Contestaţie la executare. Sentința nr. 2268/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2268/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 820/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2268/2013
Ședința publică din 23 mai 2013
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: M.-A. P.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de contestatoarea R. C. – A., domiciliată în F., ..5B, ., la Cabinet de avocat S. B. D., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., cu sediul în mun. F., ., jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatoare avocat C. A., lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
s-a făcut referatul cauzei, după care se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., note de ședință prin care se aduce la cunoștință faptul că decizia de impunere a fost comunicată contestatoarei prin anunțul colectiv nr._/23.07.2012, pe care l-a atașat, precum și anexa la anunțul colectiv.
Reprezentanta contestatoarei depune la dosar un set de înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, în sensul de a se dispune anularea somației și titlului executoriu emise de intimată, cu cheltuieli de judecată. Arată că decizia de impunere nu a fost comunicată contestatoarei conform legii, nu a fost primită prin poștă, iar intimata nu a făcut dovada publicării acesteia, nefiind îndeplinită astfel procedura comunicării. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarea R. C. A. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr._ și a somației nr.8/_ /_, acte de executare emise de intimata Administrația Finanțelor Publice F..
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că somația și titlul executoriu sunt nelegale și nefondate, întrucât potrivit art.296ind.27 alin.2 Cod fiscal, persoanele care realizează într-un an fiscal venituri din salarii sau asimilate salariilor sunt exceptate de la plata contribuției la asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din dividende. A arătat că este angajata Societății de Inginerie și Reprezentare TRAGER INTERNAȚIONAL SRL București și că suma datorată și menționată în somație și titlul executoriu este procentul din dividendele primite în cursul anului 2010, fără ca până la această dată să fi primit vreo comunicare de la Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B..
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea formelor de executare.
A arătat că decizia de impunere nr._/05.06.2012 a fost comunicată de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. și confirmată, așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosar. Astfel, organul fiscal a respectat întrutotul dispozițiile legale privind comunicarea actelor fiscale.
Față de obiectul contestației prevăzută de art.172 alin.1 din OG nr.92/2003, prevederi cu caracter special în materie fiscală, care se aplică în cauză, a arătat că formele de executare respectă cu strictețe elementele prevăzute la art. 141 si 145 din Codul de procedură fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, fiind emise cu respectarea dispozițiilor legale.
A arătat că, pe calea contestației la executare, instanța este ținuta sa se pronunțe doar cu privire la legalitatea si temeinicia actului de executare contestat, fără a avea competențe în a analiza susțineri referitoare la faptul că nu s-ar datora sumele înscrise în titlul executoriu sau să se pronunțe cu privire la legalitatea si temeinicia actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu si somației de plată contestate. În cauză, contestatoarea nu contestă legalitatea întocmirii actelor de executare silită, ci invocă motive care pun în discuție fondul drepturilor sale și a căror invocare este inadmisibila în cadrul contestației la executare.
În ceea ce privește modul de declanșare a executării silite, a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, procedura executării silite fiind demarată împotriva contestatoarei având in vedere obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului. Instanța de judecată nu este investită să se pronunțe în prezenta cauză asupra existenței sau inexistenței creanțelor fiscale pentru care s-a început executarea silită, fiind ținută să se pronunțe numai asupra legalității întocmirii formelor de executare contestate, iar criticile contestatorului nu vizează aspecte care ar duce la concluzia că actele de executare au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, ci vizează aspecte legate de modalitatea de calcul a sumei datorate. Obligațiile de plată neachitate, pentru care s-a început executarea silită, au fost anterior stabilite prin titlurile de creanță enumerate în cuprinsul titlului executoriu, pentru fiecare în parte fiind evidențiată natura actului, numărul sub care a fost emis si data emiterii. Așa cum a fost formulată contestația rezultă că, pe de o parte, se contestă formele de executare, iar pe de alta parte, contestatorul înțelege să formuleze critici chiar împotriva titlului executoriu în baza căruia a fost pornită executarea, ceea ce este inadmisibil. Legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea si valabilitatea creanței contestate prin respectivul titlu executoriu. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate sa utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Contestația la executare vizează doar împrejurări survenite după începerea executării silite și care sunt legate de modul de ducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse ., fără a putea fi invocate acte sau împrejurări de natură a diminua sau stinge datoria, dacă acestea existau la data soluționării cauzei.
Pentru a se putea introduce contestația la titlu, pe calea contestației la executare, trebuie ca acest titlu să nu fie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege, care să prevadă posibilitatea ca o instanță competentă să se pronunțe asupra acestuia.
A solicitat să se aibă în vedere și Decizia nr. 454/2003 a Curții Constituționale, potrivit căreia contestația la executare este destinată sa înlăture neregularitățile comise cu prilejul executării silite sau să explice titlul executoriu ce urmează a fi valorificat, în cadrul soluționării acesteia instanța neputând examina împrejurări ce vizează fondul și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre care emană de la organe ce au activitate jurisdicțională.
În drept: art.115, art.137 și urm. Cod procedură civilă, art. 141, 145 și art. 172-174 Cod procedura fiscala.
