Fond funciar. Sentința nr. 1634/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1634/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1064/227/2015
Dosar nr._
- fond funciar -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentința civilă nr. 1634
Ședința publică din 10 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Grefier: B. I.
Pe rol se află judecarea cauzei civile, având ca obiect „fond funciar”, privind reclamanta Stațiunea de C.-Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, prin reprezentant legal G. A., în contradictoriu cu pârâta D. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat N. C. pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale atașată la fila 46 dosar, lipsă fiind pârâta. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează că s-a răspuns la adresa instanței (filele 54-84), după care,
Reprezentantul convențional al reclamantei depune la dosar interogatoriul pârâtei și precizări la cererea de chemare în judecată, cu privire la temeiul de drept al acesteia, respectiv art. 19 din Legea nr. 1/2000 – redactare inițială, arătând că nu are de formulat alte cereri.
Instanța, nemaifiind de formulat cereri și probe de administrat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul reprezentantului convențional al reclamantei în acest sens.
Avocat N. C. pentru reclamantă solicită admiterea cererii așa cum a fost precizată, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 635,98 lei reprezentând contravaloarea investiției neamortizată de pe suprafața de 2 ha teren livadă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, declarând dezbaterile închise, instanța reține cauza pentru soluționare.
După deliberare,
INSTANTA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 03.04.2015 sub nr._, reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 635,98 lei reprezentând contravaloarea investiției neamortizate de pe suprafața de teren cu privire la care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru o suprafață de 2,00 ha teren livadă situat în extravilanul mun. Fălticeni, teren care s-a aflat în proprietatea statului și în administrarea sa până în anul 2005 și pe care au fost efectuate anterior anului 1990 lucrări de investiții neamortizate în totalitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, înregistrate ca atare în evidențele contabile.
Terenul ce a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei figurează înscris în anexa nr. 42, întocmită de Comisia mun. Fălticeni de aplicare a legilor fondului funciar în conformitate cu disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000-redactare inițială și art. 55 din HG 1172/2001, anexă în care, corespunzător suprafeței reconstituite, a fost evidențiată și valoarea neamortizată a investiției de pe terenul restituit, ce urma a fi recuperată de la beneficiarul reconstituirii.
Anexa sus menționată a fost validată în totalitate (atât în ceea ce privește suprafața restituită în natură, cât și în ceea ce privește valoarea investiției neamortizate, supusă restituirii) prin hotărârea nr. 26 din 3 martie 2005 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre comunicată acesteia la data de 5 martie 2015 cu adresa nr. 2382/2015 a Comisiei Județene Suceava.
Ulterior validării și expirării termenului de 30 zile în care, potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, hotărârea de validare putea fi contestată de către persoanele interesate, pârâtul a fost pus în posesie pe vechiul amplasament și a obținut titlu de proprietate pentru terenul astfel reconstituit.
În conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, pentru terenurile aflate în proprietatea statului, care se restituie în natură pe vechile amplasamente foștilor proprietari și pe care s-au efectuat de către stat investiții, neamortizate până la . actului normativ sus menționat, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceeași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
Cum în speță pârâta a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în temeiul dispoziției legale sus menționate acesteia îi incumba obligația de a restitui contravaloarea investiției neamortizate, astfel cum este ea stabilită în anexa 42, validata prin hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Județene Suceava, investiție care face parte din patrimoniul reclamantei și care este evidențiată ca atare în evidențele contabile.
Pentru aceste motive, reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata sumei de 635,98 lei, reprezentând contravaloarea investiției neamortizate de pe suprafața de teren cu privire la care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000.
Totodată, în temeiul art. 453 cod procedură civilă, solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 55 din HG 1172/2001 (în vigoare la data emiterii hotărârii de validare), art. 43 alin. 3 din HG 890/2005, art. 453 cod procedură civilă.
In dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de următoarele mijloace probatorii: înscrisuri, interogatoriul pârâtului si orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri în condițiile art. 254 alin. 2 cod procedură civilă.
