Plângere contravenţională. Sentința nr. 2097/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2097/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 9766/281/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2097
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. G. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției.
Ia act că intimata a depus la dosar actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Întrucât nu mai sunt cereri noi de formulat și nici probe de administrat, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 06.02.2013 sub nr._, petentul B. G., domiciliat în mun. Ploiești, int. Gorniștilor, nr. 7, ., . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA., cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012 și exonerarea de la plata sancțiunilor stabilite, iar in subsidiar avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este nul pe motiv de lipsă a semnăturii agentului constatator. De asemenea, a mai arătat că este vorba de săvârșirea contravenției în formă continuă, iar procesul-verbal trebuia comunicat contravenientului în termen de 30 zile. Mai mult, petentul a arătat că a înstrăinat autoturismul fără a depune însă dovada de instrăinare.
Petentul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr.2/2001.
În probațiune, a solicitat încuviințarea tuturor mijloacelor de probă admise de lege.
La plângere, petentul a anexat, în copie, următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat, act de identitate, proces-verbal . nr._/13.09.2011.
Cererea a fost scutită de timbraj.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei adresa nr._/15.02.2013, certificatul calificat, autorizația de control aparținând agentului constatator, dovada de comunicare și proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 31.01.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei și obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro, reținându-se în sarcina sa că, la data de 18.08.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ a circulat pe DN 2A km 113+500 m, Giurgeni, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.
Se mai retine că, in conformitate cu prevederile art 13 alin.1 din OG nr.2/2001: Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei contraventionale, ori in cauză acest termen a fost respectat, procesul contestat fiind emis la data de 31.01.2012, anterior implinirii termenului de 6 luni instituit de legiuitor, raportat la data săvârsirii faptei: 18 08 2011,motiv pentru care se va respinge apărarea că s-ar fi prescris aplicarea sanctiunii amenzii.
Mai mult, instanta constată că, in cauză, nu s-a prescris nici executarea sancțiunii contravenționale, astfel:
Potrivit art. 14 din OG nr. 2/2002 executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției . fost întocmit la data de 31.01.2012 și comunicat petentului la data de 28 02 2012, după cum reiese din inscrisul aflat la fila 7, instanța reține că termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii a fost, de asemenea, respectat.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Susținerile cu privire la neexcutarea obligațiilor ce revin CNDANR din obiectul său de activitate sunt considerate de către instanță ca fiind simple afirmații, nefiind susținute de niciun suport probator.
Sub acest aspect instanța reține ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora procesului - verbal contestat nu îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la semnătura electronică pentru că acesta i-a fost comunicat pe un suport de hârtie.
Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, un înscris generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței sale –cum este cazul procesului verbal contestat -, îmbracă forma electronică dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Instanța reține de asemenea că, prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.
Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă scrisă - în copie, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001, tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a procesului verbal în discuție, și implicit pentru dovedirea existenței acestui act, și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazata pe certificatul calificat, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Pe cale de consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 455/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.
Pentru aceleași considerente instanța apreciază nefondate susținerile petentului potrivit cărora procesul - verbal contestat nu este semnat de agentul constatator.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Se va reține ca fapt necontestat calitatea de utilizator și proprietar a petentului în ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Astfel, petentul nu a depus dovezi din care să rezulte că nu are calitatea de proprietar și respectiv de utilizator al autovehicului, iar la data săvârșirii faptei autoturismul înregistrat ca fiind proprietatea lui nu a circulat pe drumurile publice sau dacă a circulat nu se afla el la volan.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acesteia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe DN 2A km 113+500 m, Giurgeni, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului verbal contestat cu faptul că petentul nu a depus nicio dovada a achitării rovinietei, instanța constată că, la data de 18.08.2011, vehiculul cu număr de înmatriculare_ a circulat pe DN 2A km 113+500 m, Giurgeni, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că faptele contravenționale reținute în sarcina sa prin procesele verbale arătate îmbracă forma unei contravenții continue, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei.
Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu poate avea în vedere susținerile petentului potrivit cărora faptele reținute în sarcina sa privesc toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, la scurte intervale de timp, reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altei contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșită la intervale de timp diferite .
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 respectiv, Anexei 4 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Instanța urmează să țină cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petentul fost sancționată cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat la limită, procesul contestat fiind emis la data de 31.01.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 18.08.2011. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientei-petente, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât aceasta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. G., domiciliat în mun. Ploiești, int. Gorniștilor, nr. 7, ., . în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. Tehnored. IGC/M.I.
4 ex./29.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 126/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2127/2013.... → |
|---|
