Contestaţie la executare. Sentința nr. 1634/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1634/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 1422/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1634/2013
Ședința publică din 03 aprilie 2013
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: S. Peșteși
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de contestatorul C. C. I. domiciliat în mun. F., ., ., . în contradictoriu cu intimatul B. G., cu domiciliul ales la cabinet av. H. V., cu sediul în F., .. 56, jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul și avocat în substituire C. A. pentru intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depusă la dosar copia dosarului execuțional nr.5/2013.
Reprezentanta intimatului depune la dosar delegație de substituire și arată că renunță la proba cu interogatoriu.
La solicitarea instanței, contestatorul C. C. I. (C.I. ., nr._) arată că nu a achitat cauțiunea în cuantum de 371,87 lei.
Față de faptul că nu s-a achitat cauțiunea, instanța respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, formulată de contestator prin cererea de chemare în judecată.
Părțile arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat decât înscrisurile aflate la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, iar în baza art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul solicită admiterea contestației la executare și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea contestației la executare și respingerea obligării intimatului la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-au depus dovezi în acest sens. De asemenea solicită obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și depune chitanța reprezentând onorariul de avocat.
INSTANȚA
Prin contestația la executare înregistrată la această judecătorie sub numărul de mai sus, contestatorul C. C.-I. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. G. a se dispune anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr.5/2013, respectiv somația din data de 24.01.2013 și procesul verbal privind stabilire cheltuieli de executare din 11.01.2013 -, aflat pe rolul B..Fratila V. A., iar în subsidiar, în temeiul art.403 al.l C.p.civ. a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata, în temeiul art.274 C.p.civ.
În motivarea contestației s-a arătat că erorile judiciare strecurate în hotărâri judecătorești definitive/ si irevocabile, rezultat a săvârșirii unei infracțiuni de mărturie mincinoasă de către persoane ce îndeplinesc calități ce le permit depunerea de mărturii care pot servi în mod singular la soluționarea cauzei, ridica problema legalității executării silite, punându-se problema raportului dintre principiul autorități de lucru judecat și principiul legalității și aflării adevărului, ce guvernează procesul civil, independent de faza procesuală. Revizuirea, pe care o poate solicita partea căzută in pretenții ca urmare a înrâuririi hotărâtoare pe care a avut-o mărturia mincinoasă la formarea opiniei judecătorului si adoptarea sentinței, având ca finalitate înlăturarea efectelor erorilor judiciare prin desființarea hotărârilor judecătorești definitive/ si irevocabile care conțin asemenea erori, este de natură să aducă o serioasă atingere puterii lucrului judecat. Interese sociale majore impun însă, ca împărțirea justiției să se facă numai cu respectarea adevărului, trecându-se atunci când este cazul, peste exigențele puterii lucrului judecat.
Titlul executoriu reprezentat de Sentința civila 569/2012 reprezintă o soluție bazata pe mărturie mincinoasă, faptă constatată prin Ordonanța din data de 18.10.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fagaras, in dosarul penal nr.867/P/2012. Deși, prin ordonanța în discuție, procurorul a constatat săvârșirea de către martorul BOAMFA G. zis "T." a infracțiunii prevăzute de art.260 al.l raportat la 37 lit.b C.pen, respectiv săvârșirea de către intimatul din acest dosar a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasa, prevăzuta de art.25 raportat la 260 al. 1 Cod.pen., acesta a considerat că, față de gradul de pericol social concret, se impune a se face aplicarea art. 18 indice I C.pen. față de cei doi învinuiți, urmând a se dispune aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ.
ICCJ. a apreciat, în practica sa constantă, că lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare nu vizează admisibilitatea cererii de revizuire. In acest sens stă si decizia Curții Constituționale nr.66/31 CM 2008, care a constatat că dispozițiile art. 322 pct. 4 cod procedură civilă (în forma actuală prin care s-a înlăturat posibilitatea stabilirii săvârșirii infracțiunilor de către instanța de revizuire) contravin normelor și principiilor prevăzute de art. 1 alin.3, art.21 și respectiv art. 24 din Constituția României. Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Constituția României și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților fundamentale, impun judecătorului obligația de a îndrepta erorile cuprinse in hotărârea judecătoreasca, de a lipsi de putere executorie o astfel de hotărâre, precum si de a rejudeca, înlăturând mărturia mincinoasă ce a influențat convingerea sa la pronunțarea soluției inițiale, chiar și în lipsa unei hotărâri judecătorești de condamnare. Or, in atare situație, instanței de executare, în virtutea respectării principiului legalității, îi revine sarcina de a cenzura actele de executare întreprinse în baza unui titlu executoriu viciat de mărturia mincinoasă ce a stat la baza emiterii lui.
Potrivit prevederilor art.371 indice 7 C.p.civ., debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, iar sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor prin proces-verbal ce constituie titlu executoriu. Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin procesul-verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru faptul că nu a executat de bună-voie creanța cuprinsă într-un titlu executoriu, aceasta nu înseamnă că creditorul său poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera în temeiul art. 371 indice 7 alin. 2 Cod procedură civilă. În acest sens, pentru identitate de rațiune și având în vedere faptul că executarea silită este considerată o parte a procesului civil, dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în faza de executare silită. Prin aplicarea acestor dispoziții, instanța are posibilitatea de a micșora cuantumul cheltuielilor pe care și le recuperează creditorul cu acest titlu ( de cheltuieli de executare), în situația în care sunt nepotrivit de mari față de valoarea creanței sau de munca îndeplinită de avocat . Instanța trebuie sa aibă în vedere faptul ca onorariul de avocat solicitat privește strict faza de executare silita, întrucât creanța pretinsa reprezintă cheltuielile de judecata, deci implicit onorariul de avocat, din faza litigioasă; or, în faza de executare, munca prestată de avocat este limitata strict la cererea de declanșare a procedurii înaintate executorului judecătoresc, astfel încât suma pretinsa apare ca fiind vădit disproporționat de mare.