D. fiind faptul că litigiul de fața are natura unui proces funciar în accepțiunea art. 1 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 iar pretențiile deduse judecății izvorăsc din aplicarea Legii nr. 1/2000, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000 rap. la art. 29 alin. 1 lit. 1 din OUG nr. 80/2013, reclamanta susține că prezenta acțiune este scutită de taxă judiciară de timbru.
Atașează la dosar Hotărârile nr. 26/03.03.2005 si nr. 386/17.03.2005 ale Comisiei Judetene Suceava, tabel nominal cuprinzând persoanele fizice îndreptățite de la care urmează să se recupereze valoarea rămasă a investițiilor făcute pe terenurile restituite în natură,lista de inventariere a mijloacelor fixe (f.9-15).
Conform art. 201 al.1 Cod pr. Civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei care a formulat întâmpinare (f.18-19) prin care a solicitat respingerea acțiunii.
In fapt, pârâta arată că este moștenitoare testamentară a defunctului A. A. având întocmit Testamentul autentificat sub nr 1867/06.12.2006 la BNP K. N. si D. Cremenitchi
Invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a sa. Susține că această calitate procesuală pasivă presupune justificarea unei obligații de a participa ca parte într-un proces civil, de a figura ca o persoană cu obligații față de reclamant.
Mai arată că este sora soției defunctului A. A. si în anul 2006 a fost întocmit de către defunctul A. A. Testamentul autentificat sub nr.1867/06.12.2006 la BMP K. N. si D. Cremenitchi. Conform testamentului, este legatar universal si la decesul defunctului A. A. urma să moștenească întreaga avere mobilă si imobilă ce se va găsi în patrimoniul său la acea dată. La data decesului, defunctul nu mai detinea bunuri în patrimoniu, ca urmare a înstrăinării acestor bunur în timpul vieții lui.
Astfel că ea nu a moștenit nicio suprafață de teren de 2 ha. livadă, care a vândută de defunct în timpul vieții lui prin contractul de vanzare-cumparare autentificat nr 206/25.05.2006 la BNP E.-Danieia L.. Testamentul a fost întocmit ulterior vânzării terenului astfel că Stațiunea trebuia să facă demersurile în timpul vieții defunctului.
Mai arată că nu a moștenit niciun bun de la defunctul A. A., astfel că nu are nicio o obligație față reclamantă. Intre ea si Stațiune nu există niciun raport juridic.
A mai invocat pârâta excepția lipsei de interes motivat de faptul că nu este născut și actual. Faptul că nu a moștenit niciun bun de la defunctul A. față de această situație nu îi revine nicio obligație față de reclamantă. Astfel că prezenta acțiune este lipsită de un interes născut si actual.
Susține pârâta că terenul nu face parte din masa succesorală și nu există nici alte bunuri succesorale întrucât livada, prin contractul de vânzare cumpărare, a ieșit din patrimoniul defunctului anterior decesului.
Invocă excepția prescripției dreptului la acțiune, si consideră că acțiunea este prescrisă fiind depășită perioada legală în care se putea formula acțiune,
Reclamanta solicita anumite sume de bani ce reprezintă investiție neamortizată fără să detalieze cum a ajuns la această sumă.
Nu comunică calculul, când s-a făcut această investiție și ce sume au încasat ei pentru această suprafață de teren.
Solicită aceste calcule întrucât ele nu reprezintă un calcul real, ținând cont că:
- nu cunoaște când s-a făcut investiția;
- nu cunoaște ce valoare a avut investiția;
- nu cunoaste ce sume de bani au fost încasate anual de reclamantă de la apariția Legii 18/1991, Legii 1/2000 și cum au fost folosite, având în vedere și faptul că veniturile realizate de stațiune din valorificarea recoltei pomicole erau foarte mari;
- cine a încasat suma rezultată de pe suprafața de 2 ha livada în anul 2005 când a fost emis Titlul de proprietate pentru A. A..
Pârâta arată că, în mod legal, nu datorează nicio sumă către reclamantă deoarece la data când defunctul a predate terenul la CAP și ulterior a fost preluat de Stațiune pomicolă, terenul avea caracter de livadă de mere. Astfel că defunctul predat către CAP o livadă de mere și a preluat în 2005 o livadă de mere.
