Contestaţie la executare. Sentința nr. 1702/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1702/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1702/2015
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR.1702
Ședința publică din 21.09.2015
Instanța constituită din:
Președinte: N. Șepelea
Grefier: P. D.
Pe rol, judecarea contestației la executare formulată de contestatorul Z. G. în contradictoriu cu intimații K. SA – prin reprezentant ., B. C. Română SA și B. C. Română SA – Filiala Fălticeni.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestator – avocat I. S. (cu delegație la fila 133 dosar) iar pentru intimată se prezintă avocat C. M. (delegație fila 334) substituind avocații I. Motofei R. și I. A. B..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu disp. art. 131 alin. 1 C.pr.civ., instanța procedează la efectuarea de verificări asupra competenței generale, materiale și teritoriale a instanței, punând în discuție această competență.
Părțile nu invocă excepții privind competența instanței.
Instanța invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni.
Părțile lasă la aprecierea instanței pronunțarea cu privire l această excepție.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni.
După deliberare,
INSTANȚA:
Asupra cauzei de față, constată:
P. cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ din 05.06.2015 contestatorul Z. G., a formulat în contradictoriu cu intimații K. SA – prin reprezentant ., B. C. Română SA și B. C. Română SA – Filiala Fălticeni contestație la executare împotriva somațiilor si a încheierilor întocmite în dosarul de executare nr.254/2014 al B. M. O. G., precum si împotriva titlurilor executorii Contract de credit 966/2005 încheiat cu BCR SA, prin care este somat sa plătească suma de 60.721,031ei, respectiv 5505 lei cu titlu de debil plus cheltuieli.
Contestatorul a formulat precizări și completări la contestația la executare prin care arată că întelege să se judece în contradictoriu cu intimatele K.. SA Polonia, prin reprezentant legal ., B. Comerciala R. SA București și B. Comerciala R. SA Fălticeni, și solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. admiterea contestație la executare si a cererii completatoare pentru motivele pe care le va dezvolta în cele ce urmează .
2. să se constate caracterul abuziv al clauzei stipulate la art 9 pct. h din convenția de credit nr. 966/22.09.2003, cu privire la instituirea comisionului de gestiune;
3. obligarea intimatelor de la punctele 2 și 3 să-i restituie echivalentul în lei a sumei care a fost percepută în perioada 22.09._10, în temeiul art 9 pct.b din convenția de credit nr. 966/22.09.2005 cu titlu de comision de gestiune;
4. obligarea intimatelor de la punctele 2 si 3 la plata dobânzii legale aferente debitului (constând în comision de gestiune), calculată de la data plății flecarei rate lunare cu acest titlu și până la data achitării efective a debitului;
5. obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecata pe care le-a efectuat cu acest proces.
În fapt, contestatorul arată că la data de 20.05.2014 am primit Somația emisa în dosarul de executare nr 254/2014 al B. M. O. G., prin care a fost somat să achite suma de 60.721,03 lei cu titlu de credit restant din Contractul de credit nr 966/22.09.2005 încheiat cu intimatele de la punctele 2 si 3, în baza art 666 al 3 NCC si respectiv 5505 lei cu titlu de cheltuieli de executare.
Apreciază că suma pentru care s-a început executarea silită este o sumă nedatorată, de
aceea înțelege pe această cale să conteste însăși titlul executoriu si cuantumul cheltuielilor de
executare.
Arată că atâta vreme cât creditul a fost achitat, rămânând restante doar câteva luni, nu se mai impunea emiterea unei somații pentru o sumă nejustificată și exorbitantă.
Așadar, creanța solicitata de intimată nu este nici determinată, nici determinabilă în sensul art. 379 Cod procedură cvilă, nici nu are caracter cert. Toate considerentele expuse mai sus, privind natura incertă și nelichidă a sumelor cuprinse în titlul executoriii sunt de natura să îi producă o vătămare, fiind lipsit de posibilitatea de ne formula o apărare corespunzătoare, legală și temeinică, în deplină cunoștință de cauză cu privire la toate elementele cauzei, nefiind făcută o detaliere corecta a modalității de calcul a creanței.
