Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 642/2013. Judecătoria FILIAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 642/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 527/230/2013
Dosar nr._ - hotărâre care să țină loc de act autentic; pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FILIAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 642
Ședința publică de la 14 octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. M. O.
Grefier S. P.
.x.x.x.x.
Pe rol se află judecarea procesului civil privind pe reclamanta R. A. și pe pârâtele S. E. -L. și S. M., având ca obiect " hotărâre care să țină loc de act autentic; pretenții ".
La apelul nominal fãcut în ședințã publicã, în ordinea de pe listă (poziția 10), la prima strigare au răspuns reclamanta personal și asistată de avocat R. P. și pârâta R. M., lipsă fiind pârâta S. E. – L. și apărătorul pârâtei S. M., avocat E. P..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apărătorul E. P. a formulat cerere de strigare a cauzei spre sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța pune în discuție cererea formulată de către avocatul E. P. privind lăsarea cauzei la ultima strigare.
Avocat P. R. lasă la aprecierea instanței cererea formulată de către adversar, învederând că reclamanta s-a prezentat în vederea renunțării la judecată.
Instanța procedează la identificarea reclamantei, care se legitimează cu C.I. . nr._/21.03.2013 de S.P.C.E.I.P. Filiași, după care ia declarație scrisă reclamantei în sensul renunțării la judecată, aducându-i însă la cunoștință că în situația în care se va prezenta apărătorul părții adverse până la sfârșitul ședinței de judecată va fi reapelată cauza, după care acordă cuvântul asupra cererii de renunțare la judecată .
Avocat C. P., pentru reclamantă, solicită să se ia act că reclamanta renunță la judecată.
Avocat P. R., pentru pârât, solicită să se ia act de renunțarea la judecată a reclamantei și să fie obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
Se ia act că spre sfârșitul ședinței de judecată se prezintă avocatul E. P. în calitate de apărător al pârâtei R. M., care solicită reapelarea cauzei.
La al doilea apel nominal au răspuns avocat P. R., pentru reclamantă și avocat E. P., pentru pârâta R. M., lipsă fiind părțile.
Instanța aduce la cunoștință avocatului E. P. că reclamanta a renunțat la judecată în prezenta cauză și i s-a luat o declarație acestei în sensul renunțării.
Avocat E. P. solicită să se ia act de renunțarea la judecată a reclamantei în prezenta cauză și să fie obligată aceasta la plata cheltuielilor de judecată .
INSTANȚA
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înaintată Judecătoriei Filiași la data de 22 martie 2012 și înregistrată sub nr. 417/230/22.03.2012 reclamanta S. M. a chemat-o în judecată pe pârâta R. A., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a convenției reprezentate de înscrisul sub semnătură privată din data de 10 mai 2006 încheiat între soțul reclamantei, S. M. N. și pârâta R. A., cu privire la un schimb de terenuri.
A solicitat de asemenea, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în fapt, prin convenția încheiată cu pârâta urma ca în locul suprafeței de 2500 m.p. teren arabil extravilan deținut de ea reclamanta conform TDP nr. 706-_/30.10.1997 situată în T.40 P.20, să primească suprafața de 2500 m.p. teren agricol extravilan, pentru care pârâta a prezentat la vedere TDP nr. 413-_/26.04.1996. A arătat că, împrejurări de ordin personal invocate în mod repetat de pârâtă au determinat amânarea întocmirii unui act notarial autentic.
A susținut reclamanta că, ulterior soțul său a aflat că pârâta s-a folosit de coincidența de nume cu soacra sa R. A. deținătoare de drept a terenului oferit în schimb, teren pe care și-a permis să susțină că-i aparține legal, deși în realitate acesta nu formase obiectul unui partaj între soțul său și ceilalți comoștenitori ai defunctei R. I. A.. In aceste condiții, ea reclamanta și soțul său i-au cerut pârâtei să revină asupra convenției încheiate și să-și muncească fiecare suprafețele de teren conform titlurilor de proprietate deținute. In anul 2011 soțul său a decedat, iar pârâta a invocat convenția din 2006 și i-a transmis că aceasta este valabilă.
A învederat reclamanta că, potrivit art. 969 din vechiul Cod civil, doare convențiile legal făcut au putere de lege între părțile contractante. Cum pârâta în mod interesat s-a folosit de coincidența de nume cu soacra sa și s-a prezentat ca proprietară a unui teren ce nu-i aparținea, pe care la oferit la schimb, faptă ce are o conotație mai degrabă penală, nu-și poate invoca înșelătoria și, evident nu poate beneficia de protecția legii. A invocat reclamanta dispozițiile art. 57 - ultima propoziție din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, care spune că " actul sub semnătură privată, valabil încheiat, va fi luat în considerare dacă are dată certă anterioară intrării în vigoare a legii fondului funciar", or, respectiva convenție neavând dată certă, nici măcar intrării în vigoare a Lg.18/1991, și totodată fiind afectată fraudulos asupra obiectului său, nu poate fi opozabilă.
Reclamanta a invocat în drept dispozițiile art. 112 C.pr.civ., iar în dovedire a depus la dosar următoarele înscrisuri, în copie: convenția din 10.05.2006; TDP nr. 706 –_/1997; adeverința nr. 679/24.02.2012; certificatul de deces al soțului său, S. N.; fila registrului agricol în care figurează proprietatea funciară a socrilor pârâtei.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 62 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
La data de 24.05.2012 pârâta a înaintat la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. M..
