Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2909/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2909/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 802/229/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
Sentința civilă nr. 2909
Ședința publică din data de 19 iunie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – M. M. V.
Grefier – D. A. – M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta G. I. R., domiciliată în municipiul Fetești, ., nr. 16, județul Ialomița, în contradictoriu pârâtul V. V. A., domiciliat în municipiul Fetești, . 6, ., respectiv cu Autoritatea Tutelară-C. L. Fetești, cu sediul în Municipiul Fetești, Județul I., având ca obiect „exercitarea autoritate părintească + pensie de intretinere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamata personal, pârâtul personal și martorii Baranicu J. și G. C. M., lipsind reprezentantul autorității tutelare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că la data 14 iunie 2013 a fost depusă la dosar ancheta socială dispusă de către instanță la data de 19 iunie 2013.
Instanța ia act de precizările pârâtului, după care, pune în discuție competența Judecătoriei Fetești în soluționarea prezentei cauze.
Reclamata și pârâtul, având pe rând cuvântul, apreciază că Judecătoria Fetești este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Verificându-și competența, în temeiul disp. art. 131 rap. la disp. art. 94 NCPC, instanța declară că este competentă material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Se procedează la verificarea identității părților, reclamata S. D. F. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_, domiciliată în municipiul Fetești, ., nr. 16, județul Ialomița.
La interpelarea instanței, pârâtul personal învederează faptul că este de acord cu cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta G. I. R., respectiv, exercitarea autorității părintești asupra minorului V. A. să fie realizată în comun de ambii părinți, ca domiciliul minorului să fie stabilit la domiciliul reclamantei, fiind de acord totodată să fie obligat la plata unei pensii de întreținere către minorul, după care, instanta, potrivit art. 238 NCPC pune în discuție durata estimată a procesului.
Părțile având pe rând cuvântul arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Instanța luând act de concluziile formulate în prezenta cauză apreciază durata estimată a procesului ca fiind un termen, după care acordă cuvântul asupra probelor.
Reclamanta personal, având cuvântul, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Totodată, raportat la poziția pârâtului învederează instanței că renunță la administrarea probei cu martori.
Pârâtul având cuvântul, învederează faptul că nu se opune încuviințării probelor solicitate de către reclamantă, solicitând în apărarea încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând totodată un set de înscrisuri, respectiv, adeverință de salariat, din aceasta reieșind faptul că ocupă funcția de asistent medical, certificatul de naștere al minorei V. S. M., fluturaș de salariu și sentința civilă nr. 33A pronunțată în dosarul nr._ .
În conformitate cu disp. art. 254 raportat la art. 254 NCPC, apreciindu-le utile, concludente și pertinente soluționării cauzei, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, luând act că reclamanta învederează faptul că înțelege să renunțe la proba cu martori, raportat la acordul expres al pârâtului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Reclamanta având cuvântul solicită instanței admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Pârâtul, având cuvântul, achiesează la concluziile reclamantei.
Instanța luând act de concluziile reclamantei, respectiv de cele ale pârâtului personal, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /19 martie 2013, reclamanta G. I. R., domiciliată în municipiul Fetești, ., nr. 16, județul Ialomița, în contradictoriu pârâtul V. V. A., domiciliat în municipiul Fetești, . 6, .,respectiv cu Autoritatea Tutelară-C. L. Fetești, cu sediul în Municipiul Fetești, Județul I., a solicitat exercitarea autorității părintesti asupra minorului V. A., născut la data de 27 aprilie 2011, în comun, de ambii părinti; stabilirea locuinței minorului V. A., născut la data de 27 aprilie 2011, la domiciliul reclamantei, cu obligarea pârâtului V. V. A. la plata unei pensii de intretinere raportat la veniturile pe ultimele 6 luni, incepând cu data promovării actiunii, până la majoratul minorului, fără cheltuieli de judecată..
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a avut o relatie cu pârâtul din care a rezultat minorul V. A., născut la data de 27 aprilie 2011. Arată că intrucât pârâtul nu contribuie la cresterea minorului, solicită ca pe cale judecătorească să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de intretinere, după ce se va stabili exercitarea autorității părintesti in comun, de către ambii părinti si stabilirea locuintei minorului la domiciliul reclamantei. Arată că minorul are nevoie de ambii părinti in educare, dar pt. că părtile locuiesc separat, solicită stabilirea locuintei minorului la reclamantă
Cererea, legal timbrată cu 6,00 lei, a fost motivata in drept pe prevederile art.397, art. 401, art.496 și art.499 din Noul Cod Civil.
La termenul de judecata din data de 19 iunie 2013 pârâtul prezent personal a achiesat la actiunea reclamantei solicitând exercitarea autorității părintesti in comun, de ambii părinti, stabilirea domiciliului minorului la reclamantă, obligarea sa la plata unei pensii de întreținere calculată la venitul avut conform adeverintei depuse, arătând că mai are un minor in întreținere conform Deciziei civile nr.33A/ 18 aprilie 2013 a Tribunalului Ialomița si certificatului de naștere al numitei V. S. M..
În cauză, se retine că ambele părti sunt de acord ca exercitarea autorității părintesti să se realizeze de ambii părinti cu stabilirea locuintei minorului la domiciliul reclamantei, respectiv a fost efectuată anchetă socială de către Autoritatea Tutelară, probă anexată la dosar.
S-a incuviintat părtilor proba cu inscrisurile aflate la dosar cnf. art 254, art.255 si art.258 Noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit Certificatului de naștere . nr._, minorul V. A. s-a născut la data de 27 aprilie 2011 și îi are ca părinți pe G. I. R. si V. V. A., părțile din prezenta cauză-fila 5.
