Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 2402/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2402/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 7180/231/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI, J. V.
SENTINTA CIVILA NR. 2402
Ședința publică din data de 16 mai 2o13
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. T. vicepreședinte judecătorie
GREFIER – L. I.
La ordine fiind pronunțarea cauzei Minori și familie formulată de reclamanta V. D., cu domiciliul ales în Focșani-Mîndrești, ., județ V., la locul de muncă Penitenciarul Focșani, în contradictoriu cu pârâtul V. G., domiciliat în Focșani, ., ., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile orale asupra cauzei au avut loc in sedinta publică din data de 9.o5.2o13 cand s-au pus concluzii pe fondul cauzei, note consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta si când instanța, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 16 mai 2o13, când:
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.12.2010 sub nr._/231/2010 reclamanta V. D., în contradictoriu cu pârâtul V. G., a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între părți.
La data de 10.02.2011, prin serviciul Registratură al instanței, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare la acțiunea de divorț, prin care a solicitat și partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, obligarea pârâtului să îi restituie bunurile personale dobândite înainte de căsătorie și a bunurilor personale de strictă necesitate care îi aparțin ei și fiului major al părților, atribuirea către ea a apartamentului din Focșani, . pârât a celorlalte bunuri imobile dobândite în timpul căsătoriei și a sufrageriei și evacuarea pârâtului din imobilul apartament situat în Focșani, .> În motivarea cererii completatoare, reclamanta a precizat că, împreună cu pârâtul, a dobândit în timpul căsătoriei în cote egale, o . bunuri imobile, (2 apartamente în Focșani, casă și teren în Dorna Arini și Mîndrești) și mobile (expres enumerate), a individualizat bunurile mobile solicitate a fi restituite de pârât și și-a justificat capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtului prin faptul că acesta exercită asupra ei și a fiului lor major violențe fizice și psihice.
Reclamanta nu și-a motivat în drept cererea completatoare.
La data de 29.04.2011 reclamanta, prin serviciul Registratură al instanței, a depus la dosar un înscris prin care a arătat că renunță la capetele de cerere privind partajarea obiectelor din aur și restituirea bunurilor personale de strictă necesitate, precizate.
La termenul de judecată din data de 12.05.2011, reclamanta a depus la dosar precizări și completări la cererea de partaj bunuri comune, prin care a arătat că renunță la capetele de cerere privind restituirea bunurilor mobile și a celor de strictă necesitate și de uz profesional, cu excepția pianului, precum și la capătul de cerere privind restituirea obiectelor din aur, a individualizat imobilele terenuri solicitate a fi partajate, situate în Dorna Arini și a precizat că solicită a se împărți, alături de imobilele indicate inițial, și o casă situată în .> Reclamanta nu și-a întemeiat în drept cererea precizatoare și completatoare.
La termenul de judecată din data de 06.09.2012, reclamanta a depus la dosar noi precizări la acțiunea de partaj, prin care a arătat că solicită a se partaja exclusiv apartamentul din Focșani, . sume de bani (de 24 460 lei, 10 200 lei, 10 300 lei, 8 400 lei și, respectiv, 42 800 lei) restrângându-și astfel obiectul cererii la cele două capete, cu precizarea că în ceea ce privește partajarea sumelor de bani, solicită obligarea pârâtului să aducă aceste sume la masa de împărțit și să se partajeze aceste sume, actualizate, în cote de ½ pentru fiecare dintre părți.
În motivarea cererii precizatoare, reclamanta a arătat că cele cinci sume indicate au fost împrumutate de pârât, în perioada 2000-2004, la diverse persoane (R. A., S. F. și S. A. și B. G.), fără acordul ei, că pârâtul a făcut demersuri juridice pentru recuperarea acestor sume, a făcut tranzacții imobiliare (acte de adjudecare sau contracte de vânzare cumpărare la care ea nu a participat) și că scopul pârâtului a fost, astfel, diminuarea patrimoniului comun și scoaterea din masa de împărțit a acestor sume.
Reclamanta nu și-a întemeiat în drept cererea precizatoare.
