Rezoluţiune contract. Sentința nr. 578/2016. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 578/2016 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 03-02-2016 în dosarul nr. 578/2016
Cod ECLI ECLI:RO:JDDTS:2016:001._
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.578
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 03.02.2016
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE –L. G.
GREFIER –P. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. V. și pe pârâtul C. M., având ca obiect rezoluțiune contract.
La primul apel nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 27.01.2016, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar la data de 03.02.2016 reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, după care s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 14.04.2015 sub nr._ reclamantul B. V. a chemat în judecată pe a pârâtul C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună revocarea rezoluțiunea actului de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.04.2012, între reclamantul B. V. si pârâtul C. M., solicitând restituirea prestațiilor, în conformitate cu art. 1635 Cod Civil, respectiv restituirea sumei de 43.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că, în fapt, în anul 2012, din dorința de a demara o afacere în apicultură prin accesarea de fonduri europene, a fost interesat să achiziționeze stupi cu familii de albine, în acest sens, indentificăndu-1 pe numitul C. M., care oferea spre vânzare un pavilion apicol.
A convenit cu acesta sa îi vândă pavilionul apicol înregistrat sub nr._, care conținea 56 de stupi - cu familii de stupi, pentru suma de 10.000 Euro, conform înscrisului - act de vânzare cumpărare - încheiat intre părți in data de 26.04.2012.
Astfel, i-a dat vânzătorului la data încheierii actului - 26.04.2012 - avansul de 5000 de lei înscris în acesta, iar la scurt timp după aceasta dată, o diferența de 38.000 lei, sume de bani pe care le-a împrumutat de la numita L. L..
A precizat faptul ca diferența de 38.000 lei, i-a achitat-o numitului C. M., înainte de termenul prevăzut in actul încheiat, întrucât acesta a venit în Drobeta Turnu Severin si i-a spus că are nevoie urgentă și de restul sumei.
A menționat că numitul C. M., este preot în orașul in care domiciliază, avizându-1 ca pe un om de buna credință, astfel că nu a considerat necesar să consemneze printr-un înscris sumele pe care i le-a acordat.
După această perioada, întrucât spre marea sa dezamăgire, nu urma să i se aprobe proiectul pentru acordarea de fonduri europene, a renunțat la ideea de a mai pune pe picioare afacerea pe care și-o dorea, întrucât fără acest sprijin nu putea acoperi toata suma de care avea nevoie.
Pentru aceste motive l-a contactat inițial telefonic pe C. M., aducându-i la cunoștința faptul ca nu mai poate cumpăra pavilionul de stupi, rugându-l să-i restituie suma împrumutată, iar acesta i-a spus ca nu mai are banii, motiv pentru care nu poate să-i restituie suma.
Astfel, a fost la domiciliul acestuia pentru a putea purta o discuție cu el si a ajunge cumva la o înțelegere, însa a obținut același rezultat. Cu toate ca tatăl acestuia, domnul C. Ș. a fost de față si i-a garantat ca fiul său o sa-i restituie cumva în timp suma de bani, s-au scurs aproape 3 ani de la acel moment si nu i s-a restituit nici măcar o parte din aceste sume.
Pentru toate aceste considerente, solicită rezoluțiunea actului de vânzare cumpărare si repunerea pârtilor in situația anterioara, respectiv obligarea pârâtului de a-i restitui suma de 43.000 lei, aceasta urmând a fi actualizata cu rata inflației.
În dovedirea celor menționate, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului si proba cu martorii L. L. si C. Ș..
A atașat în copii conforme cu originalul, următoarele înscrisuri: actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 26.04.2012, invitație la mediere, nota de inventar, iar în original, dovada de plată a taxei de timbru in cuantum de 1931 lei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1549, 1635 si următoarele cod civil.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâtei un exemplar al contestației și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 22.05.2015, pârâtul C. M., a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A susținut că situația în fapt și în drept este alta față de cea prezentata eronat de reclamant.
Astfel, la data de 26.04.2012, Bosneagu V. a dorit cumpărarea unui pavilion apicol împreuna cu 56 lăzi cu familii de albine (stupi), bunuri pentru care au convenit sa-i plătească suma de 10 000 Euro.
