Fond funciar. Sentința nr. 1809/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1809/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 1809/2015
Dosar nr._ - fond funciar -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1809
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. I.
Grefier: O. M.
Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect „fond funciar”, formulată de reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni, în contradictoriu cu pârâta D. C..
Concluziile dezbaterilor pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a se da posibilitate apărătorului reclamantei să depună la dosar concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru data de 30 septembrie 2015.
După deliberare,
INSTANTA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea adresată judecătoriei Fălticeni si înregistrată la data de 03.04.2015 sub nr._, reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.474,04 lei reprezentând contravaloarea investiției neamortizate de pe suprafața de teren cu privire la care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru o suprafață de 0,50 ha teren livadă situat în extravilanul mun. Fălticeni, teren care s-a aflat în proprietatea statului și în administrarea sa până în anul 2005 și pe care au fost efectuate anterior anului 1990 lucrări de investiții neamortizate în totalitate la data intrării în vigoare a Legii nr. 1/2000, înregistrate ca atare în evidențele contabile.
Terenul ce a format obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei figurează înscris în anexa nr. 42, întocmită de Comisia mun. Fălticeni de aplicare a legilor fondului funciar în conformitate cu disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000-redactare inițială și art. 55 din HG 1172/2001, anexă în care, corespunzător suprafeței reconstituite, a fost evidențiată și valoarea neamortizată a investiției de pe terenul restituit, ce urma a fi recuperată de la beneficiarul reconstituirii.
Anexa sus menționată a fost validată în totalitate (atât în ceea ce privește suprafața restituită în natură, cât și în ceea ce privește valoarea investiției neamortizate, supusă restituirii) prin hotărârea nr. 26 din 3 martie 2005 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, hotărâre comunicată acesteia la data de 5 martie 2015 cu adresa m. 2382/2015 a Comisiei Județene Suceava.
Ulterior validării și expirării termenului de 30 zile în care, potrivit art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, hotărârea de validare putea fi contestată de către persoanele interesate, pârâtul a fost pus în posesie pe vechiul amplasament și a obținut titlu de proprietate pentru terenul astfel reconstituit.
În conformitate cu disp. art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, pentru terenurile aflate în proprietatea statului, care se restituie în natură pe vechile amplasamente foștilor proprietari și pe care s-au efectuat de către stat investiții, neamortizate până la . actului normativ sus menționat, foștii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligația de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiției, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiției la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceștia, de aceeași categorie de folosință cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.
Cum în speță pârâta a optat pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în temeiul dispoziției legale sus menționate acestuia îi incumba obligația de a restitui contravaloarea investiției neamortizate, astfel cum este ea stabilită în anexa 42, validata prin hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Județene Suceava, investiție care face parte din patrimoniul reclamantei și care este evidențiată ca atare în evidențele contabile.
Pentru aceste motive, reclamanta solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.474,04 lei, reprezentând contravaloarea investiției neamortizate de pe suprafața de teren cu privire la care a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000.
Totodată, în temeiul art. 453 cod procedură civilă, solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000, art. 55 din HG 1172/2001 (în vigoare la data emiterii hotărârii de validare), art. 43 alin. 3 din HG 890/2005, art. 453 cod procedură civilă.
In dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de următoarele mijloace probatorii: înscrisuri, interogatoriul pârâtului si orice alte probe a căror necesitate va rezulta din dezbateri în condițiile art. 254 alin. 2 cod procedură civilă.
D. fiind faptul că litigiul de fața are natura unui proces funciar în accepțiunea art. 1 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 iar pretențiile deduse judecății izvorăsc din aplicarea Legii nr. 1/2000, potrivit art. 42 din Legea nr. 1/2000 rap. la art. 29 alin. 1 lit. 1 din OUG nr. 80/2013, reclamanta susține că prezenta acțiune este scutită de taxă judiciară de timbru.
A depus la dosar înscrisuri (f.9-14; 18-35).
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei pentru ca în termen de 25 zile de la primirea acesteia să depună întâmpinare si să formuleze apărări, să invoce excepții, să propună probe cu privire la solicitările reclamantei, așa cum prevăd disp. art. 201 al.1 Cod pr. civilă.