Potrivit art. 33 din Legea 272/2004 copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
În același sens este si jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care este constantă în a aprecia că, pentru un părinte si copilul său, faptul de a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar masurile care împiedică acest lucru constituie o ingerința in dreptul protejat de articolul 8 al Convenției – Cauza Eriksson C. Suediei, hotărârea din 22.06.1989.
Conform art. 448 cod civil copilul din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită potrivit legii are, față de fiecare părinte și rudele acestuia, aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie.
Conform art. 483 Cod Civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Potrivit art. 487 Cod Civil părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
Conform art. 488 alin. 1 Cod Civil părinții au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios.
Potrivit art. 484 Cod Civil autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu.
Conform art.398 Cod Civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți. Celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Din dispozițiile arătate, cuprinse în Noul Cod Civil, se desprinde concluzia că instanța este chemată să soluționeze modul de exercitare a autorității părintești și să stabilească locuința copilului minor.
În ceea ce privește modul de exercitare al autorității părintești, regula este aceea că autoritatea părintească se exercită de ambii părinți.
Excepția apare în situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, pe baza cărora instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată de către un părinte. În această situație celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Art. 398 alin.(1) din Noul Cod Civil prevede că dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Din dispozițiile arătate, cuprinse în Noul Cod Civil, se desprinde că instanța este chemată să soluționeze modul de exercitare a autorității părintești și să stabilească locuința copilului minor, obligarea la plata pensiei de întreținere.
În ceea ce privește modul de exercitare al autorității părintești, regula este aceea că autoritatea părintească se exercită de ambii părinți.
Excepția este în situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, când instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți . În această situație, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Din probatoriul administrat: ancheta socială si acordul părintilor cu privire la acest aspect, nu rezultă o situație de excepție, prin urmare instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești să fie realizată de ambii părinți, reclamant și pârât, astfel cum au solicitat si au fost de acord părtile, explicit, in sedință publică.
În ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului, având în vedere acordul pârâtului ca minorul V. A. să fie crescut de reclamant, faptul că reclamanta dorește ca minorul să locuiască la ea, concluziile din referatul de anchetă socială aflată la fila 26, care indrituiesc stabilirea locuintei acestuia la reclamantă, instanta va dispune stabilirea locuinței minorului la domiciliul mamei reclamante.
În ceea ce privește obligația de întreținere, art.499 din Noul Cod Civil reglementează faptul că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională. Dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinții au obligația de a-i asigura condițiile necesare pentru creșterea, educarea și pregătirea sa profesională. În caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Potrivit art. 529 din Noul Cod Civil, întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Art. 532 din Noul Cod Civil prevede că pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Având în vedere prevederile legale menționate și, față de Adeverinta nr. 1990/18.06.2013; 1995/03 iunie 2013, dovada cuantum salariu- file 38-31, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întretinere in raport de venitul mediu lunar al acestuia, cu începere de la data introducerii cererii, respectiv 19 martie 2013 și până la majoratul minorului.
Insă la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere se va avea in vedere Decizia civilă nr. 33 A/ 18 aprilie 2013, pronuntată de Tribunalul I. in cauza civilă nr._ de modificare a Sentintei civile nr. 4726/12 dec. 2012, dar si certificatul de nastere al numitei V. S. M. care a implinit vârsta majoratului in 18 iunie 2013.
Văzând titlul execuitoriu anterior mentionat, se retine că beneficiară a pensiei de intretinere, numita V. S. M. a fost până la data majoratului /18.06.2013, deci la data pronuntării/ 19 iunie 2013, aceasta nu mai beneficiază de pensie de intretinere din partea pârâtului, singurul copil in intretinere, rezultat din căsnicia cu C. F., fiind V. L. E., născută la data de 22 mai 2006.
In consecință, il va obliga pe pârât la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorului V. A., născut la data de 27 aprilie 2011, in cuantum de 375 lei lunar, incepând cu data introducerii actiunii 19 martie 2013, până la majoratul acestuia, retinând că are doi copii in intretinere.
In măsura in care situatia de fapt retinută se va schimba, acest cuantum stabilit p+0entru pensia de intretinere a minorului V. A. va putea fi modificat, la cererea părtilor interesate, in cauză neexistând autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea reclamantei G. I. R., domiciliată în municipiul Fetești, ., nr. 16, județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâtul V. V. A., domiciliat în municipiul Fetești, . 6, .,respectiv cu Autoritatea Tutelară-C. L. Fetești, cu sediul în Municipiul Fetești, ., . A, etaj 2-4, Județul I.. .
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului V. A., născut la data de 27 aprilie 2011, să se realizeze de către ambii părinți, părti ale cauzei.
Stabilește locuința minorului V. A., născut la data de 27 aprilie 2011, la domiciliul reclamantei G. I. R..
Obligă pârâtul V. V. A. la plata unei pensii de întretinere, in favoarea minorului V. A., născut la data de 27 aprilie 2011, în cuantum total lunar de 375lei/lunar, cu începere de la data introducerii cererii, respectiv 19 martie 2013 și până la majoratul minorului.
Executorie in ceea ce priveste pensia de intretinere
Cu apel în 30 zile de la comunicare pentru restul dispozițiilor.
Calea de atac se depune la Judecătoria Fetesti, Județul I..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MVM
Tehnored.MVM+DAM
5 ex./16 iulie 2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 4396/2013. Judecătoria FETEŞTI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1228/2013. Judecătoria FETEŞTI → |
|---|