După data de 26.04.2012, data la care a fost consfințita tranzacția, Bosneagu V., având după cum se vede calitatea de cumpărător, a solicitat sa nu fie presat cu ridicarea pavilionului pentru ca nu are transport.
D. fiind faptul ca în primăvara anului 2012 clima nu a fost una optima pentru dezvoltarea si întreținerea familiilor de albine, trebuiau efectuate diferite lucrări care impuneau achiziționarea de hrană suplimentară și de tratamente, acestea fiind necesare pentru stimularea si dezvoltarea familiilor de albine, i-a comunicat reclamantului Bosneagu V. că acestea implica anumite cheltuieli și să grăbească ridicarea pavilionului, explicându-i ca este vorba de vietăți, care nu pot fi lăsate fără anumite condiții de poziționare, hrănire, tratare, etc. fiindcă vor muri.
A susținut pârâtul că i-a adus la cunoștința reclamantului Bosneagu V. aceste aspecte, însă acesta l-a rugat insistent sa facă tot ceea ce este necesar și la stupii săi, acesta spunând ca va suporta toate cheltuielile necesare. Astfel, considerându-l o persoană de buna credință și la insistența si promisiunile acestuia că în momentul ridicării pavilionului, se va achita integral de cheltuielile pricinuite de operațiunile descrise mai sus, a achiziționat hrana si tratamentele necesare.
A mai arătat că la finele lunii mai 2012 l-a contactat telefonic pe Bosneagu V. și l-a rugat din nou să vină să ridice pavilionul cu stupi deoarece restul stupilor pe care ii deținea urmau a fi mutați in alta zona unde exista pădure de salcâm. Acesta motivând lipsa transportului si a experienței apicole, precum si unele probleme la serviciul pe care îl deținea, a abuzat din nou de încrederea sa rugându-l insistent ca să îi deplasez si pavilionul său la culesul de salcâm din anul 2012 promițând, ca si anterior, ca va plăti transportul precum si cheltuielile aferente acestuia la culesul de salcâm.
Tot in acea convorbire telefonica i-a adus acestuia aminte ca mai are sa dea diferența de bani, iar acesta, probabil cu scopul de a nu renunța la pavilionul cumpărat, i-a solicitat să se deplaseze la Dr. Tr. S. pentru a-i achita restul sumei convenite ulterior, fapt pentru care s-a deplasat la Dr. Tr. S. unde Bosneagu V. i-a înmânat suma de 38.000 lei reprezentând contravaloarea respectivului pavilion apicol si asigurându-l pentru încă odată ca va veni sa ridice pavilionul si stupii si se va achita integral de toate costurile de îngrijire si transport suportate de mine, până la predare.
A mai susținut pârâtul faptul că în perioada cat pavilionul a fost staționat la Radovan a fost contactat telefonic de Bosneagu V., care foarte liniștit si fără a realiza că pur si simplu a abuzat de bunătatea sa, i-a zis ca nu-i mai trebuie stupii și să-i dea banii înapoi, astfel că Bosneagu V. a venit la Calafat la domiciliul său și sub pretextul ca nu mai are nevoie de pavilion și de stupi, a solicitat să-i returneze suma de 43.000 lei, motivând ca a dorit achiziționarea pavilionului și a stupilor pentru accesarea de fonduri europene și ulterior a aflat că proiectul nu va fi aprobat.
Din discuțiile avute cu acesta, a reieșit faptul că nici nu avea de gând sa păstreze pavilionul si stupii, cu familiile de albine, ci doar sa întocmească anumite documente fictive pentru accesarea unui proiect cu fonduri europene, fapt ce reiese si din cererea de chemare in judecată, ceea ce dovedește clar intenția acestuia de a înșela ori instituțiile statului ori pe pârât sau oricare alt eventual vânzător, astfel că Bosneagu V. a refuzat categoric sa mai ridice pavilionul si stupii, care rămăsese în zona localității Radovan.