Pârâta a formulat si depus la dosar întâmpinare (f.36-37) prin care invocă nulitatea cererii de chemare în judecată motivat de faptul că este greșit atât numele său cât si adresa, în sensul că se numește D. C. si nu D. C. si . (actualmente A. PHILIPPIDE) si nu O. B. asa cum a specificat eronat reclamanta.
Invocă excepția de tardivitate a introducerii cererii conform calcului termenului prevăzut de art. 2552 Cod procedura civila:"Cand termenul este stabilit pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămâna ori luna sau din ultimul an". Ori reclamanta își întemeiază pretențiile în baza anexei nr. 42/31.01.2005 a Hotărârii nr. 26 din data de 03 martie 2005, termenul de maxim 10 ani prevăzut de art. 4 alin. 1 ind. 2 din Legea nr. 1/2000 expirând la data de 03.03.2015 iar dosarul așa cum apare pe site-ul oficial ai Judecătoriei Fălticeni este înregistrat în luna aprilie 2015.
Totodată menționează faptul căpână la data recepționării adresei nu a avut cunoștința de plata sumei pretinsă de către reclamantă, nu i s-a comunicat nici un act referitor la aceasta situație si nici la momentul optării pentru titlul de proprietate nu i s-a făcut cunoscută această situație.
Conform art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991: „Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”, drept urmare solicită instanței să pună în vederea reclamantei sa facă dovada faptului ca i s-au comunicat aceste acte. Neavând cunoștință si necomunicându-i-se actele nu a putut face contestație în termenul prevăzut de art. 53 alin 2 pe care îl invocă reclamanta.
Pentru aceste motive pârâta solicită instanței respingerea cererii ca fiind tardiv introdusă, nelegală si netemeinică.
Potrivit art. 201 al.2 Cod pr. civilă întâmpinarea a fost comunicată petentei pentru formulare răspuns.
Reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni a formulat si depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.45-48) prin care a solicitat respingerea excepțiilor si apărărilor de fond formulate de pârâta D. C. pentru următoarele:
Exccpția nulității cererii de chemare în judecată nu este dată.
Astfel, împrejurarea că, datorită unei simple erori de tehnoredactare, numele pârâtei și adresa acesteia au fost indicate greșit în cererea introductivă nu constituie motiv de nulitate a acestei cereri întrucât potrivit art. 196 cod procedură civilă sancțunea nulității operează numai în situațiile în care cererea de chemare în judecată nu cuprinde numele și prenumele părții, obiectul cererii, motivele de fapt și semnătura părții/reprezentantului acesteia, iar nu și în cazul în care elementele sus menționate au fost indicate eronat datorită unei simple greșeli materiale.
Pe de altă parte, față de disp. art. 204 cod procedura civilă, consideră că erorile materiale strecurate în cererea introductivă pot fi îndreptate până la primul termen de judecată, sens în care precizează că numele corect al pârâtei pe care a înțeles să o cheme în judecată este D. C., iar adresa corectă a acesteia este situată în mun. București, .. 4, ..
Susține reclamanta că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată.
Susține că la data validării anexei 42, erau în vigoare disp. art.19 din Legea nr.1/2000 astfel cum fuseseră modificate prin Legea nr. 400/2002, iar potrivit acestui text de lege "în cazul în care pe suprafețele de teren care obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în condițiile prezentei legi se află investiții funcționale, contravaloarea acestor investiții rămasă neamortizată se recuperează de la noii proprietari într-o perioadă de maximum 10 ani". Prin urmare, termenul de prescripție (iar nu de decădere) reglementat de legea în vigoare la data nașterii obligației de plată era de 10 ani.
Sub aspectul datei de la care începe să curgă termenul de prescripție sus menționat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data validării anexei 42.
D. fiind faptul că obligația instituită de art. 19 din Legea nr. 1/2000 își are temeiul în, principiul îmbogățirii fără just temei, în ceea ce privește începutul prescripției extinctive sunt aplicabile prin analogie disp. art. 8 din actul normativ sus menționat, potrivit cărora prescripția începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba câl și pe cel care răspunde de ea,
Cum în cauză anexa 42, împreună cu hotărârea de validare, au fost comunicate reclamantei la data de 5 martie 2015, conform adresei nr. 2382/2015 a Comisiei Județene Suceava și cum la data acestei comunicări a aflat care sunt persoanele în sarcina cărora a fost stabilită obligația de plată a investițiilor neamortizate, în conformitate cu disp. art. 8 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție a început să curgă la 5 martie 2015, nefiind împlinit la momentul introducerii acțiunii.
