Plângere contravenţională. Sentința nr. 1381/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1381/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 12039/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1381
Ședința publică din data de 22 Martie 2013
Instanța constituită din:
Președinte – A. M. -Judecător
Grefier – Anișoara G.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de petentul DANȚIȘ N. domiciliat în Focșani, ., județul V., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Focșani, ..12, județul V. având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe lista de ședință a răspuns petentul, lipsă fiind intimata și reprezentanții acesteia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită și că prin întâmpinare intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța întreabă părțile dacă mai sunt alte cereri de solicitat și dacă a luat la cunoștință de conținutul întămpinării.
Petentul arată că nu mai are alte cereri de formulat și că a văzut punctul de vedere al intimatei.
Nemaifiind alte solicitări, instanța acordă petentului cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul având cuvântul pe fondul cauzei, arată că își menține cele arătate la termenul anterior, mai puțin cu privire la agentul constatator care se pare că avea competență teritorială. Totuși intimata trebuia să depună la dosar o delegație în acest sens, să arate că Agentul T. era detașat într-o misiune specială. Petentul, își menține punctul de vedere în ceea ce privește neegalitatea procesului verbal contestat. Potrivit art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002 se observă că, constatarea contravenției se poate face și cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, constatând acestea în procesul verbal de contravenție. Agentul constatator avea obligația să consemneze modul în care s-a constatat acea contravenție și să indice tipul și . radar folosit, dacă înregistrarea s-a efectuat în regim staționar sau în mișcare. Or, agentul constatator a consemnat doar un număr de auto, aparținând MAI, pentru ca instanța să poată verifica legalitatea întocmirii procesului verbal și susținerea plângerii. Acest aspect nu s-a consemnat ceea ce considerăm că atrage atenția nulității procesului verbal. Intimata, în mod generic a descris fapta și nu a arătat exact locul unde s-a comis fapta, pe raza . consemneze Km.25+300m, cadrul de referință.
Față de cele aratate mai sus, petentul solicită anularea procesului verbal și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale, întrucât se consideră nevinovat. Fără cheltuieli de judecată.
Considerându-se pe deplin lămurită, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 28.07.2012 sub nr._, petentul Danțiș N. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. V. anularea procesului-verbal . nr._ întocmit de I. V. la data de 14.09.2012, ca nelegal și netemeinic, exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 280 lei și anularea sancțiunii complementare de aplicare a 3 puncte de penalizare.
În motivare, petentul a arătat că la data de 14.09.2012 a fost oprit de către lucrătorii de poliție rutieră în timp ce conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN2D, direcția Vidra-Focșani, care i-au comunicat că nu a respectat viteza de circulație în . cu aparatul radar fără a i se preciza locul unde a depășit viteza legală și viteza cu care a fost înregistrat. A mai arătat petentul că deși i-a comunicat agentului constatator că de obicei respectă regulile de circulație și că nu a circulat cu o viteză mai mare de 60 km/h, aspect care însă nu a fost reținut de agentul constatator în procesul-verbal. Totodată, a mai menționat petentul că deși i-a solicitat agentului constatator să vizualizeze înregistrarea acesta nu i-a permis și a avut o atitudine autoritară spunându-i că doar instanței de judecată îi poate arătat înregistrarea, dacă i se solicită. Petentul a mai menționat că a fost constrâns să semneze procesul-verbal din cauza unui incident în care a fost implicat un alt participant la trafic care a acroșat din mers autovehiculul agenților de poliție. A mai invocat petentul faptul că nu s-a consemnat în procesul-verbal de contravenție despre constatarea faptei prin mijloace verificate metrologic și nici nu a indicat . tipul aparatului radar folosit sau dacă înregistrarea s-a efectuat în regim staționar sau în mișcare. Mai mult, agentul constatator nu a consemnat nici locul exact unde a fost săvârșită fapta, nefiind indicat nici locul precis nici limita de viteză pe acel sector. De asemenea, a fost indicat eronat temeiul de drept al contravenției, petentul fiind sancționat pentru depășirea cu 21-30 km/h a limitei legale, deși acesta a circulat cu viteza de 70 km/h.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001 și art.118 din OUG nr.195/2002.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și a depus în copie procesul-verbal atacat (f.4).
