Plângere contravenţională. Sentința nr. 707/2013. Judecătoria FILIAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 707/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 777/230/2013
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FILIAȘI
JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 707
Ședința publică de la data de 13 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: E. – D. S.
GREFIER: M. – M. T.
Pe rol se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta A. N. împotriva procesului – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: petenta A. N. personal și martora C. S., lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Sub prestare de jurământ și după identificare se procedează la audierea martorei C. S., depoziția acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.
Petenta A. N. depune la dosar adresa numărul_/09.08.2013 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții – Direcția Regională în Construcții Sud – Vest Oltenia și învederează că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pe fond.
Petenta solicită admiterea plângerii și anularea procesului – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D..
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 22.04.2013, sub nr._, petenta A. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., anularea procesului – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D..
În motivarea în fapt a plângerii petenta A. N. a arătat că, are domiciliul stabil în C. și are o gospodărie și în satul B., ..
A mai arătat petenta că, a primit acasă procesul – verbal de contravenție prin care i s-a aplicat o amendă întrucât nu și-a schimbat cartea de identitate și domiciliul.
A solicitat petenta anularea procesului – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., deoarece are un domiciliu stabil și este cetățean român în Uniunea Europeană.
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar exemplarul numărul doi al procesului – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D..
Plângerea a fost scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, conform dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 1 alineatul 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, precum și în temeiul prevederilor articolului 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
La data de 14 mai 2013, intimatul a depus la dosar întâmpinare.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petentă ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal; de asemenea, în temeiul dispozițiilor articolului 411 alin. 1 punctul 2) din codul de procedură civilă republicat, a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentantului său și a arătat că, procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, iar acest act de autoritate face dovada deplină a situației de fapt menționate în cuprinsul său, neputând fi înlăturat prin alte probe, cum ar fi proba testimonială cu un martor audiat la solicitarea petentului.
A mai arătat intimatul că, a dovedit vinovăția petentei și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care aceasta face vorbire în cuprinsul plângerii contravenționale.
Prin întâmpinare, intimatul a învederat că, în ceea ce privește procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie.
Astfel, cu privire la temeinicia procesului – verbal de contravenție contestat, intimatul a precizat că, deși Ordonanța Guvernului numărul 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, bucurându-se de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși nu este consacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Intimatul a arătat că, din analiza procesului – verbal de contravenție contestat rezultă că, acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
A mai arătat intimatul că, procesul – verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
A invocat intimatul prevederile art. 15 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și a precizat că, faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că, situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, iar simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul – verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile.
A mai menționat intimatul că, motivul pentru care procesele – verbale prin care se constată și se sancționează contravenții sunt înzestrate cu prezumția de temeinicie și legalitate este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul constatator este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
Intimatul a învederat că, C.E.D.O. a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag, în art. 6 alin. 2 din Convenție cerând statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
A mai învederat intimatul că, în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea prezumțiilor că, una dintre limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului – verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În acest sens, intimatul a precizat că, în situația în care fapta este constatată personal de către agentul de poliție, procesul – verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul, însăși Curtea Europeană făcând distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
În concluzie, a arătat intimatul că, procesul – verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
De asemenea, a solicitat intimatul încuviințarea probei cu actele care au stat la baza încheierii actului sancționator și proba testimonială cu martorul asistent C. S..
A rugat intimatul instanța ca, aceasta să aibă în vedere dispozițiile art. 254 din Codul de procedură civilă republicat, arătând că, în caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin plângerea contravențională.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: procesul – verbal de afișare a procesului – verbal de contravenție contestat, încheiat la data de 18.04.2013 de un lucrător din cadrul Postului de Poliție Grecești, județul D.; procesul – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D.; plângerea formulată de numita C. S. și depusă la Postul de Poliție Grecești, județul D., la data de 14.04.2013 și declarația dată de numita C. S. în fața organelor de poliție la data de 14.04.2013.
La termenul de judecată din data de 26 iunie 2013, petenta A. N. a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: act de identitate A. N.; act de identitate A. D.; certificat de nomenclatură stradală nr. 722/08.08.2011 emis de Consiliul Local al Comunei Grecești, județul D. și chitanța privind plata impozitului.
În ședința publică din data de 13 noiembrie 2013, petenta A. N. a depus la dosar, în fotocopie, adresa numărul_/09.08.2013 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții – Direcția Regională în Construcții Sud – Vest Oltenia.
Pe parcursul judecății, instanța, în temeiul dispozițiilor: art. 237 alin. 2 pct. 7) și articolului 258, ambele din Codul de procedură civilă republicat, coroborate cu prevederile articolului 255 din Codul de procedură civilă republicat, a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 2 teza I din Codul de procedură civilă republicat, a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți la dosar și, a încuviințat și administrat pentru intimat proba testimonială, fiind audiată martora C. S. (depoziție aflată la fila numărul 32 din dosar). De asemenea, a fost luat interogatoriu, din oficiu, petentei A. N., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar, la fila numărul 24 din dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., a fost sancționată petenta A. N., în conformitate cu prevederile art. 43 din O.U.G. nr. 97/2005 Republicată privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. c) din același act normativ, cu amendă în cuantum de 80 lei.
În sarcina acesteia s-a reținut că, la data de 17.04.2013, ora 15:00, ., s-a constatat faptul că, petenta locuiește efectiv pe raza comunei Grecești, . mulți ani și nu a respectat obligația de a-și schimba cartea de identitate la schimbarea domiciliului.
