Pretenţii. Sentința nr. 525/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 525/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 01-02-2016 în dosarul nr. 525/2016
pretenții
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
..
Sentință civilă Nr. 525/2016
Ședința publică de la 01 Februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. - D. Z.
Grefier ședință D. - A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. R. G. și pe pârâții DIRECȚIA G. REGIONANA A FINANTELOR PUBLICE C., A. M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicată în Monitorul Oficial – Partea I nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a atașat dosarului_ la dosarul cauzei de către Tribunalul M., după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 și 2 C.proc.civ., potrivit cărora când judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și potrivit art. 394 C.proc.civ rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 21.08.2015, reclamantul B. R. G. în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. REGIONANA A FINANTELOR PUBLICE C., A. M., ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat ca instanța pe baza probelor care vor fi administrate în cauză să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond în cadrul dosarului nr._ și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că a avut calitatea de reclamant în dosarul nr._ al Tribunalului M. având ca obiect pretenții, în acest dosar fiind pronunțată sentința civilă nr. 2622/25.09.2014, prin care s-a admis acțiunea formulată, pârâții fiind DGRFP C., A. M., AFM București.
Fiind admisa acțiunea, pârâții au căzut în pretenții, iar, in ceea ce privește cheltuielile de judecata, și-a rezervat dreptul de a le solicita pe cale separată.
Cu ocazia judecării procesului în fond am achitat suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, astfel încât se impune ca pârâții sa fie obligați să plătească aceste cheltuieli.
In drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 453 Noul C. Proced. Civilă.
Dovada celor arătate înțelege sa o facă cu înscrisuri.
Solicită și judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 NCPC.
Instanța, la primirea acțiunii formulate de către reclamant, a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost formulată cu respectarea dispozițiilor art. 194-197 C.p.civ.
La primirea acțiunii, cu respectarea dispozițiilor art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, s-a pus în vedere reclamantei să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, respectiv să achite taxă de timbru de 40 lei, conform art. 3 din OUG nr. 80/2013, potrivit art. 33, alin. 2 din OUG nr. 80/2013, instanța îi aduce la cunoștință contestatorului că are posibilitatea de a formula în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării.
La data de 14.09.2015, reclamanta a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare în judecată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Pârâtul a depus întâmpinare prin serviciul registratură la data de 02.10.2015, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
Învederează instanței de judecată faptul că potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, privind cheltuielile de judecata si acordarea lor, instanța acorda pârtii care a câștigat procesul, în totalitate sumele reprezentând taxele de timbru si taxele pentru expertize, dovedite ca atare cu acte in original, iar onorariile avocaților, dovedite asemenea, in măsura stabilita de către instanța, instanța având atributul dispoziției cu privire la cuantumul acestora.
In același sens este și motivarea data soluției, într-o decizie de speța nr. 1378/23.04.2010, de către înalta Curte de Casație si Justiție, potrivit căreia, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, a concluzionat Curtea ca, onorariile avocaților se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei ( in speța noastră, in cauza inițiala) a originalului chitanței sau ordinului de plata reprezentând achitarea onorariului de avocat, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care sa menționeze numărul contractului de asistenta juridica. Menționează Curtea textual ca "in raport de actele justificative ale plaților efectuate, instanța va acorda cheltuieli de judecata, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus in executare silita privind aceste cheltuieli. Deci, dreptul de creanță al părții căreia i-au fost acordate cheltuielile de judecata este stabilit prin hotărârea instanței, care va constituii înscris justificativ pentru partea care a avansat aceste cheltuieli."
In speță, cu sentința nr. 2622/25.09.2014, reclamantul nu probează dreptul de creanță pentru suma pretinsă și nici faptul ca acea chitanță a fost înaintata instanței ca dovada a cheltuielilor cu avocatul în proces. De asemenea, nu probează calitatea pârârților de debitor, de persoana obligată la plata sumei pretinse. Cu aceasta sentința probează doar faptul ca a cerut cheltuieli de judecata, privind taxa de timbru și întrucât cheltuielile de judecată se acordă la cerere, fiind exclusiv dreptul de dispoziție al părții, instanța a acordat atât cât s-a cerut. Pe de altă parte, dovada cheltuielilor de judecată cu avocatul trebuia înaintată fondului pentru a fi calificate ca și cheltuieli de judecată în cauza si evident pentru a ne fi opozabilă.
De altfel, între persoana care a asigurat reprezentarea în instanța și avocatul menționat în chitanța, nu exista identitate de persoana privind asistarea sau reprezentarea.
Nu mai puțin, potrivit dispozițiilor privind Statutul profesiei de avocat, în mod imperativ, "onorariile se determina și se prevăd în contractul de asistenta juridica la data încheierii acestuia înainte de începerea asistentei/reprezentării clientului." Iar potrivit art.451 pct.(2) Cod pr. civ. "instanța poate chiar si din oficiu sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților...".
In cererea de față, valorificarea pretențiilor, sub forma cheltuielilor de judecata cu onorariul de avocat, printr-o simpla chitanța, încalcă chiar dispozițiile statutului profesiei privind dovada onorariilor, pe de o parte. Pe de alta parte, solicitarea onorariului de avocat pe calea cererii de valoare redusa inhiba atributul instanței de judecată de a aprecia asupra cuantumului suficient și necesar al onorariilor de avocat, în dosarul ce a generat cheltuiala, lăsând fără substanța intenția legiuitorului și lipsind astfel de efect prevederea cuprinsa în art. 451 pct. (2) Cod pr. civ.
Este evident faptul ca instanța de față nu poate aprecia prin prisma dispozițiilor art. 451 pct. 2 Cod pr. civ., pentru cauza nr._, având în vedere ca cererea de fața se refera la onorariul de avocat din acest dosar.
