Plângere contravenţională. Sentința nr. 1663/2013. Judecătoria FOCŞANI

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns Cons.Juridic R. L. pentru petentă și la strigarea a doua s-a prezentat consilier juridic C. M. pentru intimată.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită, iar prin întâmpinare intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și prin plângerea formulată.

Față de lipsa martorilor, instanța constată că pentru acest termen cei trei martori au fost citați, unul primind chiar personal citația și având în vedere că citarea acestor martori a fost din oficiu și are caracter interlocutor, revine asupra acestor măsuri și acordă petentei cuvântul pe fondul cauzei.

Reprezentanta petentei având cuvântul arată că dorește să depună concluzii scrise. Precizează faptul că în procesul verbal contravențional, intimata menționează continuu de trei persoane pentru care am și primit amendă. La punctul de lucru s-au găsit doar două persoane, respectiv P. și B., domnul N. nu a fost găsit acolo niciodată pentru că nu era salariatul nostru. Noi suntem acuzați că cele două persoane sunt salariatele noastre, or din procesul verbal cât și din tabelul nominal rezultă clar că cele două persoane lucrează la . constatatori aveau obligația să ia declarații, pentru clarificarea situației de fapt, însă aceste declarații nu există. Precizez că acele două persoane s-au prezentat la sediul societății noastre la ordinul domnului N., noi având un contract de prestări servicii încheiat cu domnul N.. Am cerut intimatei să-l aducă pe domnul N. acolo de față, însă ei nu au făcut demersuri în acest sens. Menționez că la data de 24.dec. delegatul nostru a fost prezent la fața locului și conf.art.19 din O 2/2001, agentul constatator era obligat să facă mențiuni în procesul verbal de prezența sa, să semneze măcar un martor. Chiar dacă am fost prezenți, agenții nu ne-au dat voie să facem obiecțiuni. O altă cauză de nulitate ar fi aceea că, cei de la ITM care susțin că domnul N. V.este salariatul nostru iar în momentul în care N. s-ar fi prezentat la muncă, eram obligați să întocmim o fișă de instructaj, această fișă a fost făcută, i-a fost adusă la cunoștință însă acest fapt nu echivalează cu efectuarea propriu-zisă a instructajului.

Suntem o societate pe acțiuni și pentru fiecare amendă noi trebuie să motivăm și să trecem într-un registru de control. Acest registru de control a fost semnat doar de doamna V. I., conform datelor care sunt la dosarul cauzei, a actelor și a declarației domnului B.. În consecință, solicităm să admiteți plângerea așa cum a fost formulată și să anulați procesul verbal, exonerându-ne de plata amenzii contravenționale.

Instanța la strigarea a doua, când s-a prezentat Consilier Juridic pentru intimată, repune cauza pe rol și reia dezbaterile, acordând cuvântul intimatei pe fondul cauzei.

Cons.Juridic pentru intimată, având cuvântul pune concluzii de respingere a plângerii. Arată că, din cele trei persoane numitul N. V. a fost singurul cu contract pentru societate. La dosar există fișa de instruire a domnului N., conform Lg.319/2006 se efectua instruirea unei persoane care avea calitatea de lucrător. Or, dacă între ei nu existau raporturi de subordonare, petenta nu trebuia să-l instruiască pe numitul N. V. în domeniul sănătății și mai mult în data de 27.07.2012, când au fost identificați B. și P. la dispensarul uman din . a fost reziliat în acea zi. Petenta arată că, acele persoane nu s-au prezentat niciodată la dispensarul respectiv. Ceilalți doi erau prezenți la punctul de lucru și prestau activități pentru acea societate. Acel contract nici nu este înregistrat la organul fiscal. Concluziile noastre sunt de respingerea plângerii și de menținerea procesului verbal ca temeinic în pofida faptului că instanța a fost în imposibilitate de a audia cei trei martori din lucrări.

Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, instanța se consideră lămurită și reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând, asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 16.08.2012 sub nr.9908//231/2012, petenta . a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă V. anularea procesului-verbal . 2012 nr.3546 din data de 01.08.2012 ca nelegal și netemeinic și în subsidiar înlocuirea cu avertisment.

