Plângere contravenţională. Sentința nr. 2145/2013. Judecătoria FETEŞTI

Sentința nr. 2145/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 12370/212/2012

Dosar nr._

ROMANIA

JUDECĂTORIA FETEȘTI, JUDETUL IALOMIȚA

SENTINȚA CIVILĂ NR . 2145

Ședința publică din data de 24 aprilie 2013

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE – M. M. V.

GREFIER - D. M.

Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul C. DE A. CIRLIGEL R. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., având ca obiect "plângere contravențională".

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța, în temeiul art. 159 1 alin. 4 din Codul de procedură civilă, se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 C proc. civilă raportat la art. 32 alin.2 OG nr. 2/2001 și ia act că intimata a depus actele ce au stat la baza procesului verbal contestat.

Apreciindu-le pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C proc. civilă, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

După deliberare,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanță constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta, sub nr. unic national_ /18 mai 2012, declinată Judecătoriei Fetești prin Sentinta civilă nr._/17.09.2012, inregistrată pe rolul acesteia la data de 26 octombrie 2012, sub acelasi nr. unic national, petentul C. DE A. CIRLIGEL R., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 02.05.2012 si exonerarea petentului de sanctiunile aplicate.

În motivare, pe fondul cauzei, petentul a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal, acesta fiind netemeinic și nelegal, datorită existentei mai multor motive de nulitate ale actului contraventional contestat.

In esentă, argumentele in sustinerea plângerii contraventionale precizate vizează următoarele aspecte: lipsa semnăturii, caracterul nelegal al tarifului de despăgubire instituit in sarcina petentului. Prin precizarea depusă ulterior, se invocă aplicabilitatea retroactivă a prevederilor art. 9 alin.3 teza a II a din OG nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.144/2012.

Temeiul de drept a fost indicat ca fiind OG 2/2001, OG 15/2002, anexând inscrisuri: actul contraventional contestat, dovada comunicării actului contraventional către petent.

Intimatul nu a depus intâmpinare, desi a fost citat cu această mentiune, insă depune la dosarul cauzei inscrisuri in sustinerea actului contraventional contestat, respectiv: poză cu imagine număr de inmatriculare auto, obtinută prin sistemul SIEGMR, Certificat calificat al agentului constatator si autorizatie.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

Prin procesul-verbal . nr._, încheiat la data de 02.05.2012 petentul C. DE A. CIRLIGEL R. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ , aparținând acestuia, a circulat la data de 15.03.2012, pe A2 km 144+100 m, Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.

În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește semnătura electronică aplicată pe procesul verbal de contravenție, aceasta îndeplinește toate condițiile prevăzute de art.4 pct.4 din Legea nr.455/2001.

Potrivit art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002 așa cum acesta a fost introdus prin OG nr.8/2010, începând cu data de 1 august 2010 (termenul de 01 august 2010 prevăzut inițial, fiind prorogat ulterior prin OG nr. 17/2010 la data de 01 octombrie 2010), constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Astfel, potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazata pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, un înscris generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței sale –cum este cazul procesului verbal contestat, îmbracă forma electronică dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Instanța reține de asemenea că, prin dispozițiile art. 25 din OG nr.2/2001, care completează dispozițiile OG 15/2002, legiuitorul a instituit necesitatea comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției în formă scrisă, prevăzând că procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului.

Analizând actele depuse la dosarul cauzei, instanța reține că procesul verbal contestat a fost comunicat petentului în formă scrisă - în copie, pe suport de hârtie, formă care este impusă de dispozițiile art.25 din OG 2 /2001, tocmai pentru validitatea operațiunii de comunicare a procesului verbal în discuție, și implicit pentru dovedirea existenței acestui act, și că acesta poartă semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazata pe certificatul calificat, aceasta fiind generată de altfel prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

In consecință, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 455/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică.

Pentru aceleași considerente instanța apreciază nefondate susținerile petentului potrivit cărora procesul - verbal contestat nu este semnat de agentul constatator.

Verificând în conformitate cu disp. art. 17 din O.G. nr.2/2001, se reține că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Mai mult, instanța retine că nulitatea este definită ca sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele sale, contrare normelor edictate pentru încheierea sa valabilă. De regulă, încălcarea normelor juridice prohibitive și, în mod excepțional, a celor imperative atrage sancțiunea nulității.

Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată din oficiu, de către instanța de judecată intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ în articolul 17 din OG nr.2/2001. Restul condițiilor procedurale, cum sunt cele din art. 16 din OG nr. 2/2001, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă, în condițiile invocării și dovedirii vătămării pricinuite, ceea ce nu s-a întâmplat in cauză.

De altfel, principiul legalității aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, textul normei contravenționale neputând fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv.

Se desprinde, astfel, concluzia conform căreia, doar în cazul încălcării art.17 din OG nr.2/2001, procesul verbal de contravenție este nevalabil, sub aspectul prezumției de legalitate, implicit al beneficiului executării din oficiu, astfel încât, doar în cazul încălcării acestuia, legea conferă contravenientului argumente insurmontabile care să-i permită să se abțină de la executare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

În ceea ce privește aplicarea retroactivă a legii mai favorabile, respectiv prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că acestea pot fi aplicate numai în ceea ce privește tariful de despăgubire, legiuitorul menționând expres anularea retroactivă a tarifelor deja aplicate.

Cu privire la prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 în ceea ce privește termenul de 30 de zile în care intimata este obligată să emită și să comunice procesele verbale, precum și interdicția de a emite mai mult de un proces verbal în acest termen, instanța apreciază că acestea sunt norme de procedură și, drept urmare, nu sunt aplicabile principiile consacrate de Constituția României și art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 privind retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, dat fiind că aceste principii se aplică dreptului material, nu și normelor de procedură.

Mai mult decât atât, analizând prin prisma art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 prevederile O.G. 15/2002, instanța constată că elementul material al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din această ordonanță a rămas același, nefiind ușurată în nici un mod răspunderea contravențională, iar sancțiunile au rămas și ele aceleași.

Concluzionând, instanța consideră ca fiind lege contravențională mai favorabilă care retroactivează, doar prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 ce privesc tariful de despăgubire.

Astfel, în ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin procesul verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției contestat și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.

Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța constată că potrivit dispozițiilor art.8 din OG nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 la OG nr.15/2002.

Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:

- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.

- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.

Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind procesată automat de camera foto amplasată pe A2 km 144+100 m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine agentului constatator, orice dubiu profitând petentului.

Prin urmare, intimatului îi revine obligația de a dovedi săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului.

Astfel, analizând planșa foto obținută prin sistemul SIEGMCR, captată cu camera video tip ANPR, folosită în vederea recunoașterii automate a numerelor de înmatriculare, semnată cu certificat digital, depusă de intimată în susținerea procesului-verbal contestat, instanța reține că vehiculul a cărui imagine a fost surprinsă la data de 15.03.2012, pe A2 km 144 + 100m, pe raza localității Fetești, Județul Ialomița, circulând fără a deține rovinietă valabilă are numărul de înmatriculare_ , același vehicul fiind menționat și în procesul-verbal contestat.

Față de împrejurarea că procesul - verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat și la faptul că în cauză petentul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, instanța constată că procesul - verbal în discuție este temeinic întocmit.

Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.

Instanța reține că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2.

Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”

Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.

În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat cu întârziere, procesul contestat fiind emis la data de 02.05.2012, raportat la data săvârșirii faptei contestate, 15.03.2012.

Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.

Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.

Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii.

Sancțiunile juridice constituie mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.

Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunii contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.

De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare cu celeritate a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.

În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.

Pentru cele reținute in precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._, încheiat la data de 02.05.2012și să exonereze petentul de la plata tarifului de despăgubire aplicat, în cuantum de 28 euro.

Conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. DE A. CIRLIGEL R., cu sediul profesional in Municipiul Constanta, Bdv. Al. L., nr. 173, .. 31, Județul Constanta, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în Municipiul București, .. 401 A, sector 6.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.05.2012, cu sancțiunea „avertisment”.

Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.05.2012, în ceea ce privește tariful de despăgubire.

Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro, aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 02.05.2012.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

Red./ tehnored.MVM./DM.

5 ex. /25.04. 2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2145/2013. Judecătoria FETEŞTI