Precizează că nu contează că stațiunea a făcut investiții noi prin schimbarea pomilor, întrucât exploatarea peste 40 de ani si obținerea unor venituri o obliga pe reclamantă sa facă aceste lucrări.
La data restituirii terenului în natură, nu s-a încheiat între părți nicio convenție de plată și faptul că se prezintă o Hotărâre a Comisiei Județene Suceava nu exclude dreptul său de a cunoaște realitatea calculelor chiar dacă ele sunt înscrise în contabilitatea reclamantei.
Față de aceste motive, pârâta solicită respingerea acțiunii.
In dovedirea susținerilor sale a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și deși a cerut si admiterea probei cu interogatoriul reclamantei nu a depus la dosar lista cu întrebările la care aceasta urma să răspundă, așa cum prevăd disp. art. 355 al. 1 rap. la art. 194 lit. e Cod pr. Civilă.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei care, în termen legal formulează răspuns prin care solicită respingerea excepțiilor si apărărilor pârâtei.
Astfel, arată că excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată.
Susține că pârâta pretinde că nu este titulara obligației de restituire a contravalorii neamortizate de pe terenul reconstituit în favoarea autorului său, A. A., pe considerentul ca acest teren a fost înstrăinat de defunct în timpul vieții potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.206/2006, anterior întocmirii testamentului prin care a fost instituită legatară universală a defunctului A. A..
Susținerea sus menționată este neîntemeiată întrucât în mod necontestat pârâta este moștenitoarea defunctului A. A., beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenul afectat de investiția neamortizată în totalitate ori, în această calitate și în conformitate cn disp. ari. 774 și urm. cod civil anterior, pârâta a dobândit prin devoluțiune succesorală legală după autorul său nu doar drepturile, ci și obligațiile autorului, existente în patrimoniul acestuia la data decesului, inclusiv obligația de plată a investiției neamortizate de pe terenul reconstituit, stabilită prin anexa 42 si validată prin hotărârea nr.26/2005 a Comisiei Județene Suceava.
Înstrăinarea terenului în litigiu nu a avut ca efect și transmisiunea de drept a obligației de plată a contravalorii neamortizate a investiției, o astfel de transmisiune operând numai în măsura în care ea fost stipulată expres în contractul de vânzare cumpărare încheiat cu subdobânditorii. În aceasta din urmă ipoteză pârâta are posibilitatea de formula îh condițiile art. 72 și urm. cod procedură civilă, o cerere de chemare în garanție a cumpărătorilor, de la care poate pretinde restituirea sumei eu care ar cădea în pretenții față de reclamantă.
Reclamantă consideră nefondată și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii.
Susține că potrivit art. 33 cod procedura civilă, interesul în promovarea unei acțiuni trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Față de situația de fapt dedusă judecății, reclamanta justifică interes în promovarea acțiunii, iar interesul astfel justificat îndeplinește condițiile, prev. de art. 33 cod procedură civilă deoarece investițiile neamortizate de pe terenul cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului pârâtei au fost realizate de reclamantă în perioada în care a exercitat dreptul de administrare asupra acestui teren aflat în proprietatea statului, împrejurare ce rezultă din evidențele contabile ale unității, în care sunt înregistrate, investițiile pe tarlale/sole și valorile acestora.
Cum reclamanta a fost proprietara investițiilor de pe terenul supus reconstituirii și are, prin urmare, calitatea de parte în raportul juridic litigios având ca obiect obligația de restituire a contravalorii investiției nearaortizate, în conformitate cu disp. art.33, 36 cod procedură civilă justifică interesul și legitimarea procesuală activă în promovarea acțiunii de față.
Mai arată că exccpția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată.
Susține că la data validării anexei 42, erau în vigoare disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000, astfel cum fuseseră modificate prin Legea nr. 400/2002, iar potrivit acestui text de lege „In cazul în care pe suprafețele de teren care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile prezentei legi se află investiții fiuncționale, contravaloarea acestor investiții rămasă neamortizată se recuperează de la noii proprietari într-o perioadă de maximum l0 ani". Prin urmare, termenul de prescripție reglementat de legea în vigoare la data nașterii obligației de plată era de 10 ani.