În motivare, petenta a arătat în esență că în urma unui control efectuat de inspectori din cadrul IT M V. la data de 27.07.2012 la punctul de lucru al petentei din ., amenajarea dispensar, au fost identificate mai multe persoane printre care P. I. și B. I.. Ulterior acestui control, la solicitarea ITM V., reprezentantul societății s-a prezentat la sediul intituției cu documentele justificative și s-a întocmit procesul-verbal . 2012 nr.3546/01.08.2012 prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 30.000 lei întrucât a primit la muncă pe numiții P. I., B. I. și N. V. fără forme legale. Petenta a precizat că la data de 17.07.2012 societatea a încheiat în calitate de beneficiar contractul nr.733 de prestări servicii cu N. V. în calitate de executant, și care era potrivit susținerilor sale persoană fizică autorizată. Obiectul acestui contract îl constituia executare termosistem și tencuieli exterioare, structurate. Petenta a susținut că acesta este un contract civil, comutativ, societatea nedispunând de personal specializat pentru efectuarea acestui tip de lucrări dar efectele nu s-au produs și nici nu s-a plătit vreo sumă executantului. A mai menționat petenta că după încheierea contractului s-a procedat la întocmirea convenției privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă și situații de urgență iar la data de 17.07.2012 s-a întocmit Fișa de instruire colectivă care nu echivalează cu instruirea propriu-zisă. P. a precizat că N. V. nu a fost găsit de inspectorii la punctul de lucru, acesta nu s-a prezentata niciodată la lucrare și întrucât nu a făcut dovada calității de PFA, contractul de

executări servicii a fost reziliat unilateral la data de 27.07.2012. a mai invocat petenta faptul că cele două persoane identificate lucrând fără forme legale sunt angajații lui N. V., fiind trimiși de acesta iar societatea nu are obligația de a verifica dacă aceste persoane au contract de muncă. Petenta a mai invocat faptul că deși în procesul-verbal de contravenție se menționează că acesta a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal, este doar o încercare de inducere în eroare întrucât reprezentantul societății a fost prezent în cadrul ITM V. la data de 01.08.2012 pentru a nu da posibilitatea petentei de a formula obiecțiuni. Totodată, petenta a invocat nerespectarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 și nici nu a fost completat registrul unic de control deși acesta a fost prezentat.

În drept au fost invocate dispozițiile art.31 din OG nr.2/2001.

În dovedire a depus în copie: adresa ITM V. nr. 6950/02.08.2012 (f.7) procesul-verbal atacat (f.8-10), înștiințare de plată (f.11), procesul-verbal de control nr.3546/01.08.2012 (f.12) și anexele (f.13-14, 15), dovada de comunicare (f.16), procesul-verbal de control nr.1104/31.07.2012 (f.17) și anexa (f. 18), adresa nr.809/02.08.2012 (f.19), înștiințarea nr.1973/27.07.2012 (f.20, 21), contract de prestări servicii nr.733/17.07.2012 (f.22-23), convenție privind respectarea cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă și situații de urgență (f.24-25]), fișa de instruire colectivă privind securitatea și sănătatea în muncă din data de 17.07.2012 (f.26), reziliere nr.774/27.07.2012 a contractului nr.733(f.27), ordinele de deplasare nr.789/30.07.2012 (f.29) și nr.799/01.08.2012 (f.30), extras din registrul unic de control (f.32).

Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.

În motivare, intimatul a arătat că plângerea este neîntemeiată întrucât în urma controlului faptic efectuat la data de 27.07.2012, privind modul de respectare a prevederilor legislației în domeniul relațiilor de muncă la . B., punct de lucru amenajare dispensar uman Răstoaca, au fost identificate 6 persoane care desfășurau activitate în folosul petentei, printre care P. I. și B. I. care executau lucrări de termoizolație a clădirii. În vederea finalizării controlului societatea petentă a fost înștiințată în scris să se prezinte la sediul intimatului iar la data de 30.07.2012 reprezentantul societății s-a prezentat la sediul ITM V. unde a depus o convenție civilă de prestări servicii și o fișă de instruire individuală în domeniul securității și sănătății în muncă pentru N. V. pe durata prezenței acestuia în unitate în perioada 19.07-04.08.2012, instruire specifică unui raport de tip angajat-angajator. Potrivit dispozițiilor Codului muncii o persoană fizică poate presta activități în folosul unui angajator numai în baza unui contract de muncă și cum petenta nu a făcut dovada încheierii unor astfel de contracte, aceasta nu a respectat dispozițiile art.16 alin.1 din Codul muncii. Intimatul a arătat că este neîntemeiată susținerea petentei că P. I. și B. I. prestau activitate pentru N. V. care executa o lucrare în calitate de persoană fizică autorizată. Astfel, potrivit dispozițiilor art.13 alin.1 lit.f și art.20 din Legea nr.319/2006, instruirea în domeniul sănătății și securității în muncă se asigură în mod obligatoriu de către angajator în exclusivitate propriilor lucrători iar N. V. având fișa de instruire individuală de instruire are calitatea de lucrător. Într-o astfel de situație, convenția încheiată cu o persoană care nu are autorizația necesară pentru a desfășura o activitate de natură economică constituie o simulare a raportului de muncă, cu atât mai mult cu cât mijloacele necesare desfășurării activității erau puse la dispoziția lucrătorilor de către petentă iar N. V. își desfășura activitatea sub autoritatea și controlul contravenientei. Totodată, intimatul a precizat că sancțiunea se încadrează în minimul legal.