Arată că prin convenția de credit, încheiată cu pârâtele i s-a acordat un credit în valoare de 55.000 lei pe o perioadă de 120 luni. Potrivit art. 9 lit. h din contract, pentru creditul pus la dispoziție, pârâtele de la punctele 2 si 3 percep comisioane conform reglementarilor proprii, fiind prevăzut un „comision de gestiune de 1,75% care se achita de către client în rate lunare odată cu plata sumelor datorate la scadențele intermediare si la scadenta finala, aplicat la soldul curent al creditului luat în calcul la determinarea dobânzii aferente flecarei scadente. Clauza stipulată la art. 9 pct. h din convenția de credit, cu privire la instituirea comisionului de gestiune are caracter abuziv în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 republicată, pentru următoarele considerente, expuse în continuare.
Potrivit art. 1 din Legea nr, 193/2000 republicată orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fară echivoc, pentru întelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
De asemenea, în conformitate cu disp. art 4 alin. 1 din același act normativ, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. În ceea ce privește clauzele considerate ca fiind abuzive, potrivit art 4, alin 4, acestea sunt redate cu titlu exemplificativ în anexa la lege în care, la lit. g, sunt menționate și acele clauze care dau drept exclusiv comerciantului să interpreteze prevederile contractului.
In accepțiunea art. 4 din Legea nr. 193/2000, art 78 din Legea nr. 296/2004 si art 2 pct. 16 din OG nr. 21/1992, clauza abuziva este acea clauza înserata în contract care, nefiind negociata direct cu consumatorul, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Se arată că în conformitate cu art 6 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive în contractele comercianților cu consumatorii, clauzele abuzive sunt fara efect pentru consumator. Art 4 si art, 13-14 din aceeași Lege 193/2000 permit judecătorului sa intervină în contract pentru a-l revizui sau reconstrui, după ce, în prealabil a constatat caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului, aplicând sancțiunea nulității absolute a acestor clauze.
P. urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalenta cu stabilirea clauzei in mod unilateral de către comerciant si imposibilitatea consumatorului de a influenta natura clauzei.
Or, clauzele ce formează obiectul prezentului studiu se circumscriu întocmai acestor prescripții legale, deoarece contractele în discuție fac parte din categoria contractelor de adeziune si a condițiilor generale de vânzare, fiind preformulate si bazate pe principiul „take it or leave it". .,
Se arată că cea de-a doua condiție pentru calificarea unei clauze ca fiind abuziva se refera la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al comerciantului care impune, contrar principiului bunei-credinte, la momentul semnării contractului, clauze care îi creează un avantaj în detrimentul consumatorului.
Având în vedere o asemenea situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (2) din Directiva 93/13 prevede ca, clauzele abuzive nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum rezulta din jurisprudentă, este vorba despre o dispoziție imperativa care urmărește sa substituie echilibrului formal pe care îl instituie contractul între drepturile si obligațiile comercianților un echilibru real, de natura sa restabilească egalitatea dintre aceste parți.
În lumina acestor principii, Curtea a hotărât ca instanța naționala este obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale (Hotararea din 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, Rep., p. 1-9579, punctul 32).
Arată contestatorul că referitor la clauza stipulata la art. 9 pct. b din convenția de credit, cu privire la instituirea comisionului de gestiune aceasta nu a fost negociata cu el, i-a fost impusa de pârâtă convenția de credit încheiata precum și actul adițional, fiind unele de adeziune, cu clauze prestabilite de împrumutător, fără a se acorda împrumutatului posibilitatea de a modifica sau înlătura clauzele sus-menționate.
Se mai arată că în cuprinsul convenției/actului adițional nu se definește acel comision de gestiune, nu se detaliază motivele pentru care comisionul este perceput, nu se indică dacă respectivul comision poate fi modificat ori restituit și dacă da în ce condiții. In acest context, este evident că acele clauze privind comisionul de gestiune are caracter abuziv din momentul ce împrumutătorul are latitudinea exclusivă de a o interpreta și de a determina condițiile perceperii comisionului respectiv, nefiind stabilita . inteligibil
Totodată clauza în discuție creează un dezechilibru semnificativ între obligațiile părților contractante deoarece, pe de o parte, valoarea totală a comisionului de gestiune pe toată, durata derulării contractului este una însemnată iar, pe de altă. parte, acest comision nu are nici o acoperire.