Sub aspectul datei de la care începe să curgă termenul de prescripție sus menționat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data validării anexei 42.
D. fiind faptul că obligația instituită de art. 19 din Legea nr. 1/2000 își are temeiul în principiul îmbogățirii fară just temei, în ceea ce privește începutul prescripției extinctive sunt aplicabile prin analogie disp. art. 8 din actul normativ sus menționat, potrivit cărora prescripția începe să curgă dc la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Cum în cauză anexa 42, împreună cu hotărârea de validare, au fost comonicate reclamantei la data de 5 martie 2015, conform adresei nr. 2582/2015 a Comisiei Județtme Suceava și cum la data acestei comunicări a aflat care sunt persoanele în sarcina cărora a fost stabilită obligația de plată a investițiilor neamortizate, în conformitate cu disp, ari. 8 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție a început să curgă la 5 martie 2015, nefiind împlinit la momentul introducerii acțiunii.
In altă ordine de idei, în conformitate cu disp. art. 7 alin. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în cazul în care dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
În speță, fată de reglementarea cuprinsă în art. 19 din Legea nr. 1/2000,în forma aflată în vigoare la data validării anexei 42, obligația de plată a contravalorii investiției neaniortizate este condiționată de existența unor investiții funcționale pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, astfel încât numai la momentul finalizării procedurii de reconstituire prin emiterea titlului de proprietate este îndeplinită condiția suspensivă sus menționată întrucât abia la acest moment se poate cunoaște cu certitudine amplasamentul terenului reconstituit si se poate stabili dacă acesta este sau nu ocupat de investiții funcționale si dacă intră sau nu sub incidența art. 19 din Legea nr. 1/2000. Anterior punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite, vocația acestora la reconstituire este una abstractă și nu vizează un anume amplasament (aceasta întrucât punerea în posesie se putea realiza și pe un alt amplasament), așa încât abia la momentul individualizării amplasamentului reconstituit prin punere în posesie si prin înscrierea acestuia în titlul de proprietate devin incidente disp. art. 39 din Legea nr. 1/2000, condiția suspensivă prevăzută de acest text de lege fiind îndeplinită.
In raport de aceste considerente, termenul de prescripție de 10 ani nu a început să curgă înainte de emiterea titlului de proprietate în care este individualizat amplasamentul pe care se află investițiile neamortizate, ori în mod evident în raport de această dată termenul de prescripție nu se împlinise până la momentul promovării acțiunii de față.
In subsidiar, în măsura în care nu se vor reține susținerile sus menționate, dreptul la acțiunea în recuperarea sumelor înscrise în anexa 42 nu putea în niciun caz să curgă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de validare a anexei, adică înainte de expirarea termenului de 30 zile în care persoanele nemulțumite aveau posibilitatea de a formula plângere împotriva hotărârii de validare fie cu privire la întinderea suprafeței validate, fie cu privire la întinderea obligației de plată stabilite. Cum hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Județene a rămas definitivă la data de 3 aprilie 2005 ( când a expirat termenul de 30 zile prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată), rezultă că la data promovării acțiunii de fată termenul de prescripție de 10 ani (calculat potrivit art. 101 cod procedură civilă anterior) nu se împlinise.
În ceea ce privește celelalte apărări invocate cu privire la fondul cauzei, reclamanta învederează următoarele:
Valorile de înregistrare în contabilitate ale investițiilor de pe terenurile ulterior retrocedate erau cele înscrise în inventarul fermelor pomicole și constau în: livezi, amenajări antierozionale în plantații, drenuri, platforme betonate, drumuri asfaltate, stații de preparat soluție, împrejmuiri din plasă de sârmă, instalații de alimentare cu apă, regularizări cursuri de apă, așa cum rezultă din copiile documentelor contabile atașate prezenului răspuns la întâmpinare, respectiv anexa l, în care figurează valoarea de_ lei. In anul 2003, în temeiul OG nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea mijloacelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice, a reactualizat aceste valori la suma de 2.613.369,24 lei, potrivit anexei 2,iar în raport de valorile astfel actualizate, care au fost comunicate Comisiei locale de fond funciar, au fost defalcate obligațiile de plată pentru beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate.