Instanța, în temeiul art.132 alin.2 pct.2 C.proc.civ., a luat act, în mod repetat, de precizarea și completarea obiectului cererii privind partajul de bunuri comune, în sensul indicat.
Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 08.06.2011, instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a dispus reducerea taxei judiciare de timbru datorate de aceasta de la suma de 16 616 lei la suma de 3 323 lei și plata eșalonată a acesteia, în patru rate a câte 830 lei lunar. Reclamanta a achitat taxa judiciară de timbru de 3 323 lei, astfel cum a fost redusă.
La termenul de judecată din data de 09.06.2011, pârâtul a depus la dosar un înscris intitulat întâmpinare-cerere reconvențională (calificat de instanță, față de conținutul acestuia, ca având în realitate doar caracter de întâmpinare), prin care a arătat că solicită să i se atribuie lui apartamentul din Focșani, . unei sulte în sarcina lui, și respingerea cererii reclamantei având ca obiect evacuare.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că este de acord cu partajarea, în cote de ½ a apartamentului din Focșani, . a fost achiziționat prin împrumut bancar cu sarcina ipotecii asupra imobilului de la CEC Bank SA, ratele fiind achitate în mod constant de el, și în prezent continuând să achite contravaloarea ratelor, reclamanta adoptând o atitudine pasivă, lăsând în sarcina lui exclusivă obligațiile rezultate în urma încheierii acelui contract de împrumut, că nu sunt reale susținerile reclamantei vizând atitudinea sa agresivă, el fiind cel care a susținut familia, atât moral cât și material, că reclamanta a plecat de bună voie din imobil și a avut o atitudine agresivă, creând o stare de tensiune între el și fiul părților și că în prezent, deși nu locuiește în imobil, el achită toate cheltuielile necesare și utile apartamentului, precum și ratele, conform contractului de împrumut.
Pârâtul nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea.
Față de precizările depuse la dosar de reclamantă la termenul de judecată din data de 06.09.2012, pârâtul a depus întâmpinare referitor la partajarea sumelor de bani menționate de reclamantă, prin care a arătat că aceste sume nu au fost încasate de el, că unele nu există, față de toate intervenind prescripția extinctivă, că unii dintre debitori sunt decedați, astfel încât reclamanta nu ar putea pretinde decât un eventual drept de creanță (care însă nu este cert, lichid și exigibil) și că despre aceste acte juridice reclamanta a avut cunoștință încă de la momentul întocmirii lor.
Pârâtul nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea.
Întrebat fiind în acest sens, la termenul de judecată din data de 08.11.2012, pârâtul a arătat că înțelegere să invoce excepția prescripției dreptului reclamantei de a solicita partajarea și a celor cinci sume de bani, instanța luând act de acest aspect.
La termenul de judecată din data de 12.05.2011 instanța a disjuns capătul de cerere al reclamantei având ca obiect partaj bunuri comune de cererea având ca obiect divorț, și a dispus înaintarea acestuia la departamentul Registratură al instanței, pentru înregistrarea separată a acestuia.
În acest sens, la data de 16.05.2011, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrat dosarul nr. _, având ca obiect partaj bunuri comune.
În cadrul acestui dosar părțile au solicitat, iar instanța, în baza art.167 C.proc.civ., a încuviințat, apreciindu-le utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, proba cu înscrisuri și interogatorii.
În acest sens, părțile au depus la dosar, în copie xerox, înscrisuri doveditoare.
În baza 218 și urm. C.proc.civ., a fost administrată proba cu interogatoriile părților, răspunsurile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 01.06.1990, căsătorie care a fost desfăcută prin divorț prin hotărârea judecătorească de la data de 09.06.2011 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr._/231/2010.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a solicita partajarea și a celor cinci sume de bani precizate de reclamantă, invocată de pârât prin întâmpinare, excepție absolută, de fond, dirimantă, instanța constată următoarele:
Așa cum a arătat reclamanta prin precizările depuse la dosar la termenul de judecată din data de 06.09.2012, aceasta a solicitat partajarea acestor sume de bani, apreciindu-le deci a fi bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, nesolicitând în consecință un drept de creanță de la pârât.
