Plângere contravenţională. Sentința nr. 4350/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4350/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 10626/281/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4350
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2013
Instanța constituită din :
Președinte – I. G. C.
Grefier – D. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta M. G., domiciliată în Ploiești, ..10, județul Prahova, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA., cu sediul în București, sector 6, ..401A, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 C proc. civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 15.03.2012 sub nr._, petenta M. G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 31.01.2012 de către C.N.A.D.N.R. S.A- C. și, pe cale de consecință, anularea măsurilor de sancționare a petentei, prin exonerarea de la plata amenzii contravenționale și înlăturarea obligației de achitare a tarifului de despăgubire, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a învederat instanței că este proprietara autoturismului marca Dacia L. având număr de identificare_ și că, din eroare, în lunile februarie-mai 2011 nu a achitat rovignieta aferentă perioadei de utilizare a drumurilor publice, având reprezentarea faptului că rovignieta pe care o deținea anterior, în format vechi, era încă valabilă.
Aceasta a mai arătat că a descoperit nevalabilitatea rovignietei abia în momentul în care a primit mai multe proces-verbale de constatare a contravenției privind circulația pe drumurile naționale fără a deține rovignieta valabilă, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2011, pentru care a achitat amenda contravențională și tariful de utilizare și procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2011, pentru care s-a achitat doar amenda contravențională, după care a achitat rovignietă valabilă pentru perioada 25.11._12.
Petenta a precizat, de asemenea, că procesul-verbal de contravenție contestat este lovit de nulitate absolută, în conformitate cu dispozițiile art.17 din OG nr. 2/2001 care prevăd lipsa semnăturii agentului constatator pe procesul-verbal de contravenție, sub sancțiunea nulității absolute, invocând faptul că în speță aceasta este o semnătură electronică și conform legii nr. 445/2001 „înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit prin intermediul unui program informatic”.
În acest sens, s-a arătat că, întrucât procesul-verbal contestat (ca de altfel și celalte proces-verbale de contravenție) a fost comunicat prin intermediul factorului poștal, în scris, iar nu în format electronic/printr-un program informatic, semnătura electronică de pe procesul-verbal de constatare a contavenției nu poate fi asimilată unei semnături în accepțiunea OG nr. 2/2001, fapt ce echivalează cu lipsa acesteia, fiind sancționat nulitatea absolută a respectivului proces-verbal de constatare a contravenției.
Petentul a mai învederat că fapta reținută în procesul-verbal contestat este aceeași cu cea reținută în procesele-verbale anterioare, fiind incidente prevederile OG nr. 2/2001, CEDO și ale Codului penal românesc în ceea ce privește reglementarea faptelor săvârșite în formă continuă, subliniindu-se că procesul-verbal privește aceeași faptă, sancționată de același text de lege la care se aplică aceeași amendă și aceeași măsură complementară, respectiv plata unei daune, care în fapt reprezintă contravaloarea unei rovigniete pe 12 luni.
În sprijinul plângerii sale petenta a invocat, de asemenea, jurisprudența CEDO, potrivit căreia contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera acuzațiilor în materie penală la care se referă ultimul paragraf al art. 6 CEDO, precizând că instanța europeană a statuat într-o . cauze criteriile în raport de care reglementarea contravențională este apreciată ca făcând parte din materia penală, respectiv: caracterul general și scopul preventiv și represiv al normelor (cauza Maszini c. României – hotărârea din 21.09.2006, Enady c. Slovaciei, Ziliberg c. Moldovei)
Totodată, aceasta a învederat că, în accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, reprezintă o faptă a omului, un act de conduită exterioară a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică care este pedeapsa, dar spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave și care dăinuie în timp, la contravenție pericolul social este mai redus, iar urmările sunt mai puțin grave.
S-a mai arătat că, așa cum există infracțiuni continue a căror activitate infracțională este susceptibilă de întreruperi determinate de natura activității infracționale, dar care nu afectează unitatea infracțiunii continue, tot astfel pot exista și contravenții cu caracter continuu a căror activitate contravențională să fie susceptibilă de întreruperi, fără a afecta, însă, unitatea contravenției continue.
