Rezoluţiune contract. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria FILIAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria FILIAŞI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 1171/230/2012*
NR._ - rezoluțiune contract -
JUDECATORIA FILIAȘI
SENTINTA CIVILA NR. 19
Ședința publică din data de 07 martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – C. C. G.
Grefier – M. M. T.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei având ca obiect "rezoluțiune contract" formulată de reclamanta E. D. în contradictoriu cu pârâtul N. C..
Dezbaterile au avut loc la data de 06.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, în aceeași constituire, a dispus amânarea pronunțării la 07.03.2013.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași la data de 29.08.2012, sub nr._, reclamanta E. D. a chemat în judecată pârâtul N. C. pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat la data de 29.04.2004 la BNP F. G. C. conform încheierii de autentificare nr.1390 din 29.04.2004.
În motivare în fapt a cererii, timbrată cu taxă de timbru de 500 lei și timbru judiciar de 5 lei, reclamanta a arătat că prin contractul de întreținere menționat a dat schimbul întreținerii sale ginerelui său și fiicei sale, N. E., în prezent decedată, următoarele bunuri: un teren în suprafață de 2.311 mp situate în tarlaua 33, parcelele 91,92, cu următorii vecini: la N- Pităroiu A; la E – .- P. I. și G. I. și la V – . cota de 5/8 dintr-o casă de locuit construită din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din 3 camere și dependințele aferente, fiind în indiviziune cu N. E., construcții care sunt situat pe terenul arătat anterior.
A mai arătat reclamanta că, la data perfectării actelor și ulterior, pârâtul și fiica reclamantei, decedată la data de 08.01.2009, au locuit împreună cu reclamanta, dar, după decesul fiicei reclamatei, relațiile dintre reclamantă și ginerele său au devenit din ce în ce mai reci, iar în ultimul an de zile acestea au devenit imposibile, întrucât pârâtul a început să-i vorbească foarte urât și să se comporte cu reclamanta într-un mod necorespunzător, comportament contrar bunelor moravuri.
A mai învederat reclamanta că, în dimineața zilei de 17.08.2012 pârâtul a avut un comportament total ieșit din comun, a doborât-o pe reclamantă pe cimentul de lângă casă, după care, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, producându-i leziuni pentru a căror vindecare a fost internată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. în perioada 17.08.2012 – 20.08.2012, faptă pentru care pârâtul a fost arestat preventiv pentru o perioadă de 29 de zile.
Reclamanta a mai arătat că, deși pârâtul, în ultimele 5-6 luni, refuza să își îndeplinească obligația de întreținere, reclamanta a încercat să aibă înțelegere față de acesta, însă după ultimele incidente consideră că starea de fapt actuală impune acțiunea de față.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 2263 alin.2 din Noul Cod.civ.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar, în fotocopie, următoarele înscrisuri: bilet de ieșire din spital nr._/_ eliberat la data de 20.08.2012 de Spitalul Clinic Județean de Urgență C., contract de întreținere autentificat prin încheierea nr.1390/29.04.2004 de BNP F. G. C. și certificat de deces nr.5 din data de 09.01.2009 pe numele N. E..
În ședința publică din data de 31.10.2012, reclamanta, prin reprezentantul său convențional a depus la dosar o cerere de acordare a ajutorului public judiciar în vederea scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, prin Încheierea din data de 20.11.2012 fiind admisă în parte această cerere, iar reclamanta fiind scutită de plata sumei de 226,5 lei, cheltuieli reprezentând taxă judiciară de timbru.
La data de 05.12.2012, prin C. Registratură al instanței, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, pârâtul este judecat în cauza penală ce formează obiectul dosarului nr._/63/2012 al Tribunalului D. în stare de arest preventiv, pentru fapta prev. de art.174 – 175 rap. la art.20, toate din Codul penal, parte vătămată fiind reclamanta din prezenta cauză.
A mai arătat pârâtul în întâmpinare că, a fost examinat și expertizat medical, fiind confirmată starea sa de boală, urmând să depună la dosar acte medicale în acest sens, acte aflate în dosarul penal menționat anterior. Pârâtul a mai arătat că, din informațiile pe care le are, instituțiile medicale au constatat că se impune internarea medicală pentru tratament în condițiile art.113 – 114 C.p. în vederea ameliorării și recuperării sale.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat suspendarea cauzei în temeiul disp.- art.244 alin.1) pct.2 din C.proc.civ., iar în cazul în care se va respinge cererea de suspendare, pârâtul a solicitat să se rețină că, pârâtul într-adevăr a locuit împreună cu soția sa (fiica reclamantei), o perioadă de mai mulți ani, gospodărindu-se împreună cu reclamanta, viața de familie fiind exemplară până la decesul soției pârâtului din data de 08.01._, dată până la care pârâtul a contribuit decisiv, atât înainte de încheierea contractului de întreținere cât și după, la asigurarea unei existențe decente a întregii familii, incluzând-o și pe soacra sa, reclamanta din prezenta cauză, cât și la renovarea și dotarea gospodăriei cu alte anexe și utilități.
A mai arătat pârâtul în întâmpinare că, în fapt există o comuniune de bunuri care trebuie luată în considerare fiind complementară casei și celorlalte utilități, a căror delimitare fizică și valorică de bunurile cuprinse în contractul de întreținere, îi conferă pârâtului, poate, un drept locativ propriu sau cel puțin un drept de retenție, cu deosebire în condițiile speciale în care se află.
