Pretenţii. Sentința nr. 306/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 1219/226/2007
ROMANIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 306/2013
Ședința publică din 22 ianuarie 2013
JUDECĂTOR: M.-M. T.
GREFIER: M.-G. J.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., împotriva pârâtului C. „Pietricea-Pietrele P.-Gropile”, cu sediul în localitatea Berivoi, nr. 259, jud. B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 15 ianuarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, care se află consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 15.06.2007, sub nr. de mai sus, reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. „Pietricea-Pietrele P.-Gropile”, obligarea acestuia la plata contravalorii imobilului-cabană de vânătoare „Valea lui R.”, situată pe raza comunei R., tarlaua 92, .-cadastru general, înscrisă în CF nr.108 Berivoii M., nr.top.5324/a/2 și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata contravalorii acestuia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr.40/31.01.2006, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor B. a dispus trecerea construcției din litigiu în patrimoniul pârâtului, pe baza dispozițiilor art.31 alin.3 din Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005.
În baza acestei hotărâri, pârâtul a solicitat în instanță predarea imobilului, iar prin sentința civilă nr._/2006 și decizia civilă nr.220/R/2007 cererea acestuia a fost admisă.
A mai arătat că, întrucât imobilul a fost construit din fondurile sale proprii și se afla în proprietatea sa privată, prin trecerea construcțiilor în patrimoniul pârâtului, acesta s-a îmbogățit fără just temei, sporindu-i-se patrimoniul în detrimentul său.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe principiul îmbogățirii fără just temei, izvorât prin prevederile art. 484, 493, 494, 997 și_ Cod civil.
În cauză pârâtul a depus întâmpinare (f.21-22 ale dos), prin care a solicitat, în principal, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și, în subsidiar, admiterea doar în parte, arătând că, potrivit art.31 din Legea nr.1/2000, modificată prin Legea nr.247/2005, legiuitorul a dispus trecerea în proprietatea persoanelor fizice sau juridice a tuturor construcțiilor existente pe terenurile forestiere supuse retrocedării, fără nicio obligație de plată, în niciunul din aliniatele acestui articol neprevăzându-se vreo obligație de despăgubire.
Referitor la dreptul de retenție, a arătat că respectiva cabană se află în folosința sa, în urma punerii în executare a sentinței judecătorești.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Așa cum reiese din fișa mijlocului fix, aflată în copie la fila 37 a dos., imobilul din litigiu, constând în cabană de vânătoare „Valea lui R.”, situată pe raza comunei R., în tarlaua 92, .-cadastru general, înscrisă în CF nr.108 Berivoii M., nr.top.5324/a/2, apare ca fiind proprietatea reclamantei și având o valoare de 440.785 lei.
Conform susținerilor făcute în cauză de părți, cabana de mai sus a trecut în proprietatea pârâtului prin hotărâre judecătorească, pe baza disp. art. 31 din Legea nr.1/2000, iar referitor la folosința acesteia, se reține că la interogator (fil.82 a dos.) reclamanta a recunoscut predarea cabanei către composesoratul pârât, situație ce reiese și din procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr.259/22.06.2007.
Din raportul de expertiză tehnică nr._/2012, întocmit de expert B. G. V. (fil.195-223 ale dos.), rezultă că valoarea cabanei în litigiu este de 539.000 lei sau 121.000 EURO.
Referitor la cele arătate de pârât prin întâmpinare, în sensul că legiuitorul a dispus trecerea în proprietatea persoanelor fizice sau juridice a tuturor construcțiilor existente pe terenurile forestiere supuse retrocedării fără vreo obligație de despăgubire, instanța constată că prin Decizia nr.602/2008 a Curții Constituționale, pronunțată în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 31 alin. 3, 4, 7, 8 și 9 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, Curtea a reținut că aceste texte reglementează un transfer gratuit de proprietate către persoanele fizice sau juridice private, ceea ce contravine dispozițiilor art.44 alin.3 din Constituția României cu privire la expropriere, astfel că a fost admisă excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale, care au fost declarate neconstituționale.
În privința temeiului juridic al acțiunii reclamantei, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, instanța reține că această instituție apare definită în doctrină ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic, din acest fapt juridic născându-se obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul, valoarea care a influențat mărirea, respectiv diminuarea patrimoniilor.
În cauză, este de necontestat faptul că prin trecerea cabanei din patrimoniul reclamantei în cel al pârâtului, patrimoniul reclamantei s-a micșorat iar patrimoniul pârâtului s-a mărit, cu o valoare egală cu cea a construcției, situație care nu poate fi pusă pe seama răspunderii contractuale sau delictuale, astfel că se cuvine ca reclamanta să fie despăgubiră de către pârât cu valoarea cabanei aflată în prezent în proprietatea și folosința sa.
Referitor la cererea privind instituirea dreptului de retenție, instanța reține că în virtutea acestui drept cel care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, să refuze deci restituirea, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbogățirea acelui bun.
În cauză, așa cum reclamanta a recunoscut la interogator, cabana se află în folosința și posesia pârâtului, căruia i-a fost predată în urma executării silite, astfel că instanța nu mai poate institui un drept de retenție în favoarea reclamantei, pe baza căruia să fie îndreptățită să refuze predarea până la plata despăgubirilor, motiv pentru care această cerere a reclamantei nu este admisibilă.
În privința cheltuielilor de judecată făcute în proces, instanța constată că reclamanta a suportat o taxă judiciară de timbru pentru cererea de despăgubiri în sumă de 8.576,52 lei, timbru judiciar în valoare de 5 lei și onorariu de expert în sumă de 1.900 lei, în total suma de 10.481,52 lei, pe care, față de faptul că respectiva cerere i s-a admis, urmează ca pârâtul să i le suporte.
Așa fiind, urmează ca instanța să admită în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică B., împotriva pârâtului C. „Pietricea-Pietrele P.-Gropile”, și în consecință va obliga pe pârât să plătească reclamantei suma de 539.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Mai urmează să respingă cererea reclamantului privind instituirea dreptului de retenție
În baza art.274 Cod pr.civilă, urmează să oblige pe pârât să plătească reclamantei suma de 10.481,52 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. Națională a Pădurilor – Romsilva, prin Direcția Silvică B., cu sediul în mun. B., ., jud. B., împotriva pârâtului C. „Pietricea-Pietrele P.-Gropile”, cu sediul în localitatea Berivoi, nr. 259, jud. B., și în consecință:
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 539.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Respinge cererea reclamantului privind instituirea dreptului de retenție.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 10.481,52 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
M.-M. T. M.-G. J.
Red.MMT
28.01.2013
Tehnored.MGJ- 4 ex
28.01.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 120/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1011/2013. Judecătoria... → |
|---|