In ceea ce privește valoarea înscrisă în anexa 42 la poziția autorului pârâtei, reclamanta învederează faptul că a comunicat Comisiilor locale de fond funciar pe ale căror raze teritoriale se aflau terenurile afectate de investiții valoarea globală, calculată pe tarlale (sote) a acestor investiții, care erau funcționale la acea dată și care au sporit valoarea fondului funciar, astfel cum era ea evidențiată în evidențele contabile ale sale la acea dată. In urma centralizării cererilor de reconstituire și verificării dreptului de reconstituire al solicitanților pentru amplasamentele care se aflaseră anterior în administrarea sa, Comisia locală de fond funciar a defalcat valoarea investițiilor în funcție de întinderea și amplasamentul suprafeței pentru care s-au formulat propuneri de reconstituire pentru fiecare persoană îndreptățită, valorile astfel defalcate fiind înscrise în anexa 42 conform art. 55 din HG 1172/2001.
Prin urmare, suma evidențiată în anexa 42 la poziția la care figurează înscris autorul pârâtei corespunde cu valoarea neamortizată a investiției de pe terenul respectiv, astfel cum era ea înscrisă în evidențele contabile ale reclamantei și cum a fost defalcată de Comisia locală de fond funciar în funcție de întinderea și amplasamentul suprafeței reconstituite.
In altă ordine de idei, potrivit art. 26 din HG 1172/2001, anexa 42 a fost adusă la cunoștința persoanelor interesate prin afișare la ușa consiliului local, astfel încât persoanele nemulțumite de propunerile comisiei locale în privința valorii de recuperat a investițiilor neamortizate aveau posibilitatea de a contesta aceste propuneri în termen de 5 zile de la afișare. In egală măsură, în ipoteza în care titularii cererilor validate înțelegeau să conteste valorile de recuperat ale investițiilor dc pe terenurile retrocedate, stabilite potrivit art. 19 din Legea nr. 1/2000 (în forma aflată în vigoare la data validării), aceștia aveau și posibilitatea de a contesta hotărârea de validare a Comisiei Județene în termen de 30 zile, în conformitate cu disp. art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Prin urmare, în procedura administrativă prealabilă validării cererii de reconstituire, persoanele îndreptățite au luat cunoștință despre obligația de a restitui contravaloarea investiției neamortizate și despre cuantumul acestei obligații, iar în măsura în care aceștia nu au înțeles să conteste în condițiile legii valorile stabilite și validate prin anexa 42 și au acceptat punerea în posesie pe amplasamentul afectat de investiții, existența și cuantumul obligației de restituire nu mai pot fi contestate în prezentul cadru procesual.
În raport de cele arătate, obligația autorului pârâtei de plată a contravalorii neamortizate a investiției de pe terenul în discuție a fost corect stabilită în conformitate cu disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000, în forma aflată în vigoare la data validării anexei nr. 42 și emiterii titlului de proprietate, susținerile pârâtei în sensul că această obligație nu ar avea temei legal fiind nefondate.
Față de toate aceste considerente, reclamanta consideră că excepțiile si apărările de fond ale pârâtei sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită a fi înlăturate si a foi admisă acțiunea astfel cum a fost formulată.
S-a solicitat Comisiei de fond funciar Fălticeni atașarea la dosar, în copie conformă, cu întreaga documențatie ce a stat la baza emiterii hotărârilor de validare a dreptului de proprietate, documentație aflată la filele 54-84 dosar.
Reclamanta face precizări la cerere arătând că în speță sunt aplicabile disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000, în vigoare la data validării dreptului de proprietate în favoarea autoarului pârâtei, din eroare fiind trecute ca temei de drept al cererii prev. art. 4 al.12 din Legea nr. 1/2000.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză de pârâtă prin întâmpinare, după ce au fost puse în discuția părților la termenul de judecată din 24.06.2015 instanța urmează a le respinge din următoarele considerente.
In ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtei motivat de faptul că atâta vreme cât aceasta, în calitate de moștenitoare testamentară nu a moștenit de la autorul său, A. A., si suprafata de 2 ha teren livadă, ce a fost vândută de acesta în timpul vieții prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 206/25.05.2006 al B.N.P. E.-D. L., nu poate fi obligată să achite contravaloarea investițiilor de pe acest teren, instanța constată că nu este întemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Astfel, prin hotărârea nr. 26/03.03.2005 s-a validat dreptul de proprietate în favoarea numitului A. A., înscris la poz. 1 din anexa 42, pentru suprafata de 2 ha teren pentru care trebuia să achite valoarea investițiilor rămase pe suprafata restituită, de 635,98 lei.
Acest teren a fost evidențiat în titlul de proprietate nr. 2286/2005, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 206/2006, proprietarul l-a înstrăinat.
Pârâta este moștenitoarea testamentară a defunctului A. A., aceasta fiind instituită legatară universală asupra întregii sale averi mobile si imobile ce se va găsi în patrimoniul său la decsul acestuia, conform testamentului autentic nr. 1867/6 dec.2006 (f.20).
Fiind singura legatară universală, aceasta este obligată potrivit art. 893 din vechiul Cod Civil, aplicabil în cauză conform art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, la plata datoriilor si sarcinilor moștenirii, știut fiind faptul că legatul universal conferă legatarului a vocație succesorală la întreaga succesiune, indiferent de foloasele efectiv culese, mai ales că în situația de față aceasta nu vine în concurs cu moștenitori legali rezervatari (art. 888 din vechiul Cod Civil).
Câtă vreme această datorie se regăsește în patrimoniul autorului pârâtei, la data preluării legatului, în conformitate cu prevederile legale mai sus menționate, aceasta este ținută a o achita, astfel că are calitate procesuală pasivă în cauză.
A invocat de asemenea pârâta excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acestei cereri, motivat de faptul că aceasta nu ar fi născut si actual, câtă vreme terenul de pe care se solicită valoarea investițiilor nu a făcut parte din masa succesorală.
Nici această excepție nu este întemeiată deoarece, reclamanta în calitate de administrator al terenului preluat de stat a efectuat investiții pe acesta, ce potrivit listelor de inventariere nu au fost amortizate la data validării dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâtei, reclamanta justificându-și astfel interesul în promovarea prezentei acțiuni.
Art. 33 Cod pr. Civilă prevede că interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
Raportat la situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecată, instanța apreciază că reclamanta justifică pe deplin interesul în promovarea cererii, acesta fiind determinat, este născut, este actual, legitimitatea fiind dată de calitatea de investitor pe care aceasta a avut-o.
Pentru aceste motive instanta va respinge ca neîntemeiată si excepția lipsei de interes.
In ceea ce privește exceptia prescripției dreprului la acțiune, ca urmare a depășirii termenului în care aceasta trebuia formulată, instanța urmează a o respinge din următoarele considerente:
Art. 19 teza a II-a din Legea nr. 1/2000 în vigoare la data validării dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâtei si sub imperiul căruia s-a născut obligația prevede că valoarea rămasă a investițiilor făcute pe terenurile restituite acționarilor sau locatorilor, precum si altor persoane îndreptățite, în conformitate cu prezenta lege, se recuperează de la aceștia într-o perioadă de maximum 10 ani.
Potrivit art. 7 alin. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză conform prevederilor art. 6 alin. 4 Cod Civil, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cind s-a implinit conditia sau a expirat termenul.
In cauza de față, obligația de plată instituită prin art. 19 din Legea nr. 1/2000 este condiționată de existența investițiilor pe terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, reconstituire ce se consideră a fi finalizată în momentul emiterii titlului de proprietate, așa cum prevăd disp. art. 12 din Legea nr. 18/1991, de la această dată fiind îndeplinită condiția restituirii, pe un anumit amplasament, clar delimitat și pe care s-au făcut investiții, a căror valoare neamortizată a fost pretinsă.
Cum autorul pârâtei a dobândit prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului validat prin hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Judetene, din momentul emiterii Titlului de proprietate nr. 2286/28.06.2005, titlu în care este validată suprafata de 2 ha teren afectată de investiții, de la acea dată s-a născut si raportul obligațional de plată a contravalorii acestora.
