Plângere contravenţională. Sentința nr. 1085/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1085/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 13466/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1085
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta . cu sediul în comuna S., . G. și pe I. de S. pentru Controlul în Tranportul Rutier - ISCTR, cu sediul în Suceava, .. 16B, județ Suceava, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. D. C. C. pentru petentă, lipsind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin compartimentul registratură s-a depus o cerere de strigare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul petentei precizează că așa cum s-a arătat în cuprinsul cererii societatea petentă a fost sancționată contravențional potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG 37/2007 întrucât conducătorul auto nu a respectat o oră din cele nouă ore prevăzute pentru perioada de odihnă, sacțiunea fiind prevăzută pentru nerespectarea unui interval de două – trei ore din intervalul stabilit pentru ohihnă.
Instanța considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani, sub numărul_, petenta . a solicitat anularea procesului verbal . nr._ din data de 19.10.2012 întocmit de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
În motivare, petenta a arătat că, în fapt, s-a constatat că aceasta a efectuat transport pe DN2N Bordești, reținându-se diagrama de către agentul constatator diagrama din data de 17.10.2012, pentru nerespectarea perioadei zilnice de odinhnă redusă. Petenta a invocat nulitatea absolută a procesului – verbal de contravenție întrucât lipsesc mențiunile privitoare la descrierea faptei reținute. S-a arătat că agentul constatator a completat la rubrica destinată descrierii faptei doar mențiunea că s-a reținut diagrama, însă nu a fost precizată perioada pe care conducătorul auto nu a respectat-o.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cererea petentului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 17 din OG 2/2001.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând, copia formularului de control în trafic . nr._ din data de 19.10.2012 (fila 5).
In temeiul art. 36 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu referire la art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar..
La data de 14.11.2012 intimatul a fomulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca neîntemeiată.
În apărare, s-a invocat excepția inadmisibilității întrucât petenta a contestat un act intern ISCTR respectiv formularul de control în trafic, care nu reprezintă un act sancționator. Intimatul a invocat dispozițiile OG 2/2001 care prevăd în mod expres la art. 31 alin. 1 că plângerea contravențională împotriva procesului – verbal de constatare a contravenție și de aplicare a sancțiunii se face în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia. De asemenea, intimatul a calificat actul contestat de către petentă ca fiind un act intern și nereprezentând un act sancționator, formularul de control în trafic având rolul de a-i oferi posibilitatea de a face obiecțiuni în momentul întocmirii lui. S-a precizat faptul că petentei nu i-a fost cauzat niciun prejudiciu prin încheierea formularului de control în trafic. De asemenea, s-a arătat că petenta nu a respectat perioada de repaus zilnic prevăzută de art. 4 lit. g) din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 respectiv de 9 ore.
În drept, au fost invocate prevederile art. 115-118 din Codul de procedură civilă, ale OG. 2/2001, ale OG nr. 37/2007, OG nr. 21/2009 și Legea 52/2010.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
S-a solicitat potrivit art.242 alin.(2) C. judecarea în lipsă.
La data de 28.01.2013 în condițiile art. 132 C. proc. civ., petenta și- a precizat plângerea arătând că aceasta a avut în vedere actul de constatare și sancționare, întrucât administratorul societății nu era intrat, la data formulării plângerii, în posesia procesului-verbal, având în vedere respectarea termeunui pentru formularea plângerii contravențioanle. Totodată, petenta a indicat că plângerea s-a făcut în termenul de 15 zile cu privire la procesul-verbal . nr._/23.10.2012, iar nu împotriva formularului de control. Pe fondul cauzei, petenta a arătat că în fapt conducătorul auto P. L. a efectuat o perioadă minimă de odihnă zilnică redusă de 7 ore și 14 minute de la data de 17.10.2012 până la data de 18.10.2012, ora 03:56, nerespectând perioada minimă de odihnă zilnică redusă cu o oră și 46 minute, societatea petentă fiind sancționată prin procesul-verbal în temeiul art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007, societatea putând fi sancționată când nu respectă “perioada minimă de odihnă zilnică cu două ore sau mai mult” .
La data de 15.02.2013 intimata a formulat întâmpinare la cererea astfel cum a fost precizată în condițiile art. 132 C. proc. civ. arătând că sancționarea petentei a avut loc în condițiile art. 8 alin. 2 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 pentru nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă, cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 23.10.2012 s-a reținut că la data de 19.10.2012, ora 8:00, pe DN 2n km 28, localitatea Dumitrești. Județul V., conducătorul auto P. L., aflat la volanul autovehiculului cu număr de înmatriculare GL-O6-NFT și remorcă cu număr de înmatriculare_, aparținând S.C.. V. S.R.L., nu a respectat pentru data de 17.10.2012, perioada minimă de odihnă redusă cu mai mut de o oră, dar mai puțin de două ore, acesta efectuând o perioadă de odihnă de 7 ore și 14 de minute din data de 17.10.2012 de la ora 20:42 la data de 18.10.2012 la ora 03:56, faptă prevăzută de art. 8 alin.2 pct. 6 din OG nr. 37/2007 și s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 3000 lei prevăzută de art.9 alin.1 lit.d) din același act normativ.
