Plângere contravenţională. Sentința nr. 728/2013. Judecătoria FĂLTICENI
Comentarii |
|
Sentința nr. 728/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 428/227/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 728
Ședința publică din 28.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul I. I. G., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art. 1591 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței, iar în baza art. 118 din OUG nr. 195/2002 se declară competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Având în vedere că întâmpinarea se află la dosar din 13 martie, instanța apreciază că nu se impune acordarea unui termen de judecată pentru comunicarea și studierea acesteia.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile și înregistrarea video depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 11.02.2013 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul I. I. G. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.01.2013 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni, solicitând anularea acestuia.
În motivarea cererii, petentul a invocat unele vicii de formă ale procesului verbal contestat și anume că acesta conține mențiunea că ar fi fost încheiat în localitatea F. M. 104 nr. 15, localitate care nu există în aria de competență a IPJ Suceava, iar la rubrica „alte mențiuni”, agentul constatator nu a consemnat în mod distinct obiecțiunile. Petentul a mai arătat că numele și prenumele precum și CNP – ul său nu corespund cu cele corecte, iar în procesul verbal nu există mențiunea că persoana contravenientă refuză să semneze și nici martor care să ateste acest fapt.
De asemenea, petentul a contestat viteza cu care a fost înregistrat că se deplasa în localitate, arătând că aparatul radar folosit acceptă existența unei marje de eroare de 5%, condiții în care viteza reală nu ar fi depășit 98 km/h. Petentul a mai arătat că metodologia specifică interzice filmarea cu aparatura radar în staționare, atunci când autoturismul pe care este montat aparatul nu este amplasat în afara părții carosabile.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal contestat.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicate, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a mai arătat că petentul a fost depistat conducând cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză maxim admisă este de 90 km/h.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
A fost depusă la dosar de către intimat copia buletinului de verificare metrologică a cinemometrului, copie după atestatul operatorului radar, copie a procesului verbal contestat și suportul optic tip CD nr. 348/14 din 07.03.2013 cu înregistrarea video a abaterii constatate.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de_, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (23.01.2013), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.01.2013 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment și 2 puncte de penalizare. Agentul constatator a reținut că la data de 23.01.2013, petentul a fost depistat conducând autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe DN2-km 1+800m cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 90 km/h, fiind îregistrat cu cinemometrul, montat pe Dacia L. MCV nr. MAI_ ce aparține I.P.J. Suceava, aparat radar care a fost verificat metrologic, conform copiei după verificarea metrologică a aparatului radar nr._/ 04.04.2012 (f. 13).
În sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționate potrivit art. 99 alin. 2 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.108 alin. 1 lit. a, pct 4 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede: Constituie contravenție și se sancționează cu 2 puncte penalizare:. depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea textului legal precitat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană fizică, următoarele:
Instanța constată că petentul invocă o . vicii de formă, astfel arată că localitatea Fantana M. nu există în aria de competența a IPJ Suceava, motiv ce va fi respins ca lipsit de suport juridic.
De asemenea arată că ar fi trecut greșit numele contravenientului, aspect ce nu poate fi reținut, în procesul verbal fiind trecut corect numele contravenientului.
Nici susținerea că lipsa semnăturii unui martor ar atrage nulitate nu este întemeiată. Semnificația de baza a semnăturii martorului este aceea de atestare a redactării regulate a procesului verbal de contraveție. Cu alte cuvinte, ceea ce atesta martorul este ca PV a fost redactat in prezenta sa si ca cel sancționat, contravenientul, nu a fost de fata ori nu a vrut sau nu a putut sa semneze PV. Semnătura martorului nu este prevăzuta sub sancțiunea nulității. Fiind vorba despre o sancțiune virtuala, instanța reține că, în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Numai daca se probeaza ca dreptul la aparare al contravenientului a fost lezat instanta poate anula PV, ori în cauză nu a fost dovedită vătămarea, or in cauză petentul nu a facut dovada unei vatamari.
Petentul invocă lipsa semnăturii de pe procesul verbal de contravenție, ori instanța analizând cuprinsul procesului verbal de contravenție, constată ca la rubrica contravenient se regăsește semnătura acestuia, motiv pentru care va respinge și celelete obiecțiuni ale petentului, respectiv că nu se regăsește mențiunea refuză să semneze, și că procesul verbal nu a fost semnat de un martor. De asemenea va respinge și motivul de nulitate invocat de petent în legătură cu împrejurarea că petentul nu a semnat distinct la rubrica nu am obiecțiuni, legea neimpunând o asemenea formalitate.