Petenta nu a fost de față la întocmirea în data de 17.04.2013, de către de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., a procesului – verbal de contravenție ., numărul_, actul sancționator fiind încheiat în prezența martorului asistent C. S..
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, legalitatea procesului – verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile articolului 16 și articolului 17, ambele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu conține nici alte vicii de formă care să atragă anularea sa, iar petenta nu a invocat prin plângerea contravențională formulată vreun motiv de nulitate.
Cu privire la temeinicia procesului – verbal de contravenție contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului articolului 34 rezultă că procesul – verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentei, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petenta beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului – verbal.
Aplicarea cu extremă rigoare a împrejurării că sarcina probei incumbă în totalitate acuzării ar impune autorităților o sarcină excesivă și disproporționată.
Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul – verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, fiind necesar a aduce probe ori a invoca împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 97/2005 Republicată privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, "(1) serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor eliberează o nouă carte de identitate în următoarele cazuri: (…); c) în cazul schimbării domiciliului".
În art. 19 alin. 2 din O.U.G. nr. 97/2005 Republicată se arată că, "(2) în termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)—j), titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite serviciului public comunitar de evidență a persoanelor eliberarea unei noi cărți de identitate, prezentând documentele prevăzute la articolul 14 alin. (3), (4) sau (5)".
Totodată, conform art. 43 lit. b) din O.U.G. nr. 97/2005 Republicată privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, "constituie contravenții și se sancționează după cum urmează: (…); b) nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1), art. 18 alin. (1), art. 19 alin. (2) și alin. (3), art. 39 și art. 40, cu amendă de la 40 lei la 80 lei".
Potrivit art. 86 din Codul civil, "(1) cetățenii români au dreptul să își stabilească ori să își schimbe, în mod liber, domiciliul sau reședința, în țară sau în străinătate, cu excepția cazurilor anume prevăzute de lege.
(2) Dacă prin lege nu se prevede altfel, o persoană fizică nu poate să aibă în același timp decât un singur domiciliu și o singură reședință, chiar și atunci când deține mai multe locuințe".
În art. 87 din Codul civil se arată că, "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală".
Cu privire la reședință, art. 88 din Codul civil prevede că, reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară, care, potrivit art. 90 din Codul civil, va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut și, în lipsa căreia, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește.
Conform art. 91 alin. 1 și alin. 2 din Codul civil, "(1) dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate.
(2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane".
La solicitarea intimatului Inspectoratul de Poliție al Județului D., a fost audiat martorul asistent la întocmirea actului sancționator, C. S. (depoziție aflată la fila numărul 32 din dosar).
Din depoziția acesteia rezultă faptul că, petenta A. N., deși figurează cu domiciliul în municipiul C., județul D. – aspect care rezultă și din analiza actului de identitate al contravenientei, aflat la fila numărul 21 din dosar, unde la rubrica privind domiciliul este trecută următoarea adresă: municipiul C., bulevardul D., nr. 86, ., . – locuiește permanent în satul B., ..
Având în vedere precizările făcute de petenta A. N. cu ocazia interogatoriului luat, din oficiu, precizări conform cărora, contravenienta locuiește atât în municipiul C., județul D., cât și în satul B., ., coroborând aceste precizări cu înscrisul reprezentat de actul de identitate al petentei și cu depoziția martorului asistent la întocmirea actului sancționator, C. S., instanța, pe baza unei prezumții simple, constată faptul că, petenta locuiește în cea mai mare parte a timpului în satul B., .. Prin urmare, adresa petentei din ., ., județul D., potrivit certificatului de nomenclatură stradală depus de aceasta la dosar și aflat la fila numărul 22 din dosar, unde contravenienta nu și-a stabilit reședința pentru a fi considerată locuința secundară, nefiind cuprinsă nicio mențiune în acest sens în cartea sa de identitate, reprezintă, în fapt, locuința principală a petentei, situație în care avea obligația de a respecta prevederile art. 19 alin. 2 din O.U.G. numărul 97/2005 Republicată privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români cu referire la alineatul 1 litera c) al articolului respectiv.
În raport de probele administrate și dispozițiile legale amintite, instanța apreciază că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde adevărului, iar în cauză nu s-a dovedit existența unei alte derulări a faptei, motiv pentru care petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța apreciază că fapta petentei A. N. nu prezintă un grad de pericol social ridicat, motiv pentru care nu se impunea aplicarea unei sancțiuni cu amenda contravențională, fiind suficientă aplicarea sancțiunii avertismentului, cu recomandarea făcută contravenientei de a respecta dispozițiile legale, conformându-se pe viitor acestora.
Față de considerentele de mai sus, în temeiul art. 7 alin. 3 raportat la art. 34 alin. 1, ambele din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta A. N. și a dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 80 lei, aplicată prin procesul – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., cu sancțiunea avertismentului, recomandând petentei ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta A. N., domiciliată în municipiul C., bulevardul D., ., ., împotriva procesului – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D., cu sediul în municipiul C., ., județul D..
Modifică procesul – verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D., în sensul că înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 80 de lei aplicată prin respectivul proces – verbal, cu sancțiunea „avertisment”.
Menține celelalte dispoziții ale procesului – verbal de contravenție ., numărul_ încheiat la data de 17.04.2013 de I.P.J. D. – Postul de Poliție Grecești, județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 13 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
E. – D. S. M. – M. T.
Red.jud.E.D.S.
Tehnored.M.M.T.
4 ex./18.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 595/2013. Judecătoria FILIAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
