Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1307/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1307/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 799/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1307/2013
Ședința publică din 14 martie 2013
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: M.-A. P.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe de petenta debitoare . sediul în localitatea Ucea de Jos, nr.1A, jud. B., prin reprezentant legal, cu sediul procesual ales la Societatea de avocați G.&GODAN, cu sediul în F., ..4, jud. B., în contradictoriu cu intimata creditoare ., cu sediul în localitatea Miercurea Sibiului, ., jud. Sibiu, având ca obiect anulare somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită
Cauza s-a dezbătut în fond la termenul din 07 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin cererea în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, debitoarea . solicitat – în contradictoriu cu creditoarea . - anularea sentinței civile nr.2632/2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, debitoarea a arătat că prin sentința civilă nr.2632/2012 s-a admis cererea de emitere a somației de plată formulată de creditoare, fiind somată să achite acesteia suma de_,92 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale SB 06/04.02.2012. A arătat că nu a avut cunoștință de existența facturii menționate, care s-a aflat la dosarul cauzei în copie ilizibilă, că a solicitat să se depună o copie lizibilă și că, la termenul fixat, a fost dezbătut fondul cauzei doar în prezența reprezentantului creditoarei, deși se impunea lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a i se da posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul facturii. Înscrisul în baza căruia s-a pronunțat sentința atacată a fost depus în copie lizibilă doar la data de 11.12.2012, nu i s-a comunicat și nu i s-a dat posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestuia pentru a formula apărări, fiind pronunțată o sentință netemeinică și nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare.
A arătat că, la începutul anului 2011, între . (societate cea vea ca obiect de activitate distribuția de carne și produse din carne și făcea parte din grupul C.) și creditoare s-au purtat negocieri cu privire la încheierea unor contracte de vânzare cumpărare role de etichetare, ulterior aceasta livrând marfă pentru care a emis două facturi fiscale (nr.32 din 13.01.2011 și nr. 33 din 13.01.2011) în valoare totală de_,92 lei. Aceste facturi nu au fost acceptate la plată, deoarece prețurile nu erau cele stabilite în cursul negocierilor, astfel că au fost returnate în original, solicitându-se societății creditoare să ridice mărfurile sau să anuleze facturile și să refactureze produsele la prețurile convenite. Societatea creditoare nu s-a prezentat să ridice mărfurile, însă în luna noiembrie 2011 a anulat facturile menționate și a refacturat produsele la prețul stabilit convențional. Pentru marfa ce făcea obiectul facturilor anulate s-au emis alte facturi, respectiv nr.50 din 03.11.2011 în valoare de 17.604 lei și nr.51 din 03.11.2011 în valoare de 10.441,50 lei, valoarea totală fiind de_,78 lei. Pentru această sumă . a emis bilete la ordin prin decontarea cărora s-a achitat suma de 6074,9 lei, rămânând de achitat suma de_,88 lei, pe care ulterior deschiderii procedurii generale de insolvență împotriva acestei societăți creditoarea ar fi trebuit să o recupereze prin înscrierea la masa credală. La începutul anului 2012, reprezentantul creditoarei s-a prezentat la sediul societății debitoare solicitând plata diferenței de preț rămasă neachitată anterior deschiderii procedurii de insolvență împotriva ., motivând că este bolnav și are nevoie urgentă de bani, iar reprezentanții societății au fost de acord să storneze factura având ca obiect preț neachitat de către . și să refactureze deferența de preț către .. Astfel, creditoarea a emis factura de stornare . nr.03 din 04.02.2012 și a emis factura . nr. 05 din 04.02.2012 pentru aceeași sumă, facturată pe ., pentru achitarea căreia s-au emis un număr de 11 bilete la ordin care s-au decontat conform extraselor de cont, factura fiind achitată integral.
