Pretenţii. Sentința nr. 556/2013. Judecătoria FILIAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 556/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 1022/230/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FILIAȘI
JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 556
Ședința publică de la data de 11 Septembrie 2013
Completul specializat în materie de litigii cu profesioniști, constituit din:
PREȘEDINTE – E. – D. S.
Grefier – M. – M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei în materie de litigii cu profesioniști privind pe reclamanta S.C. C. VÂNZARE S.A., prin mandatar EOS KSI România S.R.L. București și pe pârâtul R. I., având ca obiect “pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția nr. 35), la prima strigare s-a constatat lipsa reprezentantului reclamantei și a pârâtului, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HOT. C.S.M. numărul 387/2005, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța a dispus lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare au lipsit reprezentantul reclamantei și pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că potrivit dispozițiilor art. 201 și art. 203 alineatul 1, ambele din codul de procedură civilă republicat, a fost fixat primul termen de judecată, astăzi 11 septembrie 2013, precum și faptul că, la data de 22.07.2013, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care arată că, în condițiile statuate de dispozițiile art. 406 din Codul de procedură civilă republicat, solicită închiderea dosarului numărul_ aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, întrucât acțiunea a rămas fără obiect având în vedere faptul că pârâtul – debitor a achitat debitul menționat în cererea de chemare în judecată, ulterior introducerii acesteia.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat coroborate cu prevederile: art. 94 pct. 1 lit. a), art. 107, art. 113 alin. 1 pct. 8) și art. 121, toate din Codul de procedură civilă republicat, instanța, din oficiu, constată că este competentă general, material și teritorial să ia act de renunțarea reclamantei S.C. C. VÂNZARE S.A., prin mandatar EOS KSI România S.R.L. București, la judecarea cererii înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub numărul_ /28.06.2013, având ca obiect "pretenții", cerere formulată împotriva pârâtului R. I..
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei în materie de litigii cu profesioniști de față constată următoarele:
Prin depunerea la Judecătoria Filiași la data de 28.06.2013 a formularului de cerere prevăzut de Ordinul Ministrului Justiției nr. 359/C/29.01.2013, reclamanta – creditoare S.C. C. VÂNZARE S.A. C., județul D. (succesoare în calitate de furnizor de energie electrică a fostei ELECTRICA OLTENIA S.A.), prin mandatar EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. București, a declanșat procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de dispozițiile art. 1.025 – art. 1.032 din Codul de procedură civilă republicat și l-a chemat în judecată pe pârâtul – debitor R. I. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța de către instanță în dosarul înregistrat sub numărul_, să fie obligat acesta la plata sumei de 513,68 lei reprezentând contravaloarea consumului de energie și a sumei de 49,36 lei reprezentând penalități de întârziere (dobânda), calculate pentru fiecare zi de întârziere cu începere de la data de 08.07.2012, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilit conform reglementărilor în vigoare – O.G. nr. 92/2003, cu modificările și completările legislative intervenite, precum și la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
În motivarea cererii, reclamanta – creditoare a arătat că între societatea comercială C. VÂNZARE S.A. (succesoare în calitate de furnizor de energie electrică a fostei ELECTRICA OLTENIA S.A.), și debitorul – pârât R. I. s-au derulat raporturi contractuale în baza cărora acestuia din urmă i s-a atribuit codul de client_, iar S.C. C. VÂNZARE S.A. a livrat către debitor energie electrică, corelativ născându-se și obligația de plată a debitorului, conform facturilor emise de către societatea furnizoare, facturi care însă nu au fost achitate integral de către debitor.
Reclamanta – creditoare a precizat că, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data la care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile legale dar și pe cele decurgând din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, care este standard și aplicabil la nivel național, reglementat prin act normativ – Decizia președintelui A.N.R.E. nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice.
