Contestaţie la executare. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 3/2015
Dosar nr._
- contestație la executare -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică din 19.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul A. M. M., în contradictoriu cu intimata C. S.A. – D.R.D.P. IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța că la dosar s-a depus de către contestator, răspunsul la întâmpinare,
În conformitate cu disp. art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței generale, materiale și teritoriale a instanței, și având în vedere prevederile art. 650 al.1 C.pr.civ. anterior de modificarea adusă prin L 138/2014, instanța apreciază că este competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial, încuviințează probele cu înscrisurile solicitate și depuse de către contestatorul și intimat și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA:
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 04.09.2014, contestatorul A. M. M. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. S.A. – D.R.D.P. IAȘI contestație la executare, în ceea ce privește executarea silită pornită în dosarul nr. 677/2014 (dosar nr._ poz. 862/2014), în baza titlului executoriu-proces verbal de contravenție . nr._/05.07.2011.
In fapt, înțelege să invoce excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, prev. de art. 14 din OG 2/2001, motivat de faptul că procesul verbal nu a fost comunicat în termenul de o lună de la data întocmirii.
Mai invocă excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită de la data întocmirii procesului verbal de contravenție . nr._/05.07.2011, când s-a solicitat încuviințarea executării silite, a fost depășit termenul de 3 ani, prev. de art. 705 alin. 1 N.Cod proc.civ.
De asemenea, contestatorul mai invocă aplicarea legii contravenționale mai favorabile, motivat de faptul că prin Legea 144/2012 s-a abrogat art. 8 alin. 3 și 3^1 din OG 15/2002, astfel că nu mai poate fi tras la răspundere contravențională, pentru plata sumei de 28 Euro tarif de despăgubire, deoarece nu mai există temei juridic.
Deși, potrivit art. II al Legii 144/2012, tarifele de despăgubire prev. de OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare șu tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea 242/2002, aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează, apreciază contestatorul că aceeași soluție a anulării, se impune și în cazul său, în care contestarea se face după . acestei legi.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile; Legea 144/2012 care a abrogat art. 8 alin. 3 și 3^1 din OG 15/2002, este o lege contravențională care conține disp. mai favorabile, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite înainte de . legii; potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor, vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universal a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte; de asemenea, alin. 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementărilor internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin disp. mai favorabile.
Invocă astfel, cauza D. P. c . României din 26.04.2007, în care CEDO a stabilit cu valoare de principiu, că statul conferit Convenției în dreptul intern, permite instanțelor naționale să înlăture din oficiu sau la cererea părților, prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO, prevede că „exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație”.
Arată contestatorul, că în aceste condiții, apreciază că art. II din Legea 144/2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor verbale, până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbale, într-o anumită perioadă’, o astfel de măsură nefiind justificată în nici un fel de motive obiective.
Prin urmare, în acord cu jurisprudența CEDO menționate, care constituie izvor de drept și având în vedere disp. art. 20 alin. 2 din Constituție, se constată o aplicare discriminatorie a principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, pentru care solicită să se înlăture plicarea în cauză a prev. art. II din Legea 144/2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO.
Pentru aceste motive, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată.
In dovedire, solicită admiterea probei cu înscrisuri și depunerea la prezenta cauză a dosarului de executare,
Solicită judecarea și în lipsă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
In fapt, obiectul dosarului de executare nr. 677/2014 al B. D. A., îl reprezintă executarea silită a obligațiilor înscrise în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/05.07.2011, respectiv tariful de despăgubire în sumă de 28 Euro.
In ce privește comunicarea procesului verbal de contravenție, precizează că acesta a fost comunicat contestatoarei prin procedura afișării în data de 20.07.2011, dovada făcând procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, care respectă toate cerințele impuse de legiuitor.
Așadar, nu se poate vorbi de inexistența titlului executoriu raportat la prev. art. 37 din OG nr. 2/2001.
Mai mult decât atât, chiar în cuprinsul procesului verbal se menționează expres următoarele: „ procesul verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării, devine potrivit legii, titlu executoriu, fără investire sau altă formalitate și cu privire la obligația de plată a c/valorii tarifului de despăgubire”.
Mai arată intimatul că procesul verbal de contravenție a devenit titlu executoriu, după curgerea celor 15 zile de la comunicare (05.08.2011), iar cererea de executare silită a fost înregistrată la executorul judecătoresc, în data de 18.06.2014, deci înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, astfel că nu se poate vorbi de o prescriere a executării amenzii contravenționale și a tarifului de despăgubire.
Intimatul, față de susținerea contestatorului ce vizează inexistența creanței datorită modificării OG 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare șu tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România prin Legea 144/2012, rap. și la principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile, formulează următoarele precizări:
Potrivit art. 3 alin. 1 din OG 2/2001, „actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții si sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amenda se vor stabili limita minima si maxima a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili si tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârșirea contravențiilor”, astfel, nu orice obligație impusă ca urmare a săvârșirii contravenției, are natura unei sancțiuni contravenționale, ci impunerea anumitor obligații pecuniare are rol preponderent reparator, caz în care principiul retroactivității legii mai favorabile, nu își găsește aplicarea.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire, este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri naționale, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat intimatei.
Curtea a constatat că posibilitatea cumulării răspunderii contravenționale cu răspunderea civilă delictuală și subsecvent, impunerea achitării concomitente a unei amenzi contravenționale și a unui tarif de despăgubire, se justifică prin diferența esențială dintre fundamentele fiecărui tip de răspundere.
