Ordin de protecţie. Sentința nr. 1609/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1609/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 1609/2015
Dosar nr._
- Ordin de protecție -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR.1609
Ședința camerei de consiliu din 09.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Procuror: F. O. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecție formulată de reclamanta A. A. în contradictoriu cu pârâtul A. B..
La apelul nominal se prezintă reclamanta, asistată de avocat A. C. și pârâtul asistat de avocat I. S. substituind avocat T. Teona și martora A. S..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depusă la dosar prin serviciul registratură, ancheta socială întocmită de Primăria .>
În camera de consiliu, a fost audiată minora S. C., în prezența mamei sale, reclamanta A. A., declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat atașată la dosar.
Avocat A. C. pentru reclamantă, arată că față de întâmpinarea depusă de pârât, înțelege să își precizeze acțiunea în sensul că solicită luarea măsuri de obligare a pârâtului să urmeze consiliere psihologică, prev. de art. 24 al.3 din Legea nr. 217/2003, această măsură putând avea efecte asupra normalizării relațiilor din părți, temeiul legal în baza căruia solicită aceasta, îl va preciza în scris, până la sfârșitul ședinței de judecată.
Avocat I. S. pentru pârât, depune la dosarul cauzei o adeverință emisă de Primăria . imobilul cu care pârâtul figurează înscris în registrul agricol.
Sub prestare de jurământ a fost audiată martora A. S., declarația acesteia fiind consemnată în proces verbal separat atașată la dosar.
Avocat A. C. pentru reclamantă, arată că întrucât reclamanta și-a precizat la primul termen de judecată acțiunea, solicită ca pârâtul să fie decăzut din dreptul de a solicita stabilirea unui program de vizitare a minorei, acesta putând să se adreseze instanței separat.
Avocat I. S., nu este de acord cu decăderea pârâtului de a avea dreptul de vizitare a minorei.
Reprezentantul parchetului arată că pârâtul nu poate fi decăzut din acest drept.
Instanța se va pronunța cu privire la această solicitare a reclamantei, la soluționarea cererii.
Nemaifiind alte cereri, instanța constatând probatoriul epuizat acordă cuvântul pe fond.
Avocat A. C. pentru reclamantă, solicită admiterea cererii formulate, având ca obiect ordin de protecție, în cauză din probele administrate cu înscrisuri, (f.32) și declarațiile martorilor și audierea minorei, fiind probate actele violență existente în familie, reclamanta având statutul de victimă a violenței în familie.
Avocat I. S. pentru pârât, solicită respingerea cererii, și arată că violența de care este acuzat reclamantul, nu este în concordanță cu realitatea și cum pârâtul nu mai locuiește cu reclamanta, măsura solicitată nu mai este justificată iar între pârât și minoră este o relație de atașament, sens în care solicită a i se permite acestuia să aibă drept de a vizita minora.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere.
Avocat A. C. pentru reclamantă, solicită ca în cazul în care instanța va încuviința pârâtul dreptul de a avea legături cu minora, acestea să se efectueze în prezența reclamantei.
INSTANȚA:
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din data de 24.08.2015, reclamanta A. A., a formulat, în contradictoriu cu pârâtul A. B., emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia și interzicerea dreptului ca acesta să se aproprie și să comunice cu reclamantă și cu minora S. C., încredințarea minorei reclamantei și stabilirea domiciliului la reclamantă, stabilirea unei pensii de întreținere, la venitul minim pe economie, în favoarea minorei.
Arată că atitudinea pârâtului este din ce în ce mai agresivă întrucât în fiecare zi consumă alcool, devenind o persoană care reprezintă un pericol real pentru reclamantă și pentru minoră. De nenumărate ori a primit amenințări cu moartea și că „îi va scoate ochii”, discuții ce s-au purtat în prezența minorei și atât reclamanta cât și minora au fost evacuate din locuință la ore târzii din noapte, fiind nevoie să se adăpostească la rude.
După fiecare scenă de violență, reclamanta l-a implorat să renunțe la acest comportament pentru binele minorei însă, acesta nu recunoaște niciodată că are o atitudine necorespunzătoare, este neglijent cu minora, reclamanta fiind singura responsabilă pentru creșterea și educarea minorei.
Mai arată reclamanta, că pârâtul nu rămâne cu fetița, atunci când este acasă, reclamanta trebuind să o ducă la bunica maternă, pârâtul fiind tot timpul sub influența băuturilor alcoolice.
Datorită comportamentului pârâtului, care este agresiv, minora refuză să rămână doar ea cu tatăl său.
La termenul de judecată din data de 02.09.2015, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că nu dorește ca pârâtul să aibă stabilit un program de vizită a minorei.