În acest sens, s-a învederat că, în prezenta cauză, prelungirea în timp a elementului material al laturii obiective a contravenției a durat până la intervenția unei forțe contrare, respectiv notificarea de către agentul constatator a primei contravenții.
Această contravenție a fost recunoscută de petentă prin plata amenzii și a tarifului de despăgubire, învederându-se că, prin sancționarea pretinsei contravenții ulterioare, prin procesul-verbal contestat, i se creează o situație mai grea decât cea prevăzută de legea penală, fiind ținută la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
Petenta a mai arătat faptul că dreptul penal românesc nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor, decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzut de lege și că dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale i s-ar crea o situație mult mai dificilă în raport de pericolul social generat de fapta săvârșită.
Aceasta a învederat, de asemenea, că în speță, nu s-a efectuat o analiză în concret a gradului de pericol social, aceasta fiind una din trăsăturile esențiale ale contravenției.
Privitor la tariful de despăgubire petenta a invocat dispozițiile art. 8 alin. 3 din OG nr.15/2002 și anexele 1 și 4, arătând că suma primită de C. drept valoare de despăgubire reprezintă contravaloarea unei roviniete pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă.
Din această perspectivă, petenta a susținut că comportamentul C. S.A este unul abuziv, susține petenta, întrucât tariful de despăgubire este perceput la fiecare nouă presupusă contravenție care este constatată, astfel încât, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu deține o rovinietă valabilă, este amendat contravențional de câteva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite C. S.A tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit.
S-a mai arătat că, în acest mod, ia naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertisment arătând că a avut pentru perioada respectivă reprezentarea că are rovinietă valabilă (cea deținută anterior), iar în momentul primirii proceselor-verbale de constatare a contravenției (noiembrie 2011) și-a achiziționat imediat (25.11.2011) rovinietă valabilă seria_ valabilă pentru perioada 25.11._12 (buna-credință);
Totodată, aceasta a precizat că, deși textul legal impus de art. 14 alin.1, art. 25 alin. 2, art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001 face referire la termenul de o lună care trebuie îndeplinit pentru comunicarea procesului-verbal, aceste reglementări legale trebuie interpretate în cazul prescripției executării amenzii contravenționale de la momentul săvârșirii faptei și nu a constatării ei, în caz contrar, în cazul contravențiilor continue ca în speța de față, singura prejudiciată fiind petenta.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
L-a dosarul cauzei au fost atașate următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit la data de 31.01.2012 de către C.N.A.D.N.R. S.A.- C. și procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a acestuia (fl.6 dosar); rovinieta pe perioada 25.11._12 (fl.7 dosar); C.I. petentă (fl.8 dosar); chitanța . nr._/15.11.2011 și ordin de încasare numerar/15.11.2011, proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/ /31.10.2011 (fl.9 dosar); chitanța . nr._/20.12.2011 (fl.10 dosar); proces-verbal de constatare a contravenției . nr._/21.11.2011 (fl.11 dosar); autorizație de control agent constatator (fl.14,15 dosar); planșe foto (fl.16,17 dosar); proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012 la data de 29.02.2012 (fl.28 dosar).
Intimata C. SA a depus la dosar certificat calificat, autorizație de control, dovada de comunicare a procesului verbal si fotografie din care rezultă numărul de înmatriculare al autovehiculului reținut în procesul verbal de contravenție (filele 6-9).
Prin sentința civilă nr.6031/02.04.2013 Judecătoria Ploiești a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești sub nr._ /14.06.2013.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 31.01.2012, petentul M. G.,a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentului a circulat la data de 18.08.2011, pe A2 km 144+100 m Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
În drept, în urma verificării potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că plângerea dedusă judecății a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului - verbal de constatare a contravenției.
Se mai retine că, in conformitate cu prevederile art 13 alin.1 din OG nr.2/2001: Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei contraventionale, ori in cauză acest termen a fost respectat, procesul contestat fiind emis la data de 31.01.2012, anterior implinirii termenului de 6 luni instituit de legiuitor, raportat la data săvârsirii faptei: 18.08.2011,motiv pentru care se va respinge apărarea că s-ar fi prescris aplicarea sancțiunii amenzii.
