Anulare act. Sentința nr. 1169/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1169/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 1169/2015
Dosar nr._ - anulare act –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1169
Ședința publică din 25 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. C.
Grefier: V. P.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect anulare act privind pe reclamantul R. G., în contradictoriu cu pârâții: R. D., R. V., P. A. și P. A..
Concluziile dezbaterilor în fond au fost consemnate în încheierea de ședință din 18 mai 2015, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru depunerea de concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 25 mai 2015, ora 14:00.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 25.11.2014 sub nr._, R. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții: R. D., R. V., P. A. și P. A. constatarea nulității absolute si rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare, cu clauză de întreținere nr. 9670/1991, autentificat de fostul notariat de Stat al județului Suceava.
A solicitat ca baza probatoriului administrat în cauză să se constate nulitatea contractului pentru lipsa consimțământului valabiul exprimat al vânzătorului R. C., iar cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere să se dispună rezoluțiunea contractului de vînzare cu clauză de întreținere pentru neîndeplinirea obligațiilor stipulate prin contract, motiv de rezoluțiune, cu cheltuieli de judecată
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 20.12.1991, autorul părtilor a încheiat cu pârâții contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere nr. 9670/1991, prin care s-a transmis dreptul de proprietate al acestuia asupra casei de locuit cu anexe gospodărești și suprafața de 800 mp teren construcții și agricol, situate în vatra satului Brăiești, . Suceava.
La momentul încheierii contractului de întreținere, prin care autorul său a transmis dreptul său de proprietate asupra bunurilor care le avea în proprietate, fiind bolnav și în etate, nu avea discernământul faptelor sale, întrucât la semnarea vânzătorului apare o impresiune digitală, ceia ce nu este adevărat, deoarece el avea 7 clase, avea un scris caligrafic, a fost salariat în domeniul administrației publice, încât sub nici o modalitate nu se poate ca vânzătorul să nu știe să semneze.
Susține că, cu probele care le va face va dovedi că vânzătorul dacă a semnat cu o impresiune nu avea discernământul faptelor sale.
Apreciază valoarea imobilului la data înstrăinării lor prin contract de vânzare - cumpărare cu întreținere la suma de 15.000 lei.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, arată că din momentul înstrăinării și până la deces, pârâții nu au fost niciodată la defunct, nu i-au asigurat întreținerea, nu i-au asigurat medicamentele necesare, nu au efectaut cheltueieli ocazionate de înmormântare, de pomeni, de monumente funebre, deoarece el este acela care a efectaut întreținerea, deoarece în momentul când se afirmă că s-a încheiat actul de vânzare - cumpărare în formă autentică, defunctul era acasă la el în întreținerea acestuia. Tot el a suportat toate cheltuielile ocazionate cu înmormântarea, pomenii și praznice peste timp. Tot el a plătit monumentul funerar, constând din gard împrejmuitor și cruce.
Cu privire la ceilalți doi pârâți, care au calitate de intimați, arată că imediat după moartea și înmormântarea autorului lor, pârâții au înstrăinat toate bunurile lui P. A. și P. Anexandra. Susține că i-a chemat în judecată pentru ca hotărârea să le fie opozabilă.
In temeiul art. 940, 1020 din vechiul Cod civil, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri si expertiza grafologică.
A depus la dosar înscrisuri (f.10-15).
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtilor pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantului, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.
Pârâții: R. D., R. V., P. A. si patru A. au formulat si depus la dosar întâmpinare (f.30-35) solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Au invocat exceptia prescripției dreptului material la acțiune.
In motivare a arătat că, în primul rand din acțiunea inițiata de către reclamant, nu rezulta pentru primul capăt de cerere temeiul de drept pe care își bazează solicitatarea, se indică doar art. 940 din vechiul Cod care nu are legătură cu prezența vreunei nulități.