In motivarea excepției a arătat că S. M. este soția supraviețuitoare a numitului S. M. N., fiul lui S. M. care a fost titularul dreptului de proprietate a suprafeței de teren ce a făcut obiectul convenției de schimb conform TDP nr. 706 –_/30.10.1997.
A susținut pârâta că terenul în litigiu provine de la socrul reclamantei, iar reclamanta nu-l poate moșteni pe acesta, moștenitorul legal al lui S. M. fiind soțul decedat al reclamantei numitul S. M. N..
Cum reclamanta nu este parte semnatară a convenției de schimb, ea nu poate sta în calitate de reclamantă în raportul civil dedus judecății, neavând calitate procesuală activă.
Pârâta a mai invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea nulității absolute a convenției deoarece, reclamanta nefiind parte în raportul juridic dedus judecății și nici ca făcând parte din categoria avânzilor- cauza, nu poate cere să se constate nulitatea convenției.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii pentru motivele arătate mai sus.
In sfârșit, pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece între ea și reclamantă nu există raportul juridic dedus judecății.
In apărare, a arătat pârâta că motivele invocate de către reclamantă nu sunt reale, că până la decesul soțului acesteia Sorecu M. N., cu care încheiase convenția de schimb, terenul în litigiu a fost lucrat de către familia ei (a pârâtei), iar după decesul acestuia au apărut neînțelegeri cu reclamanta care a și ocupat terenul fără nici un drept și l-a cultivat în cursul anilor 2011 – 2012.
A mai arătat pârâta că, convenția a fost încheiată cu ea și nu cu soacra ei care, într-adevăr se numea R. A., dar care a decedat cu mult înainte de încheierea convenției, respectiv în anul 1993.
Pe cale reconvențională, pârâta a arătat că înțelege să cheme în judecată pe S. L., fiica reclamantei S. M. și a semnatarului convenției de schimb încheiate de ea cu autorul reclamantei S. M. N. la data de 10.05.2006 pentru terenurile din cuprinsul acesteia și a solicitat admiterea cererii reconvenționale și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat de asemenea ca reclamanta – pârâtă S. M. să fie obligată la plata contravalorii producției agricole însușită de aceasta pentru anii 2011 – 2012, pe care o evaluează la 1000 lei, iar terenul de 0,25 ha la suma de 1000 lei, în vederea calculării timbrajului.
In motivarea cererii reconvenționale, pârâta reclamantă R. M. a arătat că la data de 10.05.2006, între tatăl pârâtei S. M. N., în prezent decedat și ea, pârâta reclamantă R. A., a intervenit o convenție de schimb pentru două terenuri, respectiv al lui S. M. N. de 0,25 ha în T.40 P.20 din TDP nr. 706 –_/30.10.1997, iar al său tot de 0,25 ha din T.36 P.33 din TDP nr. 413 –_/26.04.1996.
A arătat că după semnarea convenției părțile au intrat în posesia terenurilor asupra cărora optaseră a deveni proprietari și au continuat să muncească cele două terenuri ce făcuseră obiectul schimbului.
Intre timp, S. M. N. a decedat, iar moștenitori cu vocație succesorală a rămas fiica acestuia, pârâta S. L. cu care înțelege să se judece în prezenta cerere reconvențională.
A mai arătat pârâta reclamantă că reclamanta – pârâtă S. M. a ocupat însă terenul pe care îl obținuse la schimb.
In dovedirea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză tehnică judiciară de specialitate.
In ședința publică din 18 martie 2013, instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale din dosarul nr._ și formarea unui nou dosar având ca obiect " hotărâre care să țină loc de act autentic; pretenții".
Dosarul nou format a primit număr de înregistrare_ /210.3.2013.
La termenul de judecată din 15.04.2013, pârâtele S. M. și S. E. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanta R. A..
In ședința publică din 15 aprilie 2013, instanța a dispus suspendarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ , având în vedere că cererea reconvențională vizează aceleași suprafețe de teren ce au făcut obiectul convenției de schimb încheiate între tatăl reclamantei autorul S. M. N. și reclamantă, respectiv suprafața de 0,25 ha teren, situat în T.40 P.20 din TDP nr. 706 –_/30.10.1997 și suprafața de 0,25 ha teren, situat în T.36 P.33 din TDP nr. 413 –_/26.04.1996, convenție ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
La data de 26 iunie 2013, pârâtele S. M. și S. E. laura, au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, motivând că sentința civilă nr. 227 din 25 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a rămas definitivă și irevocabilă.
Au anexat la cerere, în xerocopie, sentința mai sus menționată.
La termenul de astăzi, în ședință publică, reclamanta a învederat că renunță la judecată în prezenta cauză .
Art. 246 C.pr.civ. prevede că „ Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
Având în vedere dispozițiile articolului mai sus amintit, instanța urmează a lua act de renunțarea reclamantei R. A. la judecarea prezentei cauze .
In baza dispozițiilor art. 246 alin. 3 din Codul de procedură civilă, republicat, urmează a fi obligată reclamanta la plata sumei de 800 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art 246 din Codul de procedură civilă,
Ia act de renunțarea reclamantei, R. A., cu domiciliul în ., de la soluționarea cauzei formulată în contradictoriu cu pârâtele S. M. și S. E. L., ambele domiciliate în ., având ca obiect " hotărâre care să țină loc de act autentic; pretenții".
In baza art. 246 alin. 3) din Codul de procedură civilă,
Obligă reclamanta R. A. la plata sumei de 800. lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2013.
Președinte, S. M. O. | ||
Grefier, S. P. |
Red.jud. S.-M.O.
Tehred.S.P.
4 exp./30.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 706/2013.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 114/2013. Judecătoria... → |
|---|
