Actiune in regres. Sentința nr. 2750/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2750/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 3108/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2750/2013
Ședința publică din 26 iunie 2013
Judecător – D. A.
Grefier – Peșteși S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată dereclamanta . O. M. cu sediul în H., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul C. A. domiciliat în ., jud. B., având ca obiect acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 12 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamanta . O. M., a chemat în judecată pe pârâtul C. A., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 29.243,84 lei, care s-a dispus prin hotărârile judecătorești definitive și irevocabile:
1.Sentința civilă nr. 1217/21.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr. 1768/2006, nr. unic_, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 868/R/12.10.2010 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 24.06.2011 din dosarul execuțional nr. 183/2011 al B.E.J. F. V. A., pentru suma de 11.022,54 lei, a fi plătită de ., către Federalco - Societate Cooperativă de Consum, cu sediul în municipiul B., ., județul B., pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare;
2.Sentința civilă nr. 52/12.01.2012 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, pentru suma de 200 lei, a fi plătită de ., către Bugetul de Stat, pentru amendă conform Legii nr. 277/2010 aplicată prin procesul verbal . FPS nr._/13.09.2011;
3.Procesul verbal . nr._/10.09.2010 emis de Poliția Municipiului F., pentru suma de 2.000 lei, a fi plătită de Primăria comunei H. prin primar, către Bugetul de Stat, pentru amendă pentru neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei conform Legii nr. 333/2003;
4. Procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2008 emis de Postulde Politie H. pentru suma de 100 lei, a fi plătită de Primăria Harseni Prin Viceprimar, către Bugetul de Stat, pentru amendă pentru lăsarea nesupravegheată a animalelor avute în proprietate;
5. Sentința civilă nr. 2026/27.11.2008 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 10.03.2009 dosarul execuțional nr. 92/2009 ai B.EJ. F. V. A., pentru suma de 1.329,30 lei, a fi Pitită de . lui C. Romul, pentru cheltuieli de judecată;
6.Sentința civilă nr. 1246/23.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, Decizia civilă nr. 169/R/18.02.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul_ și Sentința civilă nr. 900/26.05.2011 a Judecătoriei F., pronunță în dosarul nr._, pentru suma de 14.592 lei, a fi plătită de ., lui C. Romul, pentru cheltuieli de judecată, despăgubiri;
În fapt, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 1217/21.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată îndosarul nr. 1768/2006, nr. unic_, s-a dispus obligarea Comunei H. prinPrimar la plata către Federalco - Societate Cooperativă de Consum a sumei de 9.267,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
. a declarat recurs sentinței civile nr. 1217/21.06.2010 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr. 1768/2006, nr. unic_ . Prin decizia civilă nr. 868/R/12.10.2010 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, este respins recursul declarat de . de judecată. Sentința civilă nr. 1217/21.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ și Decizia civilă nr. 868/R/12.10.2010, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ au făcut obiectul dosarului de executare nr. 183/2011 al B.EJ. F. V. A. care, în conformitate cu procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare pentru punere în posesie, a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1.234,53 LEI și cheltuieli de judecată conform sentinței civile nr. 1217/21.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ în cuantum de 9.267,20 lei, reactualizată cu indicele de inflație de 105,52 % calculat pe perioada 21.06._11, plus rata inflației până la data plății însumând 9.778,74 lei și taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,27 lei, total cheltuieli achitate în cuantum de 11.022,54 LEI, sumă achitată cu O.P. nr. 44/14.02.2012.
În urma controlului efectuat de reprezentanții Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale s-a emis procesul verbal . nr._ din 13.09.2011 prin
care . a fost sancționată cu amendă contravențională în
cuantum total de 700 lei. Urmare a comunicării procesului verbal mai sus menționat și a înștiințării de plată . nr._, . contravențională în vederea anulării acestora, plângere contravențională care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei F.. În urma soluționării plângerii contravenționale s-a emis sentința civilă nr. 52/12.01.2012 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a dispus obligarea Comunei H. prin Primar la plata către Bugetul de Stat a sumei de 200 lei cu titlu de amendă. Această sentință civilă a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 3319/2012 al Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului F.. În urma deschiderii procedurii de executare silită, suma de 200 lei a fost achitată cu O.P. nr. 680/14.09.2012.
