Contestaţie la executare. Sentința nr. 2822/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2822/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 2014/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2822/2013
Ședința publică din 18 iulie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: R. M.
Pe rol se află amânarea pronunțării cauzei civile privind pe contestatorul S. I. C., domiciliat în ., nr.65, jud. B., CNP._, cu domiciliul ales la cabinet de avocat D. G. C., cu sediul în mun. F., ., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata B. T. SA - Sucursala B., cu sediul în mun. B., ..17, jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare - legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din data de 4 iulie 2013, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța a amânat pronunțarea la data de 11 iulie 2013 și apoi la data de 18 iulie 2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu numărul_ contestatorul S. I. C. în contradictoriu cu intimata B. T. SA – Sucursala B., prin reprezentanți legali, a solicitat instanței:
- anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.642/2012 aflat pe rolul B. Filofie L.;
- anularea încheierii din data de 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, în temeiul art.399 alin.11 Cod pr.civ.
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul invocă prescripția dreptului de a cere executarea silită.
În conformitate cu disp.art.405 al.1 Cod pr.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, iar termenul începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Întrucât în dreptul cambial nu sunt prevederi legate de contestația la executare, dar se admite ca aceasta poate fi promovată după regulile generale, consideră că pe această cale partea interesată, debitorul în speță, poate cere sancționarea nerespectării dispozițiilor privitoare la actele de executare silită. A admite o soluție contrară, în sensul că debitorul cambial (avalistul în speță) nu are la dispoziție contestația la executare, s-ar ajunge la o înfrângere a disp. Cărții a V-a din Cod pr.civ., debitorului urmărit nerecunoscându-i-se dreptul la o cale specifică execuției, fără a exista prevedere legală expresă și derogatorie de la dreptul comun în acest sens. Ori, tocmai trimiterea la prevederile dreptului comun în materia executării silite a titlului executoriu constând în biletul la ordin, consfințește dreptul debitorului urmărit de a formula contestație la executare silită în condițiile C.pr.civ.
Este de principiu, în aceste condiții, ca executarea biletului la ordin poate fi folosită numai dacă sunt îndeplinite cerințele impuse de lege și pentru exercitarea acțiunii. Conform art.106 rap.la art.04 din Legea nr.58/1934 acțiunile împotriva acceptantului, calitate pe care o are emitentul în cazul biletului la ordin, deoarece prin semnare acesta își asumă obligația de plată din acel moment, se prescriu prin trei ani, silite a fost înregistrată la executorul judecătoresc la data de 29.11.2012, se constată că termenul de prescripție a executării silite s-a împlinit.
În speță contestatorul în calitate de avalist al biletului la ordin în cauză, este un debitor de regres, executarea silită împotriva acestuia fiind supusă normelor prevăzute de Legea nr.58/1934 raportate la prevederile Cărții a V-a C.p.civ. În aceste condiții, în acțiunile directe rezultând din cambie, respectiv bilet la ordin, împotriva acceptantului și a avaliștilor săi, posesorul biletului la ordin își poate valorifica dreptul în cadrul termenului de prescripție stabilit în sar.94 din Legea nr.58/1934: termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data scadenței. Alegând executarea silită a biletului la ordin intimata trebuia să țină seama de termenul de prescripție prev.de art.405 al.1 Cod pr.civ., care, curgând de la data scadenței biletelor la ordin în litigiu (data când s-a născut dreptul de a cere executarea silită), s-a împlinit prin trecerea a mai mult de 3 ani până la data de 29 noiembrie 2011, când s-a trecut la executarea silită a titlului.
Contestatorul mai arată că în acest sens, Curtea Supremă de Justiție a statuat prin Decizia 1882/2003 pronunțată în dosarul nr.2771/2002, că „potrivit art.106 din Legea nr.58/1934 disp. referitoare la cambie sunt aplicabile și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu. Întrucât avalistul este ținut în același mod ca acela pentru care a garantat, cu toate drepturile și obligațiile acestuia, termenul de prescripție a executării silite a biletului la ordin, împotriva emitentului și avalistului său, este de trei ani și curge de la scadență”.
