Ordin de protecţie. Sentința nr. 1496/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1496/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 23-07-2015 în dosarul nr. 1496/2015
Dosar nr._ - ordin de protecție -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1496.
Ședința Camerei de Consiliu din 23 iulie 2015.
Instanța constituită din:
Președinte: ȘEPELEA N.
Grefier: O. A.
Ministerul Public este reprezentat de procuror: F. O. N.
de la P. de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Pe rol, judecarea cauzei civile – având ca obiect – ordin de protecție – formulată de reclamanta T. A. în contradictoriu cu pârâtul T. Ș..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: reclamanta (care se legitimează cu act de identitate) asistată de avocat Z. G. (cu delegație la fila 14 dosar), avocat ales A. L. D. (cu delegație la fila 40 dosar) pentru pârât care lipsește și martorii: P. M. – propus de reclamanta respectiv T. M. și T. L. O. – propuși de pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depuse la dosar, prin serviciul de registratură al instanței: ancheta socială întocmită de Primăria comunei Preutești (fila 14), relațiile solicitate de la Poliția Preutești (filele 73-75) și, din partea părții reclamante – precizări (fila 71 și 72).
În temeiul art.311 Cod procedură civilă, instanța procedează la audierea martorilor: P. M. – propus de reclamanta respectiv T. M. și T. L. O. – propuși de pârât, depozițiile acestora fiind consemnate în procese verbale separate, atașate la filele: 77-78 respectiv 79-80 și 81-82 dosar.
Apărătoarea pârâului – solicită suplimentarea probatoriului cu audierea a încă doi martori.
Apărătorul reclamantei nu este de acord.
Procurorul precizează că nu poate aprecia asupra acestei probe întrucât nu cunoaște teza probatorie.
Apărătoarea pârâtului precizează că teza probatorie este aceeași respectiv pentru a demonstra faptul că, condițiile unei astfel de acțiuni, respectiv ordin de protecție, nu sunt date.
În aceste condiții, procurorul apreciază suplimentarea probatoriului ca fiind util.
Instanța, apreciind că este lămurită cu privire la situația de fapt, respinge cererea de suplimentarea probatoriului solicitată de partea pârâtului după care, având în vedere probatoriul administrat până în acest moment, pune în discuție administrarea – din oficiu – a probei cu interogatoriul civil pentru reclamantă.
Părțile prezente, reprezentanții acestora și procurorul nu formulează obiecții privind această probă.
În temeiul art. 351 – 354 Cod procedură civilă, instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile acesteia fiind consemnate într-un proces verbal separat, care a fost atașat la fila 83 dosar.
Întrebate fiind, părțile, reprezentanții acestora și procurorul – arată că nu mai au de formulat alte cereri în cauză.
Nemaifiind excepții de invocat, cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată procesul în stare de judecată și în temeiul art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei – avocat Z. G. – solicită în baza probatoriului administrat, respectiv înscrisuri și declarațiile martorilor, invocând totodată existența unei stări de violență pe care pârâtul o exercită asupra reclamantei - admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, în sensul: interzicerii pârâtului ca, timp de 6 luni să i se interzică să vină în locuința părinților reclamantei din . Moldovei județul Suceava și ca acesta să se apropie și să comunice în vreun fel cu reclamanta și copii; în drept, invocă și expune succint dispoziții legale în materie; fără cheltuieli de judecată.
Apărătoarea pârâtului – avocat A. L. D. – solicită, în temeiul art.23 alin.1 din Legea nr. 117/2003, respingerea acțiunii, apreciind ca nefiind date condițiile expres prevăzute de lege pentru emiterea ordinului de protecție, întrucât: starea de pericol și urgența invocată în speță, nu există, în condițiile în care: singurul episod de violență dovedit ca existent este cel din anul 2014 moment la care reclamanta avea posibilitatea să intenteze o astfel de acțiune, moment la care, de altfel, ambele părți au fost sancționate contravențional pentru agresiune reciprocă, în urma căreia, reclamanta, profitând de ocazie, a scos certificat medico-legal pentru a-l folosi ca probă pentru acțiunea de divorț pe care plănuia să o intenteze; mai mult, reclamanta/pârâtă, nu a fost alungată din domiciliul comun ci a plecat din proprie inițiativă și motivat de faptul că s-a certat cu soacra ei.
Aceeași apărătoare învederează și faptul că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, aceasta fiind formulată în nume propriu și în cel al minorilor și că, nu poate, pe această cale, să solicite ca tatălui să i se interzică să ia legătura cu minorii.; cu cheltuieli de judecată, pentru care depune la dosar chitanță onorariu în cuantum de 500 lei (fila 83).