În urma controlului efectuat de reprezentanții Poliției Municipiului F. în data de 10.09.2010 Primăria comunei H. prin primar a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru neîndeplinirea obligației privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor {neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003), întocmindu-se procesul verbal . nr._/2010 emis de Poliția Municipiului F., Contravaloarea acestei amenzi, în cuantum de 2.000 lei a fost achitată de . O.P. nr. 713/29.09.2010.
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2008 emis de Postul de Poliție H., Primăria H. prin viceprimar a fost sancționată cu amendă în cuantum de 100 lei pentru lăsarea nesupravegheată a animalelor avute în proprietate. Contravaloarea amenzii a fost achitată de ..P. nr. 605/02.10.2009, către Bugetul de Stat.
Urmare a emiterii procesului verbal de contravenție . nr.
_/24.06.2008 emis de Postul de Poliție H., . plângere
contravențională în vederea anulării. Urmare a plângerii în anulare s-a emis sentință civilă
nr. 2026/27.11.2008 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, prin
care a fost respinsă plângerea contravențională, iar . la plata
sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către C. Romul. În urma acestei sentințe . solicitând modificarea sentinței civile emise de prima instanță și anularea procesului verbal de contravenție. Recursul declarat de . de către Tribunalul B.. Această sentință civilă nr. 2026/27.11.2008 a Judecătoriei F. a făcut obiectul dosarului execuțional nr. 92/2009 al B.EJ. F. V. A., care în conformitate cu procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 10.03.2009 a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 329,30 lei, iar împreună cu 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din primă instanță, . debit total de 1.329,30 lei, achitată prin O.P. nr. 847/29.12.2009, către C. Romul.
În urma accidentului rutier constatat prin procesul verbal de contravenție .>PCA nr._/24.06.2008 emis de Postul de Poliție H. numitul C. Romul a
formulat cerere de obligare a comunei H. prin primar la plata de despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 1246/23.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă formulată de C. Romul, iar . a fost obligată la plata sumei de 11.815 lei cu titlu de despăgubiri și 1.797 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. . recurs împotriva sentinței civile nr. 1246/23.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr. 2007/2*26/2009, iar prin Decizia civilă nr.169/R/18.02.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ recursul a fost respins . la plata sumei de 480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Urmare a sentinței civile nr. 1246/23.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ și a deciziei civile nr. 169/R/18.02.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, au rezultat cheltuieli de judecată în cuantum total de 14.092 lei. Ulterior . a formulat cerere de obligare a numitului C. Romul la plata de despăgubiri pentru contravaloarea animalului implicat în accidentul rutier constatat prin procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2008 emis de Postul de Poliție H., cerere care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei F..Prin sentința civilă nr. 900/26.05.2011 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea iar . a fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată lui C. Romul.
Conform sentinței civile nr. 1246/23.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, Deciziei civile nr. 169/R/18.02.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ și sentinței civile nr. 900/26.05.2011 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ au rezultat cheltuieli de judecată și despăgubiri în cuantum total de 14.592,00 lei, achitate cu O.P. nr. 738/28.07.2011 (7.990,95 iei) și O.P. nr. 987/30.09.2011 (6.601,05 lei).
Pentru toate cele de mai sus, întrucât este evident că prejudiciul s-a produs din culpa pârâtului, ca urmare a acțiunilor sau a inacțiunilor sale proprii în calitatea sa de primar și reprezentant legai al Comunei H., reclamanta a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 82 coroborat cu art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 274 Cod procedură civilă și dispozițiile art. 1384, 1385 și 1386 din Codul civil.
În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 actualizată, privind taxele judiciare de timbru, art. 229 și art. 17 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 republicată șl actualizată, privind Codul de procedură fiscală, art. 26 alin. (2) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 760/C/1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, consideră prezenta acțiune în regres scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art.274 C.p.civ.
A invocat excepția netimbrării cererii, arătând că potrivit prevederilor art.1 din Legea 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar dispozițiile art.2 prevăd modalitatea de calcul a taxei de timbru, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata, atunci când acesta este evaluabil în bani. Textele menționate reprezintă o regulă cu caracter general in materia taxelor de timbru, excepțiile de la această regulă fiind limitativ prevăzute în cuprinsul actului normativ și de strictă interpretare .