In altă ordine de idei, în conformitate cu disp. art. 7 alin. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în cazul în care dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
In speță, față de reglementarea cuprinsă în art. 19 din Legea nr. 1/2000 în formă aflată în vigoare la data validării anexei 42, obligația de plată a contravalorii investiției neamortizate este condiționata de existența unor investiții funcționale pe terenul ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, astfel încât numai la momentul finalizării procedurii de reconstituire prin emiterea titlului de proprietate este îndeplinită condiția suspensivă sus menționată întrucât abia la acest moment se poate cunoaște cu certitudine amplasamentul terenului reconstituit și se poate stabili dacă acesta este sau nu ocupat de investiții funcționale și dacă intră sau nu sub incidența art. 19 din Legea nr. 1/2000. Anterior punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate în favoarea persoanelor îndreptățite, vocația acestora la reconstituire este una abstractă și nu vizează un anume amplasament (aceasta întrucât punerea în posesie se putea realiza și pe un alt amplasament), așa încât abia la momentul individualizării amplasamentului reconstituit prin punere în posesie și prin înscrierea acestuia în titlul de proprietate devin incidente disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000, condiția suspensivă prevăzută de acest text de lege fiind îndeplinită.
Consideră reclamanta că în raport de aceste considerate, termenul de prescripție de 10 ani nu a început să curgă înainte de emiterea titlului de proprietate în care este individualizat amplasamentul pe care se află investițiile neamortizate, ori în mod evident în raport de această dată termenul de prescripție nu se împlinise până la momentul promovării acțunii de față.
În subsidiar, în măsura în care nu vor fi reținute susținerile sus menționate, dreptul la acțiunea în recuperarea sumelor înscrise în anexa 42 nu putea în nici un caz să curgă înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de validare a anexei, adică înainte de expirarea termenului de 30 zile în care persoanele nemulțumite aveau posibilitatea de a formula plângere împotriva hotărârii de validare fie cu privire la întinderea suprafeței validate, fie cu privire la întinderea obligației de plata stabilite. Cum hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Județene a rămas definitivă la data de 3 aprilie 2005 (când a expirat termenul de 30 zile prev. de art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată), rezultă că la data promovării acțiunii de față termenul de prescripție de 10 ani (calculat potrivit art. 101 cod procedură civilă anterior) nu se împlinise.
In ceea ce privește celelalte apărări invocate cu privire la fondul cauzei reclamanta învederează următoarele:
Referitor la valoarea înscrisă în anexa 42 la poziția pârâtei, reclamanta susține că a comunicat comisiilor locale de fond funciar pe ale căror raze teritoriale se aflau terenurile afectate de investiții valoarea globală, calculată pe tarlale (sole) a acestor investiții, care erau funcționale la acea dată și care au sporit valoarea fondului funciar, astfel cum era ea evidențiată în evidențele contabile ale sale la acea dată. In urma centralizării cererilor de reconstituire și verificării dreptului de reconstituire al solicitanților pentru amplasamentele care se aflaseră anterior în administrarea reclamantei, Comisia locală de fond funciar a defalcat valoarea investițiilor în funcție de întinderea și amplasamentul suprafeței pentru care s-au formulat propuneri de reconstituire pentru fiecare persoană îndreptățită, valorile astfel defalcate fiind înscrise în anexa 42 conform art. 55 din HG 1172/2001.
Prin urmare, suma evidențiată în anexa 42 la poziția la care figurează înscrisă pârâta corespunde cu valoarea neamortizată a investiției de pe terenul respectiv, astfel cum era ea înscrisă în evidențele contabile ale sale și cum a fost defalcată de Comisia locală de fond funciar în funcție de întinderea și amplasamentul suprafeței reconstituite.
În altă ordine de idei, potrivit art. 26 din HG 1172/2001, anexa 42 a fost adusă la cunoștința persoanelor interesate prin afișare la ușa consiliului local astfel încât persoanele nemulțumite de propunerile comisiei locale în privința valorii de recuperat a investițiilor neamortizate aveau posibilitatea de a contesta aceste propuneri în termen de 5 zile de la afișare. In egală măsură, în ipoteza în care titularii cererilor validate înțelegeau să conteste valorile de recuperat ale investițiilor de pe terenurile retrocedate, stabilite potrivit art. 19 din Legea nr. 1/2000 (în forma aflată în vigoare la data validării), aceștia aveau și posibilitatea de a contesta hotărârea de validare a Comisiei Județene în termen de 30 zile, în conformitate cu disp. art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată.