Față de cele arătate, în temeiul art, 14 și ort. 6 din Legea nn 193/2000 republicată solicită admiterea acțiunii, constatarea caracterului abuziv al clauzelor sus-menționate precum și la restituirea sumei de la data plății pana la data rămânerii definitive a hotărârii
În virtutea principiului disponibilității instanța trebuie să constate ca a solicitat echivalentul bănesc al îmbogățirii fără justă cauză a pârâtelor, reprezentat de dobânda legală.
În temeiul 453 Cod pr.civilă, solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecata pe care le-a făcut cu acest proces.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.193/2000, art 110 din DUG 113/2009. republicată, ort. 453 din Noul Cod de procedura civilă. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/2009 privind serviciile de plată, cu modificările și completările ulterioare; Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/201W privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările și completările ulterioare, act normative care, pe de o parte, a abrogat Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice și, pe pe altă parte, a modificat Legea nr.190/1999 privind creditul ipotecar pentru investiții imobiliare; Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, cu modificările și completările ulterioare.
În dovedirea acțiunii înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, expertiza contabila, jurisprudenta relevantă.
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtelor pentru ca acestea să formuleze întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere.
Intimata S.C K. Romania S.R.L. a formulat răspuns la precizările și completările formulate de contestatorul Z. G. la contestația la executare, prin care a invocat excepția netimbrării acțiunii, în acest sens arată că având în vedere capetele de cerere din petitul acțiunii consideră ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 146/1997 si ca, contestatorul a timbrat insuficient față de obiectul cauzei. A mai invocat excepția tardivității întroducerii contestației la executare, respectiv contestația la executarea propriu-zisa se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul care contesta executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data cand a luat cunoștința de primul de act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării si nici somația sau executarea se face fără somație, sau în 5 zile de la comunicare în cazul în care se contesta încheierile executorului judecătoresc, conform dispozițiilor 1714 alin (1) si (2) din Noul Cod de Procedura Civila.
Conform dovezii de înmânare a actelor de executare trimise de B.E.J. M. O. somatia a fost comunicata debitorului în data de 20.05.2015, iar acțiunea a fost înregistrata pe rolul instanței la data de 05.06.2015, adică în termen de 16 zile de la comunicarea actelor de procedura, ceea ce înseamnă că debitorul era decăzut din termenul în care putea formula contestație.
Mai invocă intimata excepția tardivității introducerii modificărilor si completărilor la contestația la executare. Potrivit art. 712 alin. 3 Cod Procedura Civila: „Contestatorul îsi poate modifica cererea inițială adăugând motive noi la contestație daca, în privința acestora din urma, este respectat termenul de exercitare a contestației la executate." În acest sens termenul de 15 zile reglementat de art 714 alin. 1, Cod Procedura Civila a fost depășit, astfel consideră că modificările si completările la contestația la executare sunt inadmisibile, în raport cu cele prevăzute anterior.
Excepția lipsei dovezii calitătii de reprezentant prevăzuta de ari. 82 Cod de procedura civila si anularea cererii conform alin. 1 al aceluiași articol.
Excepția inadmisibilitatii cererii privind anularea anumitor clauze din contractul de credit. Conform art. 712 alin. 2 C., „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în lectură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică".
Ori părțile au posibilitatea sa introducă o acțiune de drept comun privind constatarea nulității absolute a clauzelor apreciate ca fiind nelegale. In acest sens sunt si prevederile art. 14 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți si consumatori: "consumatorii prejudiciați prin contractele încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil si ale Codului de procedura civila" așadar, daca exista posibilitatea contestării valabilității titlului executoriu printr-un alt mijloc procedural decât contestația la executare si prin care se tinde la constatarea nulității unor clauze contractuale, partea este obligata sa uzeze de aceea cale.