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
A invocat în drept dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedire a depus la dosar în copie: cd-ul cu înregistrarea video a faptei (f.23), planșe foto cu săvârșirea faptei (f.13), buletinul de verificare metrologică nr._/04.04.2012 (f.14), atestatul de operator radar al agentului constatator T. A. din cadrul I. Bacău (f.15).
În temeiul prevederilor art.167 alin.1 C.p.c., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri iar intimatului proba cu planșele foto și înregistrarea video privind săvârșirea faptei.
Prin adresa nr._/25.02.2013 intimatul I. V. a comunicat instanței faptul că la data de 14.09.2012 a fost pus în aplicare planul de acțiune V. în siguranță în cadrul căruia au participat polițiști delegați din cadrul inspectoratelor de poliție județene Bacău, B. și G., printre care și agentul A. T. din cadrul I. Bacău.
Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/14.09.2012, întocmit de agentul constatator T. A. din cadrul I. Bacău, aflat într-o misiune specială pe raza județului V., petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei și 3 puncte de penalizare întrucât la data de 14.09.2012, ora 12.37, a condus autoturismul marca Citroen cu număr de înmatriculare_ pe DN2D, localitatea Boloteși, cu viteza de 75 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autospecializata MAI cu număr de înmatriculare_ . Fapta a fost reținută în sarcina petentului în baza art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002 și sancționat potrivit art.100 alin.2 și art.108 alin.1 pct.3 din OUG nr.195/2002. Procesul-verbal a fost înmânat contravenientului care a semnat de primire iar la rubrica Alte mențiuni petentul a consemnat că nu are obiecții.
Întrucât petentul a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . nr._/14.09.2012 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de agentul poliție T. A. din cadrul I. Bacău, aflat într-o misiune specială pe raza județului V., conform adresei nr._/25.02.2013 a I. V. (f.22) precum și numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator. Prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
Petentul a criticat procesul-verbal de mai sus pentru nelegalitate.
Astfel, acesta a susținut că nu s-a consemnat în procesul-verbal de contravenție despre constatarea faptei prin mijloace verificate metrologic și nici nu a indicat . tipul aparatului radar folosit sau dacă înregistrarea s-a efectuat în regim staționar sau în mișcare.
Potrivit dispozițiilor art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contravenției.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, în cazul în care fapta este constatată cu ajutorul mijloacelor tehnice verificate metrologic, agentul constatator are obligația de a consemna acest fapt în cuprinsul procesului-verbal de contravenție. Prin urmare, obligația consemnării vizează doar împrejurarea că fapta a fost constatată în acest mod, nu și elementele de identificare ale aparatului radar utilizat. De altfel, este suficient pentru individualizarea cinemometrului să se menționeze în procesul-verbal numărul de înmatriculare al autospecializatei de poliție pe care era montat întrucât potrivit dispozițiilor art.5.2.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 legalitatea cinemometrului este valabilã numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuãrii verificãrii metrologice.
De altfel, în mod curent agenții constatatori consemnează în cuprinsul proceselor-verbale de contravenție doar acest aspect.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare, indicând numărul de înmatriculare_ și un alt număr, 03 care reprezintă probabil numărul folder-ului sau al casetei pe care a fost înregistrată fapta.
Prin urmare, instanța apreciază că aceste elemente sunt suficiente pentru a putea verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal atacat și totodată, fiind vorba de o nulitate virtuală, condiționată de producerea unei vătămări și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, instanța observă că în speță nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada unei atari situații.
A mai invocat petentul și faptul că nu s-a consemnat cu exactitate locul unde a fost săvârșită fapta, nefiind indicat nici locul precis nici limita de viteză pe acel sector, precum și că temeiul de drept al contravenției a fost indicat eronat, petentul fiind sancționat pentru depășirea cu 21-30 km/h a limitei legale, deși acesta a circulat cu viteza de 70 km/h.
Potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001, procesul-verbal de contravenție va cuprinde o . mențiuni obligatorii printre care locul săvârșirii faptei și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția. Lipsa acestor mențiuni nu este sancționată cu nulitatea expresă de art.17 însă ar putea constitui caz de nulitate virtuală în condițiile art.105 alin.2 C.p.c. când s-ar face dovada producerii unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Astfel, sub aspectul criticii constând în neindicarea locului exact al săvârșirii faptei, instanța observă că la rubrica “Locul săvârșirii faptei” s-a consemnat: “DN2D, Bolotești”. Prin urmare, deși nu a fost indicat locul exact, respectiv kilometrul la care s-a constatat depășirea vitezei legale, totuși, având în vedere că viteza legală în interiorul localităților este de 50 km/h, indiferent dacă fapta este săvârșită, la . la ieșirea din localitate, rezultă că simpla consemnare a denumirii localității permite verificarea săvârșirii faptei și a încadrării în textul de lege corespunzător.
Mai mult, din înregistrarea video și din cuprinsul planșelor foto (f.12,13) rezultă și coordonatele GPS ale autospecialei de poliție, respectiv +45 51. 054+027 03. 560, care corespund localității Bolotești, județul V..
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 alin.1 din OG nr.2/2001 sub aspectul indicării locului săvârșirii faptei.
În privința greșitei încadrări, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contestat s-a imputat petentului săvârșirea contravenției constând în conducerea unui autoturism cu 75 km/h iar nu 70km/h cum a invocat petentul, fapt ce rezultă atât din cuprinsul procesului-verbal contestat cât și din apărările intimatului și din înregistrarea video depusă la dosar. Fapta a fost reținută în temeiul art. 49 alin.1 din OUG nr.195/2002, care stabilește că limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
Sancțiunea a fost aplicată potrivit art.100 alin.2 și art.108 alin.1 pct.3 din OUG nr.195/2002 în conformitate cu care amenda contraventionala prevazuta la alin. (1), respectiv amenda din clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte-amenda), se aplica si conducatorului de autovehicul sau tramvai care savarseste o fapta pentru care se aplica 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b).
Conform art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.195/2002 depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de 3 puncte de penalizare.
Având în vedere aceste dispoziții legale, rezultă că agentul constatator a reținut și încadrat fapta în mod corect, conducerea unui autovehicul cu viteza de 75 km/h în localitate constituind depășirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise de 50 km/h și fiind sancționată cu amendă contravențională din clasa a II-a de sancțiuni și 3 puncte de penalizare.
Or, petentului i s-a aplicat amenda contravențională de 280 lei și 3 puncte de penalizare, potrivit dispozițiilor legale.
Instanța nu poate reține nici susținerea că fapta a fost descrisă în mod generic deoarece descierea faptei realizată de agentul constatator permite atât individualizarea faptei săvârșite, cât și aprecierea gravității acesteia și verificarea justei încadrări. Prin urmare, instanța apreciază că fapta a fost descrisă complet și corect.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea.
Având în vedere caracterul general al normelor încălcate precum și împrejurarea că sancțiunea pecuniară aplicată, deși nu este excesivă, are deopotrivă caracter punitiv și preventiv, ca o normă penală, în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului procesul-verbal de constatare constituie o “acuzație în materie penală”, petentul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție. În acest caz sarcina probei incumbă organului de constatare și dubiul profită făptuitorului.
Cu toate acestea, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Mai mult, potrivit jurisprudenței recente (N. G. c. României, 3 aprilie 2012) garanțiile prevăzute de art.6 nu sunt absolute, partea putând renunța la ele în mod expres și univoc.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.
Astfel, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.
În drept sunt incidente dispozițiile art.100 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.195/2002 în conformitate cu care constituie contravenție depasirea cu 21-30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Această faptă se sancționează cu amenda din clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte-amenda) și 3 puncte de penalizare.
Conform pct.1.2. din Norma de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)" pentru a putea fi introduse utilizate în masurările de interes public, cinemometrele trebuie sa îndeplineascã atât cerințele metrologice și tehnice prevãzute în prezenta norma.