A arătat că nu s-a livrat niciodată de către creditoare marfă către ., iar mărfurile livrate către . au fost achitate în totalitate, conform celor menționate, astfel că creanța pe care creditoarea încearcă să o valorifice nu există. Factura . nr.06 din data de 04.02.2012, pe care creditoarea își întemeiază pretențiile, nu a fost acceptată la plată și, pentru clarificarea modului în care pe acest înscris au apărut ștampila și semnătura unei salariate a societății, a formulat plângere penală ce a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. în luna decembrie 2012. Acest înscris ori este fals, ori a fost obținut prin inducerea în eroare a reprezentanților societății care, cu ocazia operațiunilor de stornare și facturare descrise anterior, au semnat și această factură.
În drept s-au invocat disp. OG nr.5/2001.
S-au anexat, în copie, facturile nr.32/13.01.2011, nr.33/13.01.2011, nr.50/03.11.2011, nr.51/03.11.2011, nr.03/04.02.2012, nr.05/04.02.2012, extrase de cont, bilete la ordin, recipisă expediere fan courier (f.5-30).
Creditoarea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate de debitoare și menținerea hotărârii pronunțate. A arătat că instanța a analizat corect pe baza înscrisurilor de la dosar că creanța este certă, lichidă și exigibilă, că debitul nu are legătură cu alte societății din grupul C. și că societatea debitoare a avut cunoștință de factura SB nr. 06/04.02.2012, pe care și-a însușit-o, deoarece la data de 29.08.2012 a fost chemată la conciliere directă, motivul fiind această factură neachitată. Debitoarea nu a dat curs înștiințării și nu i-a comunicat că nu ar avea această datorie decurgând din factura menționată.
A anexat invitație la conciliere directă datată 23.08.2012 și recipisă poștală din 23.08.2012 (f.45-46).
Debitoarea a depus note de ședință prin care a arătat că se înscrie în fals împotriva facturii fiscale . nr. 06/04.02. 2012, emisă de creditoare, întrucât semnătura aplicată pe aceasta este falsă, iar amprenta ștampilei aplicate nu aparține unei ștampile deținute de societatea debitoare, fiind de asemenea falsă. A arătat că, în vederea cercetării falsului, a formulat plângere penală împotriva numitului C. S. S., reprezentantul legal al creditoarei, care a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria F. la data de 16.12.2012.
În drept s-au invocat disp.art.180-184 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.2632/2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei F. (atașat), a fost admisă cererea formulată de creditoarea . împotriva debitoarei . a fost somată să plătească creditoarei suma de_,92 lei reprezentând contravaloare marfă.
În considerentele sentinței, s-a reținut că, în baza raporturilor juridice de natură comercială încheiate de părți, creditoarea a livrat debitoarei produse pentru plata cărora a emis factura fiscală . nr. 06/04.02.2012, în valoare 39.378,92 lei, în cuprinsul facturii specificându-se că termenul de plată este de 45 zile de la data facturării. S-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG nr.5/2001 privind procedura somației de plată, act normativ invocat de creditoare, întrucât creanța rezultă din convenția părților materializată în factura fiscală de care s-a făcut vorbire, însușită de către debitoare prin semnare și aplicarea ștampilei, fiind o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Înscrisul care a stat la baza emiterii somației de plată este deci factura . nr. 06 din data de 04.02.2012, în valoare 39.378,92 lei, emisă de creditoare, înscris despre care debitoarea a susținut că este fals, întrucât nu se regăsește în evidențele sale contabile și nu a achiziționat niciodată de la creditoare produsele menționate în cuprinsul său, acest gen de produse fiind cumpărate de o altă societate, ., și achitate în modalitatea descrisă în cererea în anulare formulată.
Astfel, debitoarea a formulat plângere penală împotriva reprezentantului legal al creditoarei, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals și înșelăciune, plângere înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria F. la data de 18.12.2012, sub nr.2260/P/2012, în cuprinsul căreia a invocat aceeași stare de fapt expusă prin cererea în anulare ce face obiectul cauzei de față. De asemenea, referitor la același înscris, prin notele de ședință depuse, creditoarea a formulat cerere de înscriere în fals în conformitate cu art. 180-184 Cod procedură civilă.
Instanța reține că procedura somației de plată prevăzută de O.G.nr.5/2001 este o procedură specială, rapidă și sumară, aplicabilă „creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații” (art.1 alin.1).
Pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este necesar să existe un înscris însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, care să ateste obligația de plată a unei sume de bani, respectiv o creanță certă, lichidă și exigibilă, ca echivalent al serviciilor, lucrărilor sau altor prestații executate de creditor. În cadrul acestei proceduri nu este admisibilă decât proba cu înscrisuri, completată prin explicațiile și lămuririle date de părți, iar administrarea altor probe nu se poate face decât într-o procedură de drept comun.
În speță, înscrisul constatator în baza căruia a fost emisă ordonanță îl reprezintă factura fiscală menționată mai sus, despre care s-a reținut că este acceptată la plată de debitoare prin semnătură și ștampilă, având astfel puterea probatorie conferită de art.46 din Codul comercial. Instanța reține că verificarea falsului în conformitate cu art.180 și urm. din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se afirmă că semnătura și ștampila sunt false, nu este posibilă în cazul procedurii speciale a somației de plată, dat fiind caracterul urgent al acestei proceduri, administrarea unor probe de către instanța civilă (expertiză grafică) sau suspendarea procesului până la definitivarea cercetărilor ce se efectuează de către organele de cercetare penală, urmare a plângerii penale formulată de debitoare, nefiind posibilă.
De asemenea, din înscrisurile depuse de debitoare rezultă raporturile comerciale existente între creditoare și ., emiterea celor două facturi fiscale nr.32 și 33 din 13.01.2011 (pentru aceeași sumă de bani care a fost solicitată pe calea somației de plată, dar în baza facturii contestate, în care cumpărătoare apare .), restituirea celor două facturi către creditoare, emiterea altor două facturi pentru aceleași produse și în aceleași cantități, dar cu preț diferit (facturile nr.50 și 51 din 03.11.2011), plata parțială a contravalorii acestor două facturi (fișă furnizor, extrase de cont, ordin de plată, f.8 -12), emiterea facturilor nr.03 și 05 din 04.02.2012, din care rezultă facturarea debitului parțial neachitat de . pentru societatea care are calitatea de debitoare în acest litigiu și care a achitat acest debit de 21.971,56 lei prin emiterea unor bilete la ordin (sumă neachitată din facturile nr.50 și 51 din 03.11.2011 și refacturată societății debitoare conform facturii nr.05 din 04.02.2012).
În consecință, având în vedere că debitoarea contestă creanța și că factura fiscală din care aceasta izvorăște face obiectul unor cercetări penale, urmare a plângerii penale formulată de debitoare împotriva reprezentantului creditoarei pentru infracțiuni de fals, instanța apreciază că litigiul trebuie dedus judecății pe calea dreptului comun, în care să se poată administra și alte probe (expertiză grafologică, martori, interogatorii) care să demonstreze temeinicia sau netemeinicia pretențiilor creditoarei.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să admită cererea în anulare formulată de debitoarea . în contradictoriu cu creditoarea . împotriva somației de plată emisă prin sentința civilă nr.2632 din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, și să anuleze această somație prin care debitoarea a fost somată la plata sumei de 39.378,92 lei reprezentând contravaloare marfă.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că acestea nu au fost solicitate decât prin concluziile scrise, neexistând o cerere de acordare a acestor cheltuieli înainte de închiderea dezbaterilor în cauză
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în anulare formulată de petenta debitoare . sediul în localitatea Ucea de Jos, nr.1A, jud. B., prin reprezentant legal, cu sediul procesual ales la Societatea de avocați G.&GODAN, cu sediul în F., ..4, jud. B., în contradictoriu cu intimata creditoare ., cu sediul în localitatea Miercurea Sibiului, ., jud. Sibiu, împotriva somației de plată emisă prin sentința civilă nr.2632 din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria F., și în consecință:
Anulează somația de plată emisă prin sentința civilă nr.2632 din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr._, prin care debitoarea a fost somată la plata sumei de 39.378,92 lei reprezentând contravaloare marfă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 martie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
D. L. P. M.-A.
Red. L.D.
15.04.2013
Tehnored. P.M.A.
17.04.2013 - 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2696/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 1505/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