În ceea ce privește petitul 2, învederează faptul că instanța investită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, potrivit art.373 alin.4 pct.5 Cod civ., avea obligația de a verifica din oficiu titlul executoriu sub toate aspectele. Întrucât procedura este una necontencioasă, debitorul neavând posibilitatea de a invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța trebuia să se sesizeze din oficiu, fiind întrunite condițiile pct.4 din textul de lege citat, și anume existența altor impedimente care lipsesc de efecte hotărârea judecătorească prin care s-a încuviințat executarea.
În drept s-au invocat disp.art.399-403, 405 și urm. Cod or.civ., Legea 58/1934.
În dovedirea cererii contestatorul a depus în copii: somație bilete la ordin, proces verbal încheiat la 21.02.2013, încheiere pronunțată în dos._, cerere de executare silită (filele 5-10).
Pentru termenul din 3.04.2013, intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare ca fiind inadmisibilă și toate capetele de cerere formulate în cuprinsul contestației.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, contestatorul în calitatea sa de garant avalist, în evocarea motivelor contestației, a omis cu rea credință să precizeze faptul că în realitate B. T. SA Sucursala B. a început executarea silită împotriva sa în anul 2008, formulând în acest sens Corpului executorilor bancari cererea de executare silită nr._/01.04.2008, exercitându-și așadar dreptul de a cere executarea silită în interiorul termenului de trei ani prev. de art.405 al.1 Cod pr.civ., în condițiile în care scadența biletelor la ordin era 27.03.2008.
Este de precizat faptul că la data formulării cererii de executare în discuție – anul 2008 – dispozițiile legale în vigoare nu prevedeau obligativitatea investirii cu formulă executorie a biletelor la ordin în vederea executării lor, acestea constituind titluri executorii.
Așadar, în dosarul de executare silită nr._/2008 executorul bancar a efectuat o . acte de executare, ultimul dintre acestea fiind înregistrat sub nr.2872/14.07.2011 și reprezentând înființarea popririi asupra veniturilor debitorului avalist S. C., adresată angajatorului Primăria .> Pe cale de consecință, în conformitate cu art.405 (1) lit.d din Cod pr.civ., cursul prescripției invocat de contestator a fost întrerupt până la data efectuării ultimului act d executare, respectiv 14.07.2011, curgând un nou termen de prescripție după această dată.
Odată cu . Legii nr.287/2011 privind statutul executorilor bancari și transformarea acestora în executori judecătorești, toate dosarele în executare s-au transferat către executorii judecătorești, motiv pentru care s-a formulat către B. Filofie L. o nouă cerere de executare silită. Acesta a solicitat instanței competente în conformitate cu disp. legale în vigoare la data respectivă (Decizia nr.4/2009 pronunțată de Secțiile Unite ale ICJ) investirea cu formulă executorie a titlurilor reprezentând bilete la ordin avalizate de S. I. C., instanța în mod justificat admițând cererea executorului judecătoresc și încuviințând executarea silită a debitorului.
Concluzionând asupra celor de mai sus, apreciază că nu se poate reține motivul invocat de contestator privind prescripția dreptului băncii creditoare de a cere executarea silită a debitorului întrucât așa cum s-a arătat mai sus, de la data ultimul act de executare respectiv 14.07.2011 și până la data formulării cererii de executare nr._/29.11.2012 nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea tuturor capetelor de cerere privind contestația formulată ca fiind netemeinice și nelegale.
În drept s-au invocat disp.art.115 și urm. Cod pr.civ., art.405 1 (1) Cod pr.civ.
În dovedirea întâmpinării intimata a depus cerere de înființare a popririi și dovada primirii acesteia, cerere de executare silită, copia titlurilor executorii reprezentând bilete la ordin avalizate de S. I. C. (filele 18-24).
Pentru termenul din 8 mai 2013, B. Filofie L. depune copia dosarului execuțional nr.642/2012 (filele 34 – 104..