Referitor la cerințele metrologice, instanța observă că intimatul a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/04.04.2012 (f.14) care atestă legalitatea și conformitatea aparatului radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare_ cu cerințele metrologice. Având în vedere că verificarea a fost efectuată la data de 04.04.2012 și este valabilă 1 an, rezultă că la data constatării faptei, respectiv la 14.09.2012, aparatul radar funcționa în conformitate cu cerințele metrologice prevăzute de Norma de metrologie legala NML 021-05.
Deși legalitatea și conformitatea cu normele de metrologie legală a aparatului radar Autovision montat pe autospeciala MAI_ este atestată, în concret și înregistrarea video trebuie să respecte anumite cerințe tehnice.
Astfel, potrivit punctului 3.5.1. din Norma de Metrologie NML 021-05 înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate precum și imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
Or, atât înregistrarea video cât și planșele foto (f.12, 13) prezentate de intimat, sunt în conformitate cu aceste cerințe, din analiza acestora rezultând că înregistrarea video fost efectuată la data de 14.09.2012, ora 12.37, viteza de deplasare a autovehiculului fiind de 75 km/h iar imaginea autovehiculului permite individualizarea atât a mărcii autovehiculului, respectiv Citroen, a culorii, gri metalizat, cât și a numărului de înmatriculare,_ .
În consecință, instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei rezultatul utilizării acestui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, respectiv înregistrarea video și planșele foto privind săvârșirea faptei (f.12, 13).
Astfel, atât din vizualizarea înregistrării video cât și din cuprinsul planșelor foto depuse rezultă că la data de 14.09.2012, ora 12.37, autoturismul marca Citroen cu număr de înmatriculare_ pe circula DN2D, în localitatea Boloteși, cu viteza de 75 km/h, valoare redată de funcția Target care reprezintă valoarea vitezei de deplasare, în km/h, a autovehiculului țintă la momentul la care s-a constatat depășirea vitezei limite setate în aparatul radar. Așadar, viteza de deplasare a autoturismului condus de petent depășea cu 25 de km/h limita maximă de viteză admisă în localitate, fapta fiind prevăzută de art.100 alin.2 coroborat cu dispozițiile art.108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr.195/2002.
Prin urmare, instanța constată că înregistrarea video și planșele foto confirmă situația de fapt reținută de agentul constatator și că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentului-contravenient i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, 280 lei (4 puncte-amendă) și 3 puncte de penalizare, legea stabilind că fapta săvârșită se sanctioneaza cu amenda prevazuta clasa a II-a de sanctiuni (4 sau 5 puncte-amenda).
Prin fapta sa petentul a creat o stare de pericol atât pentru persoana sa cât și pentru ceilalți participanți la trafic, iar instanța apreciază că față de natura și urmările pe care fapta săvârșită era aptă să le producă, sancțiunea a fost just individualizată de către agentul constatator. Astfel, petentul a condus pe DN2D, în localitatea Boloteși, cu viteza de 75 km/h, fapt ce ar fi putut avea grave consecințe și împrejurarea că urmarea mai gravă nu s-a produs nu constituie o circumstanță de atenuare a răspunderii contravenientului întrucât fapta sancționată este o faptă de pericol, formală.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentului, instanța observă că nu s-au făcut precizări în acest sens, astfel că nu poate fi analizată individualizarea sancțiunii aplicate și prin raportare la persoana contravenientului.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic și corespunde realității, săvârșirea faptei și vinovăția petentului rezultând cu certitudine din probele administrate.
Având în vederea aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională fiind nefondată, astfel că instanța o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTORASTE
Respinge plângerea formulată de petentul DANȚIȘ N. domiciliat în Focșani, ., județul V., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI V., cu sediul în Focșani, ..12, județul V., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 Martie 2013.
Președinte, Grefier,
A. M. Anișoara G.
Red.M.A./ Tehnored. A.G.
Ex: 5 / 19.04.2013
| ← Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 795/2013.... → |
|---|
