Plângere contravenţională. Sentința nr. 2528/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2528/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 14293/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 2528
Ședința publică din data de 24. Mai.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. M. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petenta C. (C.) C. cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in Mun.Focșani, ..12, jud.V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică, în ordinea de pe lista de ședință, au lipsit părțile.
Având în vedere lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședință publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită iar prin întâmpinare intimatul I. - V. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța constată că deși la termenul anterior petenta a fost citată cu mențiunea să se prezinte în instanță pentru a vizualiza CD-ul cu înregistrarea video a săvârșirii faptei, aceasta nu s-a prezentat.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat, instanța se consideră lămurită și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.11.2012 sub nr._, petenta C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. anularea procesului-verbal . nr._/31.10.2012, ca nelegal și netemeinic.
În motivare, petenta a arătat că sancțiunea aplicată de 6 puncte-amendă este nelegală, sancțiunea legală fiind de 4 puncte-amendă întrucât din vizualizarea înregistrării a reieșit că aceasta circula cu 72 km/h iar nu de 82 km/h cum a reținut agentul constatator. A mai precizat petenta că viteza cu care circula de fapt era de 50-60 km/h. Petenta a solicitat prezentarea de către intimat a înregistrării video și anularea procesului-verbal în cazul în care din imagini nu rezultă identitatea conducătorului auto. De asemenea, aceasta a mai menționat că agentul de poliție care a inițiat sancționarea sa degaja miros etilic și a fost înlocuit imediat ce petenta a sesizat acest aspect de către agentul Ispiriliu.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedire a depus în copie procesul-verbal atacat (f.3).
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare a arătat că la că la data de 21.10.2012, ora 19.51, petenta a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_, pe DN2 E85, pe raza comunei Dumbrăveni, în sector cu limitare de viteză la 50 km/h, cu viteza de 82 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar montat pe autovehiculul aparținând MAI, cu număr de înmatriculare_, depășind viteza legală cu 32 km/h.
A invocat în drept dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedire a depus la dosar în copie: buletinul de verificare metrologică nr._/10.04.2012 (f.7), atestatul de operator radar al agentului constatator Ispirliu N. (f.8 verso), planșe foto privind săvârșirea faptei (f.9).
La termenul din data de 15.02.2013, în temeiul prevederilor art.167 alin.1 C.p.c., apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri iar intimatului proba cu planșele foto privind săvârșirea faptei. Totodată, din oficiu, a citat intimatul cu mențiunea să depună la dosar planșe foto mai clare sau înregistrarea video privind săvârșirea faptei.
La termenul din data de 05.04.2013, intimatul s-a conformat dispozițiilor instanței și a depus la dosar cd-ul cu înregistrarea video iar instanța a citata petenta să se prezinte pentru a vizualiza înregistrarea.
Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/31.10.2012 (f.3), întocmit de agentul constatator Ispirliu N. din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului V.-Serviciul rutier, petenta C. C. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 420 lei (6 puncte–amendă) și 4 puncte de penalizare întrucât la data 31.11.2012, ora 19.51, aceasta a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare_, pe DN2 E85, în interiorul localității Dumbrăveni, cu viteza de 82 km/h, fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe autovehiculul aparținând MAI, cu număr de înmatriculare MAI_ (_ ), depășind viteza legală cu 32 km/h. Fapta reținută în sarcina petentei este prevăzută de art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată potrivit art.101 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002. Procesul-verbal a fost înmânat contravenientului care a semnat de primire iar la rubrica Alte mențiuni a precizat că nu a circulat cu viteza înscrisă în raza de acțiune a indicatorului limitare de viteză.
Întrucât petenta a formulat cererea în termenul legal (plângerea fiind depusă la poștă 15.11.2012, înăuntrul termenului de 15 zile), în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . nr._/31.10.2012 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de agentul șef de poliție Ispirliu N. din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului V.-Serviciul rutier, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Prin urmare, nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
Referitor la invocarea de către petentă a aplicării unei sancțiuni nelegale, instanța urmează a analiza acest aspect ulterior stabilirii încadrării juridice a faptelor, constând totodată, că sancțiunea amenzii aplicată în cuantum de 420 lei este legală prin raportare la încadrarea dată faptei de agentul constatator prin procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea.