Astfel, în art.17 din Legea 146/1997 se prevede beneficiul scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru pentru instituții publice atunci când obiectul cererii îl reprezintă venituri publice . Pentru ca un subiect de drept să beneficieze de scutire de la plata taxei de timbru în temeiul textului de lege citat este necesară întrunirea cumulativă a 2 condiții: să fie vorba despre o instituție publică și cererea să privească venituri publice. Or, în speță nu este îndeplinita nici una din cele 2 condiții: reclamanta nu este o instituție publică, ci o unitate administrativ teritorială, reprezentată prin autoritatea publică a primarului comunei. Distincția dintre cele 2 noțiuni este semnificativă: sunt instituții publice în sensul prevederii art.135 pct.5 din Constituția României, toate persoanele juridice înființate prin acte de putere sau de dispoziție ale autorităților publice centrale sau locale în scopul realizării unor activități fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui serviciu public nepatrimonial; sunt autorități publice entitățile prevăzute de art.2 lit.b din Legea 544/2004 „ orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează,in regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public " . In susținerea argumentelor expuse stă art.21 din Legea 215/2001 care statuează că " unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public ", iar primarul îndeplinește o funcție de autoritate publica ( art.61 al. 1 raportat la 62 al.l din Legea 215/2001 ), ambele texte excluzând posibilitatea ca UAT-ul să îndeplinească condiția art. 17 din Legea 146/1997 de a fi instituție publică pentru a beneficia de scutire de la plata taxei judiciare de timbru . Obiectul cererii formulate de reclamantă nu îl constituie venituri publice . Veniturile publice sunt reprezentate de: totalitatea mijloacelor bănești pe care autoritățile publice le încasează de la întreprinderi si populație, în virtutea suveranității fiscale și prin relații economice, având ca destinație acoperirea cheltuielilor publice, acestea circumscriindu-se la nivelul UAT-urilor la definiția data de art.2 pct.59 din Legea 273/2006 " resursele bănești care se cuvin bugetelor în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri, cote M defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și cele prevăzute la art.5 al.l Ht.b - d ". Astfel, obiectul cererii reclamantei nu se circumscrie noțiunii de " venituri publice ", fapt pentru care nici cea de a doua condiție nu este îndeplinită .
Pârâtul a arătat că argumentația reclamantei, prin raportare la prevederile art.229 C.p.fiscală, este lipsită de consistență juridică, întrucât acțiunea formulată apare ca fiind o veritabilă acțiune în pretenții, ceea ce exclude ab initio posibilitatea aplicării dispozițiilor Codului de procedura fiscala, reclamanta neavând pe de o parte calitatea de organ fiscal pentru ca textul de lege sa îi fie opozabil, iar pe de altă parte suma pretins datorata nu reprezintă o creanță fiscală în accepțiunea legii - art.21 " creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care rezultă din raporturile de drept material fiscal " raportat la art.l " legea fiscală se aplică «porturilor juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetelor locale " .
În ceea ce privește interpretarea prevederilor pct.ll lit.f din Anexa 1 la Legea 273/2006, eroarea reclamantei este evidentă, textul de lege având în vedere includerea în categoria veniturilor publice a cheltuielilor de judecată pe care partea care a pierdut litigiul le datorează unității administrative-teritoriale în temeiul art.274 C.p.civ. . Or, acțiunea reclamantei nu vizează recuperarea cheltuielilor de judecată ca parte îndreptățită la restituire în temeiul art.274 C.p.civ., ci are caracterul unei acțiuni în pretenții.
Față de toate aceste argumente, și în lipsa unui text de lege care, raportat la obiectul cererii și/sau la calitatea reclamantei, să prevadă în mod expres beneficiul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, consideră că în speță sunt incidente prevederile art. l și 2 din Legea 146/1997, cererea fiind supusă taxei de timbru prin raportare la valoarea pretențiilor indicate la momentul sesizării instanței conform art.2 lit.e din lege, respectiv 1780,76 lei, la care se datorează timbru judiciar în cuantum de 5,00 lei.
Pârâtul a invocat excepția prescipției dreptului la acțiune. A arătat că potrivit prevederilor art.6 al.4 din N.C.C. raportat la dispozițiile tranzitorii cuprinse în Legea 71/2011 de punere în aplicare a prevederilor N.C.C. referitoare la Cartea a IV-a " Despre prescripția extinctivă ", în art.201 statuează că prescripția este supusa legii sub care a început, în virtutea principiului neretroactivității legii civile.
