Întoarcere executare. Sentința nr. 3517/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3517/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 1596/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani, J. V.
SENTINTA CIVILĂ Nr.3517
Ședința publică de la 11.09.2013
Instanța constituită din
Președinte – A. G. M., judecător
Grefier – C. A.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamant ., cu sediul în București . P. City în contradictoriu cu pârât C. L., domiciliat în Focsani ..10,jud. V., având ca obiect întoarcere executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 04.11.2013 si au fost consemnate in incheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, cand avand nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amanat pronuntarea pentru astăzi 11.09.2013.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2011 sub nr._ reclamanta O. P. SA, în contradictoriu cu pârâtul C. L., a solicitat întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării sentinței civile nr.833/16.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V., desființată prin decizia civilă nr. 1400/R/14.12.2009 a Curții de Apel G. și, în consecință, obligarea pârâtului la restituirea sumei de 11.394,42 lei actualizată cu rata inflației de la data de 14.12.2009 și până la data plății integrale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sent. civ. nr.833/16.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V. s-a dispus obligarea sa la plata către pârât a unor sume de bani, că a achitat sumele respective în urma declanșării procedurii de executare silită, însă prin dec. civ. nr. 1400/R/14.12.2009 a Curții de Apel G. s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată, iar în rejudecare s-au respins pretențiile formulate împotriva sa, că în aceste condiții actualizarea sumei solicitate reprezintă repararea integrală a prejudiciului cauzat, că plata daunelor interese depinde de buna sau reaua credință a celui care a primit plata necuvenită și că pârât este de rea credință de la data pronunțării deciziei de către Curtea de Apel G. prin care s-a desființat titlul executoriu.
Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 4022 alin. 3 C.pr.civ.
Paratul, legal citat, s-a prezentat in fata instantei de judecata dar nu a depus intampinare si a precizat ca este de acord cu restituirea doar a sumei de 8410 lei pe care a primit-o de la reclamanta potrivit ordinului de plata depus la dosar, aratind ca nu este de acord cu restituirea cheltuielilor facute in cursul executarii silite.
La 27 iunie 2013 reclamanta a depus la dosar, la cererea instantei, precizari referitoare la suma solicitata de reclamant aratind ca aceasta este in valoare de 10.943,46 lei si reprezinta: 8410 lei debit principal achitat paratului prin ordin de plata, 1157,87 lei onorariu executor conform procesului verbal din 05.01.2009, 1000 lei onorariu avocat conform procesului verbal privind cheltuielile de executare silita din 05.01.2009, 200 lei onoarriu expert contabil conform procesului verbal privind cheltuielile de executare silita din 05.01.2009 si 175,59 lei alte cheltuieli de executare potrivit aceluiasi proces verbal privind cheltuielile de executare silita din 05.01.2009.
Au fost depuse la dosar, în copii xerox, înscrisuri doveditoare, inclusiv dosarul de executare silita nr.21/2009 al B. B. C..
Instanța, în baza art. 167 C.pr.civ., a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin sent. civ. nr.833/16.12.2008 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V. s-a admis acțiunea în care a figurat, în calitate de reclamant, și pârâtul din prezenta cauză, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției, prematurității și lipsei calității procesuale active invocate de pârâta P. SA și s-a obligat pârâta – reclamantă în prezentul dosar - să achite drepturile salariale reprezentând aprovizionarea toamnă – iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură și contravaloarea cotei de gaze naturale pentru anii 2005, 2006 și 2007, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare, sume ce se vor actualiza în raport de rata inflației de la data plății efective.
În baza acestui titlu executoriu, pârâtul a solicitat executarea silită a hotărârii, constituindu-se în acest sens dosarul de executare silită nr.21/2009 (1 – 82/2009) aflat pe rolul B. B.. În cadrul acestui dosar de executare s-au emis de către executorul judecătoresc procesul verbal privind cheltuielile de executare silită din data de 05.01.2009 pentru suma de 1375,59 lei (aferentă cererii creditoarei pârâte) și procesul verbal de onorariu executor judecătoresc în sumă de 973 lei + 184,87 lei TVA. Totodată, în cadrul dosarului de executare silită s-a efectuat o expertiză contrabilă din care a reieșit că suma totală datorată de debitoare – reclamanta din prezenta cauză – creditorului – pârât din prezentul dosar – este de 8097,13 lei. La f.142 dosar exista ordinul de plata din care rezulta faptul ca paratului i s-a platit suma de 8410 lei.