A precizat reclamanta – creditoare că, nimeni nu poate invoca necunoașterea contractului cadru de furnizare a energiei electrice și neînsușirea clauzelor prevăzute în acesta, întrucât acest act normativ a fost publicat în forma inițială în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623/1999, iar prin art. 33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. numărul 1007/2004, se prevede că furnizarea energiei electrice se face numai pe bază de contract de furnizare încheiat de un furnizor cu consumatorul, situație în care dacă acel consum nu se realizează în baza unui contract intră sub incidența Codului penal.
A mai arătat reclamanta – creditoare că, în conformitate cu contractul cadru de furnizare a energiei electrice sus menționat, S.C. C. VÂNZARE S.A. avea obligația să furnizeze energie electrică, iar debitorul – pârât avea obligația să achite contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor emise, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor, atât data emiterii facturilor, cât și termenul de scadență fiind înscrise pe factură conform art. 11 modificat din contractul cadru de furnizare a energiei electrice.
Reclamanta – creditoare a precizat că, în dovedirea recunoașterii și însușirii derulării contractului dintre debitor și S.C. C. VÂNZARE S.A., stă și faptul că acesta a efectuat o . plăți către societatea creditoare, așa cum rezultă și din situația financiară a debitorului, anexată formularului de cerere.
Reclamanta – creditoare a învederat faptul că, și-a onorat obligația de a furniza pârâtului energie electrică, fără ca acesta să-și fi îndeplinit obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor și nici nu a opus împrejurarea neexecutării culpabile de către creditoare a obligațiilor contractuale, după cum nu a formulat niciodată vreo obiecțiune cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
Reclamanta – creditoare a menționat că, expedierea facturilor de energie electrică se realizează cu operatorul național din domeniul serviciilor poștale și care se află în proprietatea statului român, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal în orice punct de pe teritoriul României, iar în cazul în care se consideră necesar se poate depune dovada depunerii facturilor la ghișeele acestei instituții (prin borderouri de trimitere), având în vedere că societatea creditoare respectă întreaga legislație în domeniu, din dovada depunerii facturilor la poștă rezultând faptul că debitorului i s-a comunicat obligația de plată și, implicit, a recunoscut-o.
A mai menționat reclamanta – creditoare că, potrivit Ordinului nr. 1077/2003 al Ministerului Finanțelor Publice, are autorizarea de a emite facturile doar într-un singur exemplar pe suport de hârtie, autorizare care se acordă furnizorilor cu un număr mare de clienți, iar rațiunea acestei autorizări exclude obținerea acceptului de plată a facturii în varianta clasică a semnării de către client pe exemplarul doi și remiterea facturii cu semnătura acestuia către furnizor.
Reclamanta – creditoare a precizat că, pentru serviciile prestate și neachitate la termen s-au calculat penalități conform contractului, respectiv art. 11 din contractul cadru de furnizare a energiei electrice, penalități egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, conform reglementărilor legale în vigoare, valoarea totală a acestora fiind de 49,36 RON.
Reclamanta – creditoare a solicitat obligarea pârâtului – debitor, în continuare, la plata penalităților de întârziere, calculate potrivit reglementărilor legale și contractuale, până la achitarea efectivă a debitelor restante.
Societatea creditoare a mai precizat că, a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, prin notificări și apeluri telefonice adresate debitorului, însă demersurile nu au avut niciun rezultat.