Totodată, prin întâmpinare, pârâtul a arătat că, după decesul soției sale a fost tratat cu indiferență atât de soacra sa, cât și de fiul său, a avut o perioadă de depresie, găsindu-și refugiul în consumul de alcool, pe fondul căruia a comis fapta penală pentru care va răspunde.
Prin încheierea din data de 23.01.2013, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.244 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, a respins cererea de suspendare a judecării cauzei.
La data de 28.01.2013, prin C. Registratură al instanței, pârâtul a depus cerere reconvențională prin care a solicitat punerea sub sechestru judiciar asupra folosinței și administrării bunurilor proprietate comună, bunuri ce exced celor nominalizate în contractul de întreținere a cărui rezoluțiune se solicită.
În motivarea cererii reconvenționale, timbrată cu taxă judiciară de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei pârâtul a arătat că, bunurile, imobile prin destinație și situate pe terenul reclamantei, rămân în posesia și folosința acesteia, pârâtul neavând posibilitatea de a le conserva și gestiona pe o perioadă imprevizibilă, solicitând instanței să se constate interesul personal al pârâtului, născut și actual de a cere pe cale reconvențională, ca odată cu desființarea contractului de întreținere, să se stabilească și situația acestor bunuri, în privința existenței și regimului juridic al acestuia. A solicitat să se aibă în vedere dispozițiile art.21 din Constituție și art.6 paragraful 1 din CEDO.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art.119 și art.598, ambele din C.proc.civ.
În ședința publică din data de 13.02.2013, reclamanta, prin reprezentantul său convențional, a invocat excepția tardivității formulării cererii reconvenționale, cerere reconvențională la care pârâtul a renunțat în ședința publică din data de 06.03.2013, ședință în care pârâtul prin avocat a depus la dosar o cerere prin care solicită constatarea stării de fapt (existenței) bunurilor nominalizate în întâmpinarea (cerere reconvențională), cerere întemeiată pe dispozițiile art.239 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea de amânare a pronunțării din data de 06.03.2013, instanța a luat act de renunțarea pârâtului la cererea reconvențională și a constatat ca rămasă fără obiect excepția tardivității formulării cererii reconvenționale invocată de reclamantă prin avocat, precum și excepția netimbrării cererii reconvenționale.
De asemenea, prin aceeași încheiere, instanța a dispus disjungerea cererii formulată de pârât prin care acesta solicită constatarea stării de fapt (existenței) bunurilor nominalizate în întâmpinarea (cerere reconvențională), cerere întemeiată pe dispozițiile art.239 alin.1 din codul de procedură civilă și formarea unui nou dosar, cu termen de judecată la data de 27.03.2013 completul C2C, punându-i în vedere pârâtului să precizeze această cerere până la termenul de judecată stabilit, sub aspectul motivelor de fapt și de drept..
Pe parcursul judecății, instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, indicate mai sus și proba testimonială, fiind audiați martorii Pităroiu V., (depoziție fila nr.70 din dosar), martor propus de reclamantă și Sunică I. (depoziție fila nr.71 din dosar), martor propus de pârât.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Intre părți, ce au calitatea de soacră și ginere, a fost încheiat un contract de întreținere autentificat prin încheierea nr.1390 din data de 29.04.2004 a BNP F. G. C., contract prin care, pîrîtul împreună cu fosta soție decedată, N. E., s-a obligat să presteze întreținerea necesară reclamantei pe toată durata vieții sale, primind din partea acesteia din urmă mai multe bunuri imobile, proprietatea reclamantei.
Relațiile contractuale și familiale dintre părți au decurs bine pînă după decesul soției și fiicei părților, N. E., cînd, pe fondul unor relații conflictuale, pasagere și nejustificate anterior în comportamentul pîrîtului, acesta din urmă a încercat să o ucidă pe reclamantă, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, prin Decizia penală pronunțată la data de 12.10.2012 de Tribunalul D. – Secția penală în dosarul nr._/63/2012. Este evident că în această împrejurare pîrîtul nu mai poate presta întreținerea datorată reclamantei, iar în cauză nu se pune problema unei forțe majore, întrucît privarea de libertate a pîrîtului are la bază însăți încercarea sa de a o ucide pe reclamantă, această împrejurare constituind un motiv în plus de rezoluțiune a contractului de întreținere.
În concluzie, instanța va admite acțiunea ți în temeiul dispozițiilor art.969 ți următoarele din Codul Civil anterior, va dispune dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea nr.1390/29.04.2004 a B.N.P. F. G. C..
În temeiul dispozițiilor art.18 din O.G. nr.51/2008, pîrîtul va fi obligat către stat la plata sumei de 226,5 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantei pentru plata taxei de timbru, întrucît acesta a căzut în pretenții.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H O T A R A Ș T E:
Admite acțiunea formulată de reclamanta E. D., domiciliată în orașul Filiași, ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul N. C., domiciliat în orașul Filiași, ., județul D., în prezent deținut în Penitenciarul C..
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea nr.1390/29.04.2004 a B.N.P. F. G. C..
Obligă pîrîtul către stat, la plata sumei de 226,5 lei cu titlu de ajutor public judiciar acordat reclamantei pentru plata taxei de timbru.
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.03.2013.
Președinte,Grefier,
C. C. G. M. M. T.
Red.jud.CCG
Thred.MMT
4 ex/22.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 187/2013. Judecătoria FILIAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 168/2013.... → |
|---|
