Pretenţii. Sentința nr. 770/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 770/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 2494/227/2012
Dosar nr._ pretentii
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
Sentinta civilă nr. 770
Sedinta publică din 8 aprilie 2013
Instanta constituită din:
P.: B. V.
Grefier: P. D.
Pe rol judecarea cererii în pretentii formulată de reclamantii B. I. si B. V. în contradictoriu cu pârâtele V. R. SA Bucuresti si V. R. –sucursala Fălticeni.
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea de sedintă din 01.04.2013 care face parte integrantă din prezenta si când la cererea apărătoarei pârâtilor pentru a depune concluzii scrise pronuntarea a fost amânată pentru astăzi 08.04.2013.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei de fată constată:
Prin cererea adresată acestei instante si înregistrată sub nr._ /21.08.2012 reclamantii B. I., B. V. au chemat în judecată pârâtele V. R. SA Bucuresti si V. R. sucursala Fălticeni pentru obligarea excluderii „comisionului de risc” impus prin dispozitiile art.5 litera „a” din conventia de credit nr._/16.09.2008 urmând să fie compensate sumele retinute în baza acestei clauze, de la data încheierii si până la data solutionării cauzei cu dobânda legală aferentă.
În fapt, arată reclamantii că la data de 16.09.2008 au încheiat cu pârâta V. R. SA sucursala Fălticeni conventia de credit nr._, pentru un credit în valoare de 83.000 franci.
Cu toate că R. a transpus în legislatia sa internă directiva 2008/CE privind contractele de credit pentru consumatori prin adoptarea OUG nr. 50/2010 act normativ potrivit căruia pentru creditul acordat creditorul poate percepe numai:- comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz penalităti precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor pârâta, în ciuda acestor prevederi legislative a mentinut „comisionul de risc” în contractele de credit garantate cu ipotecă si după . OUG 50/2010 privind contractele de credit pntru consumatori.
Contractele încheiate de V. R. cu clientii săi prevedeau că împrumutatul datora băncii „un comision de risc” egal cu 0,26 % din soldul creditului care se plăteste lunar pe toată perioada creditului.
Atât la data încheierii conventiei cât si ulterior când în baza dispozitiilor OUG nr. 50/2010 aceasta și-a modificat forma dar nu si conținutul, pârâta încălcând atât o normă de drept internă cât si una comunitară.
Astfel, având în vedere faptul că sumele încasate ca si comision de risc începând cu data de 16.09.2008 au fost retinute abuziv, conventia fiind garantată cu un bun imobil (ipotecă) urmează a fi restituite împreună cu dobânda legală aferentă acestora.
Solicită admiterea actiunii si obligarea pârâtei la excluderea „comisionului de risc” art.5 litera „a” prevăzut si sustinut în mod abuziv în continutul conventiei de credit nr._/23.04.2008 si să fie compensate sumele retinute în baza acestei clauze de la data încheierii, respectiv efectuării primei plăti si până la data solutionării cauzei, cu dobânda legală aferentă si a cheltuielilor de judecată.
În drept, reclamantii și-au întemeiat pretentiile pe disp.art. 112, OUG 50/2010 si Directiva 2008/48/CE.
În dovedire au anexat în copie certificată conventia de credit, planul de rambursare credit, adresă notificare si conciliere, AR confirmare adresă.
Pârâta a formulat întâmpinare (f.35-41) prin care a invocat prin care au solicitat respingerea actiunii promovate de reclamanți.
Pe cale de exceptie s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii având in vedere modificările OUG 50/2010 prin Legea nr. 288/ 2010 pentru toate capetele de cerere, având in vedere că sustinerile reclamantilor sunt motivate si prin raportarea la dispozitiile OUG nr. 50/ 2010.
In legătura cu argumentele reclamantilor intemeiate pe OUG nr. 50/ 2010, aceasta a fost modificata prin Legea nr. 288/2010 pentru aprobarea Ordonantei de urgență a Guvernului nr. 50/ 2010 privind contractele de credit pentru consumatori, lege care a intrat in vigoare la data de 02.01.2011.
În conformitate cu art. 95 din OUG nr. 50/2010 astfel cum a fost aceasta modificata, "Prevederile prezentei ordonanțe de urgenta nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgență, cu exceptia dispozitiilor art. 371, ale art. 66-69 si, în ceea ce priveste contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgentă, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (I) si (2), precum si ale art. 66-71."
Prin urmare, legiuitorul a revenit asupra prevederilor anterioare ale OUG nr. 50/2010 si in special ale art. 95 considerând, că acestea nu se aplică contractelor de credit in curs de derulare, cu exceptiile expres mentionate. De altfel, aceste exceptii servesc tocmai scopului declarat initial al OUG 50/2010, respectiv: (i) incurajarea mobilitatii consumatorilor de a rambursa anticipat sumele contractate fără a plăti penalități excesive și crearea cadrului necesar pentru relansarea acordării de credite în conditții de transparență și liberă concurență.