Potrivit art. 274 alin. 4 cod procedură civilă judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Prin aplicarea acestui text legal nu se intervine în contractul de asistență judiciară încheiat între parte și avocat, ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care câștigă procesul trebuie suportat de partea care a pierdut. In speță, onorariul plătit de către reclamant avocatului ales pentru a participa la faza de executare silita se ridică la suma de 600 lei, sumă pe care o apreciază exagerată față de efortul apărătorului în acest sens, în condițiile în care angajamentul avocatului ales a constat doar în redactarea unei simple cereri către executorul judecătoresc un asemenea onorariu nu este justificat, fiind disproporțional și tendențios. Obligarea subsemnatului la plata unei astfel de sume cu titlu de cheltuieli de executare ar fi o soluție nedreaptă, cu atât mai mult cu cât însăși intimatul se află în culpă, întrucât avea posibilitatea de a se interesa cu privire la onorariile practicate în astfel de situații, onorariu care în cauza de față este exagerat raportat la efortul minim depus de către avocatul ales.
În ceea ce privește onorariul de executor, sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc acestea trebuie cenzurate prin raportare la dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188 /2000 și cele ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550 /2006; în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește. Cuantumul onorariului executorului judecătoresc nu poate depășii limita de 10% din creanța pusă în executare, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/ 2000. Instanța poate interveni pentru a micșora sau mări cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Or, raportat la valoarea creanței, respective 2.634,80 lei, onorariul perceput de executorul judecătoresc depășește maximul prevăzut de lege. Onorariul executorului judecătoresc trebuie să reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești, ci nu să constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, în detrimentul debitorului urmărit.
În drept, s-au invocat disp. art. 399 si urm. C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
La data de 11 ianuarie 2013, creditorul B. G. a solicitat B. F. A. V. executarea silită a debitorului C. C. I. în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 569/2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, menținută prin decizia civilă nr. 1347/R/2012 a Tribunalului B.. Prin această sentință, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 2634,8 lei către intimatul B. G. reprezentând cheltuieli de judecată (f. 26, 28,19-21).
Prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, încheiat în data de 11.01.2013, s-a stabilit că valoarea acestora este de 1084,06 lei ( f. 8).
La data de 21.01.2013 a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu mai sus menționat, potrivit încheierii din dosarul nr._ (f. 34), iar la data de 24.01.2013 a fost emisă somația către debitorul contestator pentru suma de 2634,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și 1084,06 lei cu titlu de cheltuieli de executare (f. 35).
Instanța reține că motivul invocat de contestator ce are în vedere pronunțarea sentinței civile nr. 569/2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ pe baza unei mărturii mincinoase a fost invocat și în fața instanței de recurs, la pronunțarea deciziei civile nr. 1347/R/2012 a Tribunalului B. ținându-se seama și de acest aspect, după cum rezultă din ultimul paragraf de la pagina 5 a acestei decizii, însă aceeași soluție s-a impus chiar prin neluarea în considerare a declarației dată de acest martor. În consecință, nu se poate reține că titlul executoriu este întemeiat pe o mărturie mincinoasă, din moment ce analizarea hotărârii instanței de fond a fost realizată în modalitatea mai sus arătată, respectiv prin neluarea în considerare a declarației dată de martorul B. G..
În ceea ce privește critica contestatorului ce vizează faptul că onorariul avocatului intimatului creditor în faza executării silite este disproporționat față de munca depusă, instanța apreciază că această critică este neîntemeiată, întrucât onorariul solicitat de avocatul intimatei, în valoare de 600 lei, nu este excesiv având în vedere că, în speță, înaintea depunerii cererii de executare silită s-a efectuat și notificarea debitorului contestator în vederea îndeplinirii obligației de plată de bună voie, ceea ce presupune și acordarea unei consultații din partea avocatului, abia apoi, ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații fiind declanșată executarea silită prin formularea cererii de executare silită.
În legătură cu motivul contestației la executare ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că și acest motiv este neîntemeiat. Potrivit art. 39 alin.1 lit. a din legea 188/2000, executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. În cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Valoarea creanței este de 3392,74 lei (2.634,8 lei + 600 lei + 6,30 + 14,30 + 1,24 + 12,40 + 37,20 +12,40 + 49,6 + 24,5), iar onorariul executorului judecătoresc a fost de 326,12 lei, cu TVA inclus, astfel că sunt respectate și dispozițiile legale mai sus menționate, maximul onorariului fiind de 339,27 lei.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. C. I. în contradictoriu cu intimatul B. G..
În baza art. 274 cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a contestatorului, urmează să-l oblige pe acesta la plata către B. G. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat (f. 40).
Pentru aceste motive
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul C. C. I. domiciliat în mun. F., ., ., . în contradictoriu cu intimatul B. G., cu dom. ales la cabinet av. H. V. cu sediul în F., .. 56, jud. B., împotriva executării silite pornite în dosarul execuțional nr. 5/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc F. V. A..
Obligă contestatorul la plata către pârât a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
A. D. S. Peșteși
Red.D.A.
30.04.2013
Tehnored.P.S. – 4 ex.
30.04.2013
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3672/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2696/2013. Judecătoria... → |
|---|