Avându-se în vedere caracterul imprescriptibil al cererii de partaj, instanța a apreciat că și acest capăt de cerere al reclamantei, privind partajarea și a celor cinci sume de bani, are caracter imprescriptibil. Chiar dacă s-ar primi susținerea pârâtului făcută de acesta prin întâmpinare în legătură cu acest aspect, respectiv că, în realitate, este vorba despre un eventual drept de creanță al reclamantei împotriva pârâtului referitor la aceste sume de bani (deși, în baza principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța nu poate schimba obiectul cererii), se constată că față de prevederile art. 14 alin. 3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, prescripția nu curge între soți. În aceste condiții, reținând că abia la data de 09.06.2011 s-a pronunțat divorțul părților, când a încetat deci calitatea de soți a acestora, instanța constată că termenul general de prescripție de 3 ani începe să curgă de la această dată, astfel încât cererea precizatoare a reclamantei privind partajarea și a acestor sume de bani depusă la dosar la termenul de judecată din data de 06.09.2012, este formulată în interiorul termenului de prescripție.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat neîntemeiată excepția prescripției dreptului de a solicita partajarea și a sumelor de bani, invocată de pârât prin întâmpinare, astfel încât o va respinge ca atare.
Referitor la cererea reclamantei de partajare a bunurilor comune, instanța a reținut că, în urma precizărilor succesive ale cererii introductive, în final aceasta s-a limitat la partajarea imobilului apartament situat în Focșani, . celor cinci sume de bani indicate.
Privitor la apartamentul din Focșani, ., . se constată că existența acestui bun în masa partajabilă a fost recunoscută și de pârât prin întâmpinarea inițial depusă la dosar. De asemenea, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP N. sub nr. 1153/07.04.1998 (fila 114 din volumul I din dosar) s-a făcut dovada dobândirii acestui bun imobil de către părți, în perioada în care erau căsătorite.
În aceste condiții, față de prevederile art. 30 C.fam. (în vigoare la data dobândirii bunului și deci incidente în cauză) în temeiul cărora bunurile dobândite de soți în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, instanța va reține acest imobil ca făcând parte din masa partajabilă.
Privitor la solicitarea reclamantei de partajare și a sumelor de 24 460 lei, 10 200 lei, 10 300 lei, 8 400 lei și respectiv, 42 800 lei și obligare a pârâtului de a aduce la masa partajabilă a acestora, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă, reiese că în perioada căsătoriei părților, respectiv 2000-2004, pârâtul a împrumutat numiților R. A., B. G. și S. F. și A. mai multe sume de bani, întocmindu-se în acest sens contracte de împrumut sub semnătură privată sau autentice. Pentru o parte din aceste sume de bani, pârâtul a obținut hotărâri judecătorești prin care persoanele împrumutate erau obligate să îi restituie o parte din bani.
Astfel, în ceea ce o privește pe R. A., prin contractele de împrumut sub semnătură privată din 21.11.2002 și 12.11.2002 (filele 49 și 50 din volumul I din dosar) s-a făcut dovada că pârâtul a împrumutat-o pe aceasta cu sumele de 10 200 lei și, respectiv 8 465 lei. Prin sent. civ. nr.1535/22.04.2004 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr. 943/2003 (filele 54-56) R. A. a fost obligată să îi plătească pârâtului din prezenta cauză suma de 10 200 lei cu titlu de împrumut nerestituit. Acesta, în calitate de creditor, a întreprins demersuri pentru punerea în executare silită a titlului executoriu, în acest sens fiind somația din data de 26.04.2004 emisă de B. S. în cadrul dosarului de executare nr. 144/2004 (fila 77 din volumul I din dosar). De asemenea, în baza contractelor de împrumut sub semnătură privată din 03.09.2002, 19.08.2002, 03.10.2002 și 22.10.2002 (filele 58-61 volumul I din dosar) pârâtul din prezenta cauză a împrumutat-o pe aceeași R. A. cu sumele de 4 725 lei, 5 400 lei, 6 370 lei și, respectiv, 7 965 lei, prin sent. civ. nr.1186/25.03.2004 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr. 1836/2004 (filele 62-64 volumul I din dosar) debitoarea fiind somată să îi restituie creditorului aceste sume împrumutate.