A invocat în drept dispozițiile art.115-118 C.p.c.

În dovedire a depus la dosar în copie: dovada comunicării înștiințării de prezentare la sediul ITM V. (f.47), tabelul nominal cu persoanele identificate lucrând la . B. (f.48), contract de prestări servicii nr.733/17.07.2012 (f.49-50), reziliere nr.774/27.07.2012 (f.51), fișă de instruire colectivă (f.53) extras din revisalul petentei (f.21).

În temeiul prevederilor art.167 alin.1 C.p.c., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și petentei proba cu martorul B. C., acesta fiind audiat în ședință publică iar declarația, consemnată și atașată la dosar (f.70).

La data de 07.12.2012 instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea la data de 12.12.2012 când a repus cauza pe rol în vederea completării probatoriului și a dispus citarea în calitate de martori a numiților P. I., B. I. și N. V., ambele părți fiind de acord cu administrarea acestor probe. Deși au fost legal citați și cu mandate de aducere, cei trei martori nu s-au prezentat astfel că instanța a pășit la judecată potrivit dispozițiilor art.188 alin.3 C.p.c.

Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate si a probelor administrate, constată următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . ITM nr.3546/01.08.2012 (f.8-10), întocmit de agentul constatator A. G. din cadrul Inspectoratului de teritorial de muncă V., petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 lei întrucât la data de 27.07.2012, ora 11.20, în urma controlului faptic efectuat la . B., punct de lucru amenajare dispensar uman Răstoaca, privind modul de respectare a prevederilor legislației în domeniul relațiilor de muncă, au fost identificate 6 persoane care desfășurau activitate în folosul petentei, printre care P. I. și B. I. care executau lucrări de termoizolație a clădirii, iar după verificarea înscrisurilor prezentate de reprezentantul societății s-a constatat că numiții P. I., B. I. și N. V. prestează muncă pentru petentă fără forme legale de angajare iar contractul de prestări servicii nr.733/17.07.2012 reprezintă o disimulare a raporturilor de muncă. Fapta este prevăzută și sancționată de art. 260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003. Întrucât reprezentantul legal al contravenientei a nu a fost de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator a menționat la rubrica corespunzătore motivul pentru care procesul-verbal a fost întocmit în lipsă de martori, nefiind identificată nicio persoană care să poată avea calitatea de martor-asistent. Procesul-verbal a fost comunicat la data de 02.08.2012, potrivit dovezii de comunicare (f.16).

Întrucât petenta a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.

Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . ITM nr.3546/01.08.2012 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de inspectorul de muncă A. G. cadrul ITM V., precum și numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.

Petenta a invocat nelegalitatea procesului-verbal pentru încălcarea dispozițiilor art.19 din OG nr.2/2001 și a precizat totodată că la momentul întocmirii procesului-verbal reprezentantul societății era prezent în cadrul ITM V. dar s-a menționat că actul de constatare a fost întocmit în lipsă pentru a nu da posibilitatea petentei de a formula obiecțiuni.

Cu privire la mențiunea “Întocmit în lipsă” din procesul-verbal de contravenție, instanța reține că aceasta este o constatare personală a agentului constatator care face dovada până la proba contrară.

Cum sarcina probei incumbă conform art.129 alin.1 C.p.c. celui care face o afirmație, petenta a depus la dosar ordinele de deplasare nr.789/30.07.2012 (f.29) și nr.799/01.08.2012 (f.30) din cuprinsul cărora rezultă că reprezentantul societății a fost prezent la sediul ITM V. la data de 30.07.2012 și 01.08.2012 în vederea definitivării controlului din data de 27.07.2012 și care în viziunea acesteia fac dovada încălcării dreptului de a formula obiecțiuni.