Apoi a fost invocată exceptia prescriptiei dreptului la actiune, arătând că în raport de motivarea in drept si in fapt a cererii de chemare in judecata, solicită a califica actiunea reclamantilor ca fiind o veritabilă cerere pentru constatarea nulității relative a clauzei contractuale cuprinsă la pct. 5 a din Conditiile Speciale ale conventiei de credit.
Termenul de prescriptie aplicabil actiunii in anularea clauzelor abuzive este cel instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul general de 3 ani. Acest termen incepe sa curgă, potrivit art. 9 din Decretul nr. 167/1958, de la data la care consumatorul a cunoscut cauza anularii. Intrucat cauza anularii invocata de reclamanti decurge din insăși formularea clauzelor a căror nulitate se invoca, momentul la care a cunoscut cauza anularii este chiar momentul incheierii Conventiilor de credit.
Intrucat conventia de credit a fost încheiata la data de 16.09.2008, iar cererea de chemare in judecata a fost înregistrata la data de 21.08.2012, deci după expirarea termenului de 3 ani, apreciază că se impune constatarea de către instanță a faptului ca prezenta actiune este prescrisă.
Prin aceeasi întâmpinare pârâtele au invocat și exceptia prematuritătii acțiunii.
Astfel, raportat la obiectul actiunii introduse de reclamanti, respectiv (anularea din contractul de imprumut a anumitor clauze), litigiul este unul comercial evaluabil in bani. In
consecință, reclamantii aveau obligatia, ca înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, să efectueze procedura concilierii directe, in modalitatea si termenele reglementate de art .720 ind. 1 C. Proc.Civ.
Reclamantii nu au făcut dovada, în respectarea acestei proceduri, că au incercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, cu privire la toate capetele de cerere, respectiv că au convocat pârâta, stabilind în acest scop o dată certă pentru o întâlnire între părti că au comunicat acesteia pretentiile sale, temeiul lor legal și actele doveditoare, și nici nu a anexat
02.
cererii procesul- verbal despre rezultatul concilierii si nici dovada că de la data primirii convocării au trecut 30 zile.
Mai mult decât atat, prin Decizia ICCJ nr. 3971/2006 instanta precizeaza faptul că dovada incercării soluționării litigiului prin conciliere directă este reflectata de dovada convocării părtii adverse, in acest scop, la o dată certă, dovada că s-au comunicat acesteia pretentiile, temeiul lor legal si actele doveditoare. Or, in speta de fata, clientii nu au facut niciun demers in acest sens, existand cel mult o notificare adresata pârâtei, dar fara să stabilească o intâlnire la vreun sediu sau la o dată anume in vederea rezolvării aspectelor puse in discutie.
În aceste condiții, cum procedura prevăzuta de art. 720 C. Proc.Civ. este o procedură prealabilă obligatorie si cum, potrivit. art. 109 alin. 2 C. Proc. Civ., în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instantei competente si poate face după indeplinirea procedurii prealabile, neparcurgerea de către reclamanți a acestei proceduri reprezinta un fine de neprimire a acțiunii, astfel încât solicită respingerea actiunii ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei au arătat că prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clientilor de a solicita rezilierea contractului conform dispozitiilor prevăzute de art. 1020 si 1021 Ccivil cu toate consecintele ce decurg din exercitarea acestei optiuni.
O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual de cele mai multe ori, în mod imperceptibil sau greu perceput prin consumator, or în situatia art. 3 lit. d nu este dată o astfel de situatie, deoarece clauza face parte din chiar miezul obiectului conventiei de credit încheiate.
Pretul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.
Rata dobânzii este elementul cheie despre care banca își informează clientii de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurentei între bănci.
Prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clientilor de a solicita rezilierea contractului.
Contractele încheiate între părti nu au caracter aleatoriu pentru nici una dintre părti, iar asumarea riscului de către bancă a șanselor unui câștig sau pierderi contravine chiar esenței unui astfel de contract de împrumut care este un contract comutativ.Astfel, ambele părti cunosc de la data încheierii Conventiei întinderea obligatiilor sale, chiar dacă obligatia împrumutatului este una cu executare succesivă.
Solicită a se avea în vedere si principiile aplicării imediate si directe si cel al priorității aplicării dreptului comunitar si să se constate că anularea clauzelor indirecte nu poate produce efecte retroactive fată de caracterul succesiv al prestatiilor.
Solicită respingerea cererii formulată de reclamanti ca neîntemeiată.