Tot la acest termen de judecată, pârâtul a depus un memoriu în care solicită respingerea acțiunii formulate împotriva sa, arătând că în cei șapte ani de căsătorie, soția sa a plecat de acasă de șase ori câte 2 sau 3 luni de zile pe an, între părți existând o stare continuă de tensiune și dorința de a merge mai departe cu acțiunea de divorț.
Arată pârâtul că pentru a aduce venituri, a fost plecat în Germania de unde s-a întors cu trei sau patru mii de euro, dar primea de la reclamantă reproșuri, că nu îi dă ascultare, reproșuri care se soldau cu certuri aprinse, după care pârâtul se ducea cu prietenii la o bere, sperând că îi vor trece nervii, însă nu era așa.
Mai arată că în anul 2009 reclamanta, după ce a plecat acasă la părinți, a ridicat suma de 18.000 lei de la BCR, împreună cu tatăl acesteia, care s-a dat drept soțul acesteia în acest scop, iar când pârâtul a convins-o să se întoarcă acasă, reclamanta i-a pus condiția ca mama pârâtului să îi dea averea acestuia, lucru care s-a și întâmplat.
Pârâtul a sprijinit-o pe reclamantă și cu cheltuielile ocazionate cu masteratul pe care aceasta l-a susținut, iar aceasta a lucrat un an în învățământ, de unde cu salariul pe care îl câștiga, nu își acoperea nici cheltuielile de transport.
Când reclamanta a plecat a 6 a oară, minora a fost lăsată cu bunica maternă să îi facă baie și aceasta a determinat minorei o sângerare a urechii, după toaletare, fapt ce a determinat administrarea unui tratament luni de zile, pentru vindecare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 23 alin. (1) din legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Așadar, pentru emiterea unui ordin de protecție, legea prevede îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să fie pusă în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane din partea unui membru al familiei, printr-un act de violență, existența unei stări iminente de pericol care să nu poată fi înlăturată decât prin emiterea unui ordin de protecție.
În ceea ce privește punerea în pericol în momentul de față, a vieții, integrității fizice sau psihice ori libertății reclamantei, din cuprinsul mijloacelor de probă administrate, respectiv din înscrisurile depuse la dosar în coroborare cu declarațiile martorilor Cajvan D., Cajvan V., C. V. I. și A. S., referat de anchetă socială și relațiile comunicate de organele de poliție, rezultă că părțile sunt căsătorite de circa 7 ani, au împreună o fetiță în vârstă de 4 ani și 9 luni, iar între acestea, la momentul introducerii acțiunii există o stare conflictuală, determinată de diferite motive familiale și de consumul de alcool în mod excesiv în cazul pârâtului.
Aproape în fiecare an, ce a urmat căsătoriei din 31.08.2008, între părți a avut loc o ceartă puternică, ce a culminat cu părăsirea de către reclamantă împreună cu fetița a domiciliului conjugal și refugierea la locuința părinților săi din aceeași localitate, unde au rămas chiar și pentru mai multe săptămâni, ulterior părțile împăcându-se.
În ceea ce privește agresarea fizică a reclamantei de către pârât, instanța reține că s-a întâmplat doar o singură dată, la data de 16.07.2014, când reclamanta a formulat și plângere penală, însă nu a depus un certificat medico-legal, iar prin Ordonanța nr. 1335/P/2014, P. de pe lângă judecătoria Fălticeni a dispus renunțarea la urmărire penală, întrucât s-a adus o atingere minimă valorilor sociale și nu există interes public în urmărirea faptei. În urma acestui episod părțile s-au împăcat, iar în vara acestui an s-au certat din nou, pe fondul consumului de alcool excesiv al pârâtului, atunci când au efectuat o deplasare de agrement la Cacica. După ce au ajuns acasă, conflictul s-a amplificat iar reclamanta aplecat din nou de la domiciliul conjugal împreună cu minora, rămânând până în prezent la locuința tatălui său.
Analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru emiterea unei măsuri atât de restrictive de drepturi cum este ordinul de protecție, având în vedere că în prezent părțile locuiesc separat de mai multe săptămâni, nu intenționează să reia conviețuirea, nu a rezultat intenția pârâtului de a intra în contact cu persoana reclamantei, instanța constată că viața reclamantei nu este pusă în pericol, integritatea fizică și psihică a reclamantei nu sunt puse în pericol în acest moment, nu s-a făcut dovada că pârâtul a mai fost agresiv fizic la adresa reclamantei, din luna iulie 2014. De asemenea, se constată că nu s-a făcut dovada unei stări prezente de pericol care să fie generată de pârât, părțile având posibilitatea rezolvării disputelor pe calea dreptului comun.