Instanța examinând actele și lucrările dosarului reține în fapt următoarele:
Contestatorul, în calitate de avalist pentru . a garantat prin avalizarea instrumentelor de plată emise plata contractului de credit pe care debitorul l-a contractat de la B. T., biletele la ordin emise în martie și mai 2006 având scadența stabilită la data de 27.03.2008.
Datorită refuzului la plată a biletelor la ordin emise, intimata B. T. SA- Sucursala B. a demarat procedura executării silite a acestuia în cursul anului 2008, formulând în acest sens Corpul executorilor bancari, cererea de executare silită înregistrată sub nr._/1.04.2008, exercitându-și dreptul de a cere executare silită în interiorul termenului de trei ani prevăzut de art.405 alin.1 Cod procedură civilă, în condițiile în care scadența biletelor la ordin este așa cum s-a arătat mai sus 27.03.2008.
În cadrul derulării executării silite au fost efectuate o . acte de executare, printre care adrese de înființare a popririi la Primăria L. la data de 14.07.2011 și adresă de înființare a popririi la Primăria Sâmbăta de Sus la data de 5.11.2010, însă de menționat este faptul că atât la data de 23.01.2008, cât și la data de 18.12.2008 contestatorul a semnat un angajament de plată prin care recunoaște debitul și se obligă să-l achite integral (fil. 94, 93), iar din procesul verbal de deplasare întocmit la data de 8 aprilie 2009 (fil. 92), reiese faptul că respectivul contestator a efectuat o plată de 500 lei pentru care a fost emisă chitanță, arătând că va încerca să acceseze un credit pe firma soției sale pentru a achita debitul restant.
D. fiind faptul că după . Legii nr.287/2011 privind statutul executorilor bancari în urma căreia aceștia au devenit executori judecătorești, dosarele de executare fiind transferate către executorii judecătorești, s-a formulat către B. Filofie L. o nouă cerere de executare silită, respectiv la data de 7 septembrie 2012 (fil. 77), cerere care a fost reiterată și la data de 29 noiembrie 2012 (fil. 62).
În cadrul acestei executări silite s-a solicitat investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin, ulterior s-a încuviințat executarea silită în temeiul titlurilor executorii constând în biletele la ordin emise în luna martie și respectiv mai 2006, așa cum rezultă din încheierea pronunțată de Judecătoria F. la data de 11 decembrie 2012 (fil. 49), s-a întocmit proces verbal privind cheltuielile de executare la data de 21.02.2013 (fil. 48), s-a emis somație la data de 21.02.2013 (fil. 43), precum și adresă de înființare a popririi asupra conturilor pe care debitorul le are la terții popriți Raiffeisen Bank și .. 2011 SRL la data de 27.02.2013. (fil. 39, 40).
Prin contestația la executare care face obiectul acestui dosar, contestatorul S. I. C. în contradictoriu cu intimata B. T. a solicitat instanței anularea formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.642/2012 aflat pe rolul B. Filofie L., anularea încheierii din data de 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dos. nr._, invocând prescripția dreptului de a cere executarea silită, motivat de faptul că potrivit art.94 din Legea nr.58/1934 termenul de prescripție este de trei ani și curge de la data scadenței, astfel că executarea silită în temeiul biletelor la ordin este prescrisă având în vedere că termenul de prescripție prevăzut de art.405 alin.1 din Codul de procedură civilă, care curgând de la data scadenței biletelor la ordin s-a împlinit prin trecerea a mai mult de 3 ani până la data de 29 noiembrie 2012, când s-a trecut la executarea silită.
Prin concluziile scrise depuse la dosar contestatorul a mai invocat perimarea executării silite demarată de executorul bancar Filofie L. în faza inițială, astfel că în această situație față de prevederile art.405 indice 2 alin.3 din Codul de procedură civilă, cursul prescripției nu este întrerupt, executarea silită anterioară fiind perimată de drept.
