Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1545/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1545/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 13-08-2015 în dosarul nr. 847/227/2015
Dosar nr._ contestatie la executare
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
Sentinta civilă nr.1545
Sedinta publică din 13 august 2015
Instanta constituită din:
P.: G. I. M.
Grefier: P. D.
Pe rol judecarea contestatiei la executare formulată de contestatorul T. V. în contradictoriu cu intimata I. L. România IFN, prin mandatar Avestis Internațional SRL Bucuresti.
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea de sedintă din 6.08.2015 care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitatea apărătorilor părtilor să depună concluzii scrise, instanta a amânat pronuntarea cauzei pentru astăzi 13.08.2015.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei de fată constată:
Prin cererea adresată acestei instante si înregistrată sub nr._ din 31._, contestatorul T. V. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. L. România IFN prin mandatar Avestis Internațional SRL Bucuresti anularea formelor de executare din dosarul executional nr.189/2014 al executorului judecătoresc D. A. -Fălticeni, precum si suspendarea executării până la solutionarea prezentei contestații.
În fapt, arată contestatorul că executarea silită în dosarul execuțional nr. 189/2014 și pentru care Judecătoria Fălticeni a încuviințat executarea silită, a intervenit perimarea și era necesar începerea unei noi executări silite, lucru pe care executorul judecătoresc nu I-a făcut.Plata în acest dosar de executare s-a făcut la data de 15.05.2014 când s-a sistat executarea silită.
La data încheierii contractului de leasing nr._/12.04.2010 a achiziționat un autoturism a cărui valoare este de 5.563,90 euro. A plătit un avans de 1.947,37 euro iar I. L. ROMÂNIA LF.S.A a finanțat diferența cu suma de 3.616,54 euro (total 5.563,90 euro ).
În mod pervers s-a trecut și suma de 1.112,78 euro valoare reziduală, fară a anexa la contract un scadențar din care să rezulte valoarea tuturor ratelor pentru 60 luni și dacă sunt cuprinse și dobânda pentru banii împrumutați . În toate contractele de leasing valoarea reziduală face parte din prețul autoturismului. De asemenea s-a impus ca asigurător atât pentru asigurarea CASCO, cât și pentru RCA Societatea de asigurare -Reasigurare ASTRA SA care face parte din grupul de firme al societății de leasing. Societatea de asigurare a pretins un preț de două ori mai mare decât celelalte societăți de asigurare existente pe piața din România ( această clauză a funcționat ca un șantaj) .Nici pentru acest contract nu s-a eliberat un scadențar la data semnării acestuia, valorile fiind fluctuante ( la mila asigurătorului).
Din cele prezentate mai sus se poate observa că atât contractul nr._/12.10.2010 cât și anexele acestuia sunt pline de clauze abuzive .
Din acest motiv până în prezent a plătit de două ori valoarea autoturismului și chiar cu sprijinul Judecătoriei Fălticeni care nu a analizat cu atenție contractul de leasing financiar nr._ /12.04.2010 și la data de 17.04.2014 prin încheierea pronunțată în dosarul civil nr._ a încuviințat cererea de executare silită solicitată de executorul Judecătoresc D. A..
Executorul Judecătoresc la data de 06.03.2015 comunică Somația fară număr, indicând prevederile art. 887 și 892 din Noul Cod de procedura civila, iar în antet dosarul de executare nr. 189/2014 și dosar instanță nr.1284/227/20I4 .
Acest dosar de executare silită a fost închis întrucât s-a plătit contravaloarea pretențiilor.
De la data de 15.05.2014 când s-a achitat ultima sumă executorului judecătoresc și până la primirea prezentei somații contestate el, contestatorul a achitat contravaloarea ratelor în avans la data de 18.08.2014, respectiv suma de 3.030 lei . A făcut acest lucru pentru a nu mai plăti dobânzile uriașe ce îi erau calculate .
La data comunicării somației I. L. ROMÂNIA I.F.N.SA nu mai avea asupra lui o creanță certă, lichidă si exigibilă, întrucât achitase integral suma ce a făcut obiectul contractului de leasing .În acest sens a invocat prevederile art.662 din Noul Cod de procedură civilă.
După achitarea c.v. autoturismului și a dobânzilor aferente la data de 29.09.2014 a solicitat în scris societății de leasing radierea numerelor de leasing și să-i comunice certificatele de radiere și celelalte acte pentru a putea înscrie în circulație autoturismul pe numele său.
D. răspuns i se comunică faptul că, contractul de leasing nr._/02.04.2010 a fost reziliat unilateral.
Rezilierea contractului la data de 23.09.2014 s-a făcut în mod abuziv după ce au intrat în contul creditoarei suma de 3030 lei, care a fost achitată la data de 18.08.2014 și reprezintă c,v. ultimelor nouă rate respectiv august 2014 - aprilie 2015, deci autoturismul a fost achitat integral.
Condițiile generale de leasing ale contractului nr._/12.04.2010, exced prevederilor Noului cod civil și Noului Cod de procedură civilă și în acest sens exemplifică punctul 10. 9. 2 prin care intimata își exercită drepturile prin proprii executori pentru luarea în posesie a bunului, sens în care utilizează pe ..R.L.
Conform art. 625 din Noul Cod de procedură civilă „Este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele prevăzute la art.623 "
Din acest motiv consideră contestatorul că si sesizarea Biroului Executorului Judecătoresc a fost făcută în mod ilegal.
Față de cele precizate mai sus solicită contestatorul admiterea cererii și să se dispună anularea încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și somația din 06.03.2015 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc D. A..
În drept, contestatorul și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 662, art. 711 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedire a anexat în copii certificate înscrisuri.
Părtile au fost legal citate, contestatorul cu mentiunea de a face dovada timbrării contestatiei cu 1000 lei taxă jud. de timbru si a unei cauțiuni în cuantum de 2446 lei pentru capătul de cerere privind suspendarea executării silite, iar intimata cu duplicatul cererii si obligativitatea depunerii întâmpinării potrivit art.208Cpciv.