Din analiza procesului-verbal atacat rezultă că acesta a fost întocmit la data de 01.08.2012 la sediul ITM V. însă în lipsa reprezentantului legal al societății contraveniente. Deși ordinul de deplasare nr.799 nu poate face dovada decât că reprezentantul petentei a fost prezent la sediul intimatului la data întocmirii procesului-verbal, nu și a faptului că procesul-verbal a fost întocmit cu rea-credință în lipsa acestuia, totuși potrivit principiului îndoiala profită făptuitorului, instanța va considera că susținerea petentei este dovedită.

În consecință, sunt incidente dispozițiile art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 care prevăd dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni sub sancțiunea nulității procesului-verbal, dispoziții care prin Decizia în interesul legii nr.XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție au fost interpretate în sensul că neregăsindu-se printre cazurile de nulitate expresă, strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art.17, o atare omisiune nu poate atrage nulitatea decât în condițiile art.105 alin.2 C.p.c. dacă s-a pricinuit părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

În acest caz sarcina probei incumbă tot petentei care trebuie să dovedească o atare situație de fapt.

Or, prin plângerea formulată și prin probele administrate petenta nu a invocat și nici nu a făcut o astfel de dovadă, astfel că nulitatea nu poate interveni.

Referitor la nerespectarea dispozițiilor art.19 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001, instanța reține în primul rând că aceste prevederi reprezintă o garanție contra eventualelor abuzuri. Astfel, conform art.19 alin.1 și 3 din OG nr.2/2001 în cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor-asistent care va semna iar în lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Prin urmare, dacă procesul-verbal se întocmește în lipsa contravenientului se va face mențiune despre această împrejurare care va fi confirmată de un martor-asistent prin semnătură. Legiuitorul a prevăzut și posibilitatea în care din varii motive nu poate fi identificată nicio persoană la locul întocmirii procesului-verbal și a considerat oportun ca în acest caz să se menționeze în cuprinsul procesului-verbal împrejurarea care a determinat întocmirea actului de constatare fără prezența unui martor.

În speță, instanța observă că agentul constatator a respectat dispozițiile art.19 alin.3 din OG nr.2/2001 consemnând la rubrica corespunzătore motivul pentru care procesul-verbal a fost întocmit în lipsă de martori, respectiv faptul că nu a putut fi identificat niciun martor la fața locului decât ați inspectori care nu pot semna în această calitate potrivit OG nr.2/2001.

În privința omisiunii agentului constatator de a efectua mențiunile prevăzute de lege în Registrul unic de control, care a fost prezentat de petentă în copie (f.32), instanța nu poate reține acesta aspect ca motiv de nelegalitate a procesului-verbal deoarece OG nr.2/2001 nu condiționează valabilitatea actului de constatare de îndeplinirea acestor cerințe, ci ar putea eventual atrage, în condițiile legii speciale, sancționarea disciplinară a agentului constatator. Astfel, potrivit dispozițiilor art.9 din Legea nr.252/2003 privind registrul unic de control, neînscrierea, de cãtre organele de control specializate, în registrul unic de control a elementelor obligatorii prevãzute la art. 3 alin. (2) și la art. 4 constituie abatere disciplinarã și se sancționeazã potrivit prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificãrile și completãrile ulterioare sau, dupã caz, potrivit legislației muncii.

În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal a fost legal întocmit.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea precum și existența unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și sancțiunea aplicată.

Dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este însă unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile. În special, art. 6 paragraf 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții între niște limite rezonabile, ținând cont de gravitatea faptelor și protejând dreptul la apărare (Salabiaku împotriva Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, . nr. 141-A, p. 15, pct. 28; Telfner împotriva Austriei, nr._/96, pct. 16, 20 martie 2001).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Astfel, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat, beneficiind de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil.

În drept, sunt incidente dispozițiile art.260 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii, în conformitate cu care constituie contravenție primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.

Conform art.16 alin.1 din același act normativ contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.

Prin procesul-verbal atacat petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru că a primit la muncă fără forme legale pe numiții P. I., B. I. și N. V..

Astfel, la data de 27.07.2012 s-a efectuat un control tematic de către inspectorii din cadrul intimatului ITM V. având ca obiectiv verificarea respectării legislației în domeniul relațiilor de muncă la punctul de lucru al petentei . B., punct de lucru amenajare dispensar uman Răstoaca, și au fost identificate 6 persoane care desfășurau activitate în folosul petentei, printre care P. I. și B. I. care executau lucrări de termoizolație a clădirii, astfel cum rezultă din procesul-verbal de control nr.3546/01.08.2012 și din anexa de constatare la procesul-verbal de control (f.12-15).