Prin urmare, în procedura administrativă prealabila validării cererii de reconstituire, persoanele îndreptățite au luat cunoștință despre obligația de a restitui contravaloarea investiției neamortizate și despre cuantumul acestei obligații, iar în măsura în care aceștia nu au înțeles să conteste în condițiile legii valorile stabilite și validate prin anexa 42 și au acceptat punerea în posesie pe amplasamentul afectat de investiții, existența și cuantumul obligației de restituire nu mai pot fi contestate în prezentul cadru procesual.
In ceea ce priveste disp. art. 53 al. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, invocate de pârâtă prin întâmpinare, acestea se referă la hotărârile comisiei judetene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, iar nu la hotărârile prin care Comisia judeteană a validat propunerile comisiilor locale, motiv pentru care în privinta hotărârii nr. 26/2005 nu erau incidente dispozițiile legale sus menționate.
In raport de cele arătate, obligația pârâtei de plată a contravalorii neamortizate a investiției de pe terenul înscris în titlul de proprietate nr. 2267/2005 a fost corect stabilită în conformitate cu disp. art. 19 din Legea nr. 1/2000- în forma aflată în vigoare la data validării anexei 42 si emiterii titlui de proprietate.
Față de toate considerentele expuse anterior, reclamanta solicită respingerea excepțiilor și apărărilor de fond invocate de pârâtă și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate în cauză de pârâtă prin întâmpinare, după ce au fost puse în discuția părților la termenul de judecată din 23.10.2015 instanța urmează a le respinge din următoarele considerente.
In ceea de privește excepția nulității cererii de chemare, aceasta a a fost analizată de instanță anterior dezbaterilor, fiind respinsă pentru următoarele:
Potrivit disp. art. 204 cod procedura civilă, erorile materiale strecurate în cererea introductivă pot fi îndreptate până la primul termen de judecată, sens în care reclamanta a precizat că numele corect al pârâtei pe care a înțeles să o cheme în judecată este D. C., iar adresa corectă a acesteia a indicat-o ca fiind în mun. București, .. 4, .
Iar potrivit art. 196 cod procedură civilă sancțiunea nulității operează numai în situațiile în care cererea de chemare în judecată nu cuprinde numele și prenumele părții, obiectul cererii, motivele de fapt și semnătura părții/reprezentantului acesteia, iar nu și în cazul în care elementele sus menționate au fost indicate eronat datorită unei simple greșeli materiale.
In ceea ce privește exceptia prescripției dreptului la acțiune, ca urmare a depășirii termenului în care aceasta trebuia formulată, instanța urmează a o respinge din următoarele considerente:
Art. 19 teza a II-a din Legea nr. 1/2000 în vigoare la data validării dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâtei si sub imperiul căruia s-a născut obligația prevede că valoarea rămasă a investițiilor făcute pe terenurile restituite acționarilor sau locatorilor, precum si altor persoane îndreptățite, în conformitate cu prezenta lege, se recuperează de la aceștia într-o perioadă de maximum 10 ani.
Potrivit art. 7 alin. 1 si 3 din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în cauză conform prevederilor art. 6 alin. 4 Cod Civil, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de actiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Daca dreptul este sub conditie suspensiva sau cu termen suspensiv, prescriptia incepe sa curga de la data cind s-a implinit conditia sau a expirat termenul.
In cauza de față, obligația de plată instituită prin art. 19 din Legea nr. 1/2000 este condiționată de existența investițiilor pe terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, reconstituire ce se consideră a fi finalizată în momentul emiterii titlului de proprietate, așa cum prevăd disp. art. 12 din Legea nr. 18/1991, de la această dată fiind îndeplinită condiția restituirii, pe un anumit amplasament, clar delimitat și pe care s-au făcut investiții, a căror valoare neamortizată a fost pretinsă.
Cum autorul pârâtei a dobândit prerogativele dreptului de proprietate asupra terenului validat prin hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Judetene, din momentul emiterii Titlului de proprietate nr. 2286/28.06.2005, titlu în care este validată suprafata de 2 ha teren afectată de investiții, de la acea dată s-a născut si raportul obligațional de plată a contravalorii acestora.