Împrumutul în sumă de 8 400 lei acordat de pârât numitei B. G. a fost probat prin înscrisul sub semnătură privată din data de 11.09.2000 (fila 18 volumul I din dosar), pentru recuperarea căruia creditorul a obținut sent. civ. nr. 1233/15.03.2001 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosar nr. 113/2001 (filele 22 și 23 volumul I din dosar) prin care persoana împrumutată a fost obligată să îi restituie acestuia suma.
În ceea ce îi privește pe numiții S. F. și S. A., împrumuturile acordate acestora de către pârât rezultă din înscrisurile sub semnătură privată din datele de 16.01.2004 (pentru suma de 13 200 lei), 18.04.2004 (pentru suma de 5 500 lei), 05.04.2004 (pentru 200 euro), 09.04.2004 (pentru 3 100 lei) și 18.07.2004 (pentru 21 000 lei) – filele 40-44 volumul I din dosar – dar și din contractul de împrumut și garanție imobiliară autentificat la BNP N. și P. sub nr. 5166/02.10.2003 (fila 66 volumul I din dosar), pentru suma de 10 300 lei.
În legătură cu aceste sume împrumutate de pârât, instanța a constatat că, în baza mandatului tacit al soților, se prezumă că soțul pârât a avut și acordul soției reclamante pentru încheierea acestor contracte în lipsa unei dovezi contrare în acest sens (care nu a fost făcută în cauză), prezumându-se că sumele de bani astfel împrumutate au provenit din economiile comune ale soților, în aceeași măsură în care se prezumă și că aceste sume, în situația în care ele ar fi fost restituite, ar fi intrat tot în patrimoniul comun al soților.
Astfel, potrivit prevederilor art.35 C.fam. (ca lege în vigoare la data încheierii contractelor de împrumut precizate) soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele; oricare dintre soți, exercitând singur aceste drepturi, este socotit că are și consimțământul celuilalt soț; cu toate acestea, niciunul dintre soți nu poate înstrăina și nici nu poate greva un teren sau o construcție ce face parte din bunurile comune, dacă nu are consimțământul celuilalt soț.
Constatând că în cauză nu este incidentă teza finală din articolul menționat (nefiind vorba despre înstrăinarea sau grevarea de terenuri sau construcții), instanța a apreciat, față de dispozițiile legale menționate, că deși nu a avut acordul expres al soției reclamante, soțul pârât a avut acordul tacit al acesteia pentru acordarea împrumuturilor, la fel cum a avut acest acord și pentru recuperarea acestor sume.
Pe de alt parte însă, partajul de bunuri comune între foștii soți implică partajarea între aceștia a bunurilor care fac parte efectiv din masa de împărțit la momentul împărțirii lor, sau măcar la data pronunțării hotărârii de divorț.
În cauză însă, reclamanta a solicitat partajarea unor sume de bani împrumutate de pârât în perioada 2000-2004 și în legătură cu care nu s-a făcut dovada că ar fi fost și recuperate de la împrumutați (cele trei hotărâri judecătorești precizate nefăcând dovada în acest sens, constituind doar titluri executorii care nu au probat că au și fost efectiv executate). Chiar și în ipoteza în care s-ar fi probat că aceste sume ar fi fost recuperate, în temeiul aceleiași prezumții de comunitate de bunuri, aceste sume ar fi intrat tot în patrimoniul comun al soților și, în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței lor efective în patrimoniul soților la momentul introducerii cererii de partaj, nu se poate dispune partajarea acestora. La fel, avându-se în vedere faptul că nu s-a probat că pârâtul ar fi recuperat aceste împrumuturi ulterior divorțului părților, el nu poate fi obligat să aducă aceste sume la masa de împărțit. Deși prin modul de formulare al întrebării nr. 6 din suplimentul la interogatoriul solicitat a fi luat pârâtului, reclamanta a fi susținut că acesta ar fi participat la distribuirea prețului în dosarelor de executare nr. 504/2006, 329/2009 și 518/2010 ale B. B. în care s-a vândut la licitație apartamentul soților B. G. și Ș., din nicio probă administrată în cauză nu a reieși acest aspect. Mai mult, din procesul verbal de licitație din data de 30.05.2012 emis de B. B. în cadrul dosarelor de executare precizate (fila 40 din volumul II din dosar) rezultă că aceste dosare de executare silită au avut la bază titlurile executorii reprezentate de sent. civ. nr. 65/2006 și nr. 662/2008, încheierea din data de 19.01.2009, sent. civ. nr.2362/2009, nr. 717/2010 și nr. 1233/2011 și titlul executoriu nr._/04.05.2011 (deci altele decât cele trei hotărâri judecătorești prin care R. A. și B. G. au fost obligate să îi restituie pârâtului o parte din sumele împrumutate lor de către acesta), calitatea de creditor neavând-o soțul pârât, ci . Municipiului Focșani, Asociația de proprietari nr.791 și B. T..