În ceea ce privește legalitatea procesului -verbal . nr._ din data de 23.10.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de art.16 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate al petentului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, potrivit art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 26 din 2011 privind privind înființarea Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier: ”Personalul I.S.C.T.R. va exercita atribuțiile de inspecție și control care revin, potrivit actelor normative în vigoare, personalului cu atribuții de inspecție și control din cadrul A.R.R., R.A.R. și C.N.A.D.N.R. - S.A. (...)” . Totodată, potrivit art. II din Ordinul MTI nr. 995/2011 Ordinul ministrului transporturilor nr. 1.058/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind activitatea de control al respectarii perioadelor de conducere, pauzelor si perioadelor de odihna ale conducatorilor auto si al utilizarii aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, se modifica dupa cum urmeaza: Articolul 2 va avea urmatorul cuprins: "Art. 2. (1) Controlul respectarii prevederilor (...) Ordonantei Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora, aprobata cu modificari prin Legea nr. 371/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, se va desfasura in trafic si la sediile intreprinderilor de transport rutier in cont propriu si ale operatorilor de transport rutier. (2) Controlul in trafic se efectueaza de catre inspectorii din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - I.S.C.T.R., denumiti in continuare inspectori, potrivit competentelor ce le revin in baza reglementarilor in vigoare. ”
Având în vedere aceste prevederi, instanța reține că procesul-verbal a fost încheiat de un agent constatator competent.
Plângerea a fost semnată de agentul constatator și s-a consemnat faptul că reprezentantul contravenientei nu se afla de față, neputând formula obiecțiuni, iar cu privire la atestarea lipsei contravenientului de la încheierea procesului verbal agentul constatator a consemnat faptul că nu a putut fi identificat un martor la fața locului decât alt agent constator care potrivit O.G. nr.2/2001 nu poate semna în calitate de martor, fiind astfel respectate și dispozițiile art.19 din același act normativ.
Mai mult, instanța reține că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la 01.11.2012
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța apreciază că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate. În cauză, conducerea autospecialei cu neresepctarea perioadei minime zilnice de odihnă reprezintă o faptă contravențională, și nu penală. Însă, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 3000 lei, care reprezintă o severitate deosebită raportat la salariul minim brut pe economie . Pe de altă parte, rațiunea urmărită de legiuitor în incriminarea unei astfel de fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice, atât pentru conducătorii auto care transportă care efectuează operațiuni de transport rutier, cât și ceilalți participanți la trafic. Totodată, fapte de a conduce o autospecială fără respectarea perioadelor de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă poate genera atât o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave (urmările pot consta, de exemplu, în producerea unui accident de circulație cu vătămarea corporală a participanților la trafic sau chiar decesul acestora). Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”. Consecințele calificării faptei drept acuzație în materie penală sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal, și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea Europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D. fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea Europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată. Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Reținând că petenta nu a negat situația de fapt reținută în curpinsul procesului verbal, arătând că numitul P. L. a efectuat o perioadă de odihnă redusă la 7 ore și 14 minute din data de 17.10.2012, ora 20:42 până la data de 18.10.2012 la ora 03:56, fapta reținută în sarcina sa privind odihna din ziua de 17.10.2012 și la perioada de odihnă zilnică redusă.
Astfel, instanța reține că din cuprinsul diagramei tahograf ( fila 33) rezultă că în data de 17.10.2012 șoferul a înregistrat o perioadă de odihnă începând cu ora 20:42 până la data de 18.10.2012 la ora 03:56, adică 7 ore și 14 minute din minimul de nouă ore, astfel cum este definită prin art. art. 4 lit. g) din Regulamentul Consiliului CEE 561/2006, perioada de repaus zilnic redusă se înțelege orice perioadă de repaus de cel puțin 9 ore.
Deși petenta a precizat că a fost sancționată în temeiul art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007, din cuprinsul procesului-verbal (fila 32), rezultă că petenta a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 2 pct. 6 din același act normative, potrivit căruia constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă, cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore.
Astfel, prin raportare la prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat coroborat cu susținerile petentului, cu faptele constatate personal de către agentul constatator, precum și înscrisurile atașate la dosar, instanța apreciază că procesul-verbal a fost temeinic întocmit, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției de nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu mai mult de o oră, dar mai puțin de două ore, faptă prevăzută de art.8 alin.2 pct. 6 din OG nr. 37/2007, întrucât din perioada de 9 ore cât reprezenta timpul de odihnă redus, conducătorul auto a efectuat odihnă doar 7 ore și 14 minute .
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța reține că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art.9 alin.1 lit. d) din OG nr. 37/2007, se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1-11 aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Prin urmare instanța constată că în raport de criteriile impuse de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, petentei contravenient i-a fost aplicată o sancțiune egală cu minimul special prevăzut de legiuitor, direct proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Instanța reține că nerespectarea perioadei de odihnă s-a făcut fără un motiv justificat, care să poată constitui o circumstanță de atenuare a pericolului social concret al faptei.
Față de aceste aspecte, instanța reține că atingerea scopului preventiv și sancționator urmărit de legiuitor poate fi atins, în raport de fapta constravențională săvârșită, doar prin aplicarea sancțiunii amenzii, individualizată în mod proporțional cu gravitatea faptei de către agentul constatator, fapt pentru care nu se impune înlocuirea cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța va respinge plângerea formulată de petenta S.C. Vetibus S.R.L., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .. cu sediul în comuna S., . G. împotriva procesului – verbal . nr._ încheiat la data de 23.10.2012 în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier cu sediul în Suceava, .. 16B, județ Suceava.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.03.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex.05.04.2013
..04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 558/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 791/2013.... → |
|---|