La data de 30.04.2015 intimata a înaintat întâmpinare (f.28-31 dosar) la care a anexat o . înscrisuri doveditoare, prin care solicită respingerea contestației Ia executare ca neîntemeiată, precum si a capătului de cerere privind suspendarea executării silite.
Se apreciază că această contestație la executare este neîntemeiată.
S-a invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării contestației la executare cu privire la anularea tuturor actelor de executare silită.
Prin cererea introductivă se solicită anularea executării silite, a încheierii prin care s-a dispus încuviințarea executării silite și a Somației din 06.03.2015 emise de B.E.J. D. A. în dosarul de executare nr. 189/2014 însă arată intimata că a formulat cerere de executare silită pentru :-recuperarea debitului în cuantum de 1333,77 lei, si recuperarea autoturismului marca Citroen C3, . VF7FCKFVC9A149723, ce a făcut obiectul Contractului de leasing financiar nr._/2010;
În acest sens, executorul judecătoresc a emis în data de 30.04.2014 două Somații în Dosarul de executare nr. 189/2014, una pentru recuperarea debitului datorat plus cheltuielile de executare, iar cea de a doua somație s-a emis pentru recuperarea autoturismului Citroen C3 ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Debitorul nu a formulat contestație la executare împotriva celor două somații menționate mai sus.
Pentru analizarea capătului de cerere privind anularea executării silite însăși, contestatorul trebuia să formuleze contestație la executare în termenul legal de 15 zile, lucru pe care acesta nu la făcut.
Prin atacarea unui anumit act de executare emis de către executorul judecătoresc nu se pot analiza decât aspectele de formă și de fond legate exclusiv de condițiile prevăzute de lege pentru emiterea acestuia. Prin urmare, nu se pot invoca excepții și aduce argumente care au legătură cu executarea silită însăși, în condițiile în care termenul pentru formularea unei asemenea contestații a expirat.
O interpretare contrară a dispozițiilor legale ar duce la concluzia că, deși un debitor nu mai este în termen pentru formularea unei contestații la executarea însăși, acesta poate invoca motive de anulare a întregii executări la momentul în care contestă un act de executare determinat, cu privire la care este în termen să introducă acțiunea.
Totodată, numai prin atacarea celor două somații în termenul legal de 15 zile, contestatorul putea să conteste decizia intimatei de reziliere unilaterală a contractului de leasing conform pactului comisoriu de gradul IV, lucru pe care acesta nu l-a făcut.
Or, pentru motivele arătate mai sus, petitul prin care se solicită anularea tuturor actelor de executare silită în Dosarul execuțional nr. 189/2014 este tardiv formulat, motiv pentru care solicită respingerea excepției perimării executării silite.
Potrivit art. 696 alin. 1 C.p.c. „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perima de drept."
Noul Cod de procedură civilă prevede foarte clar că perimarea executării silite intervine de drept numai dacă executorul judecătoresc solicită în scris creditorului îndeplinirea unui act sau demers necesar procedurii de executare silită, iar acesta nu îl îndeplinește în termen de 6 luni.
Or, în cauză executorul judecătoresc nu a solicita intimatei îndeplinirea vreunui act sau demers necesar executării silite, care să nu fie îndeplinit de aceasta, astfel încât excepția perimării executării silite este neîntemeiată.
Menționează în continuare intimata faptul că, contestatorul a achitat în mai multe tranșe debitul datorat, ceea ce a dus la întreruperea perimării executării silite.
Contractul de leasing financiar a fost reziliat din culpa exclusivă a contestatorului, conform clauzei 12.4 II din condițiile generale de leasing financiar, care prevede că rezilierea contractului intervine în situația în care utilizatorul are întârzieri la plata unei rate de leasing mai mult de 30 de zile sau a oricărei alte facturi mai mult de 60 de zile.
Debitul în cuantum de 1333,77 Iei este datorat și în baza art.15 din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Articolul 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing are următorul conținut: "Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing."
Prin urmare acest debit este datorat până la rezilierea contractului, deoarece autoturismul nu a fost predat de către contestator, acesta folosindu-l fără a avea dreptul.
Dacă, după rezilierea contractului de leasing și demararea procedurii de executare silită, contestatorul a înțeles să achite debitul datorat, nu înseamnă că acesta nu are un caracter cert, lichid și exigibil, ci echivalează cu recunoașterea acestuia, fapt ce atrage netemeinicia contestației la executare. Este important ca debitul să fie corect calculat la momentul rezilierii contractului de leasing.
O altă afirmație ce nu poate fi primită de instanță se referă la faptul că, contestatorul nu ar fi primit un scadențar al ratelor de leasing, cu toate că din cuprinsul contractului de leasing rezultă că sunt mai multe anexe, printre care și anexa 3 privind planul de eșalonare, unde sunt indicate ratele de leasing ce trebuie achitate (capital și dobândă).
De asemenea, afirmația cu privire la costurile RCA și CASCO este lipsită de orice suport probator.
Potrivit art. 13 alin 2 din contractul de leasing financiar ...„Finanțatorul are dreptul să calculeze toate creanțele ce decurg din contract (de exemplu: dobânda de prefinanțare neachitată, valoarea însumată a tuturor ratelor de leasing neplătite, a primelor de asigurare, CASCO, RCA, până la radierea bunului de pe numele Finanțatorului din evidențele organelor abilitate...."
De asemenea, potrivit art. 9 din contractul de leasing, părțile au stabilit de comun acord încheierea unei asigurări asupra bunului, urmând ca aceasta să fie achitată de către Utilizator/ contestator.
Totodată, solicită a se avea în vedere și dispozițiile art. 5 teza finală din O.G. nr. 51/1997 care dispune că „Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părțile nu convenit altfel.".