Excepția prescripției dreptului de a mai solicita constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit m. 966 din data de 22.09.2005. Astfel cum s-a statuat in doctrina, nulitatea ce intervine în cazul cererii de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale este una relativa, având la baza viciile de consimțământ care sunt invocate de către clienții Băncii, considerate a fi existente în momentul încheierii contractelor de credit sau a actelor adiționale, si care nu pot fi apreciate decât de la caz la caz, în funcție de situația particulara a fiecărui client.
Se arată că susținerea contestatorului conform căreia creanța nu este una certa, lichida si exigibila, este total nefondata, având în vedere contractul de credit semnat de către debitor si depus spre executare silita, acesta constituind titlu executoriu în conformitate cu prevederile art 120 din O.U.G. nr. 99/2006. Faptul ca se contesta ca aceasta creanța nu este certa, lichida si exigibila nu are un temei legal si bine argumentat din perspectiva contestatorului, deoarece actele care au fost depuse la dosarul instanței de fond relevă exigibilitatea, scadenta anticipata, cuantumul creanței.
Caracterul cert este dat de însăși prezența titlului invocat, contractul de card de credit încheiat de către contestator cu BRD S.A.. Astfel rezulta existenta creanței nu numai din certitudinea si existenta titlului ci si din însușirea acestuia de către debitor prin semnarea actelor de creditare si asumarea/pretinderea drepturilor si obligațiilor conexe.
Totodată, creanța este lichida in cazul de fata pentru ca titlul executoriu reprezentat de contractul de credit conține elemente definitorii pentru stabilirea obiectului determinat Mai mult decât atat, în extrasul de înscriere a contractului de cesiune în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, precum si în notificarea de cesiune semnată de banca si comunicata contestatorului, apare individualizata creanța asa cum a fost transmisa către societate de către cedentul BCR S.A., act care reprezintă precizarea clara a cuantumului creanței, la care se adaugă dobânzile si penalitățile prevăzute în contractul de credit.
Creanța este exigibila întrucât debitorul nu si-a respectat obligațiile prevăzute în contractul de credit, iar în conformitate cu prevederile contractuale, creditul acordat acestuia a devenit scadent anticipat perioada contractuala stabilita prin contractul de credit era valabil numai cu condiția ca graficul de rambursare sa fie respectat debitorul trebuind sa achite în fiecare lună rata aferenta lunii în curs, la data agreata în contractul de credit asa cum s-a obligat în momentul semnării contractului de credit bancar.
Arată intimata că în conformitate cu prev. 12 alin. 4 și art 14 din Legea 193/2000, consumatorii care se consideră prejudiciat prin contracte ce conțin clauze abuzive pot introduce acțiuni speciale, privind constatarea caracterului abuziv al acestor clauze, întemeiate pe prevederile Legii 193/2000. Aceste acțiuni au un caracter special, dat de obiectul lor și de cadrul legal care le reglementează, respectiv Legea 193/2000. Ele atrag și o competență specială, anume aceea a tribunalului, conform art 12 alin. 4 coroborat cu art. 12 alin. 1 din Legea 193/2000. Hotărârile pronunțate într-o astfel de acțiune specială sunt supuse apelului, care se formulează în termenul comun de 30 de zile, prevăzut de art 468 Cod Pr. Civ. și ulterior, recursului (în funcție de valoare).
Pe de alta parte, contestația la executare este de competenta instanței de executare, respectiv judecătoria. Hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare este supusa numai apelului, în termen de 10 zile de la comunicare, conform art 717 alin. (1) coroborat cu art. 650 alin. (3) din Noul Cod de Procedura Civila.
P. urmare, Legea 293/2000 prevede o cale procesuală specială pentru reclamarea, de către consumatori, a clauzelor abuzive din contractele de credit și anularea lor, cale procesuală ce presupune anumite condiții pentru o astfel de acțiune, o anumită competență a instanțelor de judecată și anumite căi de atac. Din moment ce există aceasta cale procesuală specifică pentru desființarea titlurilor executorii constând în Contractele de Credit, reclamanții nu pot invoca, în cadrul contestației la executare, motive de fapt și de drept privind fondul dreptului cuprins în titlul executoriu.