Din probele administrate în cauză, așa cum au fost analizate, reiese că suma totală achitată de reclamantă pârâtului se compune din: 8410 lei – creanță din titlul executoriu, 1157,87 lei – onorariu de executor plus TVA și 1375,59 lei - cheltuieli de executare și taxă judiciară de timbru.
Ulterior, prin dec. civ. nr.1403/R/14.012.2009 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel G. a admis recursul declarat împotriva sent. civ. nr.833/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a modificat în parte sentința și, în rejudecare, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În drept, se constată incidența în cauză a prevederilor art. 4042 alin. 1 și 3 C.pr.civ. în conformitate cu care în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu, la cererea celui interesat, se va dispune și asupra restabilirii situației anterioară executării, în cadrul aceluiași dosar sau pe cale separată, de către instanța competentă potrivit legii.
Prin desființarea titlului executoriu al pârâtului din prezenta cauză în ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei, titlu executoriu în baza căruia reclamanta a efectuat viramentul bancar în contul executorului judecătoresc B., plata efectuată de aceasta, de care a beneficiat creditorul pârât, apare ca nedatorată, în condițiile art. 992 N.C.civ. (aplicabil în temeiul prevederilor art. 6 alin. 2 N.C.civ. potrivit cărora faptele juridice produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii producerii lor).
Reținând ca prin decizia instanței de recurs s-au menținut celelalte dispoziții ale primei instanțe, față de dispozitivul instanței de fond, se constată că menținerea instanței de control vizează modul de soluționare de către instanța de fond a celor trei excepții invocate de pârâtă. În aceste condiții, titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită împotriva reclamantei din prezenta cauză (debitoare), reprezentat de hotărârea instanței de fond, a fost desființat prin decizia instanței de control, decizie care este suficient de clară și nu se impune a fi lămurită sub acest aspect.
Întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare solicitată de reclamantă prin cererea introductivă a fost formulată de aceasta în temeiul prevederilor art.4041 și art.4042 C.pr.civ., care consacră dreptul fostului debitor la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în cazul desființării titlului executoriu sau a însăși executării silite. Prima ipoteză a textului precizat vizează deci situația în care titlul executoriu este desființat, fără a se condiționa admisibilitatea acțiunii privind întoarcerea executării silite de desființarea, în prealabil, și a actelor de executare silită. De altfel, această dispoziție legală este foarte logică, în condițiile în care actele de executare silită efectuate în baza unui titlu executoriu care a fost ulterior desființat, valabile la data întocmirii lor (până la momentul desființării titlului executoriu), au devenit fără obiect odată cu desființarea, de către instanța competentă, a însuși titlului executoriu în baza căruia acestea au fost întocmite.
Față de aceste considerente, constând întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 10.943,46 lei, instanta o va admite.
Referitor însă la solicitarea reclamantei de actualizare a acestei sume în raport de rata inflației de la data de 14.12.2009 și până la data plății integrale, instanța reține următoarele: la data când s-a efectuat executarea silită a reclamantei din prezenta cauză de către pârâtul creditor și când acesta din urmă a primit efectiv banii, exista o hotărâre judecătorească definitivă (dar care nu era irevocabilă, este adevărat) și executorie (așa cum rezultă din prevederile art. 278 pct. 1 și art. 377 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 300 alin. 1 C.pr.civ.), astfel încât nu se poate reține reaua credință a pârâtului, la care face referire art. 994 C.civ. - în acord cu care cel care cu rea credință a primit o plată, este dator a restitui atât capitalul cât și fructele. În aceste condiții, apreciindu-se că această rea credință trebuie raportată la momentul plății efective și nu ulterior, când devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de punere în întârziere (art. 1079 C.civ.), respectiv prin somație prin intermediul executorului judecătoresc sau prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța va dispune ca actualizarea sumei la care va fi obligată pârâta către reclamantă să se facă prin raportare la rata inflației (față de prevederile art. 3712 alin. 3 teza final C.pr.civ.), dar nu de la momentul solicitat, ci de la data introducerii prezentei cereri, respectiv 02.02.2011.
Din imputernicirea avocatiala nr.557/30.12.2008 depusa la f.143 reiese că reclamantul, in baza contractului de asistenta juridica nr.52/29.12.2008, a imputernicit C.. Av. A. G. pentru intocmire si promovare dosar de executare silita la executorul judecătoresc B. C..
