Pretenţii. Sentința nr. 827/2015. Judecătoria FĂUREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 827/2015 pronunțată de Judecătoria FĂUREI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 827/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂUREI- JUDEȚUL B.
Operator de date cu caracter personal /Autorizația nr. 4903
SENTINȚA CIVILĂ NR.827
Ședința publică din 30 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. F.
Grefier: H. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect reziliere antecontract și pretenții – restituirea dublului arvunei formulată de reclamanta P. D. cu domiciliul București, ..20, sector 5 în contradictoriu cu pârâta S. E. cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat av. N. C. C., care reprezintă pe reclamanta P. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 depusa la dosar și av. M. V. L., care o reprezintă pe pârâta S. E., în baza împuternicirii avocațiale nr. 328/2015, aflată la fila 26 din dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: procedura de citare este legal îndeplinită, pricina se află la al treilea termen de judecată, fiind amânată pentru ca reclamanta să depună înscrisuri la dosar, după care ;
Av.N. C.C.pentru reclamantă depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare pe cererea modificatoare prin care invocă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal și solicită respingerea ca nefondată a excepției prescripției dreptului la acțiune în sens material.
Av. M. V. L. pentru pârâtă arată că instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, rămând a se face probe pe excepția de inadmisibilitate prevăzută de Legea nr.17/2014. D. urmare consideră că răspunsul la întâmpinare nu mai este oportun după ce s-a pronunțat asupra execepțiilor invocate.
Instanța, constată că la termenul din 2 iunie s-a depus la dosar întâmpinare la cererea modificatoare iar la termenul din 16 iunie s-a discutat pe excepțiile invocate. Constată ca tardivă depunerea la acest termen, peste trei luni de zile, a unui răspuns la întâmpinare pe cererea modificatoare, acesta trebuia depus la termenul din 16 iunie.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii reclamantei referitoare la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 17/2014.
Av. M. V. L., pentru pârâtă solicită a se lua act că până la acest termen nu s-au depus dovezile care s-au solicitat și care au fost puse în vedere prin încheierea de la termenul precedent pentru discutarea excepției. D. urmare solicită respingerea acțiunii modificate ca inadmisibilă, motivat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.5 alin.2 și alin.9 din Legea nr.17/2014, respectiv neîncheierea promisiunii bilaterale în formă autentică așa cum prevede textul de lege specială și inexistența prealabilă a avizului ADS local.
Av.N. C.C. pentru reclamantă, arată că antecontractele nu au fost încheiate în formă autentică, deoarece așa se încheiau la acea vreme și nu intră în obligația sa să facă dovada acestui fapt, reclamanta având o singură obligație, anume aceea de a plăti prețul stabilit prin antecontract.
Instanța, constată că excepția inadmisibilității cererii nu este o veritabilă excepție de procedură, ci este un fapt ce aparține de fondul cauzei, urmând a se pronunța pe fond cu privire la aceasta. Constată de asemenea că reclamanta, nu a depus la dosar înscrisurile care i-au fost puse în vedere, aceasta învederând că nu intră în obligația sa că depună aceste înscrisuri ci sunt în sarcina pârâtei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților asupra probelor propuse.
Reclamanta, prin av. N. C.C. solicită în susținerea cererii proba cu înscrisuri, proba cu expertiză în specialitate geodezie, topografie și cadastru, proba cu interogatoriul pârâtei în dovedirea situației de fapt și dacă va fi necesar proba cu martorul indicat în acțiune.
Pârâtă, prin av. M. V. L. asupra probelor propuse de reclamantă arată că nu se opune probei cu înscrisuri, interogatoriu și probei cu martori, însă se opune expertizei cadastrale considerând că nu este oportun atâta vreme cât s-a pus în vedere reclamantei să prezinte extrasul de carte funciară de informare și documentele de la OCPI.
Av. M. V. L. pentru pârâtă, solicită în susținerea cererii proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu pentru a dovedi discuțiile avute în prealabil încheierii contractului și pe clauzele promisiunii, respectiv îndeplinirea obligațiilor corelative ale părților.
Instanța, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Respinge proba cu martori, interogatorii solicitată de ambele părți și proba cu expertiză în specialitate geodezie, topografie și cadastru solicitată de reclamantă ca neutile cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. M. V. L. pentru pârâtă, solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Instanța apreciază că nu este necesar a amâna pronunțarea întrucât poate edifica la acest moment, din notele depuse la dosar.