Arată că debitorul, prin contractul de credit încheiat cu BCR SA, nu si-a îndeplinit obligațiile, însă solicită modificarea injustă a acestora cât si înlăturarea unor clauze pentru care si-a acordat consințământul la momentul semnării pe fiecare partea a titlului executoriu fara a avea o motivație legitima pentru a face imposibila creditorului recuperarea creanței.
Având în vedere toate aceste considerente, solicită respingerea acțiunii în principal pe baza excepțiilor, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În temeiul art. 223 alin. (I) din Noul Cod de Procedura Civila solicită judecarea cauzei și în lipsă.
De lege ferenda, intimata nu găsește utila si relevanta cererea contestatorului referitor la capătul de cerere unde se dorește obligarea creditoarei . la plata cheltuielilor de judecată.
În interesul dovedirii celor comunicate solicită proba cu înscrisuri.
Intimata B. C. ROMÂNĂ S.A. a formulat întâmpinare prin care solicită, în raport de apărările cuprinse în prezenta întâmpinare și față de probele ce urmează a fi administrate în prezenta cauză:
(a)pe cale de excepție, respingerea contestației la titlu ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;
(b)pe cale de excepție, respingerea contestației la titlu ca tardiv formulată;
(c)pe cale de excepție, respingerea contestației la titlu ca inadmisibilă;
(d)în subsidiar, respingerea contestației la titlu ca neîntemeiată;
(e)obligarea contestatoruluui la plata cheltuielilor de judecată .
In fapt, arată că în cursul anului 2005, Contestatorul a contactat subscrisa în vederea obținerii unui credit de nevoi personale pentru suma de 33.000 RON, banca a aprobat acordarea acestei sume în schimbul contraprestației contestatorului constând din dobândă și comisioane stabilite încă de la momentul semnării contractului de credit.
În acest sens, s-a încheiat Contractul de Credit Bancar pentru persoane fizice nr. 966/22.09.2005 ("Contractul de credit" sau "Contractul") (Anexa 1) care prevedea obligația băncii de a pune la dispoziția Contestatorului a împrumutului în cuantum de 33.000 RON pentru o perioadă de 120 de luni de la data primei trageri de credit.
Se arată că numitul Z. G. în calitate de „împrumutat s-a obligat să ramburseze creditul în 120 de rate lunare și să achite prețul perceput pentru acordarea împrumutului, respectiv dobânda și comisioanele ce au fost clar stabilite la momentul semnării Contractului de credit.
Comisioanele percepute de bancă aferent Contractului de credit au fost stipulate prin art. 9 din Contractul de credit însă, în prezenta întâmpinare, va face referire exclusiv la comisionul de gestiune stabilit ca reprezentând 1,75% din valoarea creditului,
Având în vedere faptul că, pe perioada derulării Contractului, contestatorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în mod corespunzător plătind ratele de credit în mod haotic și cu multe întârzieri, astfel cum reiese, din extrasele de cont. anexate (Anexa 2) la data de 19.11.2009, banca a transmis ultimă notificare de plată (Anexa 3) prin care s-a acordat un termen de grație de 5 zile calendaristice pentru achitarea sumei restante, în cuantum de 33.621 RON, în scopul evitării declarării scadenței anticipate a întregului credit.
Având în vedere faptul că, nici după transmiterea acestei notificări, reclamantul nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile de plată, în luna februarie 2010 s-a încheiat Contractul de cesiune nr.21/23.02.2010 între BCR și Secapital Sarl („Contractul de cesiune" - Anexa 4) prin care banca a cesionat către Secapital, ca parte dintr-un portofoliu de creanțe, creanța aferentă Contractului de credit ce devenise scadentă anticipat. Cesiunea de creanță a fost înregistrată la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub numărul 2010-_-YZI/2010-_-HQL.. .
De asemenea, mai arată că debitorul cedat Z. G. a fost informat cu privire la cesiunea de creanță prin notificarea transmisă către aceasta în data de 01.03.2010 (Anexa 5) prin care i s-a pus în vedere ca plata întregii datorii să fie realizată către noul creditor, așa încât, începând cu acest moment, cesiunea î-a devenit opozabilă.
