Plângere contravenţională. Sentința nr. 1414/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1414/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 3602/229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1414
Ședința publică din data de 19 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. I. L.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de petentul O. I., în numele și interesul Cabinetului Individual av. O. I. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța în temeiul art. 159 1alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C.proc. civ. raportat la art. 32 alin.2 OG 2/2001 și ia act că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție contestat, iar petentul a depus un set de înscrisuri.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ. instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 08.05.2012 sub nr._, petentul O. I., în numele și în interesul Cabinetului Individual Av. O. I., cu sediul în G., ., județul G. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, ..401A, sector 6, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, exonerarea de la plata amenzii contraventionale, inlăturarea obligatiei de plată a tarifului de despăgubire.
În motivarea plângerii, petentul arată că proces verbal contestat este lovit de nulitate deoarece a fost încheiat în absența petentului, nu poartă semnătura agentului constatator, semnătura contravenientului, a martorului asistent și nu a avut posibilitatea de a face obiecțiuni.
La data de 05.03.2013 a depus completare la plângerea contravențională invocând și prevederile Legii nr. 144/2012
Petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.2/2001, ale OG nr.15/2002.
La plângere, petentul a anexat, în copie, procesul - verbal contestat - și alte înscrisuri.
Cererea a fost scutită de timbraj.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei adresa nr. 6633/21.06.2010, dovada de comunicare a procesului verbal, certificatul calificat și autorizația de control aparținând agentului constatator și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR .
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, conform art 167 C...
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul - verbal contestat . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, reținându-se în sarcina sa că, la data de 28.11.2012, vehiculul cu număr de înmatriculare_ a circulat pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Or, atâta timp câtOG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
Instanța apreciază de asemenea ca neîntemeiate și susținerile petentului privind faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, având în vedere că procesul verbal în discuție a fost întocmit în lipsa petentei, contravenția fiind constatată prin mijloace tehnice conform dispozițiilor art.9 alin.2 și 3 din OG nr.15/2002. Or, în astfel de condiții petentei nu i se putea aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni o astfel de obligație incumbând agentului constatator numai în cazul în care procesul verbal se încheie în prezența contravenientului. Mai mult decât atât, petentul nu poate susține că i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului contravențional atâta timp cât dreptul de a formula obiecțiuni a fost exercitat tocmai prin plângerea dedusă judecății în conținutul căreia aceasta a formulat obiecțiuni în privința procesului verbal a cărui anulare o solicită.
În privința lipsei identificării unui martor asistent instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Prin prisma acestui ultim argument, instanța mai retine că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului - verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului - verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului - verbal în împrejurările menționate. Însă, în cauza de față, fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul - verbal atacat, a fost constatată prin mijloace tehnice, iar nu de către un agent constatator, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului - verbal și, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului - verbal.
Cu privire nesemnarea actului contestat de către contravenient, instanta va respinge si această apărare ca fiind neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 9 alin. 2 si 3 din OG nr.2/2002, „începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. În cazurile prevăzute la alin. (2) procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini”.
În ceea ce privește aplicarea retroactivă a legii contraventionale mai favorabile, respectiv prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că acestea pot fi aplicate numai în ceea ce privește tariful de despăgubire, legiuitorul menționând expres anularea retroactivă a tarifelor deja aplicate.
Cu privire la prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 în ceea ce privește termenul de 30 de zile în care intimata este obligată să emită și să comunice procesele verbale, precum și interdicția de a emite mai mult de un proces verbal în acest termen, instanța apreciază că acestea sunt norme de procedură și drept urmare nu sunt aplicabile principiile consacrate de Constituția României și art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 privind retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, dat fiind că aceste principii se aplică dreptului material nu și normelor de procedură.
Astfel procesele verbale atacate au fost emise și comunicate în termenele prevăzute de legislația în vigoare de la data emiterii acestora.
Mai mult decât atât analizând prin prisma art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 prevederile O.G. 15/2002 instanța constată că elementul material al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din această ordonanță a rămas același, nefiind ușurată în nici un mod răspunderea contravențională, iar sancțiunile au rămas și ele aceleași.
Concluzionând, instanța consideră ca fiind lege contravențională mai favorabilă care retroactivează, doar prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 ce privesc tariful de despăgubire.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicate prin procesul - verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul - verbal contestat și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța va avea în vedere la soluționarea prezentei cauze ca fapt necontestat că petentul este utilizator al autoturismului sanctionat in cauză.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, în acest sens fiind procesată automat o planșă foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentei.
Analizând planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR- depusă de intimată în susținerea procesului - verbal contestat, în lipsa oricărui suport probator care să ateste plata rovinietei, instanța constată că vehiculul a cărui imagine a fost surprinsă data de 28.11.2012, pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița, circulând fără a deține rovinietă valabilă are numărul de înmatriculare_, același vehicul fiind menționat și în procesul - verbal contestat.
Față de împrejurarea că procesul - verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că în cauză petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia, instanța constată că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Având în vedere toate aceste elemente, precum și faptul că intimata a dovedit săvârșirea de către petent a contravenției reținute prin procesul - verbal contestat, instanța constată că raportat la sanctiunea amenzii contraventionale, actul contestat este temeinic emis.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 respectiv, Anexei 4 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat la limită, procesul contestat fiind emis la data de 10.04.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 28.11.2012. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele retinute in precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul O. I., în numele și în interesul Cabinetului Individual Av. O. I., cu sediul în G., ., județul G. în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012, în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul, de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 10.04.2012.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. și Tehnored. B.I.L./M.P.
ex 4/ 25.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3371/2013. Judecătoria FETEŞTI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