Potrivit art.405 alin.1 din codul de procedură civilă – dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. 2 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Conform art.405 indice 2 alin.1 din Codul de procedură civilă - cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod a datoriei.
Potrivit alin.2 al aceluiași articol – după întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție, potrivit alin.3 al articolului respectiv prescripția nu este întreruptă dacă cererea de executare silită a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Instanța reține, având în vedere dispozițiile legale mai sus arătate, că în speța de față nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, în condițiile în care așa cum rezultă din angajamentul de plată contestatorul recunoaște debitul și se obligă să-l achite integral (fil. 94, 93), iar din procesul verbal de deplasare întocmit la data de 8 aprilie 2009 (fil. 92), reiese faptul că respectivul contestator a efectuat o plată de 500 lei pentru care a fost emisă chitanță, arătând că va încerca să acceseze un credit pe firma soției sale pentru a achita debitul restant, iar la data de 14 octombrie 2009, contestatorul recunoaște din nou debitul restant angajându-se să achite lunar suma de 1000 lei (fil. 89), astfel că acest fapt întrerupe cursul prescripției având în vedere că reprezintă o recunoaștere precum și un act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu efectuată de debitor în cursul executării silite demarate, potrivit art.405 indice 2 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Astfel de la data de 14 octombrie 2009, când contestatorul a recunoscut ultima dată debitul restant angajându-se să achite lunar suma de 1000 lei, începe să curgă un nou termen de prescripție de trei ani, așa cum stipulează art.405 Cod procedură civilă.
Având în vedere că debitorul a introdus o nouă cerere de executare silită în interiorul termenul de prescripție de trei ani, respectiv la data de 7 septembrie 2012 (fil. 77), cerere care a fost reiterată și la data de 29 noiembrie 2012, instanța apreciază că prescripția dreptului de a cere executarea silită nu operează în acest caz.
Referitor la perimarea executării silite, în ceea ce privește dos. execuțional nr.642/2012 al B. Filofie L., instanța reține că au fost efectuate acte de executare la un interval mai mic de șase luni, astfel s-a încuviințat executarea silită în temeiul titlurilor executorii constând în biletele la ordin emise în luna martie și respectiv mai 2006, așa cum rezultă din încheierea pronunțată de Judecătoria F. la data de 11 decembrie 2012 (fil. 49), s-a întocmit proces verbal privind cheltuielile de executare la data de 21.02.2013 (fil. 48), s-a emis somație la data de 21.02.2013 (fil. 43), precum și adresă de înființare a popririi asupra conturilor pe care debitorul le are la terții popriți Raiffeisen Bank și .. 2011 SRL la data de 27.02.2013. (fil. 39, 40), motiv pentru care apreciază că nu intervine perimarea executării silite în acest dosar execuțional.
În ceea ce privește perimarea executării silite inițiale demarate de executorul bancar Filofie L., instanța reține că în situația în care chiar dacă ar opera perimarea executării silite, acest fapt nu ar avea nici un efect asupra prescripției dreptului de a cere executarea silită, având în vedere că, cursul prescripției a fost întrerupt prin recunoașterea debitului și efectuarea de plăți voluntare, și s-a încuviințat o nouă cerere de executare silită.
Așa fiind față de considerentele ce preced, urmează a respinge respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. I. C., în contradictoriu cu intimata B. T. SA - Sucursala B., împotriva formelor de executare emise în dosarul de executare nr.642/2012 aflat pe rolul B. Filofie L..
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. I. C., domiciliat în ., nr.65, jud. B., CNP._, cu domiciliul ales la cabinet de avocat D. G. C., cu sediul în mun. F., ., ., jud. B. în contradictoriu cu intimata B. T. SA - Sucursala B., cu sediul în mun. B., ..17, jud. B. împotriva formelor de executare emise în dosarul de executare nr.642/2012 aflat pe rolul B. Filofie L..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iulie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
B. G. R. M.
Red.BG
24.07.2013
Tehnored.RM
30.07.2013
4 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 1773/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Actiune in regres. Sentința nr. 2750/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