Prin cererea depusă la data de 15.03.2013, contestatoarea și-a precizat contestația, în sensul că solicită anularea somației și titlului executoriu întrucât, în primul rând, nu i-a fost comunicată decizia de impunere nr._/05.06.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., fiind încălcate prevederile art.44 alin.2 Cod procedură fiscală. A arătat că susținerile din întâmpinare privind confirmarea primirii deciziei de impunere sunt neîntemeiate, așa cum se poate observa din înscrisul atașat de intimată. În al doilea rând, decizia de impunere care stă la baza emiterii actelor de executare este nelegală, fiind dată cu încălcarea art.257 din Legea nr.95/2006, care prevede că veniturile din dividende se supun impozitului pe venit doar în cazul în care persoana asigurată nu realizează venituri din salarii.
A arătat că, fiind formulată împotriva unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, poate formula apărări de fond și împotriva titlului executoriu, în conformitate cu art.399 alin.3 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
Prin somația nr.8/_ /_ (_ – conform somației anexată întâmpinării – f.86) și titlul executoriu nr._, emise de intimată la data de 20.12.2012, în dosarul de executare nr._/20.12.2012, s-a început executarea silită a contestatoarei R. C. A. pentru suma de 2531 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane care realizează venituri din activități independente și majorări de întârziere. Aceste acte de executare au fost emise în baza Deciziei de impunere nr._ din 05.06.2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., prin care s-a stabilit obligația contestatoarei de a plăti suma de 1879 lei contribuție de asigurări de sănătate asupra unor venituri realizate în perioada 26.01._12, suma de 370 lei majorări/dobânzi și suma de 282 lei penalizări.
Așa cum rezultă din înscrisurile anexate întâmpinării, comunicarea deciziei de impunere s-a făcut inițial prin poștă, în conformitate cu prevederile art.44 alin.2 din Codul de procedură fiscală, scrisoarea recomandată fiind restituită cu mențiunea că adresa la care s-a făcut comunicarea este incorectă. Astfel, din actul de identitate al contestatoarei, de pe care s-a depus copie la dosar, rezultă că domiciliul acesteia este în F., . (f.4), în timp ce decizia de impunere s-a comunicat la adresa din F., .).
Ulterior, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. a comunicat decizia de impunere prin publicitate, în conformitate cu art.44 alin.3 din OG nr.92/2003 prin publicarea anunțului colectiv nr._/23.07.2012 (f.112-115).
Art.44 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere, prevede obligativitatea comunicării actului administrativ fiscal în primul rând prin remiterea acestuia contribuabilului sau împuternicitului acestuia, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire (art.44 alin.2). Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru (alin.2 ind.1) sau prin publicitate, în cazul în care comunicarea potrivit aliniatelor precedente nu a fost posibilă (alin.2 ind.2).
Art. 44 alin.4 prevede că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art.86 alin.3 Cod procedură civilă, în caz de comunicare a actelor de procedură prin poștă, aceasta se face cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Potrivit dispozițiilor art.45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce nici un efect juridic..
De asemenea, HG nr.1050/2004 privind Normele de aplicare a Codului de procedură fiscală, invocate de contestatoare, prevede la pct.44.1 că „organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii”.
Instanța reține că, în speță, intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de impunere în condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, întrucât comunicarea la o adresă greșită și restituirea din acest motiv a scrisorii recomandate este imputabilă acesteia. Față de motivul restituirii, decizia de impunere trebuia comunicată din nou prin poștă la adresa corectă, doar în ipoteza în care comunicarea în această modalitate sau în celelalte modalități prevăzute de lege nu a fost posibilă din motive care să excludă culpa organului emitent, putându-se recurge la comunicarea prin publicitate.
Față de dispozițiile art.45 din cod care stabilesc că momentul de la care actul administrativ fiscal produce efecte este cel al comunicării sau unul ulterior menționat în cuprinsul acestuia și întrucât, în absența comunicării, acest act nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, instanța apreciază că sancțiunea care se impune este aceea a anulării actelor de executare emise în baza deciziei de impunere.
Referitor la criticile formulate împotriva deciziei de impunere (contestația fiind și una la titlu), instanța reține că prezenta contestație la executare este supusă prevederilor art. 172 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, potrivit cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor ordonanței de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege (alin.3).
Decizia de impunere în baza căreia a fost declanșată executarea silită împotriva contestatoarei reprezintă un act administrativ fiscal, respectiv un titlu de creanță fiscală care nu poate fi contestat pe calea contestației la executare, acesta putând fi atacat numai pe calea contenciosului administrativ-fiscal, conform procedurii instituite prin art.205 și urm. din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatoarei nu pot face obiectul unei contestații la executare, întrucât decizia de impunere poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ, iar împotriva obligațiilor fiscale aceasta se poate îndrepta cu o contestație ce face obiectul unei proceduri speciale, nefiind incidente prevederile art.172 alin.3 din Codul de procedură fiscală.
Față de aceste considerente, va fi admisă contestația la executare formulată de contestatoare și se va dispune anularea somației nr.8/_ /_ (_) și titlului executoriu nr._, emise de intimată la data de 20.12.2012, în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
În baza art.274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată să plătească contestatoarei suma de 194,30 lei cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R ĂȘ T E
Admite contestația la executare formulată și precizată de contestatoarea R. C. – A., domiciliată în F., ..5B, ., la Cabinet de avocat S. B. D., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului F., cu sediul în mun. F., ., jud. B., și în consecință:
Dispune anularea somației nr.8/_ /_ (_) și titlului executoriu nr._, emise de intimată la data de 20.12.2012, în dosarul de executare nr._/20.12.2012.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 194,30 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 mai 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
L. D. M.-A. P.
Red. L.D. -21.06.2013
Tehnored. P.M.A.
21.06.2013 - 4 ex.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1311/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