Pornind de la prevederile ce consacră efectul prescripției extinctive - art.l al.l din Decretul 167/1958 " Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege " - putem defini prescripția extinctivă din dreptul civil în materia răspunderii civile delictuale ca fiind stingerea dreptului la acțiune a persoanei vătămate printr-o faptă ilicită neexercitat în termenul de prescripție.
Caracterul imperativ al normelor care reglementează prescripția este unanim recunoscut în literatura juridica . Efectul produs de prescripția extinctiva asupra dreptului subiectiv civil este stingerea acestui drept ; în consecință, acțiunea intentată de subiectul activ, după împlinirea prescripției existente, va fi respinsă ca prescrisă, ceea ce echivalează cu refuzul concursului forței de constrângere a statului, solicitat de titularul dreptului subiectiv supus prescripției extinctive .
Particularizând, se ajunge la acțiuni personale, numite in practica acțiuni " în pretenții " care, așa cum este și cazul de față, se întemeiază pe un fapt juridic ilicit și care, ca regulă generală, sunt prescriptibile extinctiv. Caracteristica prescriptibilității rezulta atât din art.l al.l din Decretul 167/1958, cât și din art.8 din același act normativ . Termenul general de prescripție este de 3 ani, în conformitate cu dispozițiile art.3 al.l din decret.
Referitor la momentul începutului prescripției, în cazul acțiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită, acesta va fi localizat la data când paguba a fost sau trebuia cunoscută, precum și cel care răspunde de ea . Caracteristica acestei reguli specifice de determinare a începutului prescripției extinctive în stabilirea unor momente alternative de la care poate începe cursul prescripției: un moment subiectiv - al cunoașterii pagubei și a celui răspunzător - și un moment obiectiv - al datei la care trebuia ori putea să cunoască acest element.
Sancțiunea prescripției dreptului material la acțiune afectează petitul 5 referitor la pretențiile izvorâte din titlul executoriu constând in Sentința civila nr.2026/27.11.2008, rămasa definitiva la data de 09.02.2009, termenul definit de lege ( de 3 ani ) considerându-se împlinit la data de 09,02.2012, iar în ceea ce privește petitul 4, termenul de prescripție s-a împlinit în data de 24.07.2011, raportat la faptul că amenda a devenit exigibilă la data de 24.07.2008 .
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilități acțiunii. A arătat că procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, în virtutea acestuia reclamantul, ca inițiator al litigiului, este cel care fixează cadrul procesual, instanța fiind ținută să judece în limitele în care acțiunea a fost formulata. Prin cererea formulată de reclamantă, aceasta urmărește valorificarea unor pretenții întemeiate pe răspunderea civila delictuală, temeiul de drept indicat fiind dat de prevederile art.1381 si 1384 N.C.C.
Potrivit principiului neretroactivității legii civile statuat în art.15 al.2 din Constituția României, legea nouă se aplică situațiilor născute după . . In ceea ce privește dreptul la restituire, întemeiat pe răspunderea civila delictuală, acesta s-a născut la momentul la care reclamanta a devenit îndreptățită la restituire, adică momentul la care s-a născut dreptul material la acțiune . Așadar, pentru fiecare din cele 6 titluri executorii, dreptul la acțiune a devenit actual la momentul la care partea care a câștigat procesul/amenda aplicată a devenit executorie .
Pe fondul cauzei pârâtul a arătat că potrivit dispozițiilor art.1357 NCC pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unei legături de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauza prejudiciul. Prin acțiunea formulată reclamanta solicită, în temeiul răspunderii civile delictuale, obligarea pârâtului la restituirea unor sume de bani pe care reclamanta a fost obligată să le plătească fie în temeiul dispozițiilor instanței statuate într-o hotărâre definitivă și/sau irevocabilă în temeiul art.274 C.p.civ., fie ca urmare a aplicării unor sancțiuni contravenționale de către organele abilitate . Pentru fiecare dintre ipotezele avute în vedere, reclamanta nu a demonstrat existența unei fapte ilicite imputabilă pârâtului, pentru a putea fi întrunite condițiile art. 1357 NCC.