Intrucat nulitățile absolute referitoare la actul juridic sunt strict si limitativ prevăzute de lege iar lipsa "consimțământului valabil exprimat" nu face parte din categoria nulităților absolute ci a nulităților relative, asa cum rezulta din lege, este clar ca acest gen de acțiune trebuie raportat la termenul limită vizavi de prescripția dreptului la acțiune prin urmare în cauza consideră că a intervenit prescripția dreptului la acțiune:
-având in vedere ca actul de vânzare -cumpărare s-a incheiat sub imperiul legii vechi – se raportează la prevederile legii in vigoare la momentul nașterii raportului juridic si a încheierii actului. astfel
- încheierea contractului de vânzare-cumpărare de către o persoană lipsită de discernământ este sancționată cu nulitatea relativă.
Nulitatea relativă poate fi invocată de partea interesată, în termenul general de prescripție, prevăzut de Decretul nr. 167/1958, care, în art. 9, a prevăzut un moment obiectiv al începerii cursului de prescripție, respectiv 18 luni de la data încheierii actului și un moment subiectiv, respectiv cel al cunoașterii cauzei de anulare.
Termenul de prescripție este de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și începe să curgă după regulile înscrise expres în art. 9 alin. 2 din același act normativ.
Susțin că actul a fost încheiat la 20.12.1991, beneficiarii obligației sunt ambii decedați - R. C. fiind decedat din 8.01.1992 ;R. V. fiind decedata din 24.11.2007, ultima prestație a obligației lor fațăde părinți, beneficiarii dreptului de creanță a fost stinsă pentru tatăl R. C. în anul 1992 iar pentru mama în anul 2007.
Insă trebuie avut în vedere si momentul subiectiv al cunoașterii de către reclamant a existentei contractului si acel moment este: 18.10.2010 când cu prilejul dezbaterii succesiunii dupa defuncții R. C. si R. V. -dosar_ - reclamanul R. G. a luat la cunostință despre existenta contractului de întretinere încheiat între defuncți si ei, parații - soții R..
Astfel termenul de prescripție curge de la data de 18.10.2010- fapt retinut cu puterea lucurului judecat si prin sentința civila 1621/din 28 iunie 2011 a Judecătoreiei Fălticeni, irevocabila prin Decizia Civilă nr.. 149/2012 a Tribunalului Suceava.
Așadar în conformitate cu art. 3 si art. 9 din Decretul 167/1958 (actul este supus legii care era in vigoare la momentul încheierii) dreptul material la actiune pentru solicitarea anularii contractului de întretinre, pentru lipsa discernământului, este prescris, fiind depășit termenul de priscriptie de 3 ani care curge de la momentul cunoasterii actului a cărei nulitate relativă s- a cerut a fi constată.
Sub aspectul termenului de exercitare a dreptului la acțiune având în vedere executarea succesiva si personala a prestațiilor invocă disp. art. 1091 din Codul Civil prescripția printre modurile de stingere a obligațiilor civile; art. 1837 din același cod prevede: „Prescripția este un mijloc de a se elibera de o obligatie" si art. 1890,1900,1903,1904 ; cat prevederile din Decretul nr. 167/1958;
In ceea ce privește al doilea capăt de cerere privind rezolutiunea contractului de î nr. 9670/1991 pârâții invocă în temeiul art. 1201 din vechiul Cod pr. civilă si art.166 Cod pr. civilă, art. 431 noul Cod pr. civilă coroborat cu art.14(2) din Legea 76/2012 execeptia autorității lucrului judecat.
In motivare a arătat că prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni în data de 18.10.2010 - dosar fond_ reclamantul R. G. în contradictoriu cu parații R. D. si R. V. s-a solicitat rezoluțiunea contractului de întretinere autentificat sub numărul 9670/20.12.1991.
Prin Sentința nr. 1621/28 iunie 2011 a Judecătoriei Fălticeni, rămasa irevocabila prin Decizia nr. 149/24 ianuarie 2012 a Tribunalului Suceava s-a respins ca nefondata acțiunea pentru rezoluțiunea contractului .
Autoritatea de lucru judecat rezultă irevocabil din sentințele 1621/2011 a Judecătoriei Fălticeni si Decizia nr. 149/2012 a Tribunalului Suceava.