În aceste condiții, instanța nu poate reține vreo culpă a executorului judecătoresc față de vreunul dintre creditori datorata faptului că pentru fiecare dintre creditori a format un dosar de executare separat, acesta fiind un aspect care vizează exclusiv răspunderea mandatarului față de mandanți.
Mai mult, înainte de desființarea titlului executoriu, creditorii au acceptat această modalitate de executare, poate și în contextul în care, cu eludarea dispozițiilor legale și în deplină înțelegere cu creditorii, executorul judecătoresc a acceptat că inițial acești creditori să nu avanseze cheltuielile de executare silită (contrar prevederilor art.3717 alin.1 C.pr.civ.), context în care se explică pasivitatea creditorilor față de executarea silită a debitoarei lor. Acceptând inițial împovărarea situației debitoarei prin formarea mai multor dosare de executare silită de către executorul judecătoresc – debitoare care a și achitat, în cadrul acestor dosare, atât debitul solicitat, cât și cheltuielile de executare aferente (taxe de executare, onorarii de executare și avocat, onorarii de expertiză), creditorii nu pot invoca, ulterior desființării titlului executoriu, faptul că s-au format mai multe dosare de executare silită, căci aceasta ar însemna invocarea propriei culpe de către aceștia, ceea ce nu este permis.
Din aceleași motive precizate, instanța nu poate în nici un caz să rețină conivența frauduloasă dintre B. B. și C.. Av. A. pe de o parte, și reclamată, pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, în baza cererilor de executare silită formulate de către creditori (printre care și pârâtul din prezenta cauză), reclamanta a și pus la dispoziția creditorilor sumele de bani pentru fiecare dosar de executare silită, achitând deci separat, pe lângă debitele datorate în baza titlului executoriu ce a fost ulterior desființat, și onorarii de avocat, de expertiză, de executor judecătoresc, cheltuieli de executare și taxe judiciare de timbru.
Este adevărat că în baza dispozițiilor art. 39 alin. 4 din legea nr. 188/2000, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, prevederi legale care se regăsesc și în art. 3717 alin. 2 teza I C.pr.civ. De altfel, în temeiul acestor prevederi legale reclamanta debitoare a și pus la dispoziția creditorilor atât debitele datorate, cât și cheltuielile de executare silită, ținând cont și de dispozițiile art. 3717 alin. 1 C.pr.civ. precizate, în temeiul cărora inițial creditorul este obligat să avanseze cheltuielile necesare executării silite.
Împrejurarea că, cel mai probabil, în înțelegere cu executorul judecătoresc, creditorii nu au avansat ei inițial aceste cheltuieli de executare silită nu prezintă relevanță în cauză și nu le dă dreptul a le recupera de la executoriul judecătoresc, în condițiile în care acesta a efectuat acte de executare silită legale, care și-au pierdut eficacitatea nu pentru întocmirea lor cu nerespectarea unor condiții de formă sau fond, ci ca o consecință a desființării ulterioare a titlului executoriu pus în executare, la cererea creditorilor, înainte de rămânerea lui irevocabilă. În acest context, se apreciază că s-a acceptat de către creditori - la momentul formulării cererii de executare silită - riscul desființării ulterioare a titlului lor executoriu, astfel încât se impune ca și costul actelor de executare silită astfel întocmite să fie suportat tot de către ei, și nu de executorul judecătoresc (care, la cererea creditorilor, a început executarea silită a unui titlu executoriu definitiv, care însă ulterior executării silite a fost desființat) sau de avocat, care, în baza împuternicirii primite în aceste sens, a întreprins demersurile legale în vederea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de reclamanta O. P. SA, București, sect.1, . („P. City”), prin C..av. P. C. din G., în contradictoriu cu pârâtul C. L., domiciliat în Focșani, . nr.10, județ V..
Dispune întoarcerea executării silite efectuate împotriva reclamantei în baza sent.civ. nr.833/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și în consecință,
Obligă pârâtul la restituirea către reclamantă a sumei de_,46 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de rata inflației începând cu data formulării prezentei acțiuni, 02.02.2011 și până la data plății integrale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2013.
Președinte, Grefier,
A. G. M. C. A.
Red/Tehnored.AGM
5 ex/24.09.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2770/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4819/2013.... → |
|---|
