Plângere contravenţională. Sentința nr. 2744/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2744/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 12058/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2744
Ședința publică din data de 6.o6.2o13
Președinte – A. M. T. vicepreședinte Judecătorie
Grefier – L. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petentul M. C. T. cu domiciliul ales in Bucuresti . . 1 . sector 3 împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/1o.o9.2o12 emis de IJP V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la dat de 5.o4.2o13 s-au înaintat precizări de către intimata si CD-ul cu înregistrarea video a contravenției, după care;
Instanța, considerându-se lămurită asupra fondului cauzei, constata cauza in stare de judecata si o retine in pronunțare la sfârșitul ședinței de judecata.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată la nr._ , petentul M. C. T. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/1o.o9.2o12 emis de IJP V..
În motivarea acțiunii, petentul a solicitat anularea procesului verbal intrucat nu este indicat actul normativ prin care se stabileste contraventia iar la momentul inregistrarii video a vitezei de deplasare a autovehiculului, viteza acestuia nu era de 78 km/h si nici nu se afla in interiorul localității Dumbrăveni ci in afara acesteia.
In drept, cererea a fost motivata pe disp.OUG 195/2002, HG 1391/2006, Regulamentul de aplicare a OUG 195 si OG 2/2001.
In dovedire, a solicitat probele cu inscrisuri, martori, interogatoriu, solicitand ca intimatul sa depuna la dosar inregistrarea video, plansa radar, dovada ca agentul constatator este abilitat sa constate contraventii, depunand copia procesului verbal la dosarul cauzei.
Legal citat, intimatul in termen procedural a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata întrucât la data de 1o.o8.2o12 ora 15.53 petentul a condus auto cu nr. de inmatriculare_ pe DN2 E 85 Dumbrăveni jud V. fiind inregistrat cu viteza de 78 km/h de aparatul radar montat pe auto apartinand MAI cu nr. de inmatriculare_ depăsind cu 28 km/h viteza maxima admisa pe acest sector de drum cu limitare viteza 5o km/h.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe disp. G 2/2001 si 242 al. 2 C.p.c.
A depus atestat operator „autovision” ag.politie T. C., buletin de verificare metrologica si CD cu inregistrarea video a contraventiei.
Prin raspuns la intampinare, petentul a inteles sa invoce excepția lipsei dovezii calitatii de reprezentant a semnatarilor intampinarii depuse de IJP V. iar pe fondul cauzei a solicitat ca intimata sa certifice inscrisurile depuse la dosarul cauzei inclusiv inregistrarea video.
Intimata, prin precizari, a solicitat respingerea exceptiei invocate de petent prin raspunsul la intampinare iar pe fond, a solicitat respingerea plangerii.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin actul de control atacat a fost sancționat contravențional petentul cu amendă în sumă de 280 lei si 3 puncte penalizare pentru savarsirea contravenției prev. de art. 121/1 HG_/2006 constând in aceea ca la data de 1o.o8.2o12 ora 15.53 petentul a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe DN2 E 85 Dumbrăveni jud V. fiind înregistrat cu viteza de 78 km/h de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI cu nr. de înmatriculare_ depășind cu 28 km/h viteza maxima admisa pe acest sector de drum cu limitare viteza 5o km/h.
Examinând legalitatea procesului-verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza intocmirii procesului verbal de contraventie.
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
Văzând că plângerea este scutită de taxă de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea înregistrată sub nr._ formulată de petentul M. C. T. cu domiciliul ales in Bucuresti . . 1 . sector 3 împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/1o.o9.2o12 emis de IJP V., ca neîntemeiata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, o6.o6.2o13.
Președinte, Grefier,
AMT/LI
Ex: 6/12.o6.2o13
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1918/2013. Judecătoria FOCŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2746/2013.... → |
|---|