Av.N. C.C. pentru reclamantă solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată, modificată și completată.
Av. M. V. L. pentru pârâtă, solicită respingerea acțiunii modificate, să se ia act că nu au fost îndeplinite condițiile legii speciale cu privire la transmiterea dreptului de proprietate, iar în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor de fond la care a făcut referire atât prin întâmpinarea cât și prin cererea reconvențională, în cazul în care se va admite acțiunea principală urmează a se admite și cererea reconvențională.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând în cauza de față constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2014 sub nr._ reclamanta P. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. E. obligarea pârâtei la plata sumei de 6400 lei reprezentând, conform dispozițiilor art. 1298 din Codul Civil de la 1864, dublul arvunei din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 15.09.2007 la prețul de piață actualizat conform prețurilor informatice pentru terenurile extravilane din . Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Făurei din județul B., prețul unui hectar fiind de 8000 lei.
A arătat reclamanta că la data de 15.09.2007 s-a înțeles cu pârâta să cumpere suprafața de 4000 mp teren agricol cu destinație arabilă situat în sola nr. 83, . extravilanul comunei Vișani, județul B.. A fost plătită ca arvună prețul integral al vânzării de 440 lei, urmând ca până la data de 30.08.2008 să se prezinte părțile la notar pentru a se încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, după ce pârâta urma să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară. Pârâta s-a obligat în mod ferm să vândă, să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară.
Ulterior pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate de a îndeplini formalitățile de intabulare premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare. A fost promovată o acțiune pe rolul Judecătoriei Făurei care a avut nr._, constatându-se că pârâta nu era proprietarul exclusiv al terenului în cauză. Din acest motiv a fost imposibilă constatarea dreptului de proprietate al reclamantei, susținându-se că procesul a fost anulat.
Din aceste motive se solicită admiterea cererii, precizându-se că prețurile terenurilor au alte valori de piață la acest moment, motiv pentru care se solicită ca arvuna plătită să fie actualizată în raport de prețul de achiziție de la data formulării cererii, caz în care, raportat la prețul de 8000 lei, rezultă o arvună de 3200 lei, rezultând în acest mod cuantumul pretențiilor solicitate de 6400 lei.
Se invocă în drept dispozițiile art. 194 din Codul de Procedură Civilă, art. 969 și 1298 din Codul Civil din 1865.
În cauză s-a formulat întâmpinare la cererea inițială prin care s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei. (fila nr. 23 din dosar)
S-a arătat de pârâtă că reclamanta solicită rezilierea antecontractului și restituirea arvunei precum și faptul că aceasta a promovat o acțiune pentru recunoașterea dreptului său de proprietate, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ iar pentru neîncheierea contractului în termen, solicită ca reclamanta, să achite suma de 6400 lei, reprezentând dublul arvunei la valoarea actualizată. Aceasta arată că promisiunea a fost încheiată pe un termen, respectiv 15.09.2007 – 30.08.2008, ea încetând de drept să mai producă efecte. Totodată aceasta arată că potrivit art.2 cap.IV din antecontract, în cazul în care promitentul-cumpărător dorește rezilierea acestuia va pierde avansul achitat, prin urmare pretenția de restituire a arvunei, nu are temeni contractual.
A fost formulată de pârâtă cerere reconvențională prin care s-a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 480 lei reprezentând subvenție încasată pentru cultivarea suprafeței de teren de 6500 mp ce s-a aflat în posesia reclamantei după data de 15.09.2007 și a sumei de 120 lei reprezentând contravaloare arendă pentru suprafața în cauză.
În drept au fost invocate de pârâtă dispozițiile art. 205 și 209 din Codul de Procedură Civilă.
Au fost formulate de reclamantă răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională.
În cadrul acestora s-a arătat că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de 15.09.2017, reclamata plătind integral prețul vânzării, urmând ca până la data de 30.08.2008 să se prezinte la notariat în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit promisiunea, refuzând în mod constant să încheie actul de vânzare-cumpărare în formă autentică, a formulat o acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ . Din aceste motive consideră că apărările pârâtei sunt neîntemeiate, deoarece contractul fiind încheiat la data de 15.09.2007 îi sunt aplicabile dispozițiile din Vechil Cod Civil, nu actualul Cod Civil, în consecință nu sunt incidente dispozițiile art.5 alin.1 din legea nr.17/2014.