In raport de data emiterii titlului de proprietate, 28.06.2005, cererea de față înregistrată pe rolul instanței noastre la data de 03.04.2015 a fost formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de lege, astfel că excepția invocată de pârâtă apare neîntemeiată.
In altă ordine de idei, instanța mai reține si faptul că dreptul la acțiune în recuperarea sumei înscrisă în anexa 42 pe numele autorului pârâtei nu putea să curgă decât de la data rămânerii definitive a hotărârii de validare a dreptului de proprietate în favoarea acestuia.
Cum hotărârea nr. 26/03.03.2005 a Comisiei Judetene a rămas definitivă cel mai devreme la data de 03.04.2005 când a expirat termenul de 30 zile de a formula plângere împotriva acesteia, cererea introdusă la 03.04.2015 a fost formulată în interiorul termenului de prescripție de 10 ani prev. la art. 19 din Legea nr. 1/2000 astfel că si din aceste considerente excepția apare neîntemeiată.
In ceea ce privește susținerea reclamantei cum că acest termen a început să curgă de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si cel ce răspunde de ea, iar acesta a fost data de 5 martie 2015 când i-a fost comunicată hotărârea de validare împreună cu anexa 42 conform adresei nr. 2382/2015 a Comisiei Judetene, instanta urmează a o înlătura, întrucât, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască despre obligația de plată a contravalorii investiției chiar din momentul în care a fost deposedată de acel teren, ce prin eliberarea titlului de proprietate a trecut în proprietatea, posesia și folosința autorului pârâtei.
Examinând fondul cauzei, instanta constată că cererea formulată de reclamantă este întemeiată urmând a fi admisă pe următoarele considerente:
Potrivit hotărârii nr. 26/2005, A. A., autorul pârâtei, a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 2,00 ha teren livadă, pe vechiul amplasament, situată pe raza Municipiului Fălticeni, teren ce s-a aflat în proprietatea statului și în administrarea reclamantei.
Până la data reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâtei, reclamanta, în calitate de administrator a efectuat investiții pe acest teren, astfel că în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 1/2000, în vigoare la data validării dreptului de proprietate, aceasta este îndreptățită la recuperarea contravalorii lor, într-o perioadă de maximum 10 ani.
Valoarea acestei investiții este cea evidențiată în actele contabile ale reclamantei, aceasta fiind comunicată Comisiei locale de fond funciar, care, funcție de amplasament și întinderea suprafetei restituită a stabilit pentru fiecare beneficiar în parte contravaloarea acestor investiții ce se regăsește în anexa nr. 42.
Autorul pârâtei a cunoscut înainte de validarea dreptului său despre valoarea acestei investiții, semnând tabelul nominal depus la f. 81-82 dosar si cum acesta nu a înțeles să conteste hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Județene de validare a dreptului de proprietate, acceptând punerea în posesie pe amplasamentul afectat de investiții, acesta și-a asumat si obligația de plată a contravalorii acesteia.
Prin urmare, instanța constată că pârâta, în calitate de moștenitoare a acestuia, trebuie să plătească reclamantei contravaloarea neamortizată a investiției pe terenul atribuit autorului său, astfel că în conformitate cu prevederile legale mai sus citate, cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să plătească acesteia suma de 635,98 lei, reprezentând contravaloarea investiției neamortizată de pe suprafața de 2,00 ha teren livadă, evidențiată în titlul de proprietate nr. 2286/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge exceptiile lipsei calității procesuale pasive, a lipsei de interes și a prescriptiei dreptului la acțiune ca neîntemeiate.
Admite actiunea având ca obiect "fond funciar", privind reclamanta Statiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, prin reprezentant – cu sediul în municipiul Fălticeni, .. 10, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta D. M. (CNP_) - cu domiciliul în municipiul Iași, .. G. V., nr. 19, ..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 635,98 lei reprezentând contravaloarea investiției neamortizată de pe suprafața de 2,oo ha teren livadă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică din data de 10.09.2015.
P., Grefier,
Red.PM
Tehnored.PM
Ex.4
Data: 16.09.2015
Operator date cu caracter personal 4304
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1633/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Uzucapiune. Sentința nr. 1596/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