In raport de data emiterii titlului de proprietate, 28.06.2005, cererea de față înregistrată pe rolul instanței noastre la data de 03.04.2015 a fost formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de lege, astfel că excepția invocată de pârâtă apare neîntemeiată.
In altă ordine de idei, instanța mai reține si faptul că dreptul la acțiune în recuperarea sumei înscrisă în anexa 42 pe numele autorului pârâtei nu putea să curgă decât de la data rămânerii definitive a hotărârii de validare a dreptului de proprietate în favoarea acestuia.
Cum hotărârea nr. 26/03.03.2005 a Comisiei Judetene a rămas definitivă cel mai devreme la data de 03.04.2005 când a expirat termenul de 30 zile de a formula plângere împotriva acesteia, cererea introdusă la 03.04.2015 a fost formulată în interiorul termenului de prescripție de 10 ani prev. la art. 19 din Legea nr. 1/2000 astfel că si din aceste considerente excepția apare neîntemeiată.
In ceea ce privește susținerea reclamantei cum că acest termen a început să curgă de la data la care a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si cel ce răspunde de ea, iar acesta a fost data de 5 martie 2015 când i-a fost comunicată hotărârea de validare împreună cu anexa 42 conform adresei nr. 2382/2015 a Comisiei Judetene, instanta urmează a o înlătura, întrucât, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 aceasta a cunoscut sau trebuia să cunoască despre obligația de plată a contravalorii investiției chiar din momentul în care a fost deposedată de acel teren, ce prin eliberarea titlului de proprietate a trecut în proprietatea, posesia și folosința autorului pârâtei.
Examinând fondul cauzei, instanta constată că cererea formulată de reclamantă este întemeiată urmând a fi admisă pe următoarele considerente:
Potrivit hotărârii nr. 26/2005, pârâta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafata de 0,50 ha teren livadă, pe vechiul amplasament, situată pe raza Municipiului Fălticeni, teren ce s-a aflat în proprietatea statului și în administrarea reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului D. Gh. C..
Până la data reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului pârâtei, reclamanta, în calitate de administrator a efectuat investiții pe acest teren, astfel că în conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 1/2000, în vigoare la data validării dreptului de proprietate, aceasta este îndreptățită la recuperarea contravalorii lor, într-o perioadă de maximum 10 ani.
Valoarea acestei investiții este cea evidențiată în actele contabile ale reclamantei, aceasta fiind comunicată Comisiei locale de fond funciar, care, funcție de amplasament și întinderea suprafetei restituită a stabilit pentru fiecare beneficiar în parte contravaloarea acestor investiții ce se regăsește în anexa nr. 42.
Pârâta sau autoarea acesteia au cunoscut înainte de validarea dreptului de proprietate despre valoarea acestei investiții, semnând ea sau autorul său tabelul nominal depus la f. 106 dosar si cum nu au înțeles să conteste hotărârea nr. 26/2005 a Comisiei Județene de validare a dreptului de proprietate, acceptând punerea în posesie pe amplasamentul afectat de investiții, ceea ce înseamnă că a și-au asumat si obligația de plată a contravalorii acesteia.
Prin urmare, instanța constată că pârâta trebuie să plătească reclamantei contravaloarea neamortizată a investiției pe terenul atribuit, astfel că în conformitate cu prevederile legale mai sus citate, cererea reclamantei va fi admisă, pârâta urmând a fi obligată să plătească reclamantei suma de 1.474,04 lei, reprezentând contravaloarea investiției neamortizate de pe suprafața de 0,50 ha teren livadă, situată în extravilanul mun. Fălticeni, jud. Suceava, evidențiată în titlul de proprietate nr. 2436/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune.
Admite acțiunea având ca obiect „fond funciar”, formulată de reclamanta Stațiunea de C. Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni – cu sediul în mun. Fălticeni, .. 10, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta D. C. (CNP_) - mun. București, . O. Bancic), nr. 4, ..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 1474,04 lei, reprezentând c/val. investiției neamortizate de pe suprafața de 0,50 ha teren livadă, situată în extravilanul mun. Fălticeni, jud. Suceava.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din 30.09.2015.
P., Grefier,
Red.AI
Tehnored.PM
Ex.4
Data: 05.10.2015
Operator date cu caracter personal 4304
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1804/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Validare poprire. Sentința nr. 1825/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