Instanța reține că la momentul efectuării controlului au fost identificați faptic doar numiții P. I. și B. I. care desfășurau activități specifice raporturilor de muncă, în vreme ce prezența în cadrul societății a lui N. V. a fost dedusă din înscrisurile prezentate de petentă în vederea definitivării controlului, fără a se face dovada că acesta a fost prezent la punctul de lucru-reamenajare dispensar uman Răstoaca.

Având în vedere acest fapt, instanța va analiza pe rând situația celor trei persoane.

a) Cu privire la prezența numitului N. V. în cadrul societății petente, părțile au susțineri contradictorii.

Pe de o parte, petenta susține că la data de 17.07.2012 a încheiat, în calitate de beneficiar, contractul nr.733 de prestări servicii cu PFA N. V., în calitate de executant având ca obiect executare termosistem și tencuieli exterioare, structurate. După încheierea contractului s-a procedat la întocmirea “Convenției privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă și situații de urgență”, iar la data de 17.07.2012 s-a întocmit „Fișa de instruire colectivă” care nu echivalează cu instruirea propriu-zisă. P. a mai susținut că N. V. nu s-a prezentat niciodată la lucrare și întrucât nu a făcut dovada calității de PFA, contractul de executări servicii a fost reziliat unilateral la data de 27.07.2012.

Intimatul a precizat că susținerile petentei sunt neîntemeiate și că o convenție civilă încheiată cu o persoană care nu are autorizația necesară pentru a desfășura o activitate de natură economică constituie o simulare a raportului de muncă, cu atât mai mult cu cât mijloacele necesare desfășurării activității erau puse la dispoziția lucrătorilor de către petentă iar N. V. își desfășura activitatea sub autoritatea și controlul contravenientei.

Instanța apreciază că situația de fapt invocată de petentă și dovedită prin înscrisurile prezentate (f.22-23, 24-25) este, în lipsa dovezii contrare, dovedită. Instanța reține că aceste înscrisuri sunt înregistrate doar în contabilitatea petentei, neexistând de altfel obligația de a le prezenta unei instituții publice în vederea avizării sau înregistrării.

Mai mult, petenta a depus la dosar fișa de instruire colectivă din data de 17.07.2012 (f.26), din care rezultă că N. V. M. a fost instruit în domeniul sănătății și securității în muncă pentru prezența în întreprindere în perioada 19.07._12 cu privire la riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională, primul ajutor în caz de accident, căi de acces și circulație și modul de conectare la utilități.

Or, conform dispozițiilor art.82 alin.2 din HG nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii in munca nr.319/2006, pentru lucrãtorii din întreprinderi și/sau unitãți din exterior care desfãșoarã activitãți pe bazã de contract de prestãri de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura instruirea lucrãtorilor respectivi privind activitãțile specifice întreprinderii și/sau unitãții respective, riscurile pentru securitatea și sãnãtatea lor, precum și mãsurile și activitãțile de prevenire și protecție la nivelul întreprinderii și/sau unitãții, în general. Se va întocmi fișa de instruire colectivã, în douã exemplare, din care un exemplar se va pãstra de cãtre angajator/lucrãtor desemnat/serviciu intern de prevenire și protecție care a efectuat instruirea și un exemplar se pãstreazã de cãtre angajatorul lucrãtorilor instruiți sau, în cazul vizitatorilor, de cãtre conducãtorul grupului.

Prin urmare, fișa de instruire colectivă confirmă susținerile petentei cu privire la motivul prezenței numitului N. V. la sediul petentei, respectiv în vederea încheierii și executării contractului nr.733/17.07.2012 iar susținerea intimatului potrivit căreia întocmirea fișei de instruire este o dovadă a raportului de muncă este în lumina acestor dispoziții, neîntemeiată.

Referitor la calitatea lui N. V. de persoană fizică autorizată, instanța consideră că petenta se află în culpă, aceasta având obligația de a depune diligențele necesare în vederea verificării situației juridice a persoanelor cu care încheie contracte. Cu toate acestea, împrejurarea că N. V. nu avea autorizația de a desfășura activități în calitate de PFA nu este de natură să transforme raportul substanțial dintre petenta . și N. V., dintr-un raport civil într-unul de dreptul muncii, conversiunea operând doar în anumite situații de strictă interpretare și aplicare, conform dispozițiilor art.1260 C.civ. și niciodată peste voința părților.