Dacă Utilizatorul nu achită aceste cheltuieli, societatea de asigurări va factura ratele de asigurare intimatei, în calitate de Finanțator, urmând ca acestea să fie refacturate contestatorului.
Referitor la pretinsele clauze abuzive care ar exista în contractul de leasing financiar nu se pot formula apărări având în vedere că nu sunt indicate în concret clauzele atacate, astfel încât solicită respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
Condițiile de admisibilitate pentru admiterea cereri de suspendare a executării silite,nu se raportează doar la obligația plății unei cauțiuni din partea contestatorului, ci trebuie să fie și motivată.
Suspendarea executării silite este conturată ca o măsură vremelnică și excepțională, ce poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a debitorului, prin continuarea unei executări silite aparent nelegală și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor, ulterior constatării nelegalității actelor de executare silită.
Este esențial ca o asemenea cerere să fie analizată prin prisma utilității sale,și nu numai prin îndeplinirea obligației de a plăti o cauțiune.
Or, în speța de față nu se justifică în vreun fel necesitatea și mai ales urgența luării acestei măsuri, întemeiată pe împrejurări de natură a constitui un motiv apreciat de lege ca fiind excepțional și care ar permite aplicarea dipozițiilor legale în materie.
Contestatorul se limitează în a arăta că executarea silită se face pentru o sumă care nu are un caracter cert, lichid și exigibil, dar nu a invocat și nu a dovedit posibile consecințe care ar fi greu sau imposibil de reparat în viitor, urmare deschiderii procedurii de executare silită.
Până la soluționarea contestației la executare, titlul executoriu beneficiază de prezumția de validitate, iar în situația în care s-ar constata nelegalitatea actelor de executare silită, contestatorul are la îndemână pârghii legale pentru repararea prejudiciului suferit.
Pentru motivele arătate mai sus solicită intimata respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 5 mai 2015 când părțile au fost legal citate, instanta a luat act de renuntarea contestatorului prin mandatarul său la capătul de cerere privind suspendarea executării silite.
A fost solicitat si s-a anexat în copie certificată dosarul executional cu nr. 189/2014 al B. D. A. – Fălticeni.
Ulterior, contestatorul a depus la dosar înscrisuri si un calcul întocmit de un expert financiar prin care face dovada plătilor efectuate în perioada 26.04._15.
S-au înaintat intimatei duplicatele înscrisurilor depuse de contestator.
Cu privire la aceste înscrisuri s-au depus note de sedintă prin care intimata arată că împotriva contestatorului s-a formulat cerere de executare silită în data de 30.01.2014, fiind momentul la care trebuie să se stabilească dacă debitorul avea sau nu de achitat un debit către societatea de lizing. Plățile făcute ulterior acestei date nu pot reprezenta un motiv pentru admiterea contestației la executare.
Din tabelul depus Ia dosarul cauzei ar rezulta că s-ar fi efectuat plăți după data de 30.01.2014, deci după demararea procedurii de executare silită.
Referitor la plata asigurărilor RCA și CASCO, care ar fi mai mare decât valoarea autoturismului, afirmațiile contestatorului sunt pure speculații.
In altă ordine de idei, așa cum s-a arătat și în întâmpinare, plata asigurărilor RCA și CASCO sunt în sarcina contestatorului, raportat la art. 5 alin. 1 teza a Il-a din Ordonanța nr. 51/1997, unde se prevede că utilizatorul suportă costurile asigurării bunului dat în leasing.Prin urmare, indiferent de afirmațiile pe care le face contestatorul, intimata nu are nicio contribuție cu privire la cuantumul acestor obligații contractuale și legale.
Din tabelul prezentat de contestator ar rezulta că acesta ar fi achitat suma de 8484,79 euro.
Chiar și în situația în care s-ar accepta că acest calcul este corect, se arată că nu a fost achitată întreaga valoarea a contractului de leasing.
Conform planului de eșalonare semnat la momentul încheierii contractului de leasing, ratele de leasing pe care contestatorul trebuia să le achite erau în cuantum de 7177,30 euro plus 1363,87 euro reprezentând TVA, în total trebuia achitată suma de 8541,17 euro.
Or, contestatorul afirmă că ar fi achitat suma de 8484,79 euro, ceea ce înseamnă că nu s-a achitat întreaga valoare a contractului de leasing, pentru a i se transmite dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Citroen C3, fapt ce atrage netemeinicia contestației la executare.
Referitor Ia penalitățile de întârziere, contestatorul afirmă că acesta ar fi avut întârziere doar 2 zile, iar acestea ar fi fost nejustificat de mari.
Penalitățile de întârziere se calculează în baza clauzei 10.9.1 din condițiile generale de leasing financiar. Acest articol are natura juridică a unei clauze penale și este determinată de conduita utilizatorului care alege să nu-și respecte obligațiile asumate prin contract, în sensul de a nu plăti debitele datorate la termenele convenite. În acest caz intimata înregistrează o pagubă prin lipsa de folosință a sumelor de bani pe care utilizatorul ar fi trebuit să le plătească, motiv pentru care are dreptul la o compensație corespunzătoare.
Prin urmare, culpa pentru neplata la termenul scadent a facturilor emise aparține contestatorului, iar acesta a întârziat mai mult de 2 zile.
Clauza 10.9.2 din condițiile generale de leasing financiar prevede posibilitatea intimatei de a emite trei înștiințări de plată după emiterea facturilor ce nu au fost achitate, iar taxele de somație se emit numai în cazul neachitării facturilor o anumită perioadă de timp, fiind calculate conform clauzelor contractuale, iar faptul că au fost refuzate de contestator nu înseamnă că nu sunt datorate de acesta.
Potrivit art. 8 din OG nr. 51/1997 „Contractele de leasing, precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării obligațiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii".