În drept, au fost invocate următoarele dispoziții legale: art. 150 alin. 1 și alin. 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662 și art. 1025 – art. 1031, toate din Noul Cod de procedură civilă; art. 1270, art. 1516 și art. 1535, toate din Noul Cod Civil; art. 969 și următoarele și art. 1073 din Vechiul Cod civil; prevederile art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin H.G. numărul 1007/2004; Decizia A.N.R.E. nr. 57 din data de 11 octombrie 1999 pentru aprobarea contractelor – cadru de furnizare a energiei electrice; Ordinul nr. 5 din data de 21 februarie 2003 privind modificarea contractelor – cadru de furnizare a energiei electrice; art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/2003; Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficiul, Partea I, nr. 51 din data de 23.01.2007 și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 485 din data de 16 iulie 2012 iar în dovedire, au fost depuse la dosar: mandatul de reprezentare încheiat între creditor și mandatar; împuternicire de reprezentare juridică; contractul încheiat cu debitorul; situația centralizată a soldului și facturile restante emise la care a fost anexat modul de calcul al debitului.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Instanța, examinând cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rol sub numărul_, formulată de reclamanta S.C. C. VÂNZARE S.A., prin mandatar EOS KSI România S.R.L. București, în contradictoriu cu pârâtul R. I., a constatat că, aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 1.028 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din Codul de procedură civilă republicat și, în consecință, având în vedere dispozițiile art. 1.029 alin. 3 și alin. 4 din Codul de procedură civilă republicat, a comunicat pârâtului la data de 05 iulie 2013 formularul de răspuns prevăzut de Ordinul nr. 359/C din 29 ianuarie 2013 pentru aprobarea formularelor utilizate în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de dispozițiile art. 1.025 – art. 1.032 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamantă, ocazie cu care i s-a pus acestuia în vedere că are obligația să depună la dosar formularul de răspuns completat corespunzător, putând să răspundă prin orice mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns, cerere reconvențională dacă este cazul, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, toate în dublu exemplar, pentru instanță și pentru a fi comunicate reclamantei în vederea observării, în termen de 30 de zile de la comunicare, sub sancțiunea soluționării cererii în raport cu actele aflate la dosar, prevăzută de dispozițiile articolului 1.030 alin. 2 din Codul de procedură civilă republicat.
La data 22.07.2013, reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat închiderea dosarului numărul_ aflat pe rolul Judecătoriei Filiași, întrucât acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere faptul că pârâtul – debitor a achitat debitul menționat în cererea de chemare în judecată, ulterior introducerii acesteia.
Dispozițiile art. 406 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat, prevăd că: "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".
Având în vedere dispozițiile articolului mai sus amintit, instanța va lua act de manifestarea procesuală de voință a reclamantei S.C. C. VÂNZARE S.A., făcută prin mandatar EOS KSI România S.R.L. București, în sensul de a renunța la judecarea cauzei care formează obiectul dosarului nr._ /28.06.2013 aflat pe rolul Judecătoriei Filiași.
Instanța va respinge capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece, ca act procesual de dispoziție, renunțarea la judecată implică și renunțarea la judecata cererii accesorii, privind cheltuielile de judecată.
Acestea sunt de altfel și considerentele pentru care textul legal ce reglementează procedura renunțării la judecată (art. 406 din Codul de procedură civilă republicat) se referă în alineatul 3 doar la posibilitatea ca reclamantul să fie obligat la cheltuieli, nu și pârâtul căci, odată cu formularea cererii de renunțare la judecata cererii principale, reclamantul renunță și la judecata celei accesorii, privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul dispozițiilor art. 406 alin. 1 din Codul de procedură civilă republicat,
Ia act de renunțarea reclamantei S.C. C. VÂNZARE S.A., cu sediul în municipiul C., ., județul D. și sediul procesual ales în municipiul București, bulevardul D. P., nr. 10A, Clădirea C3, ., C.U.I._, prin mandatar EOS KSI România S.R.L., cu sediul în municipiul București, .. 10A, Clădirea C3, ., la judecarea cererii înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub numărul 1021/230/28.06.2013, având ca obiect "pretenții", cerere formulată împotriva pârâtului R. I., domiciliat în comuna Brădești, ., județul D..
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la data de 11 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
E. – D. S. M. – M. T.
Red.jud.E.D.S.
Tehnored.M.M.T.
4 exp./23.09.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 747/2013. Judecătoria FILIAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 552/2013. Judecătoria FILIAŞI → |
|---|
