Plângere contravenţională. Sentința nr. 264/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3793/227/2012
Dosar_ plângere contravențională
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 264
Ședința publică din 31.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: Ș. M.
Pe rol, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul A. C. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu disp. art. 1591Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței, iar în baza art. 118 din OUG 195/2002, instanța se declară competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată, iar în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fălticeni la data de 29.11.2012 sub nr. de dosar_ petentul A. C. S. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._, emis la data de 28.11.2012 de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava – Secția de Poliție Rurală Vadu Moldovei.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii contravențională a amenzii cu cea a avertismentului.
În fapt, petentul a arătat că, la acea dată, circula cu un autoturism dinspre loc. Râșca spre municipiul Fălticeni, încălcând limita de viteză admisă deoarece se grăbea să ajungă la domiciliu pentru a-și transporta la spital.
Petentul a mai arătat că sancțiunea ce i-a fost aplicată, respectiv de 280 lei, este prea împovărătoare pentru situația sa financiară.
În dovedire, petentul a depus copia procesului verbal contestat.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citat intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava - Secția de Poliție Rurală Vadu Moldovei a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicată, considerând să agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
A fost depusă la dosar de către intimat copie după procesul-verbal de constatare a contravenției și o . înscrisuri.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de_, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (28.11.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie și hotăraște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdictional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada savârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozitiile art.1169 C.civ., care statuează că cel care face o propunere în fata instanței este dator să o probeze.
Referitor la sarcina probei, instanța nu împărtășește punctul de vedere formulat petent, având în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaste ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo, așa cum nepertinent susține petentul.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptuluila respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă, contrar susținerilor reclamanților, că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecize ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 28.11.2012, petentul A. C. S. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceavacu amendă în cuantum de 280,00 lei și 3 puncte de penalizare, întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.11.2012emis de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ..
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 28.11.2012 ora 11.58, a condus autoturismul marca FORD având numărul de înmatriculare_, pe DN15C Praxia km 67+600m fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MAI_, conducând cu viteza de 80 km/h.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, care prevede: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.108 alin. 1 lit. a, pct 4 din O.U.G. nr.195/2002,
La rubrica alte mențiuni s-a consemnat recunoaște fapta, iar procesul verbal contestat este semnat de petent la rubrica destinată semnăturii contravenientului.
2.3. Probațiunea administrată în cauză:
Instanța constată că petentul contestă situația de fapt consemnată în procesul verbal de contravenție, arătând că a accelerat deoarece se grăbea întrucât a fost sunat de soția care i-a comunicat că fetița lor este bolnavă pentru a o duce la spital, însă nu a făcut nicio probă în sprijinul afirmației sale.
Instanța nu poate primi această susținere a petentului,aceasta împrejurare exoneratoare nefiind probată în cauză de nici un înscris sau alt mijloc probator, iar fapta este probată pentru toate argumentele ce succed.
Instanța constată că au fost depuse de intimat la dosarul cauzei următoarele probe și, din conținutul lor, reține următoarele:
(1). Proba cu foto din care să reiasă viteza înregistrată (depusă la fila nr.15, din dosar) – prezintă într-o formă clară, care nu lasă loc niciunui dubiu, autoturismul marca FORD având numărul de înmatriculare_, conducând cu viteza de 80 km/h.
Viteza cu care rula autoturismul este înscrisă în colțul din stânga jos al înregistrării și este clar vizibilă. Data și ora la care s-a executat înregistrarea video sunt: 11.58
Din analiza probei foto instanța constată că toate mențiunile pe care aceasta le cuprinde sunt în perfectă concordanță cu mențiunile înscrise în procesul verbal de contravenție contestat. Pentru acest considerent, instanța apreciază că proba foto face dovada situației de fapt descrise în procesul verbal contestat.
(2). Buletinul de verificare metrologică (depus la fila nr.18, din dosar)
Conform buletinului de verificare metrologică înregistrat sub nr._, la data de_ s-a efectuat verificarea metrologică pentru cinemometru de control rutier, tip Phyton fabricație TSS Anglia, compus din antenă emisie-recepție,, montat pe Dacia L. nr. MAI_, cu rezultatul admis, valabilitatea verificării fiind de un an.
Raportat la mențiunile cuprinse în buletinul de verificare metrologică, instanța constată că, la data constatării faptei (28.11.2012), cinemometrul de control era valabil verificat metrologic.
(3). Dovada că agentul era competent conform legii să efectueze aceste măsurători, având atestat (depusă la fila nr.17, din dosar)
(4) Raportul agentului constatator ( fila 14)
Cât privește încadrarea juridică, instanta constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în dispozițiile art.121 alin.1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că norma de incriminare a fost corect coroborată cu de art. art.102 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art. 108 alin. 1 lit. a, pct. 4 din același act normativ.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petent și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._.
Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Instanța constată că sancțiunea aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei este una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții europene a drepturilor omului (hot. Muller c. Franța, hot. Handyside c. Regatul Unit).
Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei dar și din atitudinea petentului, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii. În aceste condiții, instanța, va admite în parte plângerea și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale stabilită prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ cu sancțiunea avertismentului, urmând să exonereze petentul de plata amenzii contravenționale și să mențină restul dispozițiilor procesului verbal menționat mai sus.
Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul A. C. S. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI Suceava.
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 280 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de . nr._, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 cu sancțiunea „avertismentului”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Atrage atenția petentei asupra prevederilor art. 7 din O.G. 2/2001, referitoare la respectarea dispozițiilor legale.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.01.2013.
Președinte,Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex. / 13.02.2013
| ← Cereri. Sentința nr. 1554/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 678/2013.... → |
|---|