Calculul debitului se face în conformitate cu clauzele contractuale, unde sunt prevăzute drepturile și obligațiile părților contractante, neexistând o altă modalitate de calcul a acestuia.
Prin înscrisul depus la filele 116-117 dosar contestatorul formulează precizări scrise cu privire la clauzele abuzive ale contractului de leasing nr._/12.04.2010.
Se precizează că acel contract de leasing financiar a fost tehnoredactat la Bucuresti fără a avea posibilitatea contestatorul de a-l citi înainte de a-l semna, nu să fie negociate clauzele.Angajata de la punctul de lucru din Suceava fiind grăbită l-a apostrofat si în aceste conditii a semnat si alte anexe ale contractului nepunându-se problema de a le citi sau să-i fie înmânat vreun exemplar.
După achitarea avansului în sumă de 1.947,37 euro, reprezentând 35 % din valoarea autoturismului s-a întocmit un proces verbal de predare a mașinii din care i s-a înmânat un exemplar odată cu un exemplar din contractul de leasing financiar, fără însă a primit vreun exemplar si din anexele la acest contract și anume din conditiile generale de leasing, planul de eșalonare a ratelor, conventiile de garanție,, scrisoarea de cesiune a drepturilor care derivă din contractul de asigurare si alte documente pe care le-a semnat.
Faptul că nu a fost negociat contractul se poate observa la rubrica „locul încheierii” este trecut „Bucuresti, iar toate formalitățile au fost întocmite la Suceava locatie unde a fost semnat si contractul si a ridicat masina.
Odată cu întâmpinarea a fost depus câte un exemplar din conditiile generale de leasing financiar ocazie cu care a constatat că există acele clauze abuzive, de la pct. 10.3- conditiile generale de leasing- fiind redactat într-un mod științific neputând fi înțeles decat de finanțiști și nu de un utilizator oarecare, la fel sunt si capitolele 10.4; 10.5 si 10.6.
Dobânda de 0,5 % zi de întârziere este mai mare decat la cămătari iar din 10.07.2013 au apărut penalități de întârziere exagerat de mari în conditiile în care nu s-a întârziat cu plata ratei, sau întârzierea a fost cu 2 luni în urmă de doar 2 zile pentru care s-au calculat penalități de 101,89 lei.
În capitolul 10.9- nerespectarea termenelor de plată are inserate clauze abuzive care exced reglementărilor UE sunt calculate 4 feluri de dobânzi care se cumulează putând depăși si contravaloarea ratei pentru care se percepe dobânda.
În ce privesc clauzele de la punctul 10.9.2 literele a,b,c si d acestea depăsesc prevederile legislative, nu se arată în mod clar care sunt calculele pentru a ajunge la 20 euro, respectiv 30 euro o notificare, cate notificări se pot face pe lună si în ce conturi intră acești bani având în vedere anexa comunicată din care rezultă că începând cu data de 01.07.2013 au expediat 30 notificări în valoare totală de 5.038,2 lei sumă ce depăsește de 4 ori suma pe care pretinde societatea de leasing că trebuie să o achite.
Clauze abuzive au fost inserate si în capitolul 9- asigurarea.
Astfel, valoarea mașinii ce face obiectul contractului de leasing financiar este de 5.563,90 euro însă a fost obligat să plătească o asigurare ca si cum autoturismul ar avea o valoare de piață de 9.340 euro cu o diferență de 3.776,10 euro în plus între valoarea asigurată si valoarea masinii.Numai pentru asigurarea CASCO si RCA a plătit 10.000 lei- aprox. 2.270 euro.
Solicită admiterea contestatiei, să se constate clauzele abuzive nominalizate si în temeiul Legii nr. 193/2000 să fie eliminate si de asemenea să se constate că a achitat integral contravaloarea contractului de leasing.
Ca urmare a acestor precizări, intimata a formulat note de sedintă cu privire la invocarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.
Arată intimata că prin cererea formulată la termenul din 02.07.2015, se solicită anularea clauzelor 9,10.3, 10.4,10.5, 10.6,10.9.2 din condițiile generale de leasing financiar ca fiind abuzive, prin prisma Legii nr. 193/2000.Acest capăt de cerere este neîntemeiat.
Clauza abuzivă este reglementată de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 care are următorul conținut ; „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților".
Așadar, pentru ca o clauză contractuală să fie abuzivă trebuie îndeplinite, cumulativ, două condiții:-Lipsa negocierii;-Clauza trebuie să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante;
Lipsa negocierii clauzelor atacate din condițiile generale de leasing financiar, este o simplă afirmație cu privire la care, din păcate, societatea de leasing este pusă într-o situație dezavantajoasă, deoarece legiuitorul impune comerciantului să dovedească contrariul, lucru practic imposibil de făcut. La momentul semnării contractului de leasing, contestatorul nu a solicitat negocierea nici unei clauze din contractul de leasing, acceptând oferta de finanțare.
A doua condiție ce trebuie îndeplinită este existența unui „dezechilibru semnificativ" care trebuie să existe între părțile contractante, produs de clauzele atacate.
Ori, în cauză nu poate fi vorba de un dezechilibru semnificativ creat de clauzele atacate, ce se regăsesc în condițiile generale de leasing financiar, având în vedere și faptul că debitul pentru care s-a formulat cererea de executare silită este datorat și în baza art. 15 din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Articolul 15 din Ordonanța nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing are următorul conținut „Dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadentă prevăzută în contractul de leasing, finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing."
Sensul juridic al acestui articol dat de legiuitor este cât se poate de clar „Dacă în contract nu se prevede altfel..."
În concluzie, autoturismul nu a fost predat către intimată, ceea ce înseamnă că debitul pentru care s-a început executarea silită este datorat și în baza legii.
