Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Sentința nr. 1703/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1703/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1703/2015
Dosar nr._
-Contestație la executare -
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR.1703
Ședința publică din 21.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare formulată de contestatorul L. D. în contradictoriu cu intimata C. SA prin D.R.D.P. IAȘI
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
În temeiul art. 104 din Regulamentul de Ordine interioară a Instanțelor lasă cauza la a doua strigare . La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosarul cauzei, din partea contestatorului, răspuns la întâmpinare, și dovada achitării taxelor judiciare de timbru: în sumă de 30 lei aferentă contestației la executare, 50 lei aferentă cererii de suspendare a executării silite și 36,8 lei reprezentând cauțiunea pentru suspendarea executării silite, precum și dovada de comunicării sentinței civile nr. 1636 din 02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava.
Instanța invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
După deliberare,
INSTANȚA:
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 08.07.2015 contestatorul L. D. a formulat contestație la executare împotriva împotriva executării silite pornite la cererea creditorului C.N.A.D.N.R. SA - Regionala Drumuri si Poduri Iași, în baza titlului executoriu reprezentat de procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, din data de 28.11.2011, emis de C.N.A.D.N.R. S.A., menținut prin sentința civila nr. 1636 din data de 02.04.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava, definitiva si irevocabila solicitând instanței anulare formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 484/2015 aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc D. A. și suspendarea executării pana la soluționarea contestației.
În fapt, contestatorul arată că la data de 01.06.2011 s-a constatat de către agentul constatator ca la locul DN2 km 445+100 m, Pătrăuti, jud. Suceava, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea altei persoane, că acesta a circulat fara a deține rovinetă valabilă.
Fapta săvârșită constituie contaravenție conf. art. 8 alin.l din O.G. nr. 15/2002 sanționată cu amendă contravențională în valoare de 250 lei, iar potrivit art. 8 alin.3 al O.G. nr. 15/2002, contravenientul este obligat să achite si tariful de despăgubire, în valoare de 28,00 Euro, sens pentru care acest tarif de despăgubire prevăzut de art. 8 alin.3 din O.G. nr. 15/2002, este o clauza abuzivă deoarece prin reglementarea Legii nr. 144/2012, care modifică O.G. nr.15/2002, prin art.1 pct. 2 prevede abrogarea art. 8 alin. 3 din O.G. 15/2002.
Mai mult decât atât arată că în textul art. II legiuitorul prevede că: „ tarifele de despăgubire prevăzute de O.G.nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează ( Legea nr, 144/2012 - publicata in Monitorul Oficial ,Partea I, nr. 509, din 24 iulie 2012).
Menționează totodată faptul ca prin Decizia nr.6 din data de 16.02.2015, Publicata în Monitorul Oficial, Partea 1 nr. 199 din data de_, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului și, în consecință, stabilește ca în interpretare si aplicarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001- privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată prin Legea nr. 180/2002, modificată și completată, raportate la dispozițiile art.4 pct. 1-4 si art. 7 din Legea nr.455/2001- privind semnătura electronica, republicată, procesele verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de art.8 alin.(l) din O.G. nr. 15/2002- privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania, modificată și completată prin Legea nr. 424/2002, cu completările si modificările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin. (1) lit.a), alin (2) si alin. (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancționate contravențional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator aplicată și în speța de față.
Arată că potrivit jurisprudentei CEDO si petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei revine și agentului constatator, nu doar petentului.
Având în vedere cele de mai sus, solicită admiterea contestației si pe cale de consecința, să se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 484/2015 aflat pe rolul biroului executorului judecătoresc D. A., prin care a fost sancționat, în mod nelegal și netemeinic în valoare de 250 lei amenda și 28 Euro contravaloare tarif de despăgubire.
În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711-719 C. Proc.civ..
În conformitate cu prev. art. 223 Cod pr. Civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatei pentru ca aceasta să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Intimata C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea Contestației la executare pentru următoarele motive:
Solicită a se observa că obiectul dosarului de executare nr. 484/2015 al B. D. A., îl reprezintă executarea silită a obligațiilor înscrise în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2011 menținut prin Sentința civila nr. 1636/02.04.2012, respectiv tariful de despăgubire în sumă de 28 euro. Astfel, prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2011 întocmit de către C. SA - CESTRIN, contestatorului i s-a aplicat o amenda contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din OG nr. 15/2002. De asemenea, prin același proces verbal, acesta a fost obligat să achite și contravaloarea tarifului de despăgubire, în conformitate cu art. 8 alin. (3) din actul normativ menționat.
În ceea ce privește susținerile contestatorului, intimata invocă dispozițiile art. 712 alin. (1) C., deoarece executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească, situație în care nu se pot invoca în cadrul contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu. În același sens dispune si art. 37 din O.G. 2/2001: "Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate".