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni – pune concluzii de respingere a cererii pentru emiterea unui ordin de protecție apreciind că probele administrate în cauză nu converg spre condiția utilității unei astfel de măsuri.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile pe fond și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 07.07.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta T. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. Ș., să se dispună emiterea unui ordin de protecție pentru ea și pentru membrii familiei, respectiv P. M. – tată, P. A. – mamă, T. Ș. I. – fiu, T. A. I., fiu și T. C.-A. – fiică, pentru violență excesivă din partea pârâtului, cu următoarele obligații pentru pârât:
- să abandoneze domiciliul pentru a i se garanta siguranța;
- să i se interzică să se apropie de ea și de copii;
- să i se interzică să comunice cu ea și copii;
În fapt, reclamanta a arătat că pârâtul a alungat-o pe ea și pe copii din locuința din satul Leucușești, ., motiv pentru care s-a mutat la părinții săi din satul Movileni, .. Suceava.
Mai arată că pârâtul și mama acestuia au exercitat asupra sa și a familiei sale violențe fizice și verbale.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru ca acesta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Pârâtul a formulat întâmpinare față de acțiunea reclamantei, prin care a solicitat respingerea cererii privind emiterea ordinului de protecție, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.23 alin.1 din Legea 117/2003, respectiv nu există o stare de pericol.
În fapt, pârâtul a arătat că este căsătorit cu reclamanta de peste 13 ani, iar din căsătorie au rezultat 3 copii.
Pârâtul consideră că existența cererii trebuie să se întemeieze pe însăși existența stării de pericol ce poate aduce atingere vieții, integrității fizice ori psihice sau a libertății persoanei ceea ce justifică urgența, aceasta nefiind dată în cauză.
Menționează pârâtul că, dat fiind caracterul vremelnic și urgent al măsurii, condițiile speciale de admisibilitate ale ordinului sunt considerate a fi similare procedurii speciale a ordonanței președințiale.
Pârâtul consideră că în cauză nu sunt date cerințele care trebuie îndeplinite cumulativ, pentru a fi emis un ordin de protecție în vederea înlăturării stării de pericol.
Precizează pârâtul că este adevărat că între el și reclamantă au mai existat neînțelegeri, așa cum există în orice căsnicie, însă motivele invocate în cerere sunt nereale și exagerate.
Arată că neînțelegerile dintre ei se datorează reclamantei care după ce s-a întors din Germania primește telefoane de la diverși bărbați, el cerându-i lămuriri și explicații cu privire la acestea.
Mai arată că după o ceartă în anul 2004 când s-au lovit reciproc, reclamanta și-a scos certificat medico-legal, ambii fiind sancționați contravențional.
Menționează pârâtul că reclamanta a părăsit domiciliul după o ceartă cu mama sa și nu cu el, nu a fost dată afară ci a plecat de bunăvoie, mai mult a vrut să o rețină dar nu a putut.
Față de cele sus-menționate, pârâtul consideră că nu se impune emiterea unui ordin de protecție și solicită respingerea cererii.
În drept, au fost invocate disp. art.205 și urm. Cod pr.civilă.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri și cu martorii: T. M. și T. L. O..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 23 alin. (1) din legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Așadar, pentru emiterea unui ordin de protecție, legea prevede îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să fie pusă în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea unei persoane din partea unui membru al familiei, printr-un act de violență, existența unei stări iminente de pericol care să nu poată fi înlăturată decât prin emiterea unui ordin de protecție.
Din cuprinsul probelor administrate, respectiv din înscrisurile depuse la dosar coroborate cu declarațiile martorilor P. A., P. M., T. M. și T. L. O., referatele de anchetă socială efectuate și relațiile comunicate de organele de poliție, rezultă că părțile sunt căsătorite de circa 13 ani, au împreună trei copii, iar între acestea, la momentul introducerii acțiunii există o stare conflictuală, determinată de o ceartă și de o agresiune reciprocă produsă între reclamantă și mama pârâtului în vârstă de 67 de ani, produsă pe fondul unor dispute privind educația copilului cel mai mare în vârstă de 13, ani, dispută care a determinat-o pe reclamantă să părăsească domiciliul comun, împreună cu cei trei copii cu vârste de 13, 7 și respectiv 3 ani.
Reclamanta a afirmat în cuprinsul acțiunii, că a fost agresată în mod excesiv și repetat de către pârât, atât ea cât și copii minori, a fost victima unor acte de agresiune verbală din partea pârâtului, a fost agresată fizic de către mama pârâtului.