Potrivit clauzei 9 din condițiile generale de leasing financiar, părțile au stabilit de comun acord încheierea unei asigurări asupra bunului, urmând ca aceasta să fie achitată de către Utilizator/contestator. Această clauza mai prevede că, în situația în care se întâmplă un eveniment al cărui risc nu este asigurat, întreaga răspundere va fi a utilizatorului.
Clauza 9 din condițiile generale de leasing financiar este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 5 teza finală din Ordonanța nr. 51/1997 care prevăd că „Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părțile nu convin altfel.".
Așadar, costurile asigurării bunului, respectiv RCA și CASCO, sunt suportate potrivit legii de către contestator. Ca atare, clauza 9 din condițiile generale de leasing finandciar nu reprezintă altceva decât o transpunere convențională a dispozițiilor legale, ceea ce exclude incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.
În motivarea acestui petit, se arată că novarea contractului de asigurare s-ar fi făcut rea-credință, deoarece ratele au avut o tendință crescătoare de la 163 lei/lună la 200 lei/lună, condițiile în care valoarea de piață a autoturismului a avut o tendință descrescătoare.Critica este neîntemeiată.
În primul rând, stabilirea ratei CASCO nu are nicio legătură cu scăderea valorii de piață a autoturismului. La momentul semnării contractului de leasing, contestatorul a semnat și contractul de asigurare CASCO prin care trebuia să achite 60 de rate. Prin urmare, contestatorul a cunoscut câte rate de CASCO trebuie să achite, având un scadențar al acestora.
În ceea ce privește RCA acesta se achită o dată pe an, este normal și legal ca în situația în care bunul este avariat, asigurarea CASCO încasată de intimată, deoarece are un drept de proprietate asupra bunului, contestatorul având doar un drept de folosintă.
În al doilea rând, ratele de CASCO au fost stabilite în euro ceea ce a dus la creșterea acestora, o dată cu creșterea cursului valutar leu/euro.
În altă ordine de idei, creșterea ratei CASCO nu se datorează intimatei, ci culpei contestatorului.
Ministerul Finanțelor Publice subliniază faptul ca scutirea de TVA se aplica în conformitate cu prevederile art. 141 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal, potrivit cărora sunt scutite de taxa pe valoarea adăugata, "operațiunile de asigurare si/sau de reasigurare, precum si prestările de servicii în legătura cu operațiunile de asigurare si/sau de reasigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni", prevederi care nu au fost modificate la data de 1 ianuarie 2008.
Însă, aceste prevederi nu sunt incidente operatiunilor de intermediere în asigurări, ci se referă la externalizarea anumitor operatiuni în domeniul asigurărilor, mentionandu-se că scutirea nu se acordă pentru societățile către care se externalizeaza astfel de servicii, daca acestea nu suporta riscul si nu încheie contracte de asigurare în nume propriu.
Cu alte cuvinte, TVA-ul nu se aplică în cazul societăților de asigurări, dar în situația în care intimata achită contravaloarea asigurărilor și o refacturează utilizatorului, acesta din urmă fiind obligat să achite și TVA.
Ratele de CASCO și RCA nu au fost achitate la termenul scadent de către contestator, ci de către intimată și refacturate acestuia, această operațiune fiind supusă aplicării TVA.
În momentul în care contestatorul nu a achitat o rată de CASCO, asigurătorul o facturează către intimată, în calitate de proprietar, și o refacturează contestatorului cu TVA.
În concluzie, creșterea ratei CASCO este culpa contestatorului, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale.
Cu privire la clauza 10.3 din condițiile generale de leasing – Scadența- această clauză se referă Ia obligația de plată a ratelor de leasing ce revine contestatorului, pentru folosința unui bun asupra căruia intimata are un drept de proprietate. Afirmația contestatorului cum că nu ar fi primit niciodată planul de eșalonare a ratelor de leasing, nu poate fi primită de instanță în condițiile în care acesta a achitat ratele de leasing.
Este evident că până în anul 2014 contestatorul si-a respectat obligațiile contractuale, ceea ce dovedește că a avut cunoștință de planul de eșalonare a ratelor de leasing, cât si de planul de eșalonare a ratelor CASCO.
În altă ordine de idei, pentru ca o clauză contractuală să fie abuzivă trebuie să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Or, obligația de a achita ratele de leasing pentru folosința bunului nu poate fi abuzivă, fiind de esența acestui tip de contract.
Cu privire Ia clauza 10.4 din condițiile generale de leasing – Plata- această clauză se referă la contul în care se vor efectua plățile, la faptul că acesta poate fi modificat cu anunțarea prealabilă a utilizatorului. Contestatorul nu motivează felul în care această prevedere contractuală creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, motiv pentru care solicită respingerea acestui petit ca neîntemeiat.
Cu privire la clauza referitoare la penalitățile de întârziere, în cauză s-au stabilit penalități de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere la plata unei facturi (nu este vorba de dobândă).
Clauza contractuală care dă dreptul intimatei să calculeze penalități de întârziere are natura juridică a unei clauze penale și este determinată de conduita contestatorului care alege să nu-și respecte obligațiile asumate prin contract, în sensul de a nu plăti debitele datorate la termenele convenite. În acest caz societatea de leasing înregistrează o pagubă prin lipsa de folosință a sumelor de bani pe care utilizatorul ar fi trebuit să le plătească, motiv pentru care are dreptul la o compensație corespunzătoare.
Chiar art. 1 lit.i din Lista Anexă a Legii nr. 193/2000 prevede că sunt abuzive doar acele prevederi care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neândeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist. Condiția este ca sumele să nu fie disproporționat de mari comparativ cu pagubele suferite de finanțator.
În cauza de față părțile au stabilit o penalitate de 0,5 pe zi de întârziere, lucru care nu este exagerat de mare și nu este de natură să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante, după cum de altfel se și poate observa, având în vedere cuantumul scăzut al penalităților de întârziere pe care contestatorul le-a achitat.