Totodată arată că cererea reconvențională este nulă deoarece nu precizează în mod expres numele și prenumele părților, nu cuprinde cu precizie motivarea în fapt, nu reliefează în mod detaliat situația de fapt și nu arată probele pe care se întemeiază cererea reconvențională
La primul termen din data de 05 mai 2015 reclamanta și-a modificat cererea inițială solicitând pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pe baza antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
S-a arătat în cerere de reclamantă că, la data de 15.09.2007, s-a înțeles cu pârâta să cumpere suprafața de 4000 mp teren agricol cu destinație arabilă situat în sola nr. 83, . extravilanul comunei Vișani, județul B.. A fost plătită ca arvună prețul integral al vânzării de 440 lei, urmând ca până la data de 30.08.2008 să se prezinte părțile la notar pentru a se încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, după ce pârâta urma să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară. Pârâta s-a obligat în mod ferm să vândă, să îndeplinească formalitățile de intabulare la cartea funciară și a fost predată reclamantei posesia terenului respectiv.
Ulterior pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate de a îndeplini formalitățile de intabulare premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Nu a fost posibilă din acest motiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică deși s-a plătit prețul convenit și a exercitat posesia neîntreruptă, utilă și neviciată. Se apreciază că pârâta este de rea-credință în îndeplinirea obligațiilor ce țin de operațiunea de vânzare-cumpărare.
Se invocă în drept dispozițiile art. 204 alin. 1, art. 30 alin. 5 și art. 35 din Codul de Procedură Civilă, art. 969, 1073 și 1075 din Codul Civil.
Pârâta a formulat întâmpinare la cererea modificată formulată de reclamantă. S-a arătat în cadrul întâmpinării că este prescris dreptul material la acțiune al reclamantei, potrivit dispozițiilor art. 1669 din Codul Civil. Această excepție a fost respinsă la termenul din data de 16 iunie 2015, în ședință publică, cât timp excepția se referă la prevederile Noului cod civil intrat în vigoare în anul 2011 și care nu retroactivează iar antecontractul ce face obiectul prezentei cauze este încheiat în anul 2007.
Pe fond s-a arătat de pârâtă că prețul nu este unul sincer și serios, conform dispozițiilor art. 1660 din Codul Civil. Mai arată că, în prezent, reclamanta nu mai deține posesia terenului care face obiectul unui contract de arendă valabil încheiat. Se mai arată de pârâtă că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 17/2014 pentru a fi admisă acțiunea reclamantei. Astfel, antecontractul invocat nu a fost încheiat în formă autentică, conform art. 5 alin. 2 din acest act normativ și, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 17/2014, lipsește avizul ADS teritorial care este necesar ca și condiție preliminară. Se solicită în continuarea admiterea petitului solicitat prin cererea reconvențională.
În drept au fost invocate dispozițile art. 204, art. 205 și art. 209 din Codul de Procedură Civilă, art. 1669 din Codul Civil și Legea nr. 17/2014.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare la cererea modificatoare în care s-a arătat că are dubii că apărătorul pârâtei are contract de asistență juridică încheiat cu clienta sa. Apreciază că în termen legal și-a modificat obiectul cererii sale din pretenții în acțiune în constatare, este nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune cât timp dispozițiile art. 1669 din Codul Civil nu se aplică antecontractelor încheiate sub imperiul vechiului cod civil. Se apreciază că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile Legii nr. 17/2014 întrucât antecontractul este supus reglementărilor în vigoare la data încheierii sale. Dacă instanța va considera că sunt aplicabile la antecontractul din cauză dispozițiile Legii nr. 17/2014 solicită a se avea în vedere că a fost achitat integral prețul convenit care este unul real, sincer și serios raportat la prețurile de la momentul respectiv. Se apreciază că dispozițiile Legii nr. 17/2014 instituie obligația obținerii de avize și autorizații în sarcina unui vânzător și nu a unui promitent cumpărător, pârâtului revenindu-i obligația să prezinte avizele și autorizațiile necesare, fără ca această obligație să fie în sarcina reclamantei.