Instanța nu poate reține afirmația intimatului că disimularea raportului de muncă rezultă și din faptul că mijloacele necesare desfășurării activității erau puse la dispoziția lucrătorilor de către petentă iar N. V. își desfășura activitatea sub autoritatea și controlul contravenientei. Astfel, instanța observă că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens iar, pe de altă parte, o atare situație este echivocă, putând fi chiar bazată pe o convenție a părților.

Pentru aceste considerente, precum și față de împrejurarea că martorul N. V. nu s-a prezentat în vederea audierii iar instanța a pășit la judecată potrivit dispozițiilor art.188 alin.3 C.p.c. și întrucât prezența sa în cadrul societății a fost dedusă din înscrisurile prezentate de petentă fără a se dovedi efectiv că acesta a desfășurat activități la punctul de lucru aparținând ., instanța apreciază că din probele administrate nu s-a dovedit dincolo de orice dubii că numitul N. V. a desfășurat activități specifice raporturilor de muncă în favoarea societății petente fără a avea încheiat contract de muncă în formă scrisă.

Totodată, instanța va face aplicarea principiului dubiul profită făptuitorului.

b) Cu privire la situația numiților P. I. și B. I., instanța reține următoarele:

Potrivit procesului-verbal de control și a anexei, la punctul de lucru al petentei-amenajare dispensar uman Răstoaca, au fost identificați lucrând fără forme legale de angajare numiții P. I., din B., ., născut la data de 26.06.1986, și B. I., din . B., născut la data de 11.12.1988, care executau lucrări de termoizolație a clădirii.

A fost întocmit cu acea ocazie tabelul nominal depus de intimat la dosar (f.48) din analiza căruia rezultă că la data de 27.07.2012 au fost identificați lucrând la . Dispensar comunal Răstoaca, P. I. și B. I., consemnându-se că aceștia lucrează 8 ore pe zi, de 5 zile, în perioadă de probă și nu au semnat contract individual de muncă. Cele două persoane au confirmat conținutul tabelului prin semnătură.

La solicitarea petentei și interpelarea instanței, ITM V. a menționat că la momentul controlului nu au fost luate declarații persoanelor identificate lucrând fără forme legale și nici nu au fost întocmite fișele de identificare (încheierea de ședință din data de 22.februarie 2012 f.30) și adresa nr.1443/08.03.2013 (f.94).

Raportat la cele expuse mai sus, instanța consideră că nu s-a dovedit existența faptei în sarcina petentei cu privire la aceste două persoane cu atât mai mult cu cât înșiși reprezentanții ITM au menționat în tabelul nominal că persoanele identificate lucrând fără forme legale prestau activități în favoarea lui N. V..

Fiind audiat în ședință publică, martorul B. C. (f.70) a afirmat că nu are cunoștință despre prezența la punctul de lcuru la data controlului a celor două persoane identificate lucrând fără forme legale.

Astfel, instanța apreciază că petenta a făcut dovada susținerilor sale prin declarația martorului B. C. (f.70), singura probă de vinovăție a petentei fiind reprezentată de tabelul nominal al cărui conținut nu este apt să răstoarne valoarea probatorie a celorlalte probe administrate în cauză, mai ales că la momentul controlului nu au fost luate declarații și nici nu s-au întocmit fișele de identificare ale acestor persoane.

În consecință, se instituie un dubiu serios cu privire la realitatea și temeinicia constatărilor inspectorilor ITM.

În aceste condiții, instanța apreciază că din probele administrate nu rezultă cu certitudine faptul că P. I. și B. I. au prestat activități specifice raporturilor de muncă în favoarea societății petente, în perioada de probă, fără forme legale de angajare, respectiv fără a avea încheiat un contract individual de muncă în formă scrisă.

Prin urmare, procesul-verbal atacat este netemeinic.

În aceste condiții, nu mai apare ca necesară cercetarea temeiniciei actului de constatare sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate.

În consecință, instanța apreciază că procesul-verbal este netemeinic din probele administrate nereieșind dincolo de orice dubiu existența faptei și vinovăția petentei.

Având în vederea aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petenta .>B. – cu sediul in B., B.dul. 1 Dec.1918, nr.1 Bis, Jud.B..