Prin urmare această clauză nu poate crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Cu privire la clauza 10.9.2 din condițiile generale de leasing - Somații de plată-trecând peste afirmațiile contestatorului referitoare la „legislația chineza din perioada feudală", clauza 10.9.2 din condițiile generale de leasing financiar prevede posibilitatea intimatei de a emite trei înștiințări de plată după emiterea facturilor ce nu au fost achitate. Prin urmare, aceste somații, prin care utilizatorul este notificat cu privire la faptul că are întârziere la plata facturilor, se emit din culpa exclusivă a acestuia.
Cuantumul acestor taxe nu pot creea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Pentru motivele arătate mai sus, intimata solicităm respingerea capătului de cerere privind anularea unor clauze abuzive prin prisma Legii nr. 193/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
În baza art. 3 din Legea nr. 71/2011 și raportat la data încheierii contractului de leasing ce constituie titlul executoriu contestat în cauză, respectiv 12.04.2010, prevederile aplicabile prezentei spețe sunt cele ale Codului civil de la 1865 și dispozițiile legii speciale, respectiv OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing.
Pe fondul cauzei, instanța constată că între contestator – în calitate de Utilizator și I. L. România SA- în calitate de Finanțator, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr._/12.04.2010 având ca obiect transmiterea de către finanțator către utilizator a dreptului de folosință asupra bunului identificat în cadrul ofertei anexe – autoturism Citroen C3, cu un preț de achizitie de 5563,90 EURO (f. 63).
În cadrul acestui contract însușit prin semnătură de către ambele părți (aplicată pe fiecare pagină), sunt specificate atât ratele ce urmează a fi achitate, modul lor de ajustare, data la care urmează a fi achitate, alte cheltuieli, societatea cu care se va încheia asigurarea de răspundere CASCO și RCA. De asemenea, în Condițiile generale anexă la contract sunt specificate cauzele de încetare a contractului, precum și clauze penale (f- 66-71).
Cum contestatorul nu a respectat termenele de achitare a ratelor, înregistrând la data de 25.10.2013 debit de 3.939,59 lei (f.60, 61), s-a trecut la executarea silită a acestuia, contractul fiind titlu executoriu conform art. 8 din OG nr. 51/1997.
Cererea de executare silită a fost formulată de . în baza mandatului special nr. 129/29.01.2013 primit de la I. L. România SA (f. 62).
În cadrul acestui dosar au fost emise Somațiile din data de 30.04.2014 (f.79-80), ce nu au fost contestate, iar prin OP nr. 470/05.06.2014, T. V. a achitat suma de 1333,77 lei.
La data de 18.08.2014, potrivit chitanței depunere numerar, contestatorul T. V. a achitat intimatei suma de 3.030 lei reprezentând contravaloare rate leasing perioada august 2014-aprilie 2015 (f.12).
Prin notificarea din 10.10.2014 intimata a informat contestatorul de faptul că, contractul de leasing financiar a fost reziliat în baza pactului comisoriu de gradul IV reglementat de art. 12.4 pct. ii din contract (f.13).
Ulterior, prin adresa din data de 06.02.2015 intimata a solicitat B. D. A. continuarea executării silite sub forma recuperării bunului ce a făcut obiectul contractului de leasing.
Față de aceste aspecte, instanța va respinge capătul de cerere privind perimarea executării silite, motivat de următoarele: potrivit art. 696 C. proc. civ. (vechea numerotare) executarea silită se perimă în termen de 6 luni în cazul în care creditorul, din culpa sa, nu a îndeplinit un act sau demers necesar executării silite ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc. Ori, în speță, nu a operat această sancțiune, motivat de faptul că în ceea ce privește obligațiile de plată, acestea au fost în continuare achitate după emiterea somațiilor din data de 30.04.2014 (conform chitanței amintite aflată la fila 12), iar în ceea ce privește obligația de predare a autoturismului, aceasta a renăscut după notificarea rezilierii unilaterale a contractului la data de 10.10.2014 (f. 13). Ori, la data de 06.02.2015, în interiorul termenului legal, intimata a solicitat continuarea executării silite cu privire la obligația de predare a autoturismului.
Prin Somația emisă la data de 06.03.2015 în dosarul nr. 189/2014 al B. D. A. comunicată contestatorului la data de 19.03.2015 (f. 95-96) acesta a fost somat să procedeze la predarea bunului mobil autoturism marca CITROEN C3 nr. înmatriculare_ și să achite suma de 2480 lei cheltuieli de executare.
Împotriva acestui act de executare a formulat prezenta contestație T. V., cerere ce a fost înregistrată la data de 31.03.2015 cu respectarea termenului legal de 15 zile, aspect față de care instanța va respinge excepția tardivității contestației, invocată de intimată.
Contestatorul a invocat faptul că executarea silită începută în dosarul nr. 189/2014 a fost „închisă” întrucât s-a plătit contravaloarea pretențiilor.
Instanța va respinge această apărare ca nefondată, în dosarul de executare depus la dosarul instanței neexistând o Încheiere a executorului judecătoresc care să constate acest fapt, așa cum prevăd dispozițiile art. 702 alin. 1 pct. 1 C. proc. civ. (vechea numerotare)
Contestatorul a mai invocat faptul că în mod greșit s-a dispus de către Judecătoria Fălticeni încuviințarea executării silite a contractului de leasing în dosarul nr._, întrucât nu s-a analizat cu atenție acest contract care ar avea clauze abuzive.
Instanța va respinge și această susținere, întrucât la încuviințarea executării silite (normele de procedură în vigoare la momentul înregistrării cererii) reprezintă o procedură necontencioasă, în care judecătorul nu are de analizat decât dacă înscrisul constituie potrivit legii titlu executoriu, creanța este certă, lichidă și exigibilă și nu există alte cauze de respingere din cele prevăzute la art. 665 forma anterioară intrării în vigoare a art. I pct. 29 din Legea nr. 138/2014. Alte aspecte precum cele invocate de către contestator pot face obiectul doar al unei contestații la executare.