Intimata invocă excepția tardivității contestației la titlu, excepția lipsei calității procesuale pasiva a băncii, excepția inadmisibilității contestației la titlu, excepția inadmisibilității cererii de analiză a elementelor ce fac parte din obiectul principal al contractului(comisionul de gestiune), excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumelor pretins nedatorate.
Intimata invocă netemeinicia contestației la titlu, respectiv netemeinicia criticii aduse clauzelor privind comisionul de gestiune (administrare).
În acest sens, intimata arată că în cazul în care instanța consideră că există posibilitatea analizării caracterului abuziv al clauzelor privind comisioanele, consideră că nu sunt întrunite condițiile stabilite prin art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 pentru a le considera pe acestea drept abuzive, pe cale de consecință, cererea urmând a fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește condiția caracterului negociat al clauzelor privind comisioanele, arătă că reclamantul a avut la dispoziție, anterior momentului încheierii contractului, toate informațiile privind comisioanele percepute de bancă aferent creditului acordat iar alegerea creditului a fost făcută de către reclamant în calitate de consumator informat și diligent și având în vedere mai multe variante de produse de creditare.
În al doilea rând, prin cererea de chemare in judecată, nu s-a arătat că reclamantul ar fi încercat să negocieze comisionul de gestiune aplicabil Contractului iar banca i-ar fi negat acest drept, în plus, criticile cu privire la comisioane sunt formulate la 10 ani după semnarea contractului, respectiv la 4 ani de la cesiunea creanței către Secapital, în contextul în care procedura execuțională de recuperare a sumelor datorate a fost demarată, până la acest moment nefiind criticate în nici un fel. În acest context, consideră că nu se pot formula critici pertinente cu privire la pretinsa absență al caracterului negociat a clauzelor privind comisioanele.
În ceea ce privește drepturile și obligațiile din Contract legate de comisionul de gestiune, arătă că nu există vreun dezechlibru, cu atât mai puțin semnificativ având în vedere cuantumul fix și inexistența variației acestora.
În plus fața de cele de mai sus referitoare la caracterul negociat al acestei clauze, atrage atenția asupra faptului că legiuitorul, prin OUG 50/2010 și prin Legea 288/2010, a reglementat în mod expres posibilitatea creditorilor ca, în schimbul creditului acordat, să-și poată acoperi cheltuielile cu "monitorizarea/ înregistrarea/ efectuarea de operațiuni în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului” prin înglobarea acestora într-un comision de administrare (gestiunea ce urmează a fi perceput consumatorilor (art. 36 din OUG 50/2010). În acest context, chiar având în vedere faptul că OUG 50/2010 nu este aplicabil contractului de credit, consideră că prevederile acestuia referitoare la comisionul de administrare respectă în totalitate principiile instituite de legislația din materia protecției consumatorilor.
Este, de asemenea, esențial de reținut faptul că art. 36 din OUG nr. 50/2010 permite perceperea comisionului de administrare (gestiune) în valoare fixă, cum este si în cazul de față, astfel încât caracterul abuziv al acestuia este exclus. Consideră că ar fi inechitabilă sancționarea băncii ca urmare a respectării de către aceasta a prevederilor legale, inclusiv a celor intrate în vigoare după semnarea contractului de credit, în condițiile în care aceasta a dat dovadă de o transparență totală, atât în ceea ce privește existența, cât și în ceea ce privește întinderea acestui comision, prin explicitarea sa prin dispozițiile contractuale.
Pe de altă parte, comisionul de gestiune a fost exprimat în mod clar prin prevederile contractului de credit, sub formă procentuală prin raportare la suma acordată cu titlu de credit, pentru a asigura claritate în ceea ce privește întinderea sa și a oferi posibilitatea împrumutatului de a face o alegere informată în momentul încheierii contractului de credit raportat la posibilitatea reală de a cunoaște toate costurile implicate.
Intimata mai arată că, banca percele comisionul de administrare indiferent de tipul de credit acordat consumatorului și este prevăzut în cuantum fix, constant pe toată perioada de creditare. Contraprestațiile BCR care justifică în mod neîndoielnic necesitatea perceperii comisionului de gestiune sunt următoarele; întreținerea aplicațiilor informatice de gestiune a creditului; informări client cu privire al modificările costurilor creditului atât la inițiativa băncii, cât și impuse de legislația românească; închidere cont de credit și informare client; informări client cu privire la înregistrarea de credite restante.