Mai mult, instanța constată că, in cauză, nu s-a prescris nici executarea sancțiunii contravenționale, astfel:
Potrivit art. 14 din OG nr. 2/2002 executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit la data de 31.01.2012și comunicat petentului la data de 29.02.2012, după cum reiese din inscrisul aflat la fila 8, instanța reține că termenul de o lună de la data aplicării sancțiunii a fost, de asemenea, respectat.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește sancțiunea amenzii.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă. Or, atâta timp câtOG nr.15/2002 normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul - verbal contestat, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesul - verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 31.01.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de câte 28 euro.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal contestat, instanța constată că acesta este temeinic întocmit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța reține că fapta contravențională imputată petentului prin procesul - verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea procesului - verbal contestat, cu faptul că petentul nu a depus nicio dovadă a achitării rovinietei, instanța constată că autoturismul cu numărul de înmatriculare_, a circulat la data de 18.08.2011, pe A2 km 144+100 m, Fetești, Județul Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul - verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul - verbal contestat este aceiași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese - verbale, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționată de mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată că elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a conducătorului autoturismului în discuție, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data de 06.05.2011 până la data de 18.08.2011, date la care s-au constatat contravențiile reținute în sarcina acestuia.
Prin urmare, la data când conducătorul auto al autovehiculului în discuție, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina petentului s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel petentul a și fost sancționat prin procese - verbale distincte.
De asemenea, dat fiind faptul că petentul că a fost sancționat contravențional pentru nerespectarea obligației de achiziționare a rovinietei pentru autoturismului în cauză și prin alte procese - verbale, instanța reține că nerespectarea acestei obligații nu reprezintă o simplă neglijență de moment, astfel cum petentul susține, ci o încălcare repetată a dispozițiilor art.7 din OG nr.15/2002. Mai mult decât atât, petentul nu își poate invoca propria neglijență pentru a se exonera de răspunderea ce îi revine, o astfel de neglijență avându-si cauza de fapt într-o administrare defectuoasă a propriei activități.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că pentru contravenția reținută în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Se va avea în vedere la individualizarea sancțiunii faptul că petentul fost sancționat cu foarte puțin timp înainte de împlinirea termenului de prescriere a amenzii.
În conformitate cu art.13 alin. 1 din OG nr.2/2001, termenul instituit este cel de 6 luni, ori in cauză acest termen a fost respectat, însă procesul contestat a fost emis la data de 31.01.2012, raportat la data săvârșirii faptei, 18.08.2011. Este adevărat că în speță petentul se face culpabil de nerespectarea dispozițiilor legale în materie, însă, cu toate acestea, nici atitudinea intimatei nu a favorizat realizarea scopului preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale.
Reamintește instanța faptul că amenda contravențională aplicată trebuie să-l determine pe contravenient ca pe viitor să respecte dispozițiile legale în materie.
Totodată, se va avea în vedere faptul că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare ale societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate, ori în cauză, nu se justifică modul în care s-a făcut prevenirea săvârșirii faptelor contravenționale ilicite în cazul concret al petentului.
Pentru cele expuse mai sus, se apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzii contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
La dosarul cauzei se află și rovinietă cu valabilitatea 25.11._12 pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_ ceea ce demonstrează buna-credință a petentului.(fila 7 dosar declinat)
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, s-a modificat procedura de întocmire și comunicare a proceselor verbale de contravenție, în sensul întocmirii și comunicării în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, ceea ce relevă intenția legiuitorului de realizare a scopului preventiv - educativ al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât acesta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată prin procesul – verbal . nr._ întocmit la data de 31.01.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesul – verbal . nr._ întocmit la data de 31.01.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. G., domiciliată în mun. Ploiești, ..10, județul Prahova, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 31.01.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 31.01.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit la data de 31.01.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored IGC și DM
4 ex./ 02.04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4405/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1961/2013.... → |
|---|