Contestatorul a mai invocat faptul că sesizarea Biroului executorului judecătoresc s-a făcut ilegal, cu nerespectarea dispozițiilor art. 625 C. proc. civ. care prevăd că este interzisă efectuarea de acte de executare de către alte persoane sau organe decât cele prevăzute la art. 623 C. proc. civ. – respectiv că executarea s-ar fi făcut de către ..
Instanța va respinge ca nefondată această susținere, în speță . nu a făcut acte de executare în înțelesul Codului de procedură civilă, ci, a solicitat începerea executării silite la biroul executorului judecătoresc, în numele I. L. ROMÂNIA IFN SA, în baza mandatului special acordat de către aceasta din urmă (mandat nr. 129/29.01.2013 - f. 62).
Instanța va respinge ca nefondată și cererea contestatorului privind constatarea existenței clauzelor abuzive în contractul de leasing financiar nr._/12.04.2010.
Astfel, în contestația inițială s-a invocat la modul general existența mai multor clauze abuzive în cadrul contractului supus analizei. Ulterior, la solicitarea instanței, pentru termenul din data de 02.07.2015, au fost detaliate susținerile privind clauzele abuzive (f. 116-117).
S-a susținut că acest contract nu a fost negociat, aspect ce rezultă din faptul că la rubrica „locul încheierii” este trecut București, iar formalitățile au fost încheiate la Suceava, precum și că nu i s-ar fi înmânat un exemplar din anexele ce fac parte din contract, respectiv: condițiile generale de leasing, planul de eșalonare al ratelor, condițiile speciale de asigurare a bunurilor, convențiile de garanție, scrisoarea de cesiune a drepturilor ce derivă din contractul de asigurare, și alte documente nespecificate. Din actele depuse la dosar la filele 48-50, 63-71, rezultă că T. V. și-a însușit aceste documente prin semnătură.
Este de reținut că leasingul reprezintă în esență o tehnică modernă de finanțare a comerțului, în doctrină fiind definit ca operațiunea de finanțare la termen, având ca suport juridic un contract ce conferă unei persoane posesia și folosința unui bun. În acest context contractul de leasing este unul negociat, unde acordul voințelor înseamnă consimțământ.
Contestatorul a susținut că ar fi abuzive Capitolul Scadența pct. 10.3, 10.4, 10.5, 10.6 din Condițiile generale la contract ce se referă la scadență, plată, ajustarea ratelor și dobândă, precum și punctul 10.9 referitor la nerespectarea termenelor de plată.
De asemenea, s-a susținut că sunt abuzive și clauzele de la Capitolul 9 Asigurarea, din condițiile speciale valoarea asigurată ar depăși cu mult valoarea autoturismului, iar novarea contractului a fost făcută cu rea credință.
Contestatorul a invocat nulitatea absolută a clauzelor în discuție, fiind pretins contrare ordinii publice și bunelor moravuri, întrucât finanțatorul a urmărit o îmbogățire nejustificată.
În ce privește această critică, instanța constată că, clauzele pretins a fi nule, nu au fost încheiate cu nesocotirea legii.
Trebuie precizat ca actele juridice sunt nule numai daca nesocotesc normele imperative sau prohibitive ale legii. Pe de alta parte, sunt legal facute si deci produc efecte juridice actele care se abat de la dispozitiile legale, daca aceste dispozitii au caracter supletiv ori interpretativ, adica sunt norme ce se aplica numai atunci cand partile nu au hotarat altfel, cum este cazul art. 15 din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing.
Articolul 15 din OG nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing are următorul conținut: ”Daca în contract nu se prevede altfel, în cazul în care utilizatorul nu executa obligația de plata integrala a ratei de leasing timp de doua luni consecutive, calculate de la scadenta prevazuta in contractul de leasing, finantatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este obligat sa restituie bunul si sa plateasca toate sumele datorate, pana la data restituirii in temeiul contractului de leasing.”
Sensul juridic dat de legiuitor articolului 15 este cat se poate de clar „Daca in contract nu se prevede altfel…” Prin urmare, clauzele prin care finantatorul are dreptul sa solicite restituirea ratelor de leasing neachitate și dobânzi nu poate avea un caracter abuziv, deoarece legiuitorul nu a interzis o asemenea prevedere, neexistand norme de drept imperative care sa-l impiedice pe finantator sa le solicite.
O clauza contractuala poate fi considerata abuziva, daca indeplineste conditiile prevazute de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000: „O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”.
Asadar, pentru ca o clauza contractuala sa fie considerata abuziva, trebuie indeplinite, cumulativ, doua conditii:
- Lipsa negocierii clauzei respective;
- Clauza trebuie sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante;
In ceea ce priveste lipsa negocierii clauzelor contractuale, finantatorul este pus ., deoarece legiuitorul impune acestuia sa dovedeasca caracterul negociat al clauzei, ceea ce, de cele mai multe ori, este practic imposibil.
In schimb, cu privire la dezechilibrul semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor contractante, pe care clauza atacata trebuie sa-l produca, sarcina probei revine consumatorului.
Trebuie retinuta precizarea legiuitorului, anume clauza contractuala trebuie sa creeze, nu orice dezechilibru, ci unul semnificativ, fiind o condiție esentiala pentru constatarea caracterului abuziv al acesteia.
La analizarea caracterului abuziv trebuie avut in vedere si dispozitiile art. 10 lit. f din Ordonanta nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing, unde se prevede ca utilizarorul se obliga „sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pâna la achitarea integrala a valorii contractului de leasing”.