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat neîntemeiat capătul de cerere al reclamantei având ca obiect partaj sume de bani împrumutate, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
Referitor la cotele cuvenite părților, din bunul reținut a face parte din masa de împărțit (imobilul apartament din Focșani, ., în baza prezumției egalității între soți instituită de art.1 alin.4 C.fam. (în vigoare la data dobândirii bunului), care se transpune și în aspectul financiar al relației dintre cei doi, în lipsa unei dovezi contrare și în condițiile în care niciunul dintre foștii soți nu a susținut și nu a probat că ar fi avut o contribuție mai mare la dobândirea acestuia, că aceștia au o cotă egală de ½ fiecare.
Astfel, prin încheierea de admitere in principiu a actiunii din data de 8.11.2011, s-a admis în parte, în principiu, cererea formulată de reclamanta, constatand că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de ½ fiecare:
- imobilul apartament situat în Focșani, ., ., ., județ V..
S-a respins capătul de cerere al reclamantei de partajare și a sumelor de bani împrumutate ca neîntemeiat, dispunandu-se efectuarea unei expertize construcții civile având ca obiective identificare, evaluare și propuneri de lotizarea imobilului apartament reținut a face parte din masa partajabilă.
Întrucât, pentru ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul apartament reținut a face parte din masa partajabilă, au fost necesare operațiuni de identificare, evaluare și propuneri de lotizare, în baza art. 6735 C.proc.civ., s-a dispus efectuarea unei expertize construcții civile în acest sens.
Cu acordul părtilor, a fost desemnat a efectua lucrarea in cauza expert I. G..
La data de 25.03.2013 acesta a depus lucrarea tehnică la dosarul cauzei iar ulterior, in raport de obiecțiunile formulate de către parat prin apărător si admise de instanța (pe considerentele expuse si asupra cărora nu vom mai reveni), prin încheierea din 28.o3.2o13, a fost efectuata completarea la raportul de expertiza tehnica la 29.o4.2o13.
Față de raportul de expertiza tehnică – completare, reclamanta a solicitat omologarea variantei I de lotizare in sensul de a-i fi atribuit întregul apartament cu obligarea acesteia de a achita sulta către parat ½ din valoare iar paratul a solicitat omologarea variantei 3 (cu atribuirea către fiecare parte a unei cote-pârti din bunul devălmaș) iar in subsidiar, omologarea variantei 2 de lotizare in sensul atribuirii acestuia in totalitate a bunului imobil cu obligarea sa la sultă către reclamantă in valoare de ½.