Mai apreciază reclamanta că principala sa obligație a fost aceea de plată a prețului pe care a îndeplinit-o.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând probatoriile administrate la dosar și susținerile părților instanța constatată că, în prezenta cauză, reclamanta solicită instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru dreptul de proprietate al terenului în suprafață de 4000 mp situat în extravilanul comunei Vișani, județul B., amplasat cadastral în sola 83, .> Reclamanta nu a depus nicio dovadă la dosar din care să rezulte că pârâta este proprietar formal al acestui teren. În acest sens nu s-a depus niciun titlu de proprietate emis pe numele pârâtei ori un alt înscris care să ateste dreptul de proprietate.
Chiar și în situația în care s-ar fi depus un astfel de titlu cererea este nefondată.
La dosar a fost depus antecontractul încheiat între părți la data de 15.09.2007 prin care s-a prevăzut un preț al vânzării de 440 lei și s-a stipulat că se va încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică până la data de 30 august 2008, pârâtei revenindu-i obligația de a îndeplini formalitățile de intabulare a dreptului de proprietate în cartea funciară.
Conform dispozițiilor art. 1669 alin. 1 CCiv, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Se constată că în cauză există o convenție având ca obiect antecontract de vânzare-cumpărare dar nu există dovada dreptului de proprietate al pârâtei privind acest teren.
Astfel, dintr-o primă perspectivă, apare ca nefondată solicitarea adresată instanței de către reclamantă în contextul în care nu a fost invocat și nici dovedit un refuz nejustificat de încheiere în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare vizat cât timp nu există dovada dreptului de proprietate care să justifice și să legitimeze acest refuz.
Acțiunea este nefondată și dintr-o altă perspectivă.
Astfel, se impune a se observa faptul că, raportat la dispozițiile legale menționate mai sus, ținând cont inclusiv de prevederile art. 1179 CCiv (referitoare la condițiile esențiale pentru validitatea contractului), prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța suplinește doar lipsa consimțământului părții care refuză nejustificat încheierea contractului promis, și nu suplinește și lipsa altor condiții care nu au fost îndeplinite și fără de care încheierea contractului autentificat în fața notarului nu ar putea avea loc, cum ar fi întocmirea documentației de carte funciară.
În acest context, se reține că este un fapt notoriu, demonstrat și de jurisprudență, că suprafețele înscrise în actele de (re)constituire a dreptului de proprietate funciară, întocmite în baza Legii nr. 18/1991 și a legilor ulterioare, nu au fost determinate în baza unor măsurători extrem de riguroase și nu corespund, la milimetru, cu realitatea fizică actuală din teren. Prin urmare, o individualizare a suprafeței de teren, raportată la numărul de . din cadastrul agricol și la vecinătățile înscrise în titlul de proprietate, este insuficientă pentru validarea unui acord de voință, pentru autentificarea pe cale judiciară a unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, întrucât ea nu are cum să corespundă exigențelor de identificare a imobilelor impuse de legiuitor în cadrul circuitului civil dinamic.
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, în cazul unui asemenea act prin care urmează să se transmită proprietatea imobiliară, părțile sunt obligate să înfățișeze notarului public întreaga documentație cadastrală, notarul public fiind obligat să ceară din oficiu această înscriere, imediat după întocmirea actului. Ori nu rezultă în niciun din probatoriul administrat că o astfel de documentație cadastrală a fost întocmită în situația de față, astfel că o eventuală prezență fizică a părților în fața notarului, chiar dacă s-ar fi realizat, nu ar fi putut determina încheierea actului în mod valabil.
Dacă în cadrul procedurii notariale de autentificare a actului de vânzare-cumpărare este obligatorie întocmirea documentației cadastrale și deschiderea unei cărți funciare, în cazul unui litigiu civil întemeiat pe dispozițiile procedurale ale art. 1669 alin. 1 CCiv este necesar a se proba nu numai refuzul nejustificat al părții de a încheia contractul promis, ci și coordonatele concrete în spațiu ale bunului în litigiu, individualizarea exactă a acestuia, față de existența reglementărilor legale ce sunt determinante pentru modul în care se transferă drepturile reale dintr-un patrimoniu în altul în cadrul circuitului civil.