Pentru aceste motive nu apare ca necesar să i se interzică pârâtului să se apropie sau să ia legătura cu reclamanta, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie modificată și completată.
Apreciind că este necesar ca pentru o perioadă de o lună de zile minora A. S. C. să fie ținută departe de disputele dintre părinți și familiile acestora, în temeiul art. 23 alin. 1 lit h din Legea nr. 217/2003, va încredința reclamantei minora A. S. C. în mod provizoriu, pe o durată de o lună de zile, și va stabili pe aceeași durată domiciliul minorei la reclamantă.
În temeiul art. 23 alin. 1 lit d din Legea nr. 217/2003, va interzice pârâtului A. B. să se apropie și să comunice cu minora A. S. C. pe durata unei luni de zile. Cu ocazia dispunerii acestei măsuri instanța a avut în vedere faptul că probatoriul administrat a conforma că pârâtul este atașat și preocupat de fetița sa, fetița la rândul său fiind apropiată de tatăl acesteia, însă din cauza conflictelor repetate și de amploare dintre părinți în prezența minorei și cu implicarea minorei, fetița este afectată, pune neînțelegerile pe seama tatălui acesteia, iar în fața instanței a declarat că nu mai dorește să se întâlnească cu tatăl său.
Instanța a avut în vedere problemele pârâtului legate de consumul băuturilor alcoolice, și imposibilitatea ambilor părinți, de a proteja fetița de nici 5 ani, de problemele conjugale.
În stabilirea duratei de o lună de zile pentru care pârâtul nu va putea avea legături cu minora, instanța, pe de o parte a urmărit scoaterea minorei din mediul conflictual care o afectează în mod direct și grav, iar pe de altă parte dreptul tatălui de a avea legături personale cu fetița sa în vârstă de aproape 5 ani, legături care sunt atât în interesul fetiței cât și în interesul părintelui, dar care pot avea loc numai după o perioadă de o lună de zile, în care minora se va distanța și își va reveni de pe urma situațiilor conflictuale.
De asemenea, probatoriul administrat nu a relevat o stare actuală de pericol, determinată de persoana pârâtului în ceea ce o privește pe minoră, inclusiv sora reclamantei, martora Cajvan D. declarând că minora își iubește tatăl, însă în prezent este foarte speriată și nu mai vorbește de persoana acestuia. O perioadă mai lungă de o lună de zile, în care minora să nu aibă legături personale cu tatăl acesteia, ar favoriza o distanțare și mai mare dintre fetiță și tată, ceea ce nu este în concordanță cu principiul interesul superior al copilului prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului să plătească pensie alimentară pentru minoră, instanța constată că reclamanta nu și-a fundamentat în drept această pretenție și din dispozițiile art. 23 alin. 2 din Legea nr. 217/2003, prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială., nu rezultă o asemenea posibilitate, astfel încât acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiat.
În cele din urmă instanța, constată că reclamanta nu a argumentat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la consiliere psihologică, prin identificarea problemelor de natură psihologică pe care le-ar avea pârâtul în momentul de față și precizarea interesului său ca pârâtul să urmeze acest tratament în condițiile în care nu mai locuiesc împreună de mai multe săptămâni și nu dorește să reia legăturile cu pârâtul, motive pentru care instanța va respinge și acest capăt de cerere.
Va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 453 alin. 2 din C.pr,.civ., va obliga atât reclamanta cât și pârâtul să plătească statului, suma de câte 130 lei fiecare, cu titlu onorariu avocat oficiu T. Teona în total 260 lei, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, dat fiind că cererea reclamantei a fost admisă în parte.
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cerea având ca obiect emiterea unui ordin de protecție, formulată de reclamanta A. A. domiciliată în com. C. Luncii, ., împotriva pârâtului A. B., domiciliat în com. C. Luncii, ..
Încredințează reclamantei minora A. S. C. în mod provizoriu, pe o durată de o lună de zile, și stabilește pe aceeași durată domiciliul minorei la reclamantă.
Interzice pârâtului A. B. să se apropie și să comunice cu minora A. S. C. pe durata unei luni de zile.
Respinge celelalte capete de cerere formulate de reclamantă ca neîntemeiate.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă reclamanta și pârâtul să plătească statului, suma de câte 130 lei fiecare, reprezentând onorariu avocat oficiu T. Teona, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se depune la Judecătoria Fălticeni.
Dată în ședința camerei de consiliu în din 09.09.2015.
Președinte, Grefier,
Red. ȘN/Tehnored DP/10.09.2015/4 ex
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1539/2015.... → |
|---|