Este adevărat că disp.art.673/9 si urm.C.pr.civila consacră regula conform căreia pe cat posibil, partajarea trebuie să se facă in natură insă in speța dedusă judecății este vorba de un imobil apartament situat la etajul III si chiar dacă este un apartament compus din 4 camere si expertul a efectuat si 2 variante de lotizare in natură nu a fost insă cu putință a se atribui fiecărei părti incăperi distincte pe care să le folosească exclusiv, in fiece variantă, părtile fiind obligate a folosi in comun spatiul reprezentat de hol, bucătărie, baie, WC serviciu si debara in suprafața de 28,24 m.p., așa incit dat fiind că paratul deja este recăsătorit și este cu putință ca si starea civilă a reclamantei să se schimbe, a lăsa in continuare părțile să folosească in comun parte din bunul imobil dobândit in timpul căsătoriei ar fi cu neputință imoral chiar si de natură a crea reale prejudicii fiecărei părți prin crearea unei stări de tensiune permanente, drept pentru care nu vom da curs nicicum in sens favorabil solicitării paratului de a dispune omologarea raportului de expertiza . in care fiecărei părti i-ar fi atribuită o parte din apartament insă cu folosirea in ..
Nu vom avea in vedere practica judiciară depusă de către parat (sentința dată in recurs dosar_ a Tribunalului V., respectiv CAGalati), câtă vreme legislația română nu prevede admisibilitatea precedentului judiciar, cu toate că unul dintre principiile de drept consacrate este al asigurării si a unei practici unitare, vom avea in vedere că decizia de speță invocata vizează partajarea in natură a unui imobil casă de locuit cu mai multe nivele si teren si care ar da posibilitatea de a fi efectuate loturi in așa fel incat fiece parte să dețină exclusiv parte din imobil fără a fi obligată cumva a folosi un spațiu in comun cu fostul soț.
Fiece parte a solicitat a-i fi atribuit in totalitate apartamentul in litigiu, cereri față de care instanța constata întemeiată cererea reclamantei in sensul de a-i fi acesteia atribuit in totalitate bunul imobil, având in vedere următoarele:
Divorțul părților a fost pronunțat la 9.o5.2o11 prin sentința civila nr. 4044 a Judecătoriei Focșani, dată de la care paratul a avut posesia si folosința bunului devălmaș, de care s-a îngrijit ca un bun gospodar, achitând cheltuieli de întreținere si taxele aferente insă acest fapt s-a datorat stării conflictuale dintre părți, a violentelor exercitate asupra reclamantei si care a determinat-o pe aceasta, așa cum reținem din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a părăsit domiciliul conjugal si si-a închiriat un alt imobil pentru a locui, nemaifiind cu putința reveni in fostul domiciliu conjugal cata vreme deja paratul era implicat ., așa incat era firesc ca paratul să susțină si să suporte integral cheltuielile de întreținere a imobilului de care s-a folosit in acest interval de timp.
Reclamanta a fost si este in continuare angajata la Penitenciarul de Maxima Siguranta Mandresti – Focșani realizând un venit lunar, stabil, in timp ce paratul nu a făcut nicio dovada cu privire la veniturile realizate si care ar fi de natură a-i permite achitarea unei eventuale sulte, cu toate că a sustinut că are o societate deschisă pe numele .. Mai mult decât atât, pârâtul, pe parcursul cercetării judecătorești, a refuzat să avanseze vreo sumă de bani cu titlu de onorariu expert, cu toate că ulterior pronunțării încheierii de admitere in principiu, instanța i-a pus in vedere să achite ½ din onorariul expertului desemnat in cauza si in ciuda cuantumului mod am putea spune de 3oo lei, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, așa incat reclamanta a fost nevoită să suporte integral onorariul provizoriu cat si cel suplimentar, ulterior încuviințat de către instanța.
Este adevărat că reclamanta a beneficiat de reducerea taxei de timbru in raport de veniturile realizate pe membru de familie de la momentul pronunțării de către instanța asupra cererii de ajutor public judiciar insă acest aspect nu este de natură a crea o eventuală prezumție in ceea ce privește imposibilitatea reclamantei de a contracta un eventual împrumut care să-i permită achitarea vreunei sulte către parat, la momentul la care a beneficiat de reducerea taxei de timbru, tocmai s-a avut in vedere si faptul că reclamanta detinea un imobil cu chirie pentru care plătea sume destul de mari.
Mai retinem că din căsătoria părților a rezultat un copil– V. L. -care, chiar dacă actualmente este major, acesta se află in continuare in grija mamei, student fiind la Universitatea Naționala de Arta Teatrala si Cinematografica I. L. C. specializarea regie-teatru in anul I la curs de zi, având in continuare nevoie de sprijinul părinților săi dar mai ales de un cămin, un domiciliu la care să revină ori de cate ori timpul ii va permite si in special in perioada vacantelor.