Potrivit disp. art. 1 alin.2 și 5 din OUG 84/2003 pentru înființarea C.-SA, aceasta este persoana juridică română de interes strategic național, care desfășoară în principal, activități de interes public național în domeniul administrării drumurilor naționale și autostrăzilor, de aceea, stabilirea pe cale legală a tarifului despăgubire se impune în vederea asigurării unei modalități eficiente de recuperare a prejudiciului suferit, în considerarea importantei protejări rețelei de drumuri naționale din România și a necesității menținerii acesteia într-o stare care să ofere deopotrivă, siguranța circulației și condiții optime pentru desfășurarea traficului rutier.
Astfel, motivarea Curții diferențiază clar noțiunea de tarif de despăgubire și rolul acesteia în contextul procesului verbal.
Din coroborarea dispozițiilor exprese ale OG 2/2001, dispoziții ce tratează noțiunea de „sancțiune contravențională” cu prevederile referitoare la aplicarea legii contravenționale mai favorabile, se poate observa că interpretarea corectă a tarifului de despăgubire, este cea de echivalență a unui prejudiciu (intenție ce rezultă și din denumirea acestuia) și nu de sancțiune ce poate fi înlăturată, prin aplicarea legii mai favorabile.
Având în vedere considerentele expuse, precum și dispozițiile legale menționate, considerând susținerile contestatorului neîntemeiate, solicită respingerea contestației la executare ca nefondată.
In drept, invocă prev. OG 2/2001, OG 15/2002, Cod proc.civ.
In dovedire, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri (f. 20-22 dosar).
In temeiul disp. art. 411 alin. 1 pct.2 Cod proc.civ. solicită judecarea în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța retine următoarele:
În acord cu dispozițiile art. 248 Cod de Procedură Civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Excepțiile procesuale sunt acele mijloace prin care, în cadrul procesului civil, partea interesată, procurorul sau instanța din oficiu invocă, în condițiile prescrise de lege și fără a pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, neregularități procedurale sau lipsuri privind exercițiul dreptului la acțiune, urmărind întârzierea sau împiedicarea judecății în fond.
Referitor la excepția prescripției răspunderii contravenționale, invocată de contestator, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Potrivit art. 27 din același act normativ, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor.
Examinând actele de executare înaintate de intimată, rezultă că procesul verbal de contravenție . nr._ din 05.07.2011, a fost comunicat contestatorului prin afișare, în prezența unui martor, la data de 20.07.2011 (f. 28).
Prin Decizia nr. 10/2013 de soluționarea a unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
A reținut Înalta Curte de Casație și Justiție că este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției “sau” ar putea conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerată valabilă.
Interpretarea gramaticală nu este însa suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile in materie penală.
În dreptul romanesc, deși contravenția a fost scoasa de sub incidența legii penale, întreaga procedura de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie sa respecte garanțiile art. 6paragraful 1 sus-menționat.
În Cauza A. împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul romanesc nu califică drept “fapta penală” contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amenda, legiuitorul roman alegând sa scoată in afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia ca acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.
Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura in cauza poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputata reclamantului avea un caracter general si nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.
Din acest motiv, interpretarea si aplicarea dispozițiilor analizate urmează sa se realizeze printr-o alta metodă, cea mai adecvata fiind interpretarea logică si sistematică, întrucât permite a se evidenția natura si importanta drepturilor ocrotite.
Numai in ipoteza in care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea sa cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-si formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Pe de altă parte, așa cum rezultă din dovada comunicării procesului verbal de contravenție de la fila 28, comunicarea s-a efectuat prin afișare la adresa contestatorului, or procesul verbal de îndeplinirea procedurii de comunicare nu conține datele de identitate ale martorei B. Anișoara.
Prin urmare, comunicarea procesului verbal de contravenție nu a fost efectuată în mod legal, în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției răspunderii contravenționale, invocată de contestator.
Va admite acțiunea având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A. M. M. în contradictoriu cu creditoarea C. SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, întrucât a intervenit prescripția răspunderii contravenționale și va anula actele de executare silită, efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 677 din 18.06.2014, al B. D. A..
Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Conform dispozițiilor art. 716 alin. 2 C.pr.civ., instanța va solicita executorului judecătoresc copii certificate de pe actele dosarului de executare silită, punând în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea. În condițiile în care executorul judecătoresc nu a făcut dovada întinderii și efectuării cheltuielilor de fotocopiere a dosarului de executare silită, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea B. D. A. de acordare a cheltuielilor aferente fotocopierii dosarului de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției răspunderii contravenționale, invocată de contestator.
Admite acțiunea având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul A. M. M., domiciliat în mun. Suceava, .. 4, ., ., în contradictoriu cu creditoarea C. SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, .. 19, jud. Iași, întrucât a intervenit prescripția răspunderii contravenționale.
Anulează actele de executare silită, efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 677 din 18.06.2014, al B. D. A., Fălticeni, jud. Suceava.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca nedovedită cererea B. D. A. de acordare a cheltuielilor aferente fotocopierii dosarului de executare silită.
Executorie.
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2015.
Președinte, Grefier,
Red. Ș.N.
Tehnored. G.V. Ex. 5/ 04.02.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 45/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Pretenţii. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