Pentru început, trebuie stabilit cui incumbă sarcina probei.
Având în vedere caracterul general al normelor încălcate precum și împrejurarea că sancțiunea pecuniară aplicată, deși nu este excesivă, are deopotrivă caracter punitiv și preventiv, ca o normă penală, în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului procesul-verbal de constatare constituie o “acuzație în materie penală”, petentul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Însă, potrivit jurisprudenței recente (N. G. c. României, 3 aprilie 2012) garanțiile prevăzute de art.6 nu sunt absolute, partea putând renunța la ele în mod expres și univoc.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil și deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.
În speța de față însă sunt incidente dispozițiile art.109 alin.2 din OUG nr.195/2002, în conformitate cu care constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei.
Rezultă așadar că, în acest caz sarcina probei revine organului constatator, adică intimatului care trebuie să dovedească prin probele administrate temeinicia “acuzației”.
În drept, sunt incidente dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006 în conformitate cu care conducãtorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima
admisã pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusa prin mijloacele de semnalizare. Totodată, potrivit art.101 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002 constituie contravenție depasirea cu 30-40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Această faptă se sancționează cu amenda din clasa a III-a de sanctiuni (de la 6 la 8 puncte-amenda) si cu sanctiunea complementară a 4 puncte de penalizare.
Conform pct.1.2. din Norma de metrologie legala NML 021-05 "Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor (cinemometre)" pentru a putea fi introduse utilizate în masurările de interes public, cinemometrele trebuie sa îndeplineascã atât cerințele metrologice și tehnice prevãzute în prezenta norma.
Referitor la cerințele metrologice, instanța observă că intimatul a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr._/10.04.2012 (f.7), din analiza cărora rezultă legalitatea și conformitatea aparatului radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_ (_ ) la data constatării faptei, respectiv la 31.10.2012.
Așadar, aparatul radar funcționa în conformitate cu cerințele metrologice prevăzute de Norma de metrologie legala NML 021-05.
Deși legalitatea și conformitatea cu normele de metrologie legală a aparatului radar Autovision montat pe autospeciala MAI_ este atestată, în concret, și înregistrarea video sau, după caz, planșele foto trebuie să respecte anumite cerințe tehnice.
Astfel, potrivit punctului 3.5.1. din Norma de Metrologie NML 021-05 înregistrãrile efectuate trebuie sã cuprindã cel puțin urmãtoarele: data și ora la care a fost efectuatã mãsurarea, valoarea vitezei mãsurate precum și imaginea autovehiculului, din care sã poatã fi pus în evidențã numãrul de înmatriculare al acestuia.
Or, analizând înregistrarea video și planșele foto prezentate de intimat (f.8, 15), instanța constată că aceasta fost efectuată la data de 31.10.2012, ora 19.51, când aparatul radar montat a surprins în raza sa de acțiune un autovehicul aflat în decelerare (de la 88 km/h la 51 km/h). Totodată, imaginile depuse pot servi la individualizarea autovehiculul sub aspectul numărului de înmatriculare_ (19.51’.26”).
Prin urmare, întrucât înregistrarea video este în conformitate cu cerințele tehnice prevăzute de pct. 3.5.1. din NML 021-05, instanța va avea în vedere la soluționarea cauzei rezultatul utilizării mijlocului tehnic omologat si verificat metrologic.
Instanța nu poate reține susținerile petentei privind anularea procesului-verbal atacat în cazul în care din înregistrarea video nu rezultă identitatea conducătorului auto.
Astfel, pe de o parte, dispozițiile pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie NML 021-05 nu cuprind vreo referire la faptul că identitatea conducătorului auto trebuie să rezulte din înregistrările efectuate cu ajutorul cinemometrelor.
