Plângere contravenţională. Sentința nr. 1142/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1142/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 15831/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1142
Ședința publică din data de 07.03.2o13
Președinte – A. M. T. vicepreședinte judecătorie
Grefier – L. I.
Ministerul Public, reprezentat de Procuror A. D. R.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petentul S. T. domiciliat in com. Valea SĂRII . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/5.12.2012 emis de IJP V. – ag. T. S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, prezentându-se martora D. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauza se află la primul termen, sens în care s-a întocmit referatul cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani, ca s-a înaintat întâmpinare de către intimat ce a fost comunicata deja petentului, după care;
Instanța, în baza art.1591 alin.4 C.proc.civ. se constată competentă a soluționa prezenta cauză potrivit art.32 alin.2 OG 2/2001 si dispune audierea martorei prezente, sub prestare de jurământ, note consemnate si atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind probe de administrat, instanța constata cauza in stare de judecata si acordă cuvântul in fond;
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea plângerii întrucât din probele administrate reiese faptul că petentul a savarsit contravenția.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată la nr._, petentul S. T. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/5.12.2012 emis de IJP V. – ag. T. S. .
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că s-a reținut in sarcina sa fapta prev. de art. 3 pct. 31 din L: 61/1991 si sancționata de art. 4 al. 1 lit. a din acelasi text de lege. A arătat ca situatia reținuta in procesul verbal nu corespunde realitatii întrucât la dat de 5.12.2o12 in timp ce se afla pe peronul garii Focșani servea o cafea cu alti prieteni cand a fost abordat de agentul constatator care i-a solicita sa se legitimeze pe un ton agresiv. I-a solicitat agentului sa-i explice cu ce a gresit si care este motivul pentru care este tratat ca un infractor, agentul constatator procedând la intocmirea procesului verbal contestat. A prezentat actul de identitate ulterior, apreciind ca nu a fost un refuz de a se legitima, apreciind că nu se face vinovat de cele retinute in procesul verbal. A apreciat ca este un abuz invocând jurisprudența CEDO, invocând si disp. art. 21 al. 3 din OG 2/2001, solicitând in subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
In drept, a invocat Legea 61/1991, OG 2/2001.
In dovedire, a solicitat probele cu acte si martori.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare in termen procedural, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât petentul a refuzat sa dea relații cu privire la stabilirea identitarii sale la cererea justificata a organelor de politie, depunând materialul ce a stat la baza întocmirii procesului verbal.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin actul de control atacat, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 500 lei motivat de faptul ca a refuzat sa dea relații cu privire la stabilirea identitarii sale la cererea justificata a organelor de politie.
Examinând legalitatea procesului-verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv raportul agentului si declaratia numitei D. G. care, audiată fiind si in fata instantei de judecata, a declarat ca, intradevăr, cu ocazia controlului, petentul a refuzat sa se legitimeze.
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
Urmeaza ca instanta sa ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Văzând că plângerea este scutită de taxă de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea înregistrată sub nr._ formulată de petentul petentul S. T. domiciliat in com. Valea SĂRII . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/5.12.2012 emis de IJP V. – ag. T. S., având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiată.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 07.03.2o13.
Ptr. Președinte C.O.
semneaza
PREȘEDINTE JUDECĂTORIE Grefier,
M. G.
Red.TAM la 8.o3.2o13
Tehn. IL la 13.o3.2o13 Ex.6
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4696/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 851/2013.... → |
|---|