Din probatoriul administrat care se coroborează cu certificatul medico-legal anexat, a rezultat că în luna septembrie 2014, a izbucnit o ceartă violentă între părți, în urma căreia reclamanta a fost lovită de către pârât, suferind leziuni ce au necesitat un nr. de 5-6 zile de îngrijiri medicale, incident în urma căruia pârâta a plecat din locuința comună la părinții săi împreună cu minorii.
Reclamanta a solicitat prezenta organelor de poliției care însă au procedat la secționarea contravențională a ambelor părți, cu amendă, pentru provocarea de scandal la domiciliu. Deși reclamanta a fost examinată medico-legal, acesta nu a formulat nicio plângere penală la poliție. La scurt timp părțile s-au împăcat, pârâtul a jurat că nu o va mai lovi pe reclamantă. Din analiza și coroborarea probatoriul administrat nu a rezultat ca pârâtul să o mai fi lovit cu alte ocazii pe reclamantă.
În ceea ce privește atitudinea reclamantului față de minori, din probele administrate a rezultat că în urmă cu circa 3 ani, atunci când băiatul cel mare avea vârsta de aproximativ 10 ani, pe fondul refuzului minorului de a-l ajuta pe tatăl său la îngrijitul animalelor, acesta s-a supărat foarte tare și l-a lovit pe minor cu un băț, care a fost nevoit să fugă noaptea la bunicii materni care locuiesc la o distanta de aproximativ patru kilometri, în altă localitate.
Probatoriul administrat nu a mai confirmat existența altor scene certe de agresiune a copiilor, din partea tatălui.
Privitor la incidentul din luna mai a acestui an, a rezultat că mama pârâtului i-a reproșat reclamantei că băiatul cel mare nu este educat în mod corespunzător, reclamanta s-a supărat, a spart câteva pahare, a vrut să spargă geamurile locuinței, mama pârâtului a intervenit, cearta a degenerat, reclamanta s-a lovit reciproc cu mama pârâtului, apoi conflictul a fost aplanat. Cu această ocazie reclamanta nu a fost lovită de pârât care i-a reproșat comportamentul său. La circa două săptămâni reclamanta a decis să ia copii și să plece de la reclamant la locuința părinților săi.
Din probatoriul administrat a mai rezultat că pârâtul nu a alungat-o pe reclamantă și pe copii din locuință, poziția acestuia este îndreptată spre împăcare, solicitându-i acest lucru reclamantei, iar din data de 01.06.2015, reclamantul este plecat în străinătate pentru a-și căuta de muncă.
Analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru emiterea măsuri restrictive de drepturi cum este ordin de protecție, instanța constată că viața reclamantei nu este pusă în pericol, integritatea fizică și psihică a reclamantei nu este pusă în pericol în acest moment, nefăcându-se dovada că pârâtul a mai fost agresiv față de reclamantă din luna septembrie 2014, integritatea fizică și psihică a copiilor părților nu este pusă în pericol, nefăcându-se dovada agresivității pârâtului față de copii. De asemenea, se constată că nu s-a făcut dovada unei stări prezente de pericol care să fie generată de pârât, cu atât mai mult cu cât acesta este plecat în străinătate de peste o lună și jumătate.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 4 lit. a și c, art. 23 alin. 1 din Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie modificată și completată, instanța va respinge cererea privind emiterea unui ordin de protecție – formulată de reclamanta T. A., împotriva pârâtului T. Ș..
În conformitate cu prevederile art. 453 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
În temeiul aceluiași test de lege, reclamantei i-a fost respinsă cererea de chemare în judecată, instanța o va obliga să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Va obliga pârâta să plătească statului, suma de 50 lei – reprezentând onorariu avocat oficiu T. Isolde, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, onorariu redus în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din protocolul încheiat între Ministerul Justiției și UNBR, având în vedere că pârâtul și-a angajat apărător ales care a formulat întâmpinare și care s-a prezentat încă de la primul termen de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea privind emiterea unui ordin de protecție – formulată de reclamanta T. A., domiciliată în . Moldovei, jud. Suceava, împotriva pârâtului T. Ș., domiciliat în ., jud. Suceava.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat.
Obligă pârâta să plătească statului, suma de 50 lei – reprezentând onorariu avocat oficiu T. Isolde, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Cererea de recurs se depune la Judecătoria Fălticeni.
Dată în ședința camerei de consiliu în din 23.07.2015.
Președinte, Grefier,
Red.Ș.N./Tehnored.I.M./4 ex/24.07.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1540/2015.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1895/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