După aproximativ o luna si jumătate de la respectiva discuție a fost contactat de reprezentantul ROMS1LVA (Ocolul Silvic Radovan) care mi-a adus la cunoștința că pavilionul fusese devastat si fiind înmatriculat tot pe numele său, să se prezinte să îl ridice din zona acestora de competenta, astfel că a fost nevoit sa procure piesele necesare transportului ( respectiv 2 roti, lămpi lumini, etc.) si să se deplaseze cu un camion pentru a-l transporta la Calafat, tot pe cheltuiala sa, Bosneagu V. spunând ca nu-l mai interesează.
De la acea data pavilionul Nr._ se afla pe proprietatea sa exact cum a fost la data înțelegerii, dar fără familiile de albine, acestea nefiind hrănite si îngrijite timp de 3 ani s-au prăpădit, iar Bosneagu V. poate oricând să îl ridice dar doar după achitarea costurilor de întreținere si transport convenite pe perioada cat s-a îngrijit de familiile de albine respectiv: 10 s. protefil -290 lei, 3c. apicoplux-90 lei, 6 c. bayvorol 1751ei/cut(pt. 10 fam.)- 1050, apiluc p 8x56 -448 lei, apiluc v 7x56-327 lei, zahăr pt. sirop 5kg.x 5 x 56-1400 lei, personal paza stupi si pavilion 2 luni (Mai- Iunie 2012)- 2000 Lei Transport Calafat - Cioflageni, Argeș si retur, Transport Calafat - Radovan, D. si retur 520 km x 2.7 Lei/Km - 1404 Lei TOTAL = 7.009 lei.
Pentru susținerea celor precizate mai sus, a solicitat utilizarea probei cu martori, respectiv R. F..
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
La data de 23.09.2015 pârâtul C. M., a depus la dosarul cauzei precizare la întâmpinare, prin care, în baza art. 247 NCPC, a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin în soluționarea litigiului și să se decline competența de judecată către Judecătoria Calafat, instanță competentă teritorial să judece prezenta cauză, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată și introdusă cu rea credință, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire al excepția lipsei competentei teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, care este o excepție absolută de ordine publică și poate fi ridicată în orice stare a procesului, conform art. 247 NCPC, a precizat următoarele:
Prevederile art. 107 NCPC sunt clare și exprese cu privire la competența de judecată a prezentei cauze. În acest sens în dispoziția legală se menționează:,, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel,,.
După cum se poate observa cererea de chemare în judecată are ca și petit principal rezoluțiunea actului de vânzare cumpărare și un petit accesoriu respectiv restituirea prestațiilor.
Competenta de judecată a capătului de cerere principal aparține Judecătoriei Calafat, conform art, 107 NCPC, iar potrivit art. 113 pct. 3 NCPC tot Judecătoriei Calafat îi aparține competența de judecată, în materia rezoluțiunii, dat fiind că locul prevăzut pentru ridicarea pavilionului și a stupilor a fost stabilit la Calafat.
Nici o dispoziție legală prevăzută în Capitolul II, art. 107-121 NCPC cu privire la competența teritorială nu menționează că, Judecătoria Drobeta Turnu Severin, instanța de la domiciliul reclamantului, este competentă să judece cauza de față.
Cu privire la starea de fapt, a arătat că părțile de comun acord, au încheiat actul de vânzare cumpărare la Calafat, executarea, în ceea în ceea ce privește locul de ridicare a pavilionului și al stupilor, a fost tot la Calafat.
Dispozițiile legale cu privire la stabilirea competenței de judecată, nu lasă loc de interpretare, în sensul că instanța competentă să judece cererile având un astfel de obiect se soluționează de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul.
Față de aceste aspecte a solicitat să se constate lipsa competenței teritoriale a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și să se decline competența pentru judecarea cauzei către Judecătoria Calafat, competentă teritorial să judece prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, a arătat că rezoluțiunea, este acea sancțiune ce constă în desființarea retroactivă a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu, în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor de către una dintre părți.
După o lecturare sumară a cererii de chemare în judecată, reclamantul nu menționează care este culpa mea în neîndeplinirea obligațiilor asumate sau în îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate.