În principiu, în cadrul comisionului de gestiune se regăsesc costurile suportate de BCR pentru diligentele cu care banca se îngrijește ca rambursarea creditului să aibă loc în mod corect, în conformitate cu prevederile contractuale - ratele să fie calculate corect, scadențele să fie respectate, notificările și raportările către cei abilități și către instituțiile de reglementare competente în domeniu să fie efectuate la timp. Toate aceste operațiuni sunt constante și trebuie efectuate într-un anumit interval de timp, astfel încât să nu genereze sincope în procesul de rambursare a creditului acordat.
În ceea ce privește condiția încălcării cerințelor bunei-credinte prin dezechilibrul creat, intimata arată că, prin claritatea limbajului prevederilor contractuale ce stipulează aceste comisioane, prin alinierea la prevederile legale edictate în scopul protecției consumatorilor, prin prestarea serviciilor ce justifică pe deplin comision, banca a dat în permanență dovadă de bună credință, astfel încât, în absența unor probe clare administrate de către reclamant în sensul răsturnării prezumției de bună credință, consideră că nu se poate susține în mod întemeiat faptul că ar fi dat dovadă de rea credință pe parcursul derulării contractului de credit.
Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, consideră că se impune respingerea ca neîntemeiată a criticilor aduse clauzelor privind comisioanele întrucât aceste clauze au o formulare clară și transparentă, s-a probat caracterul negociat, s-a demonstrat absența dezechilibrului drepturilor și obligațiilor părților prin explicilarea contraprestației subscrisei pentru comisionul de administrare, întreaga conduită contractuală denotă buna credință a băncii.
În drept, au fost invocate disp. OUG nr. 50/2010, Legea nr. 193/2000, Codul civil.
În dovedire, solicită proba cu înscrisuri, precum și orice alte mijloace de probă a căror necesitate de administrare va reieși din dezbateri.
Analizând excepția necompetenței teritoriale invocată de instanța de judecată din oficiu la termenul din data de 21.09.2015, se rețin următoarele:
Potrivit art. 25 alin.1 C.pr.civ. procesele în curs de judecată și executările silite începute sub legea veche rămân suspuse acelei legi. În speță, din actele dosarului de executare silită nr. 254/2014 al B. M. O. G., rezultă că cererea de executare silită a fost înregistrată la executor la data de 15.04.2014 (f. 89), înainte de modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 138/2014, care a intrat în vigoare la data de 20.10.2014.
Astfel, potrivit art. 714 alin. 1 C.pr.civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, iar potrivit art. 651 C.pr.civ., în forma anterioară modificării, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
În speță, biroul executorului judecătoresc M. O. G. este situat în mun. Suceava, . nr. 41, ., ..
În raport de textele legale mai sus arătate, instanța constată că judecarea prezentei contestații la executare, trebuie să se facă de către Judecătoria Suceava, aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află biroul executorului judecătoresc care face executarea.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 129 al. 2 pct.3 și art. 130 din codul de procedură civilă raportat la art. 714 alin. 1 C.pr.civ., și art. 651 C.pr.civ., înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 138/2014, instanța urmează să admită excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Fălticeni invocată din oficiu, și pe cale de consecință, să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Fălticeni, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatorul Z. G., domiciliat în Fălticeni, ., jud. Suceava și intimații K. SA, cu sediul wraclow, 56 Legnicka 54-204, Polonia, prin reprezentant legal . cu sediul în mun. București, . subsol, parter si etajele 9,10,11 sector 4 B. C. ROMÂNĂ SA, cu sediul în mun București, B.dul Regina E., nr 5 sector 3, înregistrată la Registrul Comerțului din București sub nr. J_, CUI_, în favoarea Judecătoriei Suceava.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.09.2015.
Președinte, Grefier,
Red.Ș.N./Tehnored.I.M./5 ex./01.10.2015
OPERATOR DATE CU CARACTER PERSONAL 4304
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1825/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