Pe fondul cauzei pârâtii arată că nu sunt reale susținerile reclamantului precum ca tatăl lor, R. C. nu ar fi fost de acord cu încheirea contractului si ca i-ar fi lipsit discernământul la încheierea actului.
Susține că despre încheierea actului a știut si reclamantul, fiind chemat si acesta de tatăl lor pentru a se consulta cu privire la faptul că este în vârstă atât el cat si mama acestora si că unul dintre copii ar trebuie sa-l îngrijească.Aceasta a spus ca nu este de acord sa-i îngrjească, sora lor locuia la G. si nu ar fi putut sa vina chiar dacă-i iubea mult pe parainti, astfel el a rămas ca fiind singurul care a acceptat împreuna cu soția acestuia sa aibă grijă de părinți.
In ceea ce privește lipsa de discernământ a defunctului nu poate fi invocată ca si cauză de nulitate deoarece tatăl lor nu a suferit niciodată de afecțiuni mentale, singurele afecțiuni pe care le-a avut din cauza bătrâneții a fost un reumatismul degenerativ si bolile de inimă.
In niciun caz defunctul R. C. nu a suferit de boli mentale sau asociate acestora fiind conștient pană în ultima clipă.
Faptul ca s-a semnat pe contract prin amprentare cu degetul a fost pentru că boala a determinat un tremur al mâinii dar mental defunctul, tatăl părtilor era sănătos si în deplina capacitate de exercițiu exprimându-și voința în mod liber si neviciat la încheierea actului.
Mai mult autorul lor nu a locuit nici o clipă la reclamant întrucat avea propria casa adică cea în discuție si oricum pe atunci trăia si mama acestora locuind împreună in casa lor si nu în casa reclamanatului.
Mai arată că în mod nereal mai susține reclamantul ca tatăl acestora deținea funcții în administrație, consideră ca s-a făcut o confuzie, defunctul a lucrat ca zidar -pietrar - la grupul de Șantiere Lesu Ursului si tot din aceasta funcție a fost pensionat.
In ceea ce privește rezolutiunea contractului pe motiv de neîndeplinire a obligației arată că această problema a mai fost dezbătută în dosarele sus-menționate: 3171/227/_ si_ ale Judecătoriei Fălticeni, soluționate irevocabil în defavoarea reclamantului.
Solicită încuviințarea peobei cu înscrisuri din care rezulta că și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract si că acțiunea nu este fondată.Aceste dovezi au mai fost admistrate în dosarele_ ;_ .
Mai susțin că prin probele testimoniale - declarațiile martorilor au dovedit ca ei au fost cei care au întreținut pe autori si ca nu le-au lipsit hrana, medicamentele, nu le-a fost frig, s-au ocupat de cele creștinesc necesare dupa moartea lor.
Solicită respingerea acțiunii ca nefondate, admiterea execeptiilor invocate, cu cheltuieli de judecată.
Solicită atașarea dosarelor_ si 2942/ 227/20 )existente la Judecătoria Fălticeni În vederea valorificării probelor administrate;
Solicită proba cu interogatoriul reclamantului si cu martori.
A depus la dosar înscrisuri (f.36-41).
La data de 31.03.2015 reclamantul a depus la dosar precizări si răspunsuri (f.61-62).
La termenul de judecată din data de 20.04.2015 instanta a luat act că reclamantul a înțeles să renunțe la capătul doi de cerere respectiv, rezolutiunea contractului de vanzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr. 9670/1991 pentru neîndeplinirea obligațiilor stipulate în contract.
La termenul de judecată din data de 18 mai 2015 instanta a respins excepția autorității de lucru judecat, ca rămasă fără obiect so arespins excepția prescripției dreptului material la acțiune în constatarea nulității, ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prin Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și uzufruct viager autentificat sub nr. 9670/20.12.1991 la Notariatul de Stat Județean Suceava (în continuare Contract), numiții R. C. și R. V., în calitate de autori ai reclamantului R. G., au vândut pârâților R. D. și R. V. imobilul proprietatea lor, constând în suprafața de 700 mp teren și una casă cu anexe gospodărești situate în satul Brăești, .. Suceava contra întreținerii lor pe toată durata vieții și a efectuării înmormântărilor după obiceiul locului.
