) Cod pr. civ. "instanța poate chiar si din oficiu sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților...".
A arătat că, valorificarea pretențiilor, sub forma cheltuielilor de judecata cu onorariul de avocat, printr-o simpla chitanța, încalcă chiar dispozițiile statutului profesiei privind dovada onorariilor, pe de o parte, iar pe de alta parte, solicitarea onorariului de avocat pe calea cererii de valoare redusa inhiba atributul instanței de judecata de a aprecia asupra cuantumului suficient si necesar al onorariilor de avocat, in dosarul ce a generat cheltuiala, lăsând fără substanța intenția legiuitorului si lipsind astfel de efect prevederea cuprinsa in art. 451 pct. (2) Cod pr. civ. și este evident faptul ca instanța de fata nu poate aprecia prin prisma dispozițiilor art. 451 pct. 2 Cod pr. civ., pentru cauza nr._, având in vedere ca cererea de fata se refera la onorariul de avocat din acest dosar.
În concluzii a solicitat respingerea acțiunii.
Instanța a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții și a solicitat ca instanța sa dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata efectuate in fond si recurs in cadrul dosarului nr._, susținând că a avut calitatea de reclamant in dosarul nr._ al Tribunalului M., având ca obiect pretenții, in acest dosar fiind pronunțata sentința civila nr. 2576/22.09.2014, prin care s-a admis acțiunea formulata, parate fiind AJFP M. si AFM București, fiind admisa acțiunea, paratele au căzut în pretenții, iar, in ceea ce privește cheltuielile de judecata, a arătat că și-au rezervat dreptul de a le solicita pe cale separata, întrucât, cu ocazia judecării procesului in fond s-a achitat suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, iar în recurs suma de 500 lei cu aceeași destinație, astfel încât se impune ca paratele sa fie obligate sa plătească aceste cheltuieli.
Potrivit art.452 C.p.c. „Dovada cheltuielilor de judecată. Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
Instanța constată că, prin Sentința nr. 2576/22.09.2014 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (filele 8-9), rămasă definitivă prin respingerea recursului, a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul ., in contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice C., Administrația Județeană A Finanțelor Publice M. si Administrația F. pentru Mediu și au fost obligate pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și Administrația F. pentru Mediu să dispună plata către reclamant a dobânzii legale în materie fiscală aferentă sumei de 4328 lei reprezentând taxă pe poluare achitată conform chitanței nr._/23.12.2009, începând cu data de 23.12.2009 și până la data de 27.08.2012, precum și la plata sumei de 238 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Dacă Tribunalul M. și Curtea de Apel C. ar fi omis să-i acorde reclamantului toate cheltuielile dovedite, acesta ar fi avut calea îndreptării, lămuririi sau completării hotărârii, în condițiile art.442-447 din Codul de procedură civilă, însă se creează prezumția că nu au fost solicitate întrucât nu au fost dovedite până la închiderea dezbaterilor.
Față de prevederile legale speciale redate mai sus, instanța apreciază că pretențiilor solicitate de reclamant constând în cheltuieli de judecată nu le sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale ci normele legale speciale prevăzute de art.451-455, astfel că va respinge acțiunea.
Întrucât pârâții nu au căzut în pretenții, instanța va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată făcute în cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., .. M., CUI RO_, cu sediul procesual ales in Drobeta Turnu Severin, .. jud. M., în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M., cu sediul in Drobeta Turnu Severin, .. 1, jud. M. si ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul in București, Splaiul Independentei, nr. 294, corp A, sector 6 .
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu apel care se va depune la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.I.P.
Tehnored.CEM
Cod operator 6497
5 ex./4 pag.
M.C. 28 Ianuarie 2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 101/2016.... | Uzucapiune. Sentința nr. 105/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