Pentru cele motivate, solicită respingerea acțiunii și depun prezenta întâmpinare în 3 exemplare.
Prin rezoluția instanței din data de 09.10.2015, instanța a dispus citarea reclamantul cu duplicat întâmpinare și înscrisuri atașate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicarea întâmpinării.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin serviciul registratură la data de 20.10.2015, prin care reiterează cele învederate în cererea de chemare în judecată.
Prin rezoluția din data de 21.10.2015, instanța față de dispozițiile art. 201 alin. 4 C.proc.civ., a constatat întrunite condițiile prevăzute de lege pentru fixarea primului termen de judecată, a fixat termen de judecată în data de 23.11.2015 și a dispus citarea părților.
La termenul de judecată din data de 23.11.2015 sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și a dispus emiterea unei adrese către Tribunalul M. în vederea atașării dosarului_ la dosarul cauzei.
Analizând cererea reclamantei în considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 2622/25 septembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M. - Secția a II-a civilă, de C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. R. G. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., AMINISRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului dobânda legală în materie fiscală aferentă sumei de 3918 lei achitată cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule prin chitanța nr._/9 aprilie 2009, începând cu data de 9 aprilie 2009, data plății până la data de 13 septembrie 2012, data restituirii efective. De asemenea au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de timbru.
Sentința sus menționată a devenit definitivă prin respingerea ca nefondat a recursului la data de 26 ianuarie 2015.
Conform art. 451 din Noul Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată constau, printre altele în taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar, onorariile avocaților, iar conform art. 453 alin.1 Noul Cod procedură civilă, partea care pierde procesul, va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, la plata acestor cheltuieli.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată poate fi formulată și pe cale separată, în termen de trei ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care i s-a acordat câștig de cauză, în temeiul art.1357 Noul Cod Civil, dacă această cerere nu s-a formulat în timpul soluționării litigiului sau dacă, deși s-a formulat, instanța a omis să se pronunțe asupra ei.
Mai mult, prin Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013, Î.C.C.J s-a pronunțat în sensul admiterii recursului formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, stabilind că „Cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretențiilor deduse judecății, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru”.
Respectiva cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezintă un proces civil distinct, fiind de competența judecătoriei, chiar dacă procesul care a ocazionat aceste cheltuieli a fost soluționat de o instanță superioară, afară de cazul în care ar deveni incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit. b), când competența de primă instanță va aparține tribunalului.
Se constată astfel că obligarea uneia dintre părți la plata către cealaltă parte a cheltuielilor de judecată este întemeiată pe ideea de culpă procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile de judecată făcute în mod justificat de către partea câștigătoare.
Prin urmare, partea care a câștigat un proces este îndreptățită să i se plătească cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul procesului, chiar pe cale separată, în măsura în care nu au fost solicitate, sau dacă, deși solicitate, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, însă conform art. 451 alin.2 c.p.civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă cheltuielile de judecată constând în onorariul avocaților când acesta este disproporționat în raport cu valoarea și complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate cazuri asupra temeiurilor acordării cheltuielilor de judecată astfel: în hotărârea din 22.02.2007 în Cauza Gavrileanu împotriva României (Lupas și alții împotriva României, 14 decembrie 2006) un reclamant nu poate obține rambursarea costurilor și cheltuielilor decât în măsura în care se stabilește realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.
În hotărârea din 17 decembrie 2004 în cauza C. și M. împotriva României Curtea reamintește ca, în aplicarea art. 41 din Convenție, aceasta acordă doar cheltuieli de judecată cu privire la care se stabilește că au fost cu adevărat suportate, că acestea au fost necesare și că au o valoare rezonabilă.
În speță, pentru judecarea cauzei în fond reclamantul susținut că a achitat 500 lei onorariu de avocat cu chitanța nr. 46/26 septembrie 2014, depusă la fila 9.
Deși reclamantul a susținut că a achitat suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat cu ocazia judecării procesului în fond, reclamantul nu a făcut dovada achitării vreunui onorariu de avocat, deși îi revenea această obligație conform disp.art.249 C.proc.civ.
Astfel, se observă că respectiva chitanță depusă, cu nr. 46/26 septembrie 2014, a fost întocmită după soluționarea cauzei în fond – fila 4 – 7 și 9. Mai mult decât atât, se observă că reclamantul nici nu s-a prezentat prin reprezentant convențional av. D. D. la singurul termen de judecată fixat pentru soluționarea cauzei.
F. de cele expuse anterior, având în vedere dispozițiile legale pertinente invocate precum și jurisprudența CEDO, instanța urmează sa respingă acțiunea ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză constând în taxa de timbru, instanța o va respinge atâta vreme cât reclamantul a avut posibilitatea de a solicita cheltuielile cu ocazia soluționării pe fond a dosarului în care acestea au fost efectuate caz în care nu s-ar fi achitat taxă de timbru și prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 453 C.pr.civ., respectiv nu se poate constata culpa procesuală a pârâților .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. R. G., CNP:_, cu domiciliul în Dr. Tr. S., .. 55, ., ., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C., cu sediul în C., .. 2, jud. D. Administrația Județeană a Finanțelor publice M., cu sediul in Dr. Tr. S., .. 1, jud. M. și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul in București, ., corp A, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria Dr.Tr.S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2016.
Președinte, A. - D. Z. | ||
Grefier ședință, D. - A. G. |
Red. A.D.Z /tehnored. D.A.G
6 ex./. pag./23 februarie 2016
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 570/2016. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 478/2016. Judecătoria... → |
|---|