A fost depusă la dosar de către pârâte prin apărătoarea lor întreaga documentatie întocmită cu privire la creditul contractat de reclamanti, precum si actul aditional la conventia de credit încheiat între părti .
Ulterior, prin precizările la actiune depuse la data de 19.12.2012 reclamantii au indicat obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind reprezentat de valoarea comisionului de risc perceput în baza conventiei de credit nr._/16.09.2008 în cuantum de 0,26 % din soldul creditului, valoarea acestuia fiind de 37.853,49 franci elvețieni potrivit graficului de plată.
Solicită excluderea comisionului de risc începând cu data semnării contractului de credit respectiv 16.09.2008 iar cuantumul sumelor achitate cu titlu de comision de risc să fie scăzute din valoarea creditului procedându-se la reașezarea ratelor lunare într-un cuantum diminuat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Pârâtele au solicitat initial si proba cu interogatoriul reclamantilor însă ulterior s-a renuntat urmând a fi aplicate prevederile art. 225 Cpciv.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin contractul de credit nr._/16.09.2008 încheiat între reclamanții B. I. și B. V. și pârâta . au convenit asupra împrumutului unei sume de 83.000 CHF, iar prin art. 5.1 au convenit asupra plății unui comision de risc de 0.26% aplicabil la soldul creditului plătibil lunar pe toată durat de valabilitate a contractului.
Instanța apreciază că acest comision de risc este vădit abuziv deoarece a fost aplicat, fără sa se arate in funcție de ce criterii a fost stabilit, de ce totuși s-a impus aplicarea lui din moment ce existau garanțiile imobiliare, cum a fost el negociat, de ce comisionul este nerambursabil, nerestituibil la finalul creditului in situația neproducerii riscului sau daca se poate restitui in anumite situații.
În plus, pârâta nu a menționat riscurile acoperite de comisionul perceput reclamantului, modalitatea de acoperire a acestora în cazul producerii evenimentului prejudiciabil și nici calculul și modul de imputare sau cumulare al sumelor percepute cu acest titlu la soldul creditului.
Totuși, prin actul adițional nr. 3/15.03.2012 (filele 47-56) la contractul de credit menționat reclamanții au convenit cu pârâta asupra modificării și completării clauzelor contractuale după cum urmează:
Prin oferta indicativă de la fila 46 dosar s-a menționat faptul că acest comision de risc a fost inclus în marja fixă a dobânzii a începând cu data intrării în vigoare a actului adițional, iar dobânzile și comisioanele restante, inclusiv cel de administrare și de risc vor fi considerate datorie curentă și vor fi achitate prin rambursări lunare în ziua de scadență.
Acordul de voință al părților a fost consfințit prin actul adițional nr. 3/15.03.2012 semnat de către ambele părți, astfel încât reclamanții au renunțat implicit la dreptul de a contesta legalitatea și temeinicia clauzei contestate care a fost modificată și inclusă în marja fixă a dobânzii calculate raportat la indicele Libor.
Pentru aceste motive, cererea de restituire a sumelor de bani percepute cu titlu de comision de risc sau de compensare a acestora cu soldul creditului acordat va fi respinsă ca nefondată deoarece reclamanții debitori au fost de acord cu includerea sa în costurile totale și plata integrală a sumelor datorate.
Excepția prematurității acțiunii formulate de către pârâtă prin întâmpinare va fi respinsă ca nefondată în condițiile în care reclamanții au făcut dovada convocării la conciliere prealabilă prin adresa de la filele 25-26 dosar care îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 720/1 Cod procedură civilă.
De asemenea, prescripția dreptului material la acțiune va fi respinsă ca nefondată raportată la data convocării la conciliere și la natura juridică a pretențiilor materiale deduse judecății care derivă din legislația protecției consumatorului și cuprinde norme juridice de interes public.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității restituirii prestațiilor, instanța apreciază că raportat la motivarea anterioară asupra fondului pretențiilor deduse judecății, aceasta a rămas fără obiect cu atât mai mult cu cât reclamanții au semnat actul adițional conform OUG 50/2010 și au fost de acord cu modificările propuse.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea în pretentii formulată de reclamantii B. I. si B. V. domiciliati în . jud.Suceava în contradictoriu cu pârâtele V. R. SA Bucuresti cu sediul în Bucuresti .. 171 sector 2 si
03.
V. R. –sucursala Fălticeni cu sediul în Fălticeni . parter jud.Suceava.
Respinge ca nefondate excepțiile prematurității, inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune.
Ia act că pârâta . nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.04.2013.
P., Grefier,
Red.BV
Tehn.PD/6ex/
Data:9.05.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 289/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Cereri. Sentința nr. 2025/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