Conform Contractului, dobânditorii intră de drept în stăpânirea imobilului în momentul autentificării actului iar de fapt după stingerea dreptului de uzufruct viager mai sus menționat.
Reclamantul, prin avocat, a solicitat constatarea nulității absolute a Contractului pentru lipsa consimțământului valabil exprimat al vânzătorului R. C. (f. 7). În schimb, a motivat acțiunea pe o altă cauză de nulitate, și anume lipsa discernământului autorului său. Ca urmare a solicitării instanței, reclamantul, la termenul din 18.05.2015, si-a precizat acțiunea în sensul că cererea sa se fundamentează pe lipsa totală a consimțământului autorului său (caz de nulitate absolută a actului juridic civil – Trib. Suprem, S. civ. dec. nr. 1998/1989) și nu pe cea privind lipsa discernământului (caz de nulitate relativă a actului juridic civil).
Nulitatea reprezintă sancțiunea care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. În alte cuvinte, nulitatea este sancțiunea ce intervine, dacă legea nu dispune altfel, în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic, astfel încât acel act nu va mai produce, în tot sau în parte, efecte juridice.
Nulitatea absolută este aceea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, deci a unei norme juridice imperative de ordine publică, desigur, care instituie o condiție de validitate pentru încheierea actului juridic.
Conform 948 C.c din 1864, în prezent abrogat dar aplicabil în speță raportat la data încheierii actului juridic civil, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauza licită.
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil.
Consimțământul părților trebuie să fie serios, liber și exprimat în cunoștință de cauză.
Astfel, pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cumulativ: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie liber, adică să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Susținerile reclamantului nu pot fi primite de instanță întrucât, autorii acestuia prezenți în fața notarului public, care s-a deplasat la domiciliul acestora, și-au dat consimțământul la autentificarea actului juridic. În acest context, în interiorul Contractului se prevede în mod expres care au consimțit la autentificarea acestui înscris și au semnat toate exemplarele iar transmițătorul R. C-tin nu a putut semna, fiind bolnav și paralizat.
Înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute cu propriile simțuri (art. 1173 C.c de la 1864). Una dintre aceste constatări o constituie prezența autorilor reclamantului în fața notarului și exteriorizarea manifestării lor de voință în vederea vinderii bunului. Aceste constatări nu pot fi răsturnate cu orice mijloc de probă, ci numai prin procedura înscrierii în fals. În consecință, cum nu s-a recurs la această procedură, instanța apreciază că nu pot fi utile soluționării cauzei proba cu depozițiile martorilor, precum și cu expertiza grafologică (în ciuda faptului că vânzătorul R. C. nici nu a semnat actul, reclamantul, prin avocat a solicitat și această probă).
Pentru toate aceste motive, instanța urmează să respingă acțiunea reclamantului.
Instanța constata că pârâții au solicitat cheltuieli de judecată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (f. 35), însă nu au făcut și dovada acestora până la închiderea dezbaterilor, sens în care, deși partea adversă a căzut în pretenții, instanța, în baza art. 454 C.p.c, va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge acțiunea civilă precizată având ca obiect constatare nulitate absolută act formulată de reclamantul R. G. – cu domiciliul în satul Brăiesti, .. Suceava în contradictoriu cu pârâții: R. D., R. V. –ambii cu domiciliul în loc. Cîmpulung Moldovenesc, .. 47, jud. Suceava, P. A. și P. A. – ambii cu domiciliul în satul Brăiesti, .. Suceava, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25.05.2014, ora 14:00.
P., Grefier,
Red...7/data: 15.06.2015
| ← Consfiinţire acord mediere. Sentința nr. 1091/2015.... | Cereri. Sentința nr. 1174/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