În speța de față, contestatorul nu a arătat în ce mod I se produce un dezechilibru semnificativ, susținând la modul general doar că “dobânda” de 0,5% pe zi de întârziere este foarte mare. Instanța observă că prevederea plății de 0,5% pe zi de întârziere se referă nu la dobândă ci reprezintă o penalitate de întârziere. Ori, clauza contractuală care dă dreptul intimatei să calculeze penalități de întârziere are natura juridică a unei clauze penale și este determinată de conduita contestatorului care alege să nu-și respecte obligațiile asumate prin contract, în sensul de a nu plăti debitele datorate la termenele convenite. Art. 1 lit.i din Lista Anexă a Legii nr. 193/2000 prevede că sunt abuzive doar acele prevederi care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neândeplinirii obligațiilor contractuale, comparativ cu pagubele suferite de profesionist. Condiția este ca sumele să nu fie disproporționat de mari comparativ cu pagubele suferite de finanțator.
La momentul incheierii contractul de leasing, consumatorul beneficiaza de o finantare, pe care trebuie sa o restituie prin plata unor rate de leasing, compuse din capital si dobanda. Orice contract de leasing are o valoare care se stabileste la momentul semnarii contractului, astfel incat consumatorul cunoaste, dincolo de orice dubiu, suma pe care acesta trebuie sa o restituie.
De asemenea, valoarea contractului este negociata de catre consumator, deoarece reprezinta finantarea pe care a solicitat-o in vederea folosirii unui bun, finantatorul neavand nicio o implicare in acest sens.
Clauza 9 din condițiile generale de leasing financiar este în deplină concordanță cu dispozițiile art. 5 teza finală din Ordonanța nr. 51/1997 care prevăd că „Costurile asigurării sunt în sarcina locatarului/utilizatorului, dacă prin contract părțile nu convin altfel." Așadar, clauza 9 din condițiile generale de leasing finandciar nu reprezintă altceva decât o transpunere convențională a dispozițiilor legale, ceea ce exclude incidența Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive. În motivarea acestui petit, se arată că novarea contractului de asigurare s-ar fi făcut rea-credință, deoarece ratele au avut o tendință crescătoare de la 163 lei/lună la 200 lei/lună, condițiile în care valoarea de piață a autoturismului a avut o tendință descrescătoare, aspecte neîntemeiate., întrucât, la momentul semnării contractului de leasing, contestatorul a semnat și contractul de asigurare CASCO prin care trebuia să achite 60 de rate. Prin urmare, contestatorul a cunoscut câte rate de CASCO trebuie să achite, având un scadențar al acestora. Ratele de CASCO au fost stabilite în euro ceea ce a dus la creșterea acestora, o dată cu creșterea cursului valutar leu/euro.
De asemenea, în momentul în care contestatorul nu a achitat o rată de CASCO, asigurătorul o facturează către intimată, în calitate de proprietar, și o refacturează contestatorului cu TVA, fapt ce determină o creșterea a ratei CASCO din culpa contestatorului, pentru nerespectarea obligațiilor contractuale. Cu privire la clauza 10.3 din condițiile generale de leasing – Scadența- această clauză se referă Ia obligația de plată a ratelor de leasing ce revine contestatorului, pentru folosința unui bun asupra căruia intimata are un drept de proprietate. Afirmația contestatorului cum că nu ar fi primit niciodată planul de eșalonare a ratelor de leasing, nu poate fi primită de instanță în condițiile în care acesta a achitat ratele de leasing.
La analizarea clauzelor contractuale, prin prisma Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive, trebuie avute in vedere drepturile si obligatiile partilor, precum si existenta unei corelatii intre acestea, in care trebuie mentionat efortul finantatorului de a avansa integral suma de bani catre furnizorul bunului, in vederea achizitionarii acestuia, pentru a fi pus la dispozitia consumatorului, cu titlu de folosinta, avand posibilitatea de a dobandi dreptul de proprietate, cu speranta legitima de a obtine restituirea investitiei, prin intermediul ratelor de leasing ce trebuiau achitate. Pe de alta parte trebuie avut in vedere, la analizarea clauzelor abuzive, si motivul incetarii contractului, avand in vedere ca rezilierea intervine din culpa exclusiva a consumatorului, pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, care au dus in final la esecul intregii operatiuni de finantare, fapt ce a dus la inregistrarea unui prejudiciu evident pentru finantator.
Singura situatie care ar putea atrage caracterul abuziv al unei clauze din contractul de leasing, atunci cand finantatorul solicita restituirea intregii finantari, respectiv si a ratelor de leasing datorate dupa restituirea bunului, ar fi existat daca, dupa rezilierea contractului, societatea de leasing doreste recuperarea acestor sume, fara sa scada suma obtinuta in urma valorificarii bunului catre o terta persoana, consumatorul urmand sa suporte diferenta.
Prin incheierea unui contract de leasing, consumatorul primeste cu titlu de finantare o suma de bani, ce trebuie restituita prin achitarea unor rate de leasing lunare.
Aceasta finantare trebuie recuperata in totalitate de la consumator, in caz contrar, pentru finantator ar fi o pierdere evidenta, sens in care activitatea economica nu se justifica.
Codul Civil recunoaste dreptul creditorului de a solicita restul ratelor de leasing ce nu au fost achitate, dupa restituirea bunului, plecand de la un principiu ce da dreptul creditorului sa-si recupereze prejudiciul efectiv suferit (capitalul nerecuperat) si beneficiul nerealizat (dobanda nerecuperata), urmare a neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre consumator - art. 1084-1087 C. civ. De la 1865.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va respinge contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată contestatia la executare formulată de contestatorul T. V. domiciliat în . . prin mandatar P. T. în contradictoriu cu intimata I. L. România IFN, prin mandatar Avestis Internațional SRL Bucuresti cu sediul în Bucuresti . ..
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în sedintă publică din data de 13.08.2015.
P., Grefier,
Red.GI
Tehn.PD/4ex/
Data:14.09.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Validare poprire. Sentința nr. 1525/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