Precizează că, contestatorul a avut la dispoziție calea plângerii contravenționale, cale pe care a si utilizat-o de altfel, în dosarul nr._/314/2011 al Judecătoriei Suceava, iar criticile asupra titlului executoriu nu pot fi uzitate nicidecum în faza executării silite.
Arată că prin Sentința civila nr. 1636/02.04.2012, definitiva si irevocabila, s-a dispus respingerea plângerii contravenționale formulate de către petentul L. D., ca neîntemeiata. Ba mai mult decât atât, tariful de despăgubire rămâne legal datorat cât timp fapta a rămas existentă în realitatea juridică, iar procesul verbal este menținut. Numai în situația în care s-ar fi reținut inexistenta faptei contravenționale și s-ar fi dispus anularea procesului verbal de contravenție, tariful de despăgubire nu ar mai fi fost datorat, ceea ce nu este cazul de fata.
Se mai arată că, contestația la executare vizează doar împrejurări survenite după încuviințarea executării silite si care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu. De aceea, prin acestă acțiune nu pot fi invocate acte sau împrejurări de natură a diminua sau a stinge datoria, dacă asemenea acte sau împrejurări existau la data soluționării plângerii. Contestația la executare nu poate pune în discuție chestiuni de fond, prin care sa se reanalizeze o hotărâre judecătoreasca definitiva, întrucât s-ar ajunge, pe acesta cale, la încălcarea autorității de lucru judecat (Decizia nr. 37/1998 a Tribunalului București).
Referitor la aplicabilitatea Legii nr. 144/2012, precizează că sintagma „tarif de despăgubire" are semnificația juridică a unei sume stabilite în scopul reparării unui prejudiciu material, scop care este cu totul distinct de cel al unei sancțiuni contravenționale.
În acest sens, tariful de despăgubire a fost introdus pentru prima data în anul 2010 prin OG nr. 8/2010, intrată în vigoare la data de 01.03.2010, act normativ care a modificat și completat prevederile OG nr. 15/2002.
Se arată că în cuprinsul deciziei nr. 57/2012 pronunțată de Curtea Constituțională, instanța de contencios constituțional a făcut o analiza detaliata si complexa a prevederilor legale care reglementai tariful de despăgubire ajungând la aceeași concluzie si reținând în considerente că „tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale ci a unei modalități de acoperire a unui prejudiciu material”.
Menționează intimata că împrejurarea ca soluția legislativa prin care s-a stabilit cuantumul tarifului de despăgubire nu este justă ori faptul ca s-a omis a se reglementa normativ și anumite consecințe în cazul achitării tarifului de despăgubire, nu este sub nicio forma de natură a schimba natura juridică a acestei sume, din suma cu caracter civil, în sancțiune contravențională. În aceste condiții, este inaplicabil principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile, abrogarea normei care reglementa tariful de despăgubire prin Legea nr. 144/2012 neavând niciun efect asupra executării voluntare sau silite a tarifelor stabilite prin procese verbale de contravenție încheiate cu privire la fapte săvârșite anterior intrării in vigoare a acestei legi.
P. urmare, consideră că raționamentul contestatorului determină o diferențiere de tratament juridic în cadrul aceleași categorii de subiecte de drept, cea a utilizatorilor drumurilor naționale, aducându-se astfel atingere principiului constituțional al egalității în drepturi.
Precizează faptul că în plângerea contravențională depusa la Judecătoria Suceava, reclamantul L. D. nu a contestat tariful de despăgubire aplicat conform art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, ci doar lipsa calității de contravenient, prin înstrăinarea autovehiculului, caz în care aplicarea prevederilor Legii nr, 144/2012 nu este justificată, astfel „tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează", speță în care, nu se poate vorbi despre contestarea tarifului de despăgubire.
În ceea ce privește modalitatea de întocmire si comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției pe suport de hârtie si Decizia ICCJ nr. 6/2015, precizează că această decizie a fost pronunțată la data de 16.02.2015, deci ulterior datei cand a fost întocmit și comunicat procesul verbal.
Raportat la prevederile art 4 pct. 2 si 3 din Legea nr. 455/2001, care definesc înscrisul în formă electronică și semnătura electronica și în condițiile în care agentul constatator deținea un certificat calificat eliberat de un furnizor acreditat, potrivit art 9 alin. 2 din Legea nr. 455/2001, semnătura electronica este prezumată a îndeplini toate condițiile de validitate prevăzute de art. 283 din Noul cod de procedura civila.
Conform art. 5 din actul normativ menționat, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv, și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătura privată.
Totodată, se arată că semnătura electronica reprezintă forma digitala a semnăturii olografe, având aceeași funcționalitate si aplicabilitate ca si semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, ca cele constatate în procesul verbal corespund stării de fapt si de drept reținute, conferind actului de constatare a contravenției prezumția de legalitate si temeinicie.
Se mai arată că voința legiuitorului este clara în ceea ce privește obligativitatea publicării. În cazul hotărârilor judecătorești, efectul publicării în M.O. îl constituie opozabilitatea generala a deciziei și implicit a efectelor ei numai pentru viitor.