Față de toate cele de mai sus arătate si temeiurile de drept invocate, instanța urmează să admită in parte, in fond, cererea reclamantei si sa dispună omologarea raportului de expertiza in varianta I de lotizare – completare, hotărând conform dispozitivului de mai jos.
La punerea in executare a prezentei sentinte,se vor avea in vedere, raportul de expertiza tehnica ing.I. G. (completare ),precum si schitele anexa,ce fac parte integranta din prezenta.
In conformitate cu disp.art. 274 si urm.C.p.c. urmează a dispune compensarea cheltuielilor de judecata avansate de părți pana la concurenta sumei de 1ooo lei si sa oblige paratul la plata a ½ din totalul cheltuielilor de judecata avansate de reclamantă si necompensate (3083 lei), respectiv la 1542 lei.
Prin încheierea din data de 8.11.2011, instanța a dispus reducerea taxei de timbru ce-i incumba reclamantei de la suma totală de 16.616 lei la suma de 3323 lei, dispunându-se si plata eșalonată a acesteia, în patru rate de câte 830 lei lunar, la data de 20 a fiecăreia dintre cele patru luni, reclamanta ulterior, achitând suma de 3323 lei.
Având in vedere că paratul a cazut in pretenții, in sarcina acestuia incumbând in conformitate cu disp.art. 274 si urm.C.p.c. raportat la art. 673 C.pr.civ. obligatia de a achita ½ din taxa de timbru, taxa de timbru ce in speță a fost avansata in parte doar de către reclamantă, diferența rămânând in sarcina statului, astfel că având in vedere si disp.art. 18 din OUG 51/2008 instanța urmează să oblige paratul la plata către stat a ½ din totalul taxei de timbru de care reclamanta a fost scutită, respectiv la plata sumei de 6646,5 lei.
Văzând că cererea fost in parte legal timbrată si că in cauza s-a admis si cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă in sensul reducerii taxei de timbru,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E ;
Admite în parte, în fond, cererea civila inregistrata la nr._ formulată de reclamanta reclamanta V. D., cu domiciliul ales în Focșani-Mîndrești, ., județ V., la locul de muncă Penitenciarul Focșani, în contradictoriu cu pârâtul V. G., domiciliat în Focșani, ., ., având ca obiect partaj bunuri comune.
Dispune omologarea raportului de expertiza tehnica ing.I. G. in varianta I de lotizare (completare ),
Lotul nr.1 G. (fosta V.) D.,
Are dreptul la_ euro sau 80.553 lei din masa de partajat.
I se atribuie intreaga masa de partajat,respectiv apartamentul situat in Focsani . . . compus din 2 holuri,sufragerie,3 dormitoare,bucatarie,baie,wc serviciu ,debara,logie,2 balcoane ,in suprafata utila totala de 96.93 mp si in valoare de_ euro sau_ lei.
Va da sulta lotului 2 V. G. suma de_ euro sau 80.553 lei.
Lotul nr.2 V. G.
Are dreptul la_ euro sau 80.553 lei din masa de partajat.
Primeste sulta de la lotul 1 G. (fosta V.) D. suma de_ euro sau 80.553 lei.
La punerea in executare a prezentei sentinte,se vor avea in vedere, raportul de expertiza tehnica ing.I. G. (completare ),precum si schitele anexa,ce fac parte integranta din prezenta.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecata avansate de parti,pana la concurenta sumei de 1000 lei.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a ½ din totalul cheltuielilor de judecata avansate si necompensate(3083),respectiv la 1542 lei.
Obliga paratul la plata catre stat a ½ din totalul taxei de timbru de care reclamanta a fost scutita,respectiv la plata sumei de 6646,5 lei.
Cu apel in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 16.05.2013.
Președinte, Grefier,
A. M. T. L. I.
Ex. 5/22.o5.2o13
T.A.M/L.I.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1847/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