Pe de altă parte, identitatea conducătorului autoturismului care circula cu depășirea vitezei legale, este atestată de agentul constatator, reprezentând o constatare efectuată prin propriile simțuri și care face dovada până la proba contrară care incumbă petentei.
Or, petenta nu a făcut o atare dovadă și nici nu a contestat împrejurarea că aceasta conducea autovehiculul în cauză. Mai mult, prin plângerea formulată aceasta a recunoscut că a fost oprită de un echipaj de poliție.
Instanța apreciază că din înregistrarea video efectuată la data de 31.10.2012, ora 19.51, rezultă că autoturismul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 82/km/h, valoare redată de funcția Target, care reprezintă valoarea vitezei de deplasare, în km/h, a autovehiculului țintă, măsurată de aparatul radar. În aceste condiții, coroborând înregistrarea video cu mențiunile din procesul-verbal de contravenție privind locul săvârșirii faptei și cu
coordonatele GPS ce reies din imaginile prezentate de intimat +45 33.038+027 06.374), rezultă că fapta a fost săvârșită în pe DN2 E85, în localitatea Dumbrăveni.
Cum potrivit art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h și în speță nu s-a invocat și nici nu s-a făcut dovada unei alte limitări de viteză în condițiile art.49 alin.2, rezultă că viteza de deplasare a autoturismului condus de petentă depășea cu 32 km/h limita maximă de viteză admisă în localitate, fapta încadrându-se sub aspectul săvârșirii contravenției prevăzute de art.101 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG nr.195/2002.
Instanța nu poate reține nici apărarea privind faptul că viteza de deplasare al autovehiculului era de 50-60 km/h, fapta fiind constatată prin mijloace tehnice omologate și verificate metrologic iar conținutul înregistrării video infirmă aceste susțineri.
Totodată, instanța apreciază că deși la momentul inițial la care autovehiculul intră în raza de acțiune a aparatului radar, viteza de deplasare este de 86 km/h iar agentul constatator a consemnat 82 km/h, această împrejurare nu este vătămătoare ci favorabilă petentei și nu atrage schimbarea încadrării juridice a faptei.
Prin urmare, instanța constată că înregistrarea video confirmă situația de fapt reținută de agentul constatator și că procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentei-contraveniente i s-a aplicat pentru fapta constând în depășirea vitezei maxime legal admise cu 32 km/h sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul minim prevăzut de lege, 420 lei (6 puncte-amendă), legea stabilind că fapta săvârșită se sanctioneaza cu amenda din clasa a III-a de sanctiuni (de la 6 la 8 puncte-amenda) si cu sanctiunea complementară a aplicare a 4 puncte de penalizare.
Prin fapta sa petenta a creat o stare de pericol atât pentru persoana sa cât și pentru ceilalți participanți la trafic, iar instanța apreciază că față de natura și urmările pe care fapta săvârșită era aptă să le producă, sancțiunea a fost just individualizată de către agentul constatator. Astfel, petenta a condus pe DN2 E85, în localitatea Dumbrăveni, cu viteza de 82 km/h, fapt ce ar fi putut avea grave consecințe și împrejurarea că urmarea mai gravă nu s-a produs nu constituie o circumstanță de atenuare a răspunderii contravenientei întrucât fapta sancționată este o faptă de pericol, formală.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale petentei, instanța observă că nu s-au făcut precizări în acest sens, astfel că nu poate fi analizată individualizarea sancțiunii aplicate și prin raportare la persoana acesteia.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic și corespunde realității, săvârșirea faptei și vinovăția petentei rezultând cu certitudine din probele administrate.
Având în vederea aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională fiind nefondată, astfel că instanța o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta C. (C.) C. cu domiciliul în București, ., ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in Mun.Focșani, ..12, jud.V., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi data de 24.Mai.2013.
Președinte, Grefier,
A. M. Anișoara G.
Red. A.M. / Tehn. A.G.
Ex.6/ 26.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1754/2013.... | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 5406/2013.... → |
|---|