De asemenea instanța reține că petentul a solicitat ca instanța să aibă în vedere eroarea maximă admisă pentru cinemometre .
Analizând Ordinul nr. 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML nr. 021 – 05, instanța constată că, în temeiul art. 1 pct. 1.1 din Norma de metrologie legală NML nr. 021 – 05-"Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", norma de metrologie legală stabilește cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere. Art. 1 pct. 1.2 din Norma de metrologie legală NML nr. 021 – 05 precizează că îndeplinirea standardelor impuse de această normă este necesară pentru ca aparatele de tip „cinemometru”să fie introduse pe piață, puse în funcțiune sau utilizate în măsurările de interes public. Potrivit prevederilor art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Instanța constată că scopul în care au fost edictate normele metrologice este protecția drepturilor cetățenilor, în sensul că pentru constatarea depășirii limitei de viteză nu pot fi utilizate decât aparate cu privire la care s-a efectuat o verificare metrologică și care prezintă un grad sporit de certitudine în ceea ce privește exactitatea înregistrărilor. Aceste norme nu pot fi deturnate de la scopul lor și folosite ca probe incontestabile în ceea ce privește inexactitatea aparatului radar așa cum solicită petentul.
Legiuitorul a stabilit că viteza de deplasare a autoturismelor se măsoară cu ajutorul cinemometrelor cu privire la care s-a efectuat verificarea metrologică. De asemenea au fost stabilite norme clare în ceea ce privește modul în care se efectuează verificarea metrologică a cinemometrelor respective. Viteza unui autoturism determinată cu un aparat verificat metrologic în condițiile legii este considerată exactă de către legiuitor.
Normele metrologice stabilesc doar condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un aparat folosit la măsurare pentru ca înregistrările aparatului respectiv să fie suficient de exacte în așa fel încât aparatul respectiv să fie avut în vedere ca aparat de măsură.
Iar în ce privește susținerea petentului că filmarea cu aparatul radar atunci când autoturismul pe care este montat aparatul radar nu este amplasată în afara părții carosabile este interzisă, instanța o va respinge ca fiind lipsită de suport juridic.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 23.01.2013, petentul I. I. G. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu avertisment și 2 puncte de penalizare întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 23.01.2013, emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 23.01.2013, a fost depistat conducând autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, pe DN2-km 1+800m cu viteza de 104 km/h pe un sector de drum cu limita de viteză maximă admisă de 90 km/h, fiind înregistrat cu cinemometrul, montat pe Dacia L. MCV nr. MAI_ ce aparține I.P.J. Suceava
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului se sancționează cu 2 puncte penalizare:. depășirea cu 10 - 20 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, însă nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale.
Instanța nu poate primi această susținere a petentului, pentru toate argumentele ce succed.
Instanța constată că au fost depuse de intimat la dosarul cauzei următoarele probe și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Proba înregistrare video din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.14, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu, autoturismul marca Ford, având numărul de înmatriculare_, conducând cu viteza de 114 km/h.
Din analiza probei video instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba video face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.12, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de_ s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip Autovision fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție, . 451, modul de prelucrare-afișare . 451,cameră video ROM 451 cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (23.01.2013), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.13, din dosar)
Cât privește încadrarea juridică, instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu de art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ încheiat la data de 23.01.2013.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege, agentul constatator dând dovadă de indulgență aplicând sancțiunea minimă pentru această contravenție, respectiv avertismentul
Astfel fiind, instanța constată că procesul verbal contestat este legal și temeinic întocmit, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 1 din OUG nr. 2/2001 .
Date fiind considerentele expuse mai sus, văzând și prevederile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează respinge plângerea ca neîntemeiată și a menține procesul verbal de contravenție ca temeinic și legal
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. I. G., cu domiciliul ales în mun. Bacău, ./B/6, Jud. Bacău, împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 23.01.2013 în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SUCEAVA, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.03.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex./10.04.2013
← Anulare act. Sentința nr. 880/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Cereri. Sentința nr. 892/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
---|