Având în vedere efectele acestei decizii (izvor de drept secundar) rezultă că efectele acesteia nu pot retroactiva, deoarece s-ar încalcă principiul neretroactivitatii.
În consecință, procesul verbal a fost emis, semnat și comunicat în modalitatea prevăzuta de lege la momentul întocmirii, au fost depuse diligentele necesare din partea organului constatator pentru îndeplinirea obligațiilor legale si conservarea dreptului de a obține executarea tarifului de despăgubire. Emiterea, semnarea si comunicarea procesului verbal s-a realizat cu respectarea tuturor cerințelor legale în vigoare la acel moment, cand nu exista aceasta decizie a ICCJ.
Având în vedere considerentele expuse precum si dispozițiile legale menționate mai sus, consideră că susținerile contestatorului sunt neîntemeiate, motiv pentru care solicită respingerea contestației la executare ca nefondată.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr. 144 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din Romania si dispozițiile Codului de procedură civilă.
În temeiul art. 411 alin. (1) punctul 2 Cod proc. civilă, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
P. răspunsul la întâmpinare contestatorul L. D. solicită să se constate că executarea silita a obligațiilor înscrise în titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2011, menținut prin sentința civila nr. 1636/ 02.04.2012 este prescris conform art. 705 alin.l C.proc. civ., în termen de 3 ani.
Arată contestatorul că a făcut demersuri cu privire la data comunicării comunicarea către intimată a sentinței civile nr.1636/02.04.2012 și conform calculelor termenelor procedurale rezulta că data comunicării sentinței este 19.04.2012 plus 5 zile posta, rezulta că a primit C.N.A.D.N.R. plicul cu sentința în data de 24.04.2012, de la data de 24.04.2012 C.N.A.D.N.R. sau L. D. aveau posibilitatea sa formuleze recurs în termen de 15 zile, adică termenul de depunere a recursului este în data de 10.05.2012 cand în speța de față această dată este și data când hotărârea este definitiva si irevocabila prin nerecurare .
Se arată că în conformitate cu art. 705 alin.2 C.proc.civ. în cazul hotărârilor judecătorești termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive, adică în speță de la data de 10.05.2012. Termenul de prescripție este de 3 ani începând cu data de 10.05.2012 și se împlinește la data de 10.05.2015 de unde rezultă faptul că dreptul de a obține executarea silită este prescris si orice titlu executoriu îsi pierde puterea executorie (Biroul Executorului Judecătoresc a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 20.05.2015 ) sens în care invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Arată că data de 21.05.2012 înscrisă pe sentința civila nr. 1636/ 02.04.2012 este data cand s-a solicitat din partea persoanei interesate să ridice de la Judecătorie sentința civilă și nu trebuie confundată cu data când a devenit sentința definitiva si irevocabila.
Referitor la aplicarea Legii nr. 144/2012 precizează că prin Legea nr. 114/2012, legiuitorul a statuat în mod evident faptul că „tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.l5/2002(...) aplicate și contestate în instanța pana la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează,,
Consideră că în speța de față, se află sub incidențele O.G nr.15 /2002 în baza căruia s-a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . 11 nr._ întocmit la data de 28.11.2011 ( adică sancțiunea este aplicata în 2011) ori Legea nr.114/2012 a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.509 din 24 iulie 2012.
Având în vedere cele sus-menționate, solicită admiterea excepției invocate precum si admiterea contestației la executare asa cum a fost formulata.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri.
Conform art.223 alin.l C.proc. civ., solicită judecarea cauzei în lipsă.
Analizând excepția necompetenței teritoriale invocată de instanța de judecată din oficiu la termenul din data de 21.09.2015, se rețin următoarele:
Din actele dosarului de executare silită nr. 484/2015 al B. D. A. rezultă că cererea de executare silită a fost înregistrată la executor la data de 20.05.2015 (f. 31), după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 138/2014, care a intrat în vigoare la data de 20.10.2014.
Astfel, potrivit art. 714 alin. 1 C.pr.civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 C.pr.civ., în forma actuală, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, domiciliul debitorului L. D. este în ..
În raport de textele legale mai sus arătate, instanța constată că judecarea prezentei contestații la executare, trebuie să se facă de către Judecătoria Suceava, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului L. D..
Față de aceste considerente, în temeiul art. 129 al. 2 pct.3 și art. 130 din codul de procedură civilă raportat la art. 714 alin. 1 C.pr.civ., și art. 651 C.pr.civ., instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni invocată din oficiu, și pe cale de consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Fălticeni, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul L. D., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava și intimata C. SA – Direcția Regională Drumuri și Poduri Iași, cu sediul în Iasi, .. 19, jud. Iasi, ORC J_ , CUI_, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.
Președinte, Grefier,
Red.Ș.N./Tehnored.I.M./4 ex/01.10.2015
OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 4304
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1702/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 1787/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