Dispozițiile art.63 din Legea 215/2001 stabilesc cadrul legal în care funcționează mandatul primarului ( reprezentare a UAT-ului ; prin prisma acestor texte de lege, ca nici una din faptele ce au dus la cheltuieli efectuate din bugetul local nu poate fi imputată Primarului, întrucât nu se regăsește în sfera de atribuții, necircumscriindu-se și neputând fi efectuate în virtutea mandatului său de reprezentare . Astfel, cheltuielile referitoare la amenzi aplicate persoanei juridice de drept public ( UAT-ului ) pot fi imputate inacțiunii Consiliului local, în calitatea sa de organ de conducere al UAT-ului și prin raportare la atribuțiile stabilite de art.36 din Legea 215/2001 . In ceea ce privește cheltuielile de judecată, potrivit art.274 C.p.civ. acestea se suportă de partea care a pierdut procesul, dar acțiunea (în sensul de faptă) de a participa în calitate ; parte la un proces civil, în vederea apărării drepturilor mandantelui, nu poate avea caracter ilicit. Sub nicio forma și în nici o reglementare internă sau internațională, suportarea de către partea care a căzut în pretenții a cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea litigiului nu poate avea caracterul de prejudiciu material, în sens de pagubă, ci de cheltuieli materiale efectuate în vederea apărării intereselor UAT-ului pe care îl reprezintă. Mai mult decât atât, nu Primarul este cel care a reprezentat în instanță interesele UAT-ului, ci persoana angajată, prin prisma studiilor sale de specialitate (juridice ), să o reprezinte . Mandatul primarului este limitat de art.21 al.2 din Legea 215/2001, reprezentarea persoanei juridice de drept public, ca subiect de drept, fiind realizată de persoana care exercită funcția electivă de primar în virtutea legii, așa cum prezentarea societății comerciale, ca subiect de drept privat este îndeplinită de administrator ; răspunderea mandatarilor, în caz de reprezentare a oricărei dintre aceste persoane juridice, este limitată de neîndeplinirea/îndeplinirea cu rea-credintă a atribuțiilor stabilite în sarcina acestora.
Referitor la condiția existenței unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, jurisprudența si practica au stabilit că pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe, pur și simplu,fără legătură între ele, o faptă ilicită și un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu .
In ceea ce privește condiția existenței vinovăției, I.C.C.J. a subliniat că nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei. Astfel, în speța de față, pierderea procesului de către-UAT nu poate avea caracterul de fapta ilicită și nici nu poate fi imputabilă părții care cu bună credință și-a aparat drepturile și interesele sale legitime.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115-118 C.p.civ, art.6, C. civ., Constituția României, Cod.proc.fiscală, Legea 215/2001 privind administrația publica locala, Legea 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, Legea 273/2006 privind finanțele publice locale, Legea 146/1997 privind taxele de timbru .
La termenul din data de 23.01.2013, reclamanta și-a precizat temeiul juridic al acțiunii fiind art. 998 -999 Cod civil, iar instanța a respins excepția netimbrării acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare și a unit cu fondul cauzei excepția prescripției petitelor 4 și 5 din acțiune, calificând excepția inadmisibilității acțiunii ca o apărare de fond.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției pretențiilor aferente petitelor 4 și 5 din acțiune, ce privește efectuarea plății de către reclamantă a sumei de 100 lei în baza procesului verbal de contravenție . nr._/24.06.2008 emis de Postul de Poliție H. și a sumei de 1.329,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare în baza sentinței civile nr. 2026/27.11.2008 a Judecătoriei F., instanța apreciază că este neîntemeiată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 91 din codul de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani și acesta începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, ori față de data procesului verbal, 24.06.2008 și cea a sentinței civile 2026/27.11.2008, nu a operat prescripția, aceasta începând cu anul 2009, ori prezenta acțiune a fost introdusă la data de 27.09.2012, deci în termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de lege.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța urmează să respingă excepția prescripției pretențiilor aferente petitelor 4 și 5 din acțiune, în valoare de 100 lei, respectiv de 1.329,30 lei.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că potrivit înscrisurilor de la filele 7-11 ale dosarului, constând în sentințele de validare a alegerii primarului comunei H., începând cu perioada 22.06.2004, 01.06.2008 și 20.06.2012 pârâtul C. A. a exercitat funcția de primar al .> Potrivit înscrisurilor de la filele 10-63 ale dosarului, în perioada în care pârâtul a fost primar, reclamanta a fost sancționată contravențional și obligată prin sentințe judecătorești la plata unor sume de bani către persoane fizice, valoare totală fiind de 29.243,84 lei, iar plata amenzilor și a sumelor datorate a fost efectuată de către reclamantă conform ordinelor de plată aflate la dosar.