Hotărârea judecătorească pronunțată în această materie, în situația admiterii acțiunii, are un efect constitutiv de drepturi, iar efectul constitutiv reclamă o finalitate concordantă cu dispozițiile legii-cadru în materie, Legea nr. 7/1996, în al cărei domeniu de reglementare intră atât identificarea riguroasă a imobilelor ce fac obiectul publicității imobiliare, cât și opozabilitatea drepturilor dobândite prin diversele moduri de dobândire consacrate de legea civilă, unul dintre acestea fiind contractul de vânzare.
Ori în lipsa unei intabulări a dreptului de proprietate în cartea funciară nu se poate primi cererea reclamantei.
Pe de altă parte instanța reține că, potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 coroborat cu cele de la art. 4 și art. 9 din Legea nr. 17/2014, în toate cazurile în care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, acțiunea este admisibilă numai dacă:
- antecontractul este încheiat potrivit prevederilor Codului civil și ale legislației în materie;
- există adeverința, respectiv avizul cu privire la respectare procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, vecinilor sau al statului;
- imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris la rolul fiscal;
- imobilul ce face obiectul antecontractului este înscris în cartea funciară.
Deși antecontractul de vânzare - cumpărare a fost încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2014, instanța reține faptul că în cauză sunt aplicabile prev. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014, având în vedere că prev. art. 20 alin. 1 din Legii nr. 17/2014 referitoare la exceptarea de la aplicarea prezentei legi a antecontractelor încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia au fost declarate neconstituționale prin D.C.C. nr. 755/2014 publicată în M.Of. nr. 101 din 9 februarie 2015.
Instanța, sub acest aspect, constată că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prev. de art. 5 alin. 1 din Legea nr. 17/2014 pentru a putea fi admisă pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de contract de vânzare-cumpărare, având în vedere că nu au depus la dosar adeverința, respectiv avizul cu privire la respectarea procedurii de exercitare a dreptului de preempțiune al coproprietarilor, arendașilor, vecinilor sau al statului. De asemenea, nu s-a făcut dovada că terenul respectiv, dacă este deținut de pârâtă, este înscris în cartea funciară.
Sunt nefondate susținerile reclamantei că nu îi revine sarcina să facă aceste dovezi. Dispozițiile Legii nr. 17/2014 sunt imperative în sensul că aceste dovezi trebuie depuse pentru a putea fi admisă cererea reclamantei. Pe de altă parte reclamanta este cea care justifică un interes direct în prezenta cauză prin formularea cererii de chemare în judecată, astfel că îi revenea obligația de a face dovada îndeplinirii condițiilor imperative stipulate de Legea nr. 17/2014.
Pentru aceste motive se apreciază că cererea principală a reclamantei este nefondată urmând a fi respinsă.
Examinând cererea reconvențională formulată de pârâtă instanța constată că aceasta este lipsită de fundament urmând a fi respinsă. (fila nr. 25 din dosar)
Pârâta solicită obligarea reclamantei la plata contravalorii subvenției și a arenzii încasată pentru suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze fără a se face dovada la dosar a dreptului de proprietate aferent acestui teren.
Nu rezultă în nici un fel cum a calculat pârâta sumele pretinse, pentru ce perioadă se solicită sumele pretinse. Nu rezultă din nici un înscris depus la dosar că reclamanta ar fi încasat sau nu subvenție agricolă pentru terenul ce face obiectul prezentei cauze.
Dintr-un alt punct de vedere, deși nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al pârâtei, aceasta arată în cadrul antecontractului depus la dosar că reclamanta, de la semnarea acestui act, intră în fapt în posesia terenului, pârâta nemaiavând niciun drept în privința terenului în discuție. Sub acest aspect, potrivit art. 969 din Codul Civil din 1864, valabil în anul 2007, “contractul este legea părților”, caz în care este evident că pârâta nu mai poate emite niciun fel de pretenții în acest sens cât timp a acceptat în mod deliberat ca reclamanta să folosească terenul în discuție.
Pentru aceste motive se apreciază că cererea reconvențională a pârâtei este nefondată urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge ca nefondată cererea așa cum a fost modificată formulată de reclamanta-pârâtă P. D., domiciliată în municipiul București, .. 20, sector 5, CNP_ în contradictoriu cu pârâta S. E., domiciliată în ., CNP_.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă S. E. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă P. D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunțată în ședință publică azi 30 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. F. H. C.
Red.C.M.F.
Dact.H.C.
Ex.4/16.10.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
