Plângere contravenţională. Sentința nr. 726/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 726/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 369/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 726
Ședința publică din data de 28 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul P. M. G., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că petentul a depus la dosar o cerere amânare a judecății.
Instanța constată că petentul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată arătând că se află în imposibilitate de a se prezenta la acest termen din cauza condițiilor climaterice.
În baza art. 156 Cod procedură civilă, instanța respinge cererea de amânare a judecății, având în vedere că motivul prezentat nu este unul temeinic în accepțiunea textului de lege indicat.
Instanța constată că petentul a solicitat de asemenea administrarea probei cu următoarele înscrisuri: planșa foto radar care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat; atestatul aparatului radar; buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, înscrisul din care să rezulte că aparatul radar și-a făcut autoverificarea la pornire; atestatul agentului constatator ca operator radar și ordinul de serviciu în baza căruia agentul constatator își exercita activitatea la momentul emiterii procesului verbal.
În baza art. 167 Cod procedură civilă, instanța va respinge proba cu înscrisurile solicitate având în vedere că planșa foto radar, buletinul de verificare metrologică și atestatul aparatului radar nr. 5172 din 12.03.2012 se află deja la dosarul cauzei.
De asemenea, tot în baza art. 167 Cod procedură civilă, instanța va respinge proba din care să rezulte că aparatul radar și-a făcut autoverificarea apreciind că aceasta nu este utilă soluționării cauzei și având în vedere că există deja buletinul de verificare metrologică a cinemometrului, iar ordinul de serviciu în baza căruia agentul constatator își desfășura activitatea la momentul emiterii procesului verbal reprezintă informații secrete ce nu pot fi puse la dispoziția instanței și nu prezintă relevanță în cauză.
Având în vedere că petentul a solicitat audierea unui martor, însă fără a indica numele și domiciliul acestuia precum și teza probatorie, instanța, în baza art. 167 Cod procedură civilă, va respinge această probă ca inadmisibilă.
În baza art. 150 Cod procedură civilă, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 04.02.2013, sub nr. de dosar_, petentul P. M. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 12.01.2013 emis de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni.
Plângerea nu a fost motivată în fapt și în drept.
În dovedire, petentul a depus exemplarul 2 al procesul verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.
Intimatul a arătat că la data de 12.01.2013, petentul a fost depistat conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe DN 2E, în localitatea Vadu Moldovei, cu viteza de 124 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 60 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul de control rutier, tip radar Python, montat autospeciala cu nr. de înmatriculare_, din mișcare.
Petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționat potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
De asemenea, intimatul a mai arătat că agentul constatator a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta comisă, ținând cont de mijloacele de individualizare a pedepsei.
În temeiul art. 242 alin. 2 Cod de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La întâmpinare s-au atașat următoarele înscrisuri, în copie: procesul verbal de contravenție, buletin de verificare metrologică, atestatul operatorului radar și planșe fotografice ale abaterii comise de petent.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 12.01.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în sumă de 630 lei și cu suspendarea permisului de conducere pentru 90 de zile Agentul constatator a reținut că la data de 12.01.2013, ora 12.34 petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Vadu Moldovei cu viteza de 124 km/h pe sector de drum cu limita de viteza de 60 KM/h. Abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar (f. 21). S-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev. de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.3 lit. e din O.U.G. nr.195/2002 .
Conform art. 102 alin (3) lit. e constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Analizând actul de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța constată ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale imperative referitoare la formă si conținut, prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că procesul verbal este temeinic. Instanța constată că existența faptei așa cum este reținută în procesul verbal de contravenție, astfel din înregistrarea video depusă de intimată la dosar, rezultă clar că la data de la data de 12.01.2013, petentul a condus autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Vadu Moldovei cu viteza de 124 km/h pe sector de drum cu limita de viteza de 60 KM/h.
Instanța, în ce privește sarcina probei în prezenta cauză, reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Instanța reține conform jurisprudenței instanței de control european, în materie penală, problema administrării probelor trebuie analizată conform principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia revine în sarcina autorităților statului să dovedească existența faptei imputate contravenientului. De asemenea instanța are în vedere și Decizia I. P. c. României în care Curtea EDO a statuat că trebuie să existe un echilibrul între prezumția de nevinovăție specifică noțiunii autonome de „acuzație penală” și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru ca petentul să își expună cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
Cu toate acestea, în speță, petentul deși a avut posibilitatea nu a propus nici o probă în dovedirea susținerilor sale.
Așadar, analizând echitabilitatea procedurii în întregul ei, instanța constată că procedura contravențională i-a oferit petentului posibilitatea de a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedural.
Având în vedere că petentul deși a avut posibilitatea pe tot parcursul sa dovedească o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel încât instanța reține că procesul verbal este temeinic.
Prin probele administrate în cauză, intimatul a făcut dovada faptului că în constatarea contravenției comise de către petent au fost respectate toate dispozițiile legale incidente în cauză. În acest sens, instanța a stabilit că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ce aparține I.P.J. Suceava,, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar, iar operatorul radar a fost atestat, iar cinemometrul este atestat să efectueze măsurători atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
În ce privește săvârșirea celei de a doua contravenții, respectiv cea de a nu avea asupra sa permisul de conducere, instanța constată că petentul nu a negat săvârșirea acesteia, iar față de prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție instanța va reține și existența celei de a doua contravenții.
Cu privire la sancțiunea principalăaplicată, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea acestei sancțiuni, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientului.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că prima fapta săvârșită de petent este sancționată de art. 102 alin.3 OUG nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni(de la 9 la 20 puncte-amendă iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile
Având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat amenda în limita legală prevăzută de lege, iar sancțiunea complementară este strict determinată de lege, instanța constată legalitatea sancțiunilor aplicate petentului și urmează să mențină această sancțiune.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. M. G., domiciliat în municipiul G., ., bc. B4, ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 12.01.2013, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex./ 10.04.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1581/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Cereri. Sentința nr. 1548/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