În ceea ce privește apărarea pârâtului legată de faptul că acțiunea este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1381 și 1384 Cod civil, care nu erau în vigoare în momentul săvârșirii faptelor, instanța a va înlătura față de faptul că la termenul din data de 23.01.2013 reclamanta și-a precizat temeiul juridic al acțiunii ca fiind art. 998-999 cod civil, aflat în vigoare în momentul săvârșirii faptelor.
În drept, instanța reține că potrivit art.998 cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar conform art. 999 Cod civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Astfel, pentru acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie este nevoie să fie îndeplinite următoarele condiții: 1.existența unui prejudiciu;2. existența unei fapte ilicite;3.existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu;4.existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând fie în intenție, fie în culpa cu care a acționat.
Instanța constată că prin probele administrate în cauză s-a dovedit existența prejudiciului de 29.243,84 lei suportat de reclamantă, însă din acest prejudiciu, doar pentru cel care rezultă din procesul verbal . nr._/10.09.2010 emis de Poliția Municipiului F., în valoare de 2.000 lei, reprezentând amendă ca urmare a neluării măsurilor de organizare și funcționare a pazei conform Legii nr. 333/2003 există fapta ilicită a primarului, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 18 alin.2 din legea 333/2003 primarul era obligat să ia măsuri pentru a asigura paza bunurilor publice și ale cetățenilor și răspundea pentru întocmirea planului de pază a comunei, există raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, întrucât datorită efectuării acestei plăți, potrivit ordinului de plată de la fila 39 a dosarului, reclamantei i s-a diminuat bugetul local, și există vinovăția pârâtului C. A., această faptă fiindu-i imputabilă primarului. În consecință, instanța apreciază că cererea reclamantei este întemeiată în privința sumei de 2000 lei.
În ceea ce privește diferența de prejudiciu, cea de_,84 lei, rezultând din sentința civilă nr. 1217/21.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr. 1768/2006, nr. unic_, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 868/R/12.10.2010 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._ și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 24.06.2011 din dosarul execuțional nr. 183/2011 al B.E.J. F. V. A., pentru suma de 11.022,54 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare; din sentința civilă nr. 52/12.01.2012 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, pentru suma de 200 lei, reprezentând amendă ; din procesul verbal de contravenție . nr._/24.06.2008 emis de Postul de Politie H. pentru suma de 100 lei, reprezentând amendă pentru lăsarea nesupravegheată a animalelor avute în proprietate; din sentința civilă nr. 2026/27.11.2008 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._ și procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 10.03.2009 dosarul execuțional nr. 92/2009 al B.EJ. F. V. A., pentru suma de 1.329,30 lei, reprezentând cheltuieli de judecată; din sentința civilă nr. 1246/23.06.2010 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, Decizia civilă nr. 169/R/18.02.2011 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul_ și sentința civilă nr. 900/26.05.2011 a Judecătoriei F., pronunță în dosarul nr._, pentru suma de 14.592 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și despăgubiri, instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textele legale mai sus menționate, lipsind fapta ilicită concretă a pârâtului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția pârâtului, iar din raportul și decizia nr. 27 a Curții de Conturi, filele 118-136 ale dosarului nu reiese faptul că acesta privește prejudiciile solicitate la plată în cadrul prezentului dosar, motiv pentru care instanța urmează să respingă aceste pretenții.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța urmează să admită în parte acțiunea formulată de reclamanta . O. M., în contradictoriu cu pârâtul C. A. și urmează să-l oblige pe pârât să achite reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri, urmând să respingă restul pretențiilor.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada efectuării în cauză a vreunor cheltuieli de judecată, instanța urmează să respingă cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției pretențiilor aferente petitelor 4 și 5 din acțiune, invocată de pârât prin întâmpinare.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta . O. M. cu sediul în H., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâtul C. A. domiciliat în ., jud. B., și-n consecință:
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri.
Respinge restul pretențiilor.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
JUDECĂTOR PENTRU GREFIER Peșteși S.,
aflată în concediu de odihnă, semnează
A. D. prim grefier C. B.
Red.D.A.
01.08.2013
tehnored.P.S. – 4 ex.
01.08.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2822/2013. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