Reclamantul invocă faptul că nu a fost de acord să îi restituie prestațiile, respectiv restituirea sumei de bani reprezentând prețul plătit, însă, chiar reclamantul, în cererea de chemare în judecată ( fila 2, paragraf 1) recunoștea că din proprie inițiativă a renunțat la ideea de a mai pune pe picioare afacerea pe care și-o dorea.
Culpa în neîndeplinirea obligațiilor asumate este exclusiv în sarcina reclamantului, deoarece nu a mai dorit să execute contractul de vânzare cumpărare, respectiv să ridice pavilionul împreună cu stupii la data de 20-25 mai 2015.
Față de cele menționate a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și admiterea întâmpinării așa cum a fost precizată,
În drept, a invocat art. 205 NCPC
În conformitate cu disp. art. 194 lit. e din N.C.P.C. în dovedirea acțiunii, a solicitat utilizarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamantului.
Sub aspectul materialului probator, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu martorii L. L. si C. Ș., propuși de reclamant și proba cu martorul R. F. propus de pârât.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În data de 26.04.2012, între părți s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare (f.25) din care rezultă că reclamantul a cumpărat de la pârât pavilionul apicol_ împreună cu 56 lăzi și familii de albine la prețul de 10.000 euro.
La data încheierii convenției, reclamantul i-a dat vânzătorului un avans în sumă de 5.000 lei, urmând ca diferența să fie achitată în 20-25.05.2012, când trebuia să meargă la pârât să ia marfa.
Diferența de bani a fost achitată ulterior, aspect recunoscut de pârât prin întâmpinare, însă reclamantul a renunțat la ideea de a face afacerea, motivând că intenționa să acceseze fonduri europene și a aflat că nu i se va aproba proiectul.
Prin urmare, acesta i-a solicitat pârâtului, în mai multe rânduri, să-i restituie suma achitată, însă pârâtul a refuzat.
În răspunsul la interogatoriu, reclamantul a susținut că pârâtul trebuia să-i aducă pavilionul cu stupi în Drobeta Turnu Severin, însă această susținere este infirmată de înscrisul care materializează convenția părților în care s-a stipulat obligația reclamantului de a-și ridica marfa de la vânzător.
Rezoluțiunea este o cauza de încetare anticipata a contractului care intervine în situația neexecutării culpabile de către o parte contractantă a obligațiilor derivate din încheierea respectivului contract, acest fapt fiind confirmat de alin. (2) al art. 1516 din Codul Civil care statuează că în situația în care, fără justificare, debitorul nu își execută obligația și se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa și fără a pierde dreptul la daune-interese, dacă i se cuvin, sa solicita rezoluțiunea contractului.
Astfel, pentru a fi in situația de a invoca rezoluțiunea contractului, trebuie îndeplinite in prealabil două condiții cumulative: debitorul sa fie in întârziere si să nu existe nici o justificare pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.
Referitor la cea de-a doua condiție, respectiv inexistenta unei justificări pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, aceasta nu este considerată îndeplinită dacă obligația nu a putut fi executată din cauza acțiunii sau omisiunii creditorului (art. 1517).
În speța dedusă judecății, instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 1517 cpciv, întrucât reclamantul este cel care nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, respectiv aceea de a-și ridica marfa de la pârât, aspect recunoscut prin cererea dedusă judecății.
De altfel, potrivit regulii nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria sa culpă pentru a valorifica un drept, iar în cauză, reclamantul invocă nerespectarea de către acesta a obligației contractuale.
Prin urmare, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, motiv pentru care o va respinge.
Pe cale de consecință, va respinge și cererea având ca obiect restituirea prețului.
Văzând și art.453 cpciv;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V., CNP_, domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., jud, M., având domiciliul de citare ales în Drobeta Turnu Severin, .. județul M. în contradictoriu cu pârâtul C. M., CNP_, domiciliat în municipiul Calafat, .. 93, județul D..
Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 1801 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel care se va depune la Judecătoria Drobeta Turnu Severin.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.02.2016.
Președinte, Grefier,
L. G. P. C.
Red. G.L./tehnored P.C.
4 ex./25.02.2016
cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 453/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 801/2016.... → |
|